ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 08.05.2019

1ra-303/2019 — art.206 alin.1 lit.a CP

HOTĂRÂRE

08.05.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art.206 alin.1 lit.a CP
Temei legal: art.427 alin.1 pct.6, 8 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-303/2019 — art.206 alin.1 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-303/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

avocatul Dodon Victor în numele inculpatului Gavrilița Dumitru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, în

cauza penală în privința lui

Gavrilița Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.04.2016 – 27.04.2017;

Instanța de apel: 24.06.2017 – 02.10.2018;

Instanța de recurs: 08.12.2018 – 02.04.2019.

C O N S T A T Ă:

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 27 aprilie 2017,

Gavrilița Dumitru a fost achitat de învinuirea adusă în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Prin aceiași sentință a fost condamnat Nicorici Roman în baza art. 220 alin. (2)

lit. a) Cod penal, în privința căruia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs.

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea în mod

solidar din contul inculpaților a cheltuielilor judiciare în mărime de 3719 lei.

Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, Nicorici Roman, la

data de 01 februarie 2016, aflându-se în mun. Chișinău, cunoscând despre intenția

unor bărbați de a întreține raporturi sexuale contra plată, le-a apelat telefonic pe

XXXXX și XXXXX, care aveau plasate anunțuri cu numerele de contact la rubrica

matrimoniale a site-ului www.999.md și, urmărind scopul îndemnării practicării

prostituției de către ultimele, le-a propus să presteze servicii sexuale contra plata.

Tot la 01 februarie 2016, în cadrul acelorași discuții telefonice, Nicorici Roman

a înlesnit practicarea prostituției de către XXXXX și XXXXX prin oferirea adresei

localului unde acestea urmau să practice prostituția - sauna hotelului Vila Rosse,

amplasat pe bd. Dacia 33, mun. Chișinău.

Ulterior, tot la 01 februarie 2016, Nicorici Roman continuând acțiunile

infracționale, a înlesnit practicarea prostituției de către XXXXX și XXXXX prin

stabilirea legăturii dintre prostituate - clienți, cărora le-au prestat servicii sexuale

contra sumei totale de 1000 euro.

Drept urmare, acționând în scopul tragerii de foloase de pe urma practicării

prostituției de către XXXXX și XXXXX, tot la 01 februarie 2016, Nicorici Roman a

încasat de la ultimele, după prestarea serviciilor sexuale contra plată clienților, suma

totală de 300 de euro.

Tot el, la data de 03 februarie 2016, aflându-se în mun. Chișinău, cunoscând

despre intenția unor bărbați de a întreține raporturi sexuale contra plată, le-a apelat

telefonic pe XXXXX și XXXXX, despre care cunoștea deja că practică prostituția și

urmărind scopul îndemnării practicării prostituției de către ultimele, le-a propus să

presteze servicii sexuale contra plată, înlesnind astfel practicarea prostituției de

către XXXXX și XXXXX prin oferirea adresei localului unde acestea urmau să practice

prostituția - sauna hotelului Prezident amplasat pe bd. Dacia 58, mun. Chișinău.

Concomitent, tot la 03 februarie 2016, Nicorici Roman urmărind scopul

înlesnirii practicării prostituției l-a contactat pe Gavrilița Dumitru cu care acționa

împreună și i-a comunicat despre intenția unor bărbați de a întreține raporturi

sexuale contra plată, solicitându-i ca în acest scop să le pună la dispoziția acestora o

fată, totodată comunicându-i și adresa localului unde fata urma să practice

prostituția - sauna hotelului Prezident amplasat pe bd. Dacia 58. mun. Chișinău.

Ulterior, în seara zilei de 03 februarie 2016, Gavrilița Dumitru, care acționa

împreună cu Nicorici Roman au contactat-o pe minora XXXXX născută la XXXXX,

comunicându-i despre oferta clienților și solicitându-i să se pregătească pentru a

întreține relații sexuale contra plată.

Astfel, în seara zilei de 03 februarie 2016, Gavrilița Dumitru, continuând

acțiunile infracționale s-a deplasat cu un automobil la domiciliul temporar al XXXXX

amplasat în mun. Chișinău, XXXXX și a transportat-o la sauna hotelului Prezident

amplasat pe bd. Dacia 58, mun. Chișinău, unde XXXXX a fost întâlnită de către

Nicorici Roman, care nu cunoștea despre faptul că este minoră.

Tot în seara zilei de 03 februarie 2016, continuând acțiunile infracționale

Nicorici Roman a înlesnit practicarea prostituției de către XXXXX, XXXXX și XXXXX

prin stabilirea legăturii dintre prostituate și clienții cărora le-au fost prestate servicii

sexuale, pentru ce XXXXX și XXXXX au primit de la clienți suma totală de 1000 euro.

Ulterior, tot la 03 februarie 2016, Nicorici Roman, acționând în scopul tragerii

de foloase de pe urma practicării prostituției de către XXXXX și XXXXX, după

prestarea serviciilor sexuale contra plată clienților, a încasat de la ultimele suma

totală 300 de euro, iar pentru practicarea prostituției de către XXXXX a primit de la

clienți o sumă nestabilită de bani.

Tot în seara zilei de 03 februarie 2016, Gavrilița Dumitru, continuând acțiunile

infracționale s-a deplasat cu un automobil la hotelul Prezident amplasat pe bd. Dacia

58, mun. Chișinău, unde a primit de la Nicorici Roman sumă nestabilită de bani

pentru prestarea de către XXXXX a serviciilor sexuale, apoi a transportat-o pe ultima

la domiciliul temporar al acesteia, transmițându-i pentru acordarea serviciilor

sexuale o parte din banii primiți de la Nicorici Roman în suma de 40 euro.

Prima instanță de asemenea a indicat că organul de urmărire penală a încadrat

acțiunile inculpatului Gavrilița Dumitru în baza art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal,

după semnele calificative ale traficului de copii, adică recrutarea și transportarea unui

copil în scop de exploatare în prostituție, dar a conchis, că probele puse de către

acuzare la baza învinuirii aduse inculpatului nu dovedesc vinovăția inculpatului,

nefiind admisibile, concludente și utile, constituind doar niște presupuneri, care

potrivit prevederilor art. 8 Cod de procedură penală nu pot întemeia o concluzie de

învinuire.

Astfel, prima instanță a menționat, că probele prezentate de acuzare nu

dovedesc realizarea de către inculpat a acțiunilor infracționale, deoarece declarațiile

inițiale ale părții vătămate de la urmărirea penală în acest sens sunt inadmisibile, dat

fiind faptul, că la interogarea acesteia nu a participat reprezentantul legal, precum și

deoarece există dubii referitor la participarea la audiere a psihologului, dar și

privitor la faptul că declarațiile au fost făcute sub influența colaboratorilor de poliție,

totodată nefiind combătute declarațiile ulterioare ale părții vătămate care îl

dezvinovățesc pe inculpat, iar alte probe care ar confirma săvârșirea de către

inculpat a infracțiunii imputate n-au fost acumulate, iar cele prezentate de către

procuror constituie niște presupuneri, fiindcă nu aduc careva claritate, informațiile

conținute în acestea fiind vagi și incerte, urmând astfel a fi interpretate în favoarea

inculpatului.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care Gavrilița Dumitru să fie recunoscut vinovat

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.(1) lit. a) Cod penal și stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în

domeniul educației copiilor pe un termen de 3 ani. Totodată, a solicitat încasarea în

mod solidar de la inculpații Gavrilița Dumitru și Nicorici Roman a cheltuielilor

judiciare în valoare de 3719 lei.

În motivarea apelului său acuzatorul de stat a menționat, că probele

administrate în prezenta cauză dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului

Gavrilița Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.(1) lit. a) Cod

penal, iar concluzia primei instanțe privind achitarea acestuia este nefondată,

deoarece prima instanță nu a examinat obiectiv, sub toate aspectele probele

prezentate în sprijinul învinuirii, nefiind apreciate din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, apelantul expunând în textul apelului aprecierile sale

referitoare la probele administrate în cadrul urmăririi penale și examinate pe

parcursul cercetării judecătorești în prima instanță.

De asemenea acuzatorul de stat și-a expus considerentele, că prima instanță în

mod neîntemeiat a constatat, că declarațiile de incriminare a inculpatului Gavrilița

D. date de către partea vătămată XXXXX în cadrul primei audieri de la urmărirea

penală, au fost obținute sub presiunea ofițerului de urmărire penală și că la audierea

părții vătămate nu a participat de la începutul acțiunii de urmărire penale pedagogul,

care a venit doar la sfârșit, când s-a semnat în procesul verbal.

Procurorul în apelul depus a indicat, că pentru a verifica care dintre declarațiile

date de partea vătămată sunt veridice, cele inițiale de la urmărirea penală sau cele

date în ședința de judecată, pentru a clarifica modalitatea în care a fost efectuată

prima audiere a părții vătămate, dacă a fost sau nu intimidată aceasta de către

colaboratorii de poliție, dacă a participat de la începutul audierii pedagogul, în

ședința de judecată a primei instanțe de către acuzatorul de stat a fost înaintat un

demers de audiere în calitate de martor a pedagogului Ciuciu Olesea, care conform

procesului verbal a asistat la audierea inițială a părții vătămate XXXXX, însă acest

demers a fost respins în mod neîntemeiat de către prima instanță, de aceea

procurorul în apel a solicitat audierea martorului indicat.

De asemenea procurorul a subliniat, că sentința pronunțată este contradictorie,

deoarece dispozitivul sentinței nu corespunde părții descriptive, dat fiind faptul că în

partea descriptivă a sentinței instanța a constatat că Gavrilița Dumitru a comis

acțiunile infracționale conform învinuirii înaintate, pe când în partea dispozitivă,

acesta a fost achitat.

La fel, procurorul a considerat nefondată concluzia primei instanțe, precum că

în acest caz ar fi fost necesar examinarea circumstanțelor în baza art. 274 Cod de

procedură penală, ori prin audierea nemijlocită în fața instanței a persoanelor, după

cum a solicitat procurorul, cu respectarea dreptului tuturor participanților la proces

de a pune întrebări martorilor s-ar fi asigurat respectarea dreptului la un proces

echitabil.

Totodată, apelantul a considerat nefondată și soluția instanței de fond privind

respingerea cererii procurorului de a încasa în mod solidar de la inculpații Gavrilița

Dumitru și Nicorici Roman a cheltuielilor judiciare în valoare de 3719 lei, motivând

că cheltuielile judiciare nu au fost probate. Această opinie nu corespunde normelor

Codului de procedură penală și probelor anexate la dosar, și anume art.227 alin.(1) și

alin.(2) pct. 5) și art. 229 alin. (1)Cod procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie

2018 a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea achitării lui

Gavrilița Dumitru și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, de prima

instanță, prin care Gavrilița Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal și aplicată pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul

educației copiilor pe un termen de 3 (trei) ani.

Termenul executării pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului Gavrilița

Dumitru, calculându-se din momentul reținerii.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că, prima instanța

eronat a ajuns la concluzia că Gavrilița Dumitru urmează a fi achitat de sub

învinuirea adusă în baza art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece la pronunțarea sentinței

nu a ținut cont în totalitate de prevederile art. 101 alin. (1), 384, alin. (3), 385 alin.

(1), pct. 1)-4), 394 alin. (1). pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală.

În susținerea acestor concluzii instanța de apel a indicat, că prima instanță a dat

o apreciere eronată probelor prezentate de către acuzare, de aceea în conformitate

cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel a dat o nouă

apreciere probelor prezentate de către procuror și a constatat următoarele:

La data de 03.02.2016, Gavrilița Dumitru, urmărind scopul exploatării în

prostituție a unui copil, cunoscând prin intermediul lui Nicorici Roman cu care

acționa împreună despre intenția unor bărbați de a întreține raporturi sexuale

contra plată și despre locul aflării acestora, a recrutat-o pe minora XXXXX născută la

XXXXX, comunicându-i despre oferta clienților și solicitându-i să se pregătească

pentru a întreține relații sexuale contra plată.

Ulterior, în seara zilei de 03.02.2016, Gavrilița Dumitru, continuând acțiunile

infracționale s-a deplasat cu un automobil la domiciliul temporar al XXXXX amplasat

în mun. Chișinău, XXXXX, apoi a transportat victima la sauna hotelului Prezident

amplasat pe bd. Dacia 58, mun. Chișinău, unde victima a fost întâlnită de către

Nicorici Roman, care nu cunoștea despre faptul că XXXXX este minoră.

Tot în seara zilei de 03.02.2016, Nicorici Roman, care acționa împreună cu

Gavrilița Dumitru, intenționat, continuând acțiunile infracționale, a înlesnit

practicarea prostituției de către XXXXX prin stabilirea legăturii dintre victimă și

clienți, primind de la clienți o sumă nestabilită de bani.

Ulterior, tot în seara zilei de 03.02.2016, Gavrilița Dumitru, continuând

acțiunile infracționale s-a deplasat cu un automobil la hotelul Prezident amplasat pe

bd. Dacia 58, mun. Chișinău, unde a primit de la Nicorici Roman o sumă nestabilită de

bani pentru prestarea de către XXXXX a serviciilor sexuale, apoi a transportat victima

la domiciliul temporar al acesteia, transmițându-i pentru acordarea serviciilor

sexuale o parte din banii primiți de la Nicorici Roman în suma de 40 Euro.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că prin acțiunile sale intenționate Gavrilița

Dumitru a săvârșit traficul de copii, adică recrutarea și transportarea unui copil în

scop de exploatare in prostituție, infracțiune prevăzută de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod

penal.

În continuare instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut

vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe

deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală,

cercetate în prima instanță și analizate de instanța de apel, prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, declarațiile

inculpatului Gavrilița Dumitru au fost apreciate ca fiind parțial neveridice, deoarece

acestea nu coroborează cu careva probe și reprezintă doar o metodă de a se eschiva

de la răspunderea penală, totodată din acestea instanța de apel a reținut, că

inculpatul a declarat că o cunoștea pe partea vătămată, XXXXX, cunoștea că aceasta

era minoră, a recunoscut că a dus-o la hotelul Prezident, dar și faptul că îl cunoaște

pe Nicorici Roman, ultimul fiind inculpat pe prezenta cauză.

Instanța de apel de asemenea a indicat că prin declarațiile inculpatului Nicorici

Roman s-a stabilit caracterul neveridic al declarațiilor inculpatului Gavrilița Dumitru,

or, ultimul a indicat că la hotelul Prezident s-a dus din motiv că l-a rugat XXXXX, iar

inculpatul Nicorici Roman, a indicat o altă versiune și anume, că l-a telefonat pe

Gavrilița Dumitru pentru că ultimul are cartelă de reducere la hotelul Prezident.

Din aceste considerente instanța de apel a apreciat declarațiile inculpaților ca

fiind evazive, neavând un caracter consecvent, ceea ce indică cu certitudine că

Gavrilița Dumitru a comis infracțiunea prevăzută de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod

penal, după semnele calificative ale traficului de copii, adică recrutarea și

transportarea unui copil în scop de exploatare în prostituție, iar inculpatul Nicorici

Roman Igor, infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, după

semnele calificative ale proxenetismului, adică îndemnul înlesnirea practicării

prostituției și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă

persoană.

Totodată, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului Gavrilița

Dumitru este demonstrată și prin declarațiile inițiale din cadrul urmăririi penale

date de către partea vătămată XXXXX, care coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză, declarații considerate de către instanța de apel admisibile pe

motiv că prin ordonanța procurorului PCCOCS V. Sîrbu din 12 iulie 2018, a fost

refuzată pornirea urmăririi penale pe faptul pretinselor acțiuni ilegale admise în

privința lui XXXXX, deoarece nu există faptul infracțiunii, astfel instanța de apel

considerând, că declarațiile părții vătămate despre influențele înfăptuite de către

colaboratorii de poliție în cadrul acestei audieri, au fost supuse controlului și nu au

fost confirmate în nici un mod.

Astfel, instanța de apel a apreciat declarațiile inițiale ale părții vătămate oferite

în cadrul urmăririi penale ca fiind pertinente, concludente și utile, punându-le la

baza deciziei de condamnare, considerând că acestea demonstrează vina inculpatului

Gavrilița Dumitru în comiterea infracțiunii incriminate și care coroborează cu

declarațiile martorilor audiați în cauza dedusă judecății.

De asemenea instanța de apel a pus la baza concluziei sale privind dovedirea

vinovăția inculpatului Gavrilița Dumitru următoarele probe: procesul - verbal de

confruntare efectuate între martorul XXXXX și partea vătămată minoră XXXXX din 31

martie 2016, potrivit căruia prima a declarat că, XXXXX este fata care se afla în sauna

hotelului „Prezident” și ultima acolo a acordat servicii sexuale italienilor și lui Mihai.

Din câte a înțeles din discuția cu Roman și Mihai, XXXXX a fost adusă în saună de

către o persoană pe nume Dumitru și tot el a luat-o, deoarece înainte de a pleca din

saună Dumitru l-a telefonat pe Roma și ultimul i-a comunicat XXXXX să iasă din

saună, deoarece este așteptată. XXXXX la rândul său a negat cele declarate de către

XXXXX (f. d. 41-42, Vol. I); procesul - verbal de confruntare efectuate între martorul

XXXXX și partea vătămată minoră XXXXX din 31 martie 2016, în care prima a

declarat că, XXXXX este fata care se afla în sauna hotelului „Prezident” și ultima acolo

a acordat servicii sexuale italienilor și lui Mihai. Din câte a înțeles din discuție, XXXXX

a fost adusă în saună de către o persoană și tot el luat-o, deoarece înainte de a pleca

din saună Roma a fost telefonat de către cineva și ultimul i-a comunicat XXXXX să

iasă din saună deoarece este așteptată. XXXXX la rândul său a negat cele declarate de

către XXXXX, (f. d. 43-44, Vol. I); procesul - verbal de confruntare efectuate între

martorul XXXXX și martorul Durlescu Mihail din 22 martie 2016, în care prima a

declarat că din discuția telefonică s-a înțeles cu Roma ca să spună un preț mai mare

pentru acordarea serviciilor de masaj erotic și sexuale, și anume suma de 120 de

euro pentru o persoană. Totodată a declarat că, atât în sauna din hotelul „Villa

Rosse”, cât și în sauna din hotelul „Prezident” a acordat servicii de masaj erotic lui

Roma, Mihai și la doi italieni, însă în sauna din hotelul „Prezident” mai era o fată pe

nume XXXXX, care acordat servicii sexuale italienilor. Din banii câștigați la sauna din

hotelul „Villa Rosse” ea și XXXXX i-au dat lui Roman suma de 350 de euro, iar suma

de 400 de euro când au fost la sauna din hotelul „Prezident”. Durlescu Mihail a

susținut parțial cele declarate de către XXXXX și anume a declarat că, într-adevăr

pentru acordarea serviciilor fetele au cerut suma de 120 de euro pentru o persoană,

însă ele au fost în camere doar cu italienii, lui și lui Roma nefiindu-le acordate servicii

sexuale sau de masaj erotic. Dacă XXXXX a acordat servicii sexuale și de masaj erotic

italienilor nu cunoaște, deoarece nu a văzut (f. d. 49-50, Vol. 1); procesele verbale de

cercetare a telefonului mobil ce aparține lui Nicorici Roman, precum și procesele

verbale de cercetare a descifrărilor convorbirilor telefonice, or din conținutul

procesului verbal de examinare a telefonului mobil de model „HTC” de culoare sură

în care este introdusă cartela SIM Orange cu numărul XXXXX și cartelă telefonică cu

nr. XXXXX ce aparțin lui Nicorici Roman s-a stabilit, că în el sunt înscrise numerele de

telefon XXXXX și XXXXX ce aparțin lui Gavrilița Dumitru, totodată au fost depistate

următoarele mesaje: La data de 03.02.2016 ora 18:44 de la nr. XXXXX - Dumitru a

fost transmis următorul mesaj „ea să nu vadă cât îmi dai”, iar la ora 18:45 la nr.

XXXXX - Dumitru a fost transmis următorul mesaj „Ok”. Relevant fiind că mesajul „ea

să nu vadă cât îmi dai”, coroborat cu faptul că pentru serviciile prestate clienții au

achitat câte 250 Euro fiecare, însă XXXXX fiindu-i transmis de către Gavrilița Dumitru

doar 40 Euro, atestă că mesajul SMS, se referea la banii rezultați din practicarea

prostituției, totodată reușind și intenția învinuiților de a însuși o parte din acești

bani.

Instanța de apel a indicat, că din conținutul procesului verbal de examinare,

prin intermediul căruia au fost examinate apelurile telefonice al postului cu nr.

069836981, ce aparține XXXXX și s-a stabilit legătura telefonică între XXXXX și

Gavrilița Dumitru, și anume, că ultima la data de 03.02.2016 începând cu ora 16:37 și

până la ora 20:29 a fost telefonată de către Gavrilița Dumitru. Din conținutul

procesului verbal de examinare, prin intermediul căruia au fost examinate apelurile

telefonice al postului cu nr. 068812126, ce aparține lui Nicorici Roman și s-a stabilit

legătura telefonică între Nicorici Roman și Gavrilița Dumitru, iar din analiza

convorbirilor telefonice efectuate între Nicorici Roman și Gavrilița Dumitru cu

convorbirile telefonice efectuate între XXXXX și Gavrilița Dumitru se atestă, că

Nicorici Roman l-a telefonat pe Gavrilița Roman la data de 03.02.2016 ora 15:53,

după ce la ora 16:37, Gavrilița Dumitru o telefonează pe XXXXX, după ce la 16:40, îl

telefonează pe Nicorici Roman. Astfel, probele menționate și apreciate, fiind

coroborate cu declarațiile inițiale date de către partea vătămată XXXXX, dar și cu

declarațiile oferite de martorii XXXXX, XXXXX, au adus instanța de apel la concluzia

că partea vătămată a venit la sauna menționată la inițiativa lui Gavrilița Dumitru,

fiind transportată de către acesta, că anume Gavrilița Dumitru prin intermediul Iui

Nicorici Roman a asigurat legătura între italieni și partea vătămată.

Reieșind din cele expuse supra instanța de apel a concluzionat, că din analiza

probelor acumulate și anexate la materialele cauzei, în ședința instanței de apel s-a

stabilit indubitabil că prin acțiunile sale intenționate, Gavrilița Dumitru a săvârșit

traficul de copii, adică recrutarea și transportarea unui copil în scop de exploatare in

prostituție, infracțiune prevăzută de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, în acțiunile

acestuia fiind întrunite elementele infracțiunii imputate.

Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiată și superficială concluzia

primei instanțe, că acțiunile inculpatului nu cuprind latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal pe motiv că cumulul de probe

administrate și cercetate nemijlocit în cadrul ședinței de judecată denotă că

acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente, prin care s-ar dovedi existența

faptului recrutării victimei și transportării acesteia în scop de exploatare sexuală în

prostituție, deoarece din analiza probelor acumulate în speță, reiese cu certitudine că

în sauna hotelului „Prezident” XXXXX a prestat servicii sexuale contra plată mai

multor bărbați.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria celor grave, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, care nu au fost

stabilite, ajungând la concluzia că, scopul pedepsei stabilit de legiuitor va fi atins cu

aplicarea în privința inculpatului Gavrilița Dumitru a pedepsei sub formă de

închisoare cu executarea efectivă a acesteia.

Totodată, instanța de apel a menționat că procurorul a contestat sentința

instanței de fond și în partea în care instanța a respins cerința procurorului privind

încasarea în mod solidar de la inculpații Gavrilița Dumitru și Nicorici Roman,

cheltuielile de judecată în valoare de 3719 lei.

În sensul expus, instanța de apel a considerat cerința procurorului

neîntemeiată, și notificând prevederile art. 227 alin.(3), art. 228 alin.(4), 229 alin. (1)

Cod de procedură penală, art. 15/2 alin.(2) al Legii nr.1086 din 23.06.2000 cu privire

la expertiza judiciară, instanța de apel a subliniat că, de către acuzatorul de stat, atât

în prima instanță, cât și în instanța de apel, nu a fost indicat la care din

compartimentele specificate în art. 227 Cod de procedură penală, se încadrează

cheltuielile judiciare pretinse, totodată, nefiind prezentate probe pertinente în

susținerea achitării acestei sume, precum și a neacoperirii plății respective din

sumele alocate de stat după cum prevede art. 227 din Codul de procedură penală,

omițându-se în acest sens indicarea unei eventuale prevederi legale care ar impune

plata acestei sume inculpatului, sau dacă legea nu prevede altă modalitate de plată,

or, aceste circumstanțe indică caracterul vag al solicitărilor acuzatorului de stat.

Decizia instanței de apel, pronunțată integral la data de 30 octombrie 2018,

este atacată cu recursuri ordinare de către avocatul Dodon Victor în numele

inculpatului Gavrilița Dumitru, depuse la 23 noiembrie 2018 și 28 noiembrie 2018.

În recursul depus la 23 noiembrie 2018 avocatul, invocând temeiurile de drept

prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) - instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței și pct. 8) Cod de procedură penală - nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

Ulterior, prin recursul depus la 28 noiembrie 2018, avocatul și-a concretizat

cerințele sale, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței

primei instanței în partea achitării lui Gavrilița Dumitru de sub învinuirea în baza art.

206 alin. (1) lit. a) Cod penal.

În motivarea recursului avocatul a invocat încălcarea de către instanța de apel a

prevederilor art. 415 alin. (2/1) Cod de procedură penală, menționând în acest sens,

că apelul acuzatorului de stat a fost declarat împotriva sentinței de achitare a lui

Gavrilița Dumitru, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 206 alin.(1) lit.

a) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, iar

la judecarea apelului acuzatorul de stat a solicitat audierea din nou a martorilor

acuzării , în deosebi a lui XXXXX , XXXXX, respectiv a martorului Durlescu Mihail,

motivând că declarațiile lor constituie mărturii acuzatorii.

Recurentul a indicat în continuare, că deși instanța a admis demersul

acuzatorului de stat declarat în acest sens, anunțând întrerupere a ședinței de

judecată cu citarea martorilor acuzării, la următoarea ședință de judecată a continuat

judecarea apelului fără a mai interoga din nou martorii acuzării solicitați de către

procuror, așa cum prevede Codul de procedură penală, punând la baza deciziei de

condamnare a lui Gavrilița Dumitru declarațiile acestor martori din ședințele primei

instanțe, selectând din ele doar o parte și pe care le interpretează eronat în sensul

declarării vinovăției lui Gavrilița Dumitru de săvârșirea faptei incriminate acestuia.

În sensul dat, recurentul a menționat declarațiile martorului XXXXX date la

urmărirea penală, cât și în instanța de judecată, care în opinia apărării se bazează pe

presupuneri, trezesc dubii pe marginea veridicității lor, luând în considerare că la

urmărirea penală a declarat că ar fi înțeles că XXXXX a fost adusă în saună de

proxenetul ei, dar cum se numește nu cunoaște și fără a declara că XXXXX ar fi intrat

în camera de odihnă cu persoane de gen masculin. Pe când în ședința de judecată,

deși nu poate spune cu precizie, dacă a întreținut XXXXX sau nu raport sexual cu

cineva din acele persoane, a declarat că în camera de odihnă XXXXX ar fi intrat cu doi

italieni și cu Minai, concretizând că despre proxenet ar fi cunoscut că îl cheamă

Dumitru, care mai târziu ar fi venit după XXXXX.

Pe parcursul judecării cauzei divergențele din declarațiile acestui martor nu au

fost înlăturate prin alte probe, dar dimpotrivă, martorul Durlescu Mihail a declarat în

instanța de fond la interogatoriu, că în saună au stat împreună cu XXXXX la masă, fără

ca el sau Roman, ori alte persoane să întrețină raport sexual cu ea și fără să vadă

dacă a intrat ea cu cineva în camera de masaj-odihnă.

Nici declarațiile martorului XXXXX date de aceasta la urmărirea penală, cât și

confruntările dintre această persoană cu partea vătămată XXXXX, dintre ea și

martorul Durlescu Mihail, dintre ea și învinuitul Nicorici Roman citate în judecată nu

spun cu precizie că XXXXX în sauna de la hotelul „Prezident” în seara de 03 februarie

2016 ar fi fost exploatată sexual, martor care până la urmă a declarat, că, de fapt, nu a

văzut nimic referitor la întreținerea rapoartelor sexuale dintre XXXXX cu persoanele

de gen masculin aflate în saună în acea seară.

Instanța de apel în sensul declarării vinovăției lui Gavrilița Dumitru, a reținut ca

probe, declarațiile lui XXXXX date în cadrul urmăririi penale, apreciind critic

declarațiile acesteia date în ședința de judecată la judecarea cauzei în prima instanță,

cât și la judecarea apelului, motivând cu aceea, că alegațiile părții vătămate XXXXX

referitor la faptul pretinselor acțiuni ilegale din partea colaboratorilor de poliție la

urmărirea penală în adresa ei la interogatoriu pe cazul dat, au constituit obiect de

studiu al Procuraturii, care prin ordonanța sa din 12 iulie 2018 a refuzat în pornirea

urmăririi penale.

La acest capitol, recurentul consideră că instanța de apel corect s-a expus că

pretinsele acțiuni ilegale din partea colaboratorilor de poliție au constituit doar

„obiect de studiu”, dar nu examinate pretinsele ei încălcări precum prevede Codul de

procedură penală. Apărarea consideră că procurorul nu a întreprins măsuri de a lua

măcar o simplă explicație pe acest caz și de la XXXXX, deoarece din ordonanța de

refuz în pornirea urmăririi penale nu se vede, că asemenea acțiuni de procedură ar fi

avut loc, nemaivorbind de confruntări, respectiv audierea mamei acesteia, în situația

când XXXXX în ședința de judecată a primei instanțe a declarat că amenințări au fost

și în prezența mamei.

Partea apărării de asemenea subliniază că, prima instanța corect a constatat

nulitatea procesului-verbal de audiere a părții vătămate XXXXX din 16 februarie

2016 (f.d. 31), în care deși, se indică faptul că la audierea părții vătămate minore a

participat psihologul, însă în ședința de judecată nu s-a dovedit acest fapt. Ba mai

mult ca atât, interogatoriul părții vătămate minore la această dată s-a înfăptuit și în

lipsa reprezentantului său legal.

Recurentului consideră că nu pot fi reținute ca probe mesajele telefonice dintre

Nicorici Roman și Gavrilița Dumitru, deoarece nu este clar în ce context a fost

expediat mesajul „ea să nu vadă cât îmi dai”, ori mesajul „ok”. Aceste mesaje nu

indică direct asupra tragerii de foloase de pe urma prestării serviciilor sexuale de

către persoana minoră, precum nu pot fi reținute ca probe în sensul declarării

vinovăției, dovadă că persoanele respective și-ar fi telefonat unul altuia.

Or, din materialele cauzei se constatată că Nicorici Roman și XXXXX se

cunoșteau mai înainte, până la caz, respectiv, se cunoștea și cu Gavrilița Dumitru și

precum declară el l-ar fi invitat pe Dumitru să vină la saună cu prietena sa pentru a

se odihni, dar nu în scopul exploatării sexuale a minorei XXXXX.

La fel, nu este dovedit faptul că Gavrilița Dumitru a știut despre faptul că XXXXX

este minoră. El a declarat, că a telefonat-o pe XXXXX în scop de a face cunoștință mai

aproape cu ea, anterior, cunoscând-o puțin și nici XXXXX nu declară cu precizie că

Gavrilița Dumitru ar fi știut că este minoră, declarând că presupune că el ar fi știut,

odată ce ea a absolvit cu un an în urmă școala gimnazială din XXXXX, inculpatul

Gavrilița D. fiind originar din acest sat, pe când partea vătămată nu este originară din

acest sat, dar din raionul Cimișlia, locuind la Sadova de puțin timp.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare

declarate de avocatul Dodon Victor în numele inculpatului Gavrilița Dumitru,

solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului și în raport cu

motivele invocate, Colegiul lărgit consideră, că recursurile urmează a fi admise din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, să dispună casarea

parțială a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare a inculpatului, atunci când eroarea judiciară poate fi corectată de către

instanța de recurs la etapa judecării acestuia.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără, însă, a agrava situația condamnatului.

Din conținutul recursului declarat de către partea apărării Colegiul penal lărgit

constată că recurentul își manifestă dezacordul cu soluția de condamnare a instanței

de apel, pe care o consideră neîntemeiată și lipsită de suport legal, adoptată cu

încălcarea de către instanța de apel a prevederilor legale și a practicii judiciare

constante, care a afectat grav drepturile fundamentale ale inculpatului, iar

concluziile în sensul acuzării formulate de către instanța de apel contravin probelor

administrate în speță, fiind bazate pe presupuneri, dar și pe o apreciere contrară

prevederilor legale a probelor.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit prevederilor art. 415 alin.

(21) Cod de procedură penală, practicii judiciare constante și jurisprudenței

relevante CtEDO, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia

fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă

audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți

(hotărîrile CtEDO Popovici c.Moldovei din27 noiembrie 2007și Dănila c.României din

8 martie 2007).

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea învinuitului (hotărîrea Spînu c.României din 29 aprilie 2008).

Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel ( f. d. 119

vol. II) procurorul a solicitat citarea și audierea în instanța de judecată a martorilor

XXXXX, XXXXX și XXXXX, instanța, admițând demersul procurorului, a dispus ”citarea

martorului”, însă din procesul verbal nu este clar audierea cărui martor a fost admisă

și care au fost considerentele în acest sens a instanței de apel. Ulterior procurorul

insistă asupra interogării martorilor XXXXX și XXXXX, însă instanța dispune din nou

”citarea martorului” (f. d. 126 v. II și f. d. 131 v. II). Ulterior procurorul nu și-a

susținut solicitările, neavând careva demersuri în acest sens, solicitând doar

”verificarea” unor probe, care au fost consemnate în procesul verbal al ședinței de

judecată (f. d. 163-164 v. II).

De asemenea în ședința instanței de apel au fost interogați ”pe viu” doar

inculpații și partea vătămată XXXXX, care și-a susținut declarațiile din cadrul ședinței

de judecată, procurorul prezentând instanței de apel ordonanța din 12 iulie 2018 ( f.

d. 158-161 v. II), care a fost anexată la materialele dosarului, însă care ulterior n-a

fost cercetată de către instanța de apel, deoarece procurorul nu a solicitat acest fapt.

Din analiza comparată a procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel și decizia pronunțată, Colegiul penal lărgit constată, că la baza deciziei de

condamnare a inculpatului Gavrilița D. au fost puse probe care nu au fost examinate în

cadrul ședinței de judecată a instanței de apel și anume: procesul-verbal de

confruntare efectuat între martorul XXXXX și învinuitul Nicorici Roman (f. d. 136-137

v. I), procesul-verbal de confruntare efectuat între martorul XXXXX și partea

vătămată XXXXX (f.d. 43-44 v. I), procesul verbal de examinare a obiectului ( f. d. 108

v. I), procesul-verbal de confruntare efectuat între martorul XXXXX și martorul

Durlescu Mihail ( f. d. 51-53 v. I), procesul-verbal de examinare a obiectului ( f. d. 61

v. I), procesul-verbal de examinare a obiectului (f. d. 72-73 v. I).

Ulterior, instanța de apel, combătând declarațiile părții vătămate din cadrul

ședințelor de judecată, a pus la baza deciziei de condamnare declarațiile părții

vătămate date la faza inițială a urmăririi penale ( f. d. 31-32 v. I), declarații care au

fost considerate de către prima instanță inadmisibile, fiind nule, coroborând aceste

declarații cu declarațiilor martorilor XXXXX și XXXXX din cadrul urmăririi penale,

procesul-verbal de confruntare între martorul XXXXX și partea vătămată XXXXX,

precum și procesul-verbal de confruntare între martorul XXXXX și învinuitul Nicorici

Roman, martori care n-au fost interogați ” pe viu” de către instanța de apel. Mai

mult decât atât, martorul XXXXX n-a fost audiată nici în ședințele de judecată ale

primei instanțe, fiind interogată numai în cadrul urmăririi penale.

Colegiul penal lărgit constată că admiterea de către instanța de apel a

declarațiilor părții vătămate minore XXXXX, date de către partea vătămată minoră în

calitate de probă și punerea lor la baza deciziei de condamnare, este total

neîntemeiată din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 94 Cod de procedură penală în procesul penal nu pot fi

admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de

judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele care

au fost obținute: p. 1) prin violarea drepturilor și libertăților persoanei; p. 8) cu încălcări

esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod.

Alin. (2) art. 94 Cod de procedură penală stabilește că constituie încălcare esențială

a dispozițiilor prezentului cod, la administrarea probelor, violarea drepturilor și

libertăților constituționale ale persoanei sau a prevederilor legii procesuale penale prin

privarea participanților la proces de aceste drepturi sau prin îngrădirea drepturilor

garantate, fapt care a influențat sau a putut influența autenticitatea informației obținute,

a documentului sau a obiectului, iar alin. (3) prevede că datele administrate cu

încălcările menționate la alin. (1) pot fi utilizate ca probe care confirmă faptul

încălcărilor respective și vinovăția persoanelor care le-au admis.

Potrivit prevederilor capitolului III din Cod de procedură penală minorii nu-și pot

exercita de sine stătător drepturile prevăzute de prezentul cod, acestea fiind exercitate

de către reprezentații săi legali, care au dreptul, printre altele, să participe la acțiuni

procesuale care se efectuează cu participarea persoanei pe care a reprezintă. Totodată

potrivit prevederilor art. 77 alin. (1) Cod de procedură penală reprezentanți legali ai

părții vătămate sunt părinții, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care reprezintă în

procesul penal interesele participanților la proces minori.

Faptul neparticipării reprezentantului legal al minorului la audierea acestuia

constituie o încălcare esențială a dispozițiilor Codului de procedură penală în sensul

prevederilor art. 94 alin. (2) și care a influențat autenticitatea informației obținute,

astfel că datele obținute nu pot fi utilizate în calitate de probe.

În speță Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel, punând la baza deciziei

de condamnare declarațiile inițiale ale părții vătămate minore XXXXX și-a motivat

soluția de admisibilitate a acestei probe prin faptul, că la interogarea părții vătămate ar

fi participat psihologul, iar faptul că partea vătămată minoră ar fi fost influențată de

către colaboratorii de poliție a fost exclus, deoarece în acest sens există o ordonanță a

procurorului prin care nu s-a constatat careva influență asupra părții vătămate în cadrul

interogării acesteia de către organul de urmărire penală.

Colegiul penal lărgit consideră că reaprecierea înfăptuită de către instanța de apel

a declarațiilor inițiale de la urmărirea penală a părții vătămate XXXXX contravine

prevederilor legale, deoarece instanța de apel, declarând admisibilă această probă, a

omis să țină cont de faptul, că interogarea a avut loc fără prezența reprezentantului legal

al părții vătămate minore, ceea ce constituie potrivit prevederilor art. 94 Cod de

procedură penală temei legal de declarare a inadmisibilității probei respective, așa cum

a concluzionat în acest sens prima instanță.

Mai mult, Colegiul penal lărgit ține să menționeze, că lipsa reprezentantului legal al

părții vătămate minore XXXXX de la interogarea ultimei în cadrul urmăririi penale,

reieșind din sensul art. 94 Cod de procedură penală constituie un temei pentru

declararea inadmisibilității acestei probe, iar participarea la interogare a psihologului nu

poate aduce careva schimbări cu referire la această concluzie, deoarece psihologul nu

are careva calitate procesuală, iar participarea lui nu este determinată de asigurarea

respectării drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei sau a prevederilor

legii procesuale penale, dar din contra atestă în mod clar privarea părții vătămate de

aceste drepturi, inclusiv prin îngrădirea drepturilor garantate.

Colegiul penal lărgit subliniază în mod accentuat, că faptul încălcării de către

organul de urmărire penală a prevederilor legale de asigurare respectării drepturilor

părții vătămate minore prin neatragerea la participare în cauza penală a

reprezentantului legal al minorului nu poate fi acoperit cu invocarea participării la

audierea minorului a psihologului, acest fapt fiind remarcat de către prima instanță care

a respins interogarea în instanța de judecată a psihologului, procurorul neinsistând

ulterior la audierea acestuia, inclusiv și în instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că examinând apelul procurorului

împotriva unei sentințe de condamnare în instanța de apel n-a audiat ”pe viu” nici

unul dintre martorii acuzării, deoarece procurorul participant la examinarea cauzei

nu a asigurat prezența acestora și a fost de acord cu finalizarea examinării cauzei în

lipsa martorilor în condițiile când declarațiile părții vătămate date la examinarea

cauzei de către instanțele de judecată erau favorabile inculpatului, solicitând

instanței de apel pronunțarea unei sentințe de condamnare pe baza probelor

acuzării în baza cărora a fost pronunțată o sentință de achitare.

În conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal, reglementat

de art. 24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei

sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii. În conformitate cu prevederile art.

26 alin.(3) Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine

procurorului. În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu

unanim recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, sarcina probațiunii în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de

stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului.

Curtea Europeană în hotărîrea Capeau c. Belgiei din 13 ianuarie 2005, a

constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie

abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter alia, ca

sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării. Nerespectarea jurisprudenței CtEDO

și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală, care îl

obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanța, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința

de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului,

urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului

în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

În cauza Ekbatani v. Suedia din 26 mai 1988, Curtea a reiterat faptul că, în cazul

în care o instanță de apel examinează în ansamblu chestiunea vinovăției sau a

nevinovăției reclamantei, aceasta nu o poate face fără a aprecia direct probele.

Ignorarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din

Codul de procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept

garantat de art. 6 din Convenție.

Reieșind din practica judiciară și jurisprudența CtEDO indicată supra, Colegiul

penal lărgit constată, că în speță neprezentarea de către procuror a probelor în

instanța de apel la examinarea cauzei este apreciată de către Colegiul penal lărgit ca

nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului Gavrilița D. în cadrul

examinării apelului declarat de procuror împotriva sentinței de achitare.

Totodată Colegiul penal lărgit consideră că întemeierea concluziilor instanței de

apel de condamnare a inculpatului Gavrilița D. pe probe, care nici nu au constituit

obiect de cercetare în instanța de apel, sau pe reaprecierea fără cercetarea

nemijlocită a probelor în instanța de apel, contrar prevederilor legale, practicii

constante și jurisprudenței CtEDO, și mai cu seamă în lipsa unei susțineri a

acuzațiilor din partea acuzării, denotă în mod cert și evident, că instanța de apel a

comis erorile de drept, prescrise la p. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocate de către apărare în recursurile depuse, încălcând în mod direct

principiul contradictorialității procesului penal, afectând grav dreptul inculpatului

Gavrilița D. la un proces echitabil, constituind un viciu fundamental, care

condiționează casarea deciziei instanței de apel în partea condamnării inculpatului

Gavrilița D.

Analizând circumstanțele expuse supra în raport cu prevederile art. 435 Cod de

procedură penală în vederea adoptării soluției în speță, instanța de recurs a ajuns la

concluzia, că urmează a fi adoptată decizia stabilită la p. b) alin. (2) – admiterea

recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și dispunerea achitării inculpatului

Gavrilița D. în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală - fapta nu a

fost săvârșită de inculpat.

Pronunțând această soluție, Colegiul penal lărgit reiterează, că la caz a fost

pronunțată o sentință de achitare, care a fost casată cu pronunțarea unei hotărârii de

condamnare de către instanța de apel, dar în condițiile nesusținerii de către procuror

a acuzațiilor aduse inculpatului Gavrilița D., astfel că remiterea cauzei la rejudecare

în condițiile examinării recursului apărării, ar constitui o nouă încălcare de către

instanțele judecătorești a dreptului inculpatului la un proces echitabil, deoarece ar

oferi procurorului, care nu și-a susținut anterior învinuirea, să o susțină în cazul

dispunerii rejudecării cauzei, ceea ce este inadmisibil.

Emiterea unei noi hotărâri de achitare a fost decisă de către Colegiul penal

lărgit, reieșind și de următoarele circumstanțe stabilite la judecarea recursului.

Din analiza comparată a rechizitoriului, sentinței primei instanțe și deciziei

instanței de apel Colegiul penal constată, că potrivit rechizitoriului Gavrilița D. a fost

pus sub învinuire pe art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, incriminându-i-se săvârșirea

traficului de copii, adică recrutarea și transportarea unui copil în scop de exploatare în

prostituție, iar lui Nicorici Roman i-a fost incriminat proxenetismul, adică îndemnul,

înlesnirea practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma practicării

prostituției de către o altă persoană, asupra mai multor persoane, de două persoane,

infracțiune prevăzută de art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal. Astfel, că acțiunile

inculpaților cu referire la partea vătămată XXXXX au fost încadrate de către organul

de urmărire penală în mod diferit inculpaților.

Colegiul penal lărgit atestă, că în sentința pronunțată în speță în constatarea

faptei infracționale, ținând cont de incriminările expuse în rechizitoriu, sunt descrise

doar faptele infracționale comise de către inculpatul Nicorici Roman, în privința

căruia există o sentință de condamnare definitivă, deoarece avocatul acestuia și-a

retras apelul depus, retragerea apelului fiind confirmată de către instanța de apel,

apelul procurorului împotriva sentinței în privința lui Nicorici Roman a fost respins,

instanța casând sentința numai în privința inculpatului Gavrilița D., iar procurorul nu

a atacat cu recurs decizia instanței de apel în privința lui Nicorici Roman.

Astfel, sentința primei instanțe în privința inculpatului Nicorici Roman a fost

lăsată de către instanța de apel fără modificări, decizia căreia nu este atacată cu

recurs de către procuror.

Colegiul penal lărgit atestă, că, deși inculpatul Nicorici Roman a fost pus sub

învinuire de către organul de urmărire penală în baza art. 220 alin.(2) lit. a) și c) Cod

penal, prin sentința menținută de către instanța de apel Nicorici Roman a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a) Cod

penal, adică fără semnul calificativ prevăzut la lit. c) ”săvârșit de două persoane”, acest

semn fiind exclus de către prima instanță și instanța de apel din motivul achitării

inculpatului Gavrilița D.

În aceste condiții Colegiul penal lărgit conchide, că sunt total neîntemeiate

afirmațiile procurorului expuse în cererea de apel, precum că prin sentință a fost

constatată săvârșirea faptei incriminate inculpatului Gavrilița D., iar ulterior sentința

în contradictoriu îl achită pe acesta, deoarece sentința constată numai fapta săvârșită

de către inculpatul Nicorici Roman, care a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii în privința părții vătămate XXXXX fără semnul calificativ ” de două

persoane”, adică fără participarea inculpatului Gavrilița D.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că Gavrilița Dumitru este învinuit potrivit

rechizitoriului, că la data de 03.02.2016, urmărind scopul exploatării în prostituție a

unui copil, cunoscând prin intermediul lui Nicorici Roman cu care acționa împreună

despre intenția unor bărbați de a întreține raporturi sexuale contra plată și despre

locul aflării acestora, a recrutat-o pe minora XXXXX născută la XXXXX, comunicându-i

despre oferta clienților și solicitându-i să se pregătească pentru a întreține relații

sexuale contra plată.