1ra-315/2019 — art. 290 alin. 1 CP

1ra-315/2019 — art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-315/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Izbaș Ion xxxx, născut la xx xx xxxx, originar din r-nul

xxxx s. xxxx, domiciliat în r-nul xxxx s. xxxx str. xxxx nr.

xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.04.2018 – 20.06.2018;

Instanța de apel: 17.07.2018 – 09.10.2018;

Instanța de recurs: 10.12.2018– 19.03.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Izbaș Ion a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.290 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 140

ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la Izbaș Ion a cheltuielilor judiciare în

sumă de 2 100 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

efectuării percheziției în casa de locuit a lui Izbaș Ion, de către angajații poliției de frontieră

din cadrul Direcției Regionale Est, a fost depistat, un cartuș cu calibru 5.45x39 mm.

Conform raportului de expertiză cu nr. 34/12/1-R-931 din 19.03.2018 s-a concluzionat

că este un cartuș militar cu calibru 5,45x39 mm cu lovitură centrală, cu miez din metal dur,

produs industrial la uzina „Барнаульский патронный завод” or. Barnaul, Federația Rusă

în anul 1982 destinat pentru efectuarea tragerilor din pistoale - mitralieră de tipul AK-74,

1

AKS-74, AKS-74U, AK-105, AN-94, puștile-mitralieră de tipul RPK-74, RPKS-74.

Cartușul prezentat la examinare este util pentru efectuarea tragerii. Careva urme de

montare/demontare/deteriorare sau percutare a cartușului nu sunt prezente.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpatului Izbaș Ion au fost încadrate

în baza art.290 alin.(1) Cod penal, păstrarea ilegală a munițiilor fără autorizarea

corespunzătoare.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă

încasarea din contul inculpatul Izbaș Ion în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 2 100 lei.

În motivarea apelului a invocat, din materialele cauzei penale s-a constatat cheltuieli

judiciare în mărime de 2 100 lei, rezultate din efectuarea expertizei nr.34/12/1-R-931 din

19.03.2018.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata

acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229 alin.(1)

Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de

condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare

de la inculpat, în cazul dat suma de 2 100 lei, costul raportului de expertiză.

fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

hotărârea primei instanțe în latura civilă a acesteia, prin care s-a respins solicitarea înaintată

de acuzatorul de stat cu privire la încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă

de 2 100 lei. În privința acestor alegații, verificând materialele dosarului în raport cu

argumentele din cererea de apel, instanța de apel a conchis, că acestea sunt neîntemeiate.

Instanța de apel a menționat, că argumentele invocate de către acuzatorul de stat în

susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece art.143 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală prevede, că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

La caz s-au suportat cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare,

concluziile căreia sunt expuse în raportul de expertiză nr.34/12/1-R-931 din 19.03.2018,

aceasta fiind dispusă în vederea examinării obiectului asemănător cu un cartuș, ridicat de

la domiciliul lui Izbaș Ion în cadrul percheziției petrecute la data de 06.03.2018 și stabilirii

dacă acest obiect se referă la categoria munițiilor. Respectiva expertiză fiind ordonată de

către organul de urmărire penală, acțiune procesuală ce tine de administrarea probatoriului

și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În același context, Colegiul consideră relevante prevederile art.142 alin.(1) Cod de

procedură penală, expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea,

clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza

2

penală sânt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei,

meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe specializate de către

persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea

dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se face, la cererea părților,

de către organul de urmărire penală, procuror sau de către instanța de judecată, precum și

din oficiu de către organul de urmărire penală sau procuror.

Dat fiind faptul, că în speță, efectuarea expertizei a fost dispusă din oficiu de către

organul de urmărire penală în vederea examinării obiectului asemănător cu un cartuș,

ridicat de la domiciliul lui Izbaș Ion în cadrul percheziției petrecute la data de 06.03.2018

și stabilirii dacă acest obiect se referă la categoria munițiilor, ce la rândul său a determinat

încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii - pusă în sarcina părții acuzării, instanța de apel a

considerat neîntemeiată solicitarea procurorului expusă în apel.

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a ajuns la concluzia,

de a respinge cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului a sumei

de 2 100 lei, ce constituie cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare, din

care motiv apelul procurorului urmează a fi respins.

recurs ordinar, indicând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

solicitând casarea acesteia, în partea respingerii cererii privind încasare a cheltuielilor

judiciare, cu trimiterea cauzei la rejudecare, în instanța de apel, într-un alt complet de

judecată.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat eronat prevederile art.227 alin.(1) Cod de procedură penală, or, ținând cont și

de prevederile art.228 alin.(3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv, necesitatea încasării cheltuielilor de

judecată, ținând cont de faptul că cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat în

legătură cu efectuarea expertizei nr.34/12/1-R-931 din 19.03.2018, adoptând o decizie

neargumentată.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează

a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii contestate, în partea cheltuielilor judiciare, din

următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea

desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri

contradictorii și nemotivate.

3

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele,

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanță de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Drept temei pentru declararea recursului, se constată că recurentul face trimitere la

temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de faptul că instanța de apel a menținut

sentința prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat, privind încasarea de la

Izbaș Ion a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 2 100 lei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

constată că la examinarea apelului în partea expunerii asupra cheltuielilor judiciare, nu au

fost respectate întru totul prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală, or, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, prima instanță la recunoscut vinovat și la

condamnat pe Izba Ion în baza art.290 alin.(1) Cod penal, la 140 ore muncă neremunerată

în folosul comunității, totodată a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de procuror,

privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 2 100 lei, soluție

menținută de către instanța de apel.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că „... Colegiul penal

apreciază ca neîntemeiate argumentele invocate de către partea acuzării în cererea de

apel referitor la faptul, că instanța de judecată a dat o interpretare eronată prevederilor

legale și urma să încaseze din contul lui Izbaș Ion cheltuielile judiciare, or, efectuarea

expertizei judiciare balistice a fost dispusă în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării de stat”, astfel

considerând necesar respingerea apelului procurorului.

Procurorul solicită încasarea de la Izbaș Ion a cheltuielilor judiciare în beneficiul

statului, în sumă de 2 100 lei, în legătură cu efectuarea raportului de expertiză nr.34/12/1-

R-931 din 19.03.2018.

4

Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau

neîncasarea din contul inculpatului Izbaș Ion a cheltuielilor judiciare, ce țin de efectuarea

expertizei, instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile art.227 alin.(1), (2) pct. 5) Cod de

procedură penală, care stipulează că cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit

legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

În prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea acțiunilor procesuale, fiind întocmit

raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-931 din 19.03.2018, pentru care a fost achitată

suma de 2 100 lei.

Potrivit prevederilor art.229 Cod de procedură penală, care prevede că: alin.(1),

cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului; alin.(2)

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu

excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Potrivit art.229 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea soluției

adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a dispus menținerea sentinței

prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea înaintată de procuror, privind încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 2 100 lei, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

expertizei judiciare, inculpatul fiind eliberat total de la plata acestora, fără a indica, a

motiva sau a face careva referire la faptul, dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea inculpatului,

în conformitate cu prevederile art.229 alin.(3) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este

incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca

cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul,

cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în cauză urmează a fi casată

parțial, în partea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în acesta parte în

instanța de apel, într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art.436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legale asupra motivelor indicate în cererea de apel depusă de procuror în partea cheltuielilor

5

judiciare, să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate

circumstanțe cauzei, să emită o soluție clară și motivată, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a

CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 octombrie 2018, în partea respingerii cererii procurorului de încasare a

cheltuielilor judiciare, în cauza penală în privința lui Izbaș Ion xxxx și dispune rejudecarea

cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 25 aprilie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

6

19 martie 2019 Dosarul nr. 1ra-315/2019

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza Izbaș Ion xxxx)

septembrie 2018 a fost adoptată în cadrul judecării recursului ordinar în cauza

indicată următoarea soluție: „Admite recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie,

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

octombrie 2018, în partea respingerii cererii procurorului de încasare a

cheltuielilor judiciare, în cauza penală în privința lui Izbaș Ion xxxx și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei se mențin”.

de respingere a recursului procurorului.

2.1. Consider că motivele și argumentele pe care le-a pus instanța de recurs

la baza soluției de casare a hotărârii instanței de apel nu au fost invocate de către

procuror nici la una dintre etapele examinării cauzei.

Casând decizia instanței de apel, Colegiul penal și-a expus considerentele, că

cheltuielile judiciare în speță ar putea fi încasate, deoarece legislația de procedură

penală ( art. 227, 229 ) prevăd posibilitatea încasării din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare legate de înfăptuirea la caz a expertizelor, dând indicații

instanței de apel să-și motiveze hotărârea pronunțată.

Dispunând rejudecarea cauzei în partea examinării laturii civile a cauzei cu

referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs, în opinia mea, nu a ținut

cont de faptul, că nici la una dintre etapele examinării cauzei procurorul nu a adus

careva argumente legale, precum și probe, care ar confirma posibilitatea încasării

cheltuielilor judiciare.

Procurorul nu a invocat aceste argumente nici la depunerea recursului,

indicând doar că, în opinia sa, potrivit legii cheltuielile urmează a fi admise, dar

n-a specificat din care considerente a ajuns el la această concluzie și ce

circumstanțe le invocă în acest sens.

Astfel, consider, că instanța de recurs a admis un recurs nemotivat,

întemeindu-și soluția pe argumente neinvocate de către recurent la nici un dintre

etapele desfășurării procesului penal.

7

Cu această ocazie vreau să menționez, că instanța de recurs, casând decizia

instanței de apel, a intenționat să modifice practica judiciară existentă prin care

se respingeau solicitările procurorului de încasare din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, considerând că legislația în prezent permite dispunerea

încasării acestora din contul inculpatului.

Cu referire la acest subiect vreau să menționez, că, în opinia mea, legislația

actuală cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului nu

este clară, deoarece nu stabilește într-un mod explicit temeiurile și condițiile de

încasare a acestora din contul inculpatului, precum și faptul cui îi revine sarcina

probației în acest sens, iar instanța de recurs nu a adus o claritate în această

privință, deși în joc este respectarea drepturilor inculpaților la un proces

echitabil.

Judecător (semnătura) Nadejda Toma

8