1ra-773/2019 — art. 165 alin. 1 lit. b, c CP

1ra-773/2019 — art. 165 alin. 1 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-773/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 04 decembrie 2018, în privința inculpatei

Ghencea Virginia XXXXX,

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.07.2018 - 17.08.2018,

instanța de apel: 17.10.2018 - 04.12.2018,

instanța de recurs: 04.03.2019 - 03.04.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ghencea

Virginia a fost condamnată în baza art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani

închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau exercita o

anumită activitate.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

1

De la Ghencea Virginia s-au încasat cheltuieli judiciare în mărime de

752,26 lei.

lunii martie a anului 2018, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul

exploatării sexuale comerciale a persoanei, prin înșelăciune, sub pretextul

angajării la un lucru bine plătit în calitate de dereticătoare la un hotel din Cipru

de Nord (Turcia), și prin abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei, manifestată

prin situația precară a acesteia din punct de vedere a supraviețuirii sociale, a

recrutat-o pe XXXXX XXXXX, în scopul exploatării sexuale comerciale a

acesteia pe teritoriul Ciprului de Nord. Ulterior, obținând prin înșelăciune acordul

a lui XXXXX XXXXX de a pleca la muncă în Cipru de Nord, continuând

realizarea intenției de transportare a victimei în țara de destinație, i-a solicitat

ultimei să-i transmită copia pașaportului ei național în vederea rezervării biletului

avia pe numele său.

La 03 aprilie 2018, acționând în vederea transportării victimei XXXXX

XXXXX în țara de destinație, a însoțit-o până la Aeroportul Internațional

Chișinău și i-a dat instrucțiuni referitor la compania aeriană de unde urma să

ridice biletul avia, continuând în așa mod, organizarea transportării victimei în

țara de destinație. În aceiași zi, XXXXX XXXXX, acționând conform indicațiilor

primite de la Ghencea Virginia, s-a deplasat în Cipru de Nord, unde a fost întâlnită

de către o persoană nestabilită de organul de urmărire penală de origine turcă,

care acționând întru realizarea scopului infracțional de înlesnirea practicării

prostituției și nu a traficului de ființe umane, a transportat-o în clubul de noapte

„Miss Mi” din or. Lefcoșa, informând-o că în continuare urmează să presteze

servicii sexuale contra plata. Constatând înșelarea ei de către Ghencea Virginia,

XXXXX XXXXX a refuzat să presteze servicii sexuale contra plată, motiv pentru

care a fost reîntoarsă în R. Moldova.

Instanța a reținut că inculpata a solicitat examinarea cauzei în procedură

specială, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

invocând că recunoaște în totalitate fapta incriminată în rechizitoriu.

Potrivit procesului verbal de audiere, partea vătămată XXXXX XXXXX a

relatat că nu are careva pretenții față de inculpată.

Deoarece probele administrate dovedesc vinovăția inculpatei, acțiunile ei

urmează a fi încadrate în baza art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, ca trafic de

ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, fără

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială săvârșită prin

înșelăciune și prin abuz de poziție de vulnerabilitate.

În conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare.

2

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor grave, că inculpata nu are

antecedente penale, este caracterizată pozitiv, că circumstanțe agravante nu au

fost stabilite, de atitudinea inculpatei față de cele săvârșite și declarațiile părții

vătămate că pretenții față de inculpată nu are, la evidența medicului necrolog și

psihiatru nu se află, are o vârstă vârsta tânără, concluzionând că condamnarea cu

executare reală a pedepsei ar putea negativ să influențeze scopul urmărit de

pedeapsa penală și anume reeducarea persoanei.

Instanța a statuat că o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod

penal, este aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri.

Reieșind din circumstanțele constate, corectarea și reeducarea inculpatei e

posibilă fără izolare de societate, prin aplicarea unei pedepse în conformitate cu

prevederile art. 90 Cod penal și în limitele sancțiunii prevăzute de art. 165 alin.

(1) lit. b), c) Cod penal.

La fel, urmează a lua în considerare că în perioada 07.05.2018 - 06.06.2018

inculpata a fost reținută, fiindu-i aplicată măsură preventivă sub formă de arest

preventiv, iar din 06.06.2018-17.08.2018 fiindu-i aplicată măsură preventivă sub

formă de arest la domiciliu.

Privind posibilitatea aplicării pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate, prevăzută de sancțiunea art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal, dat

fiind că inculpata nu ocupă funcții și nu exercită activitate de care s-ar fi folosit

la săvârșirea infracțiunii, instanța a ajuns la concluzia, că nu există temei pentru

aplicarea acesteia.

și Cauze Speciale, Dumitru Tomița, a declarat apel, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie aplicată o

pedeapsă mai aspră și cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate în

domeniul turistic.

Apelantul a invocat că instanța greșit a ajuns la concluzia, că nu este

rațional ca inculpata să execute pedeapsa stabilită și neîntemeiat a aplicat art. 90

Cod penal.

Circumstanțele stabilite de instanță, care au stat în baza aplicării art. 90 Cod

penal sunt insuficiente.

La stabilirea pedepsei inculpatei, este necesar de a lua în considerație

gradul și caracterul social sporit al infracțiunilor comise, or, corectarea și

reeducarea inculpatei nu este posibilă fără izolare de societate.

Mai mult, sancțiunea art. 165 alin. (1) Cod penal prevede în mod

obligatoriu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate, instanța ignorând acestea cerințe neîntemeiat.

3

Astfel, instanța de judecată a aplicat pedeapsa fără studierea multilaterală,

în deplină măsură și obiectivă, a tuturor circumstanțelor care au o importanță

esențială pentru stabilirea mărimii pedepsei.

decembrie 2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțat o nouă

hotărâre.

Lui Ghencea Virginia, recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa

complementară obligatorie - privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul prestării serviciilor turistice pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținură.

Instanța da apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond corect

a luat în considerare că la locul de trai inculpata se caracterizează pozitiv, anterior

nu a fost judecată, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, just prima

concluzionând că corectarea și reeducarea ei este posibilă nu doar în condițiile

izolării de societate, cu stabilirea unei pedepse minime sub formă de închisoare,

in limitele noi stabilite conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Astfel, instanța de fond a acordat deplină eficientă prevederilor art. 61 și

75 Cod penal, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celui vinovat, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, că infracțiunea comisă

de face parte din categoria celor intenționate, grave, pentru care legea penală

prevede închisoare, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de fond a ținut cont de scopul și motivele faptei, de

personalitatea inculpatei, recunoașterea vinovăției, căința sinceră,

comportamentul ei în timpul și după săvârșirea infracțiunii, toate acestea

demonstrând că în privința inculpatei pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Așa cum, chiar dacă infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave, la

alin. (4) al art. 90 Cod penal nu se regăsesc careva interdicții de aplicabilitate a

acestui articol la caz. Mai mult, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei.

Deci, inculpata poate fi pusă pe calea corijării nu doar prin izolare de

societate, pedeapsa, care va atinge scopul prevăzut de art. 61 Cod penal,

restabilirea echității sociale, ținându-se cont și de faptul că ea a săvârșit o

infracțiune prin care se aduce atingeri libertății, onoarei, demnității, vieții și

sănătății persoanei, ceea ce contravine grav moralității pe care se întemeiază

întreaga societate umană, dar și pe prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de

4

către inculpată, cât și de alte persoane, pedeapsă principală aplicată fiind una

corectă, echitabilă și legală.

Or, instanța de fond corect a conchis și aplicabilitatea prevederile art. 90

Cod penal, îndreptându-și concluzia formată spre restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de

către ultima, cât și de alte persoane, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și

legală. Toate acestea determinând că la aplicarea pedepsei principale inculpatei,

instanța de fond a ținut cont și de faptul că ea a recunoscut vinovăția de cele

comise, depunând cerere de examinare a cauzei în procedură simplificată, se

căiește de cele comise, este caracterizată pozitiv.

Totodată, este de reținut că sancțiunea art. 165 alin. (1), lit. b), c) Cod penal,

prevede închisoarea de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. Astfel,

pentru săvârșirea acestei infracțiuni este stabilită pe lângă pedeapsa principală și

cea complementară, care este una obligatorie, dar prima instanță a ignorat aceste

cerințe și eronat nu a aplicat pedeapsa complementară.

Calendari, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei instanței de

apel în latura aplicării prevederilor art. 90 Cod penal și dispunerea rejudecării

cauzei în această parte în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de fond a stabilit inculpatei neîntemeiat și

ilegal suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare.

Traficul de ființe umane, în diversele lui forme, prezintă infracțiuni

periculoase, care duc în mod esențial la încălcarea drepturilor și libertăților

persoanei.

Pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost individualizată în conformitate cu

prevederile art. 75 Cod penal, or, nu a fost luată în considerație personalitatea

inculpatei, gravitatea infracțiunii săvârșite, fiind una gravă conform art. 16 alin.

(4) Cod penal, circumstanțele cauzei, atitudinea inculpatei privind fapta

infracțională comisă.

Pe toată durata urmăririi penale inculpata nu a recunoscut vinovăția și nu

s-a căit sincer în cele comise.

Faptul că inculpata se caracterizează pozitiv, nu a influențat-o la comiterea

infracțiunii grave de trafic de ființe umane.

Instanța de apel nu a indicat motivele legale ale soluției adoptate referitoare

la liberarea de pedeapsa penală prin prisma art. 90 Cod penal.

Or, sancțiunea din art. 165 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa sub formă

de închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de anumite drepturi de la 2 la 5 ani.

Aplicarea acelorași circumstanțe (legate cu persoana inculpatei,

caracteristica acesteia) atât la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cât și la suspendarea condiționată a executării acesteia, este

eronată și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale, altfel,

acestor circumstanțe se acordă o dublă valență juridică.

5

Respectiv, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, nu va contribui la realizarea scopurilor legii

penale și a pedepsei penale, prevăzute de art. 2 și 61 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt reprezintă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatei, înăsprind-o la apelul procurorului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just

și argumentat a ținut cont de mențiunea din rechizitoriu că: „circumstanțe ce ar

agrava vina învinuitei nu au fost stabilite, cea atenuantă fiind săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins

vârsta de 21 ani”, de faptul că inculpata a recunoscut integral vina solicitând

judecarea cauzei în procedura simplificată, este caracterizată în exclusivitate

pozitiv, nu are antecedente penale, are o vârstă tânără, partea vătămată nu are

careva pretenții față de aceasta, cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal,

3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

6

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4.din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura

pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt

sens decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și prerogativă

legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

7

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța

nu a admis o eroare gravă de fapt, care să-i fi afectat soluția, că s-au aplicat

inculpatei pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 04 decembrie 2018, în privința

inculpatei Ghencea Virginia XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 26 aprilie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8