3ra-1298/14 — contestarea în parte a actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1298/14

prima instanță: V. Suciu

instanța de apel: L. Popova, A. Panov, M. Moraru

Î N C H E I E R E

08 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Consiliul raional Dubăsari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului raional

Dubăsari, intervenienți accesorii parohii bisericilor satelor Corjova, Doroțcaia,

Cocieri, Ustia, Pîrîta, Molovata-Nouă și Coșnița, raionul Dubăsari și Primăriile

satelor Corjova, Doroțcaia, Cocieri, Ustia, Pîrîta, Molovata-Nouă și Coșnița,

raionul Dubăsari cu privire la contestarea în parte a actului administrativ, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2014, prin care a fost respins apelul

declarat de către Consiliul raional Dubăsari și menținută hotărârea Judecătoriei

Dubăsari din 28 martie 2014,

c o n s t a t ă:

La 21 iunie 2013, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Dubăsari cu privire la

contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 06 martie 2013, Consiliul

raional Dubăsari a adoptat decizia nr. 01-17 „Cu privire la rectificarea bugetului

raional pentru 2013”, prin care au fost alocate mijloace financiare în sumă totală de

95000 lei pentru finanțarea lucrărilor de reparații și instalare a sistemului de

încălzire pentru bisericile din localitățile raionului Dubăsari.

Menționează că în rezultatul controlului efectuat întru verificarea legalității

deciziei Consiliului raional Dubăsari nr. 01-17 din 06 martie 2013 s-a constatat că

decizia menționată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Susține că art. art. 7 și 8 din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003 privind

finanțele publice locale delimitează competențele în efectuarea cheltuielilor

publice. Cheltuielile în cauză nu țin de competența administrației publice locale.

Afirmă că art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1420 din 31 octombrie 2002 cu

privire la filantropie și sponsorizare prevede că activitatea de sponsorizare nu se

poate desfășura prin utilizare de mijloace obținute din buget, Astfel, banii alocați în

sumă de 95000 lei sunt o parte din bugetul local și nu pot fi folosiți pentru

întreținerea obiectelor care nu sunt la balanța primăriei.

Invocă că prin adoptarea deciziei nr. 01-17 din 06 martie 2013 Consiliul

raional Dubăsari nu a ținut cont de prevederile art. 9 alin. (2) al Legii nr. 317-XV

din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale

administrației publice centrale și locale, care expres prevede că actele normative

ale autorităților administrației publice centrale și locale trebuie să corespundă

întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului.

Mai invocă că la 19 aprilie 2013, Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat, prin notificarea nr. 1304/OT-374, a solicitat Consiliului raional Dubăsari

abrogarea parțială a deciziei nr. 01-17 din 06 martie 2013 „Cu privire la

rectificarea bugetului raional pentru 2013”.

Prin urmare solicită anularea în parte a deciziei Consiliului raional Dubăsari

nr. 01-17 din 06 martie 2013 și, anume, a pct. 4 al deciziei ce se referă la alocarea

mijloacelor financiare în sumă totală de 95000 lei pentru finanțarea lucrărilor de

reparații și instalare a sistemului de încălzire pentru bisericile din localitățile

raionului Dubăsari.

Prin încheierea Judecătoriei Dubăsari din 08 octombrie 2013 au fost atrași

în proces alături de reclamant ca intervenienți accesorii parohii bisericilor satelor

Corjova, Doroțcaia, Cocieri, Ustia, Pîrîta, Molovata-Nouă și Coșnița,

r-nul Dubăsari.

Prin încheierea protocolară din 16 ianuarie 2014 a atras în proces în calitate

de intervenienți accesorii Primăriile satelor Corjova, Doroțcaia, Cocieri, Ustia,

Pîrîta, Molovata-Nouă și Coșnița, r-nul Dubăsari.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 28 martie 2014 acțiunea a fost

admisă și a fost anulată în parte decizia Consiliului raional Dubăsari nr. 01-17 din

06 martie 2013 „Cu privire la rectificarea bugetului raional pentru anul 2013” și,

anume, pct. 4 al deciziei în partea ce ține de alocarea din fondul de rezervă a sumei

de 95000 lei bisericilor din raion.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2014 a fost respins apelul

declarat de către Consiliul raional Dubăsari și menținută hotărârea primei instanțe.

La 25 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Consiliul raional Dubăsari

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Recurentul Consiliul raional Dubăsari, în motivarea recursului, a invocat că

hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate, deoarece instanțele judecătorești au

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată.

Menționează că instanțele judecătorești, la emiterea hotărârilor, au aplicat

greșit prevederile art. art. 7 și 8 din Legea nr. 397 din 16 octombrie 2003 privind

finanțele publice locale, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1420 din 31 octombrie

2002 cu privire la filantropie și sponsorizare și ale art. 15 din Legea nr. 125 din 11

mai 2007 privind cultele religioase și părțile lor componente.

Susține că instanțele judecătorești au neglijat prevederile Legii nr. 1530 din

22 iunie 1993 privind ocrotirea monumentelor de stat și ale Legii nr. 192 din 30

septembrie 2011 privind monumentele de for public.

Consideră că decizia Consiliului raional Dubăsari nr. 01-17 din 06 martie

2013 „Cu privire la rectificarea bugetului raional pentru 2013” este legală, fiind

emisă conform prevederilor legale, cu respectarea competenței și a procedurii

stabilite și prin urmare, lipsesc atât temeiul de fapt, cât și temeiul de drept prevăzut

de art. 26 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000

pentru anularea pct. 4 din decizia menționată.

Prin referința depusă la 26 septembrie 2014 Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței

de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Consiliul raional

Dubăsari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că atît prima

instanță, cît și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat

și au apreciat corect probele prezentate și au aplicat corect normele de drept

material, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Consiliului

raional Dubăsari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Consiliului raional Dubăsari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Valentina Clevadî

Ion Corolevschi