1ra-449/2019 — art.155 CP

1ra-449/2019 — art.155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-449/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

16 aprilie 2019 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Ursachi Igor XXXXX, născut la

XXXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXXX, r-nul XXXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.10.2017 – 06.03.2018;

Instanța de apel: 28.03.2018–28.11.2018;

Instanța de recurs: 21.01.2019 – 16.04.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.155 Cod penal, la 240 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de

1 990,89 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

23.07.2017 aproximativ la ora 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având intenția de

a amenința cu omorul pe cet. Mocan Ion, care se afla lângă gospodăria cet. Cărbunari Ivan

din s. XXXXXX, r-nul XXXXXX, s-a apropiat de acesta și fără careva motiv l-a apucat de

piept și l-a izbit cu capul de zid, apoi continuând intenția criminală, s-a exprimat în adresa

cet. Mocanu Ion cu cuvinte care au creat ultimului temeri pentru viața și sănătatea sa,

precum și pericolul realizării amenințării prin faptul că inculpatul a îndreptat cuțitul înspre

partea vătămată.

Instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Ursachi Igor în baza art.155 Cod

penal – amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

acesteia, și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare în baza art.art.27,145 alin.(1) Cod

penal cu stabilirea pedepsei - 10 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

1

Totodată să fie dispusă încasarea de la Ursachi Igor în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 1 990,89 lei.

În argumentarea solicitărilor s-au invocat următoarele:

-instanța de fond eronat a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art.155 Cod penal;

-depozițiile părții vătămate nu au fost apreciate, iar instanța de fond nu a ținut cont de

acestea;

- nu au fost apreciate la justa valoare declarațiile martorilor I. Cărbunari, V. Pascari și

O. Pascal precum și raportul de expertiză medico-legală nr.503 din 24.07.2017;

-faptul că inculpatul avea intenția de al omorî pe I. Mocanu a fost confirmat prin

declarațiile martorului O. Pascal;

- inculpatul a depus toate eforturile în vederea săvârșirii omorului, însă din cauza că

partea vătămată a ferit capul aceste eforturi nu și-au produs efectul;

- instanța de judecată neîntemeiat a respins solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal în sumă de 1 990,89 lei. Suma menționată a fost achitată din bugetul

statului pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară în sumă de 1 826 lei, raportului

de constatatre medico-legală în mărime de 128 lei și cheltuieli de birotică în sumă de 36,89

lei, care reprezintă cheltuieli judiciare suportate la efectuarea acțiunilor de urmărire penală,

care potrivit art.229 alin.(1), (2) Cod de procedură penală urmează a fi încasate de la

inculpat.

declarat a fost respins ca nefondat.

întemeiat a conchis că probele prezentate de acuzatorul de stat, care au fost verificate prin

prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, confirmă vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal.

Colegiul penal a reținut ca motivat caracterul periculos al infracțiunii examinate, care

este reliefat de împrejurarea în care victima conștientizează că este amenințată cu un rău,

creîndu-i-se o stare de teamă profund dăunătoare, victima este scoasă din starea sa normală,

iar teama ei își găsește reflectare în acțiuni și comportament.

Instanța a menționat că acțiunile inculpatului întrunesc elemente infracțiunii

prevăzute de art.155 Cod penal

Instanța de apel a mai reținut că reieșind din declarațiile martorilor I. Carbunari, O.

Pascal, M. Hamurari, V. Pascal și L. Caț, nu rezultă că I. Ursachi ar fi acționat cu intenție

de a comite omorul părții vătămate, dar din acestea rezultă intenția inculpatului de a săvârși

amenințarea cu omor. În speță s-a stabilit că la partea vătămată au apărut temeri pentru

viața sau sănătatea sa, în cazul punerii amenințării în executare și apariția pericolului

realizării amenințării.

În opinia instanței, faptul că pericoul realizării acestei amenințări era real se confirmă

și prin raportul de constatare medico-legală nr. 03 din 24.07.2017, conform căruia la cet. I.

Mocan s-a stabilit excoriații la cap care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp

contondent dur, iar plaga la gât pe dreapta a fost produsă cu un corp tăietor înțepător, posibil

la data și în circumstanțele indicate, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

În continuare, Colegiul a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond este

echitabilă și proporțională gravității faptei comise.

Referindu-se la soluția adoptată de către prima instanță privind cheltuielile de

2

judecată, instanța de apel a constatat că, la adoptarea sentinței, nu a fost admisă derogarea

de la normele procesual-penale relevante cauzei, soluția adoptată fiind una întemeiată și

corectă. În acest context, instanța de apel a menționat că dispunerea expertizelor de către

organul de urmărire penală, constituie acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. Din acest

considerent, instanța de apel a statuat că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin

numirea efectuării expertizelor judiciare, precum și altor acțiuni procesuale, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

Din motivele enunțate, instanța de apel a conchis că apelul procurorului urmează a fi

respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței, reieșind din netemeinicia argumentelor

invocate de apelant.

acuzatorul de stat, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicită, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt

complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- concluzia instanțelor de fond referitor la reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza

art.155 Cod penal este eronată și contravine probelor prezentate de acuzare, probe care cu

certitudine dovedesc că I. Ursachi a comis infracțiunea prevăzută de art.art.27, 145 alin.(1)

Cod penal;

- instanța de apel a ignorat faptul stabilit cu certitudine, că inculpatul nu a amenințat

cu omor partea vătămată, dar a întreprins măsuri concrete spre realizarea intenției de omor,

apucându-l de haină și izbindu-l de zid, după care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea

gâtului. Cele indicate stabilesc faptul că instanța de apel în decizie se contrazice susținând

că, pentru încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.155 Cod penal, trebuie să existe

violență psihică, pe când în speță a fost aplicată violența fizică soldată cu consecințe, care

s-au stabilit prin raportul de constatare medico-legală;

- instanța de apel a ignorat declarațiile părții vătămate, care a relatat că I. Ursache a

încercat să-l taie în regiunea gâtului. Depozițiile părții vătămate au fost confirmate și de

martorii I. Cărbunari și O. Pascal, care însă la fel nu au fost apreciate la justa valoare;

- aceia că I. Ursachi nu și-a dus intenția până la sfârșit se datorează faptului că partea

vătămată și-a ferit capul într-o parte, după care I. Cărbunari l-a ținut pe inculpat;

- erorile comise de instanța de fond au fost menținute și de instanța de apel, care era

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate de apelant. Astfel nepronunțarea

asupra tuturor motivelor echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează

a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea

unei hotărîri ilegale, totodată, verificîndu-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

3

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate supra, hotărîrea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare. Respectiv, fiind investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în

hotărîrea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția sau nevinovăția

inculpatului de cele imputate prin rechizitoriu, pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor

capetelor de cerere invocate în apelul declarat.

În același context Colegiul penal lărgit, mai menționează și despre stipulările

prevăzute de art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, conform cărora toate probele

administrate în cauză trebuie să fie verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar

ulterior, analizate în coroborarea lor din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității informației ce o conțin.

Față de cele ce preced, în cauza deferită judecății, Colegiul penal lărgit constată că,

contrar celor stipulate de legea procesual-penală, instanța de apel nu a exercitat în deplină

măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Așadar, potrivit textului recursului ordinar declarat se constată că recurentul invocă

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume, se referă la faptul că

prin decizia instanței de apel nu s-a dat răspuns la toate argumentele specificate în cererea

de apel a procurorului, probele nu au fost apreciate corespunzător, iar reieșind din

circumstanțele cauzei, acțiunile inculpatului Ig. Ursachi întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

Verificînd argumentele expuse în textul recursului, în raport cu actele cauzei și

probele administrate, Colegiul penal lărgit constată că judecînd apelul, instanța de apel nu

a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție pripită de

menținere a sentinței, potrivit căreia Ig. Ursachi a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.155 Cod penal.

Prin urmare, contrar celor reținute, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, la

adoptarea deciziei prin care a menținut sentința instanței de fond de recalificare a acțiunilor

inculpatului, nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptînd niște concluzii de ordin

general, statuate de prima instanță, cu privire la conținutul probelor administrate și cercetate

în cadrul ședinței de judecată. Discrepanța între cele reținute de instanța de apel și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Tot aici, se impune precizarea că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene

a Drepturilor Omului, s-a statuat că motivarea unei hotărîri judecătorești este un proces de

analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale

unei motivări a hotărârii penale.

În speță, se constată că instanța de apel nu a respins motivat toate argumentele

esențiale invocate de procuror în cererea de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare asupra chestiunilor care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis

eroarea de drept prescrisă de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

4

Așa dar, chestiunea asupra căreia instanțele ierarhic inferioare urmau să se expună

prin argumente temeinice constă în aceea dacă faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor (art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal) sau se

încadrează în infracțiunea prevăzută de art.155 Cod penal, amenințarea cu omor ori cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că pentru delimitarea

infracțiunii privind amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau

sănătății de tentativă la infracțiunea de omor, trebuie avute în vedere toate împrejurările în

care a fost săvîrșită fapta, cum sunt: natura obiectului folosit, intensitatea și efectele

loviturilor aplicate de vinovat, zona corpului vizată și consecințele cauzate, inclusiv

urmările ce se puteau produce și care au fost cauzele ce au împiedicat rezultatul

infracțional.

Prin urmare, la examinarea acestei cauze este important de clarificat datele care se

referă la persoana vinovatului și la persoana victimei, precum și la relațiile dintre ele, la

comportamentul inculpatului în timpul comiterii infracțiunii. Pe aceiași linie de

considerente se amintește că, potrivit art.27 Cod penal, cât și reieșind din practica judiciară

cu privire la cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite prin omor (art.art.145-148

Cod penal), tentativa de infracțiune, este acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre

săvîrșirea unei infracțiuni dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu

și-a produs efectul. Tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă

subiectul nu a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat

să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională.

Pentru delimitarea infracțiunii de tentativă de omor, de infracțiunea prevăzută la

art.155 Cod penal, urmează să se țină seama de circumstanțele în care a acționat inculpatul

și acțiunile premergătoare acestora, or în ipoteza amenințării cu omor ori cu vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății, făptuitorul are posibilitatea reală să-și realizeze

amenințarea și să săvârșească acțiuni concrete în direcția dorită, însă decide benevol să nu

le săvârșească, deși are pentru aceasta toate condițiile favorabile.

Latura obiectivă a art.145 alin. (1) Cod penal, se realizează în scopul „lipsirii de viața

a unei persoane”, iar intenția de a lipsi partea vătămată de viață se materializează prin

acțiunile inculpatului.

Acestea fiind menționate Colegiul lărgit consideră pripită și lipsită de suport

probatoriu concluzia instanțelor de fond care au menționat că „prin probele prezentate nu

s-a constatat intenția inculpatului de a comite anume infracțiunea de omor a părții

vătămate, dar rezultă intenția inculpatului de săvârșire a amenințării cu omor”, or atât

instanța de fond cât și cea de apel nu au indicat care probe au format această convingere.

La fel instanța de apel nu a invocat din care considerente a respins argumentele

procurorului invocate în apel referitor la netemeinicia concluziei instanței de fond privind

necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpatului din prevederile art.art.27, 145 alin.(1) Cod

penal în cele ale art.155 Cod penal, or, apelantul a invocat motive clare și a indicat probe

concrete (depozițiile martorilor I. Cărbunari, M. Hamurari și O. Pascal, raportul de

expertiză medico-legală nr.503 din 24.07.2017), care în viziunea sa confirmă intenția

inculpatului de a săvârși anume infracțiunea de „lipsire de viață a unei persoane”.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit jurisprudenței în

cauzele penale similare, s-a statuat că intenția de a săvîrși omorul se poate deduce din

următoarele împrejurări de fapt: folosirea unor mijloace apte de a produce moartea, locul

sau regiunea corporală unde s-au aplicat loviturile ori asupra căreia s-a acționat, numărul,

5

intensitatea și repetabilitatea loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra

victimei, perseverența făptuitorului în exercitarea violențelor, natura relațiilor dintre

făptuitor și victimă anterioare săvîrșirii faptei, particularitățile victimei. Împrejurările în

cauză nu au relevanță în sine privite în mod individual sau invariabil, ci numai de la caz la

caz și apreciate în ansamblu.

Din actele cauzei, se constată că inculpatul atacând partea vătămată, l-a izbit cu capul

de zid, apoi i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea gâtului, însă din motiv că partea

vătămată a ferit capul într-o parte și l-a împins pe inculpat, acțiunile acestuia nu și-au

produs efectul. Totodată, din declararațiile martorilor rezultă că Ig. Ursachi nu a continuat

acțiunile sale, din motiv că a fost ținut de către Gh. Cărbunari.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.503 din 24.07.2017, la I. Mocan

au fost depistate excoriații la cap, care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui corp

contondent dur, precum și pe gît pe dreapta o plagă superficială cu axa orizontală, cauzată

cu un corp tăietor – înțepător (f.d.15 vol. I).

Prin urmare Colegiul penal lărgit reține că, la judecarea apelului, instanța de apel

urma să aprecieze raportul de expertiză medico-legală nr.503 din 24.07.2017 în coroborare

cu declarațiile părții vătămate, martorilor M. Hamurari, I. Cărbunari, V. Pascari, din care

rezultă că inculpatul nu doar a îndreptat cuțitul în direcția lui I. Mocan (după cum a

constatat instanța de fond), dar și a întreprins acțiuni concrete aplicând cu acest cuțit o

lovitură în regiunea gâtului, organ vital.

În continuare instanța de recurs apreciază ca fiind prematură și pripită concluzia

instanțelor de fond prin care s-a menționat „martorii audiați în instanța de judecată nu au

indicat cu certitudine că inculpatul a cauzat plaga respectivă părții vătămate, deoarece

nici un martor nu a indicat direct că a văzut momentul când inculpatul Ig. Ursachi ar fi

cauzat aceste leziuni” or faptul că inculpatul în momentul în care l-a atacat pe I. Mocan

avea în mână un cuțit a fost confirmat de martorii oculari M.Hamurari și I. Cărbunari, iar

partea vătămată a relatat în ce circumstanțe i-a fost cauzată plaga depistată în regiunea

gâtului. Or, instanțele atunci cînd constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate, urmează să-și argumenteze poziția prin prisma

tuturor probelor acumulate, dîndu-le o apreciere multilaterală și obiectivă, fără a omite să

se expună asupra unora și fără a se eschiva sau denatura conținutul altora.

Tot aici, instanța de recurs mai menționează că motivele și metodele infracțiunii

săvîrșite prin omor au o importanță deosebită pentru aprecierea corectă a celor săvîrșite și

pentru stabilirea pedepsei, instanța de apel urmează să clarifice în toate cazurile aceste

circumstanțe și să le indice în decizie. Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai

specifică că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza

minuțios toate probele acumulate la caz. Or, aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal. Aprecierea probelor după intima convingere se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și

obiectiv. Principala problemă pusă în discuție pe o cauză penală este vinovăția persoanei

trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de față

problema vinovăției este determinată de existența sau inexistența intenției inculpatului de

săvîrșire a infracțiunii de omor a părții vătămate.

Analizând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că, în conținutul

acesteia lipsește analiza și aprecierea probelor, și aceasta suferă de insuficiență în partea

motivării soluției.

6

Rezumînd cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a

acțiunilor inculpatului, să verifice și aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în

concluziile sale să descrie probele puse la baza învinuirii imputate lui Ig. Ursachi și să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată.

Generalizând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că erorile procesuale

admise de către Curtea de apel cad sub incidența prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) și 12)

Cod de procedură penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fapt și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate

în instanța de fond, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității

sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, inclusiv și referitor la încasarea cheltuielilor judiciare și ținînd cont de

motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Gavdiuc Valentina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

28 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Ursachi Igor și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 16 mai 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

7