3ra-1207/14 — contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1207/14

prima instanță: M. Tertea

instanța de apel: M. Antonov, A. Parpalac, E. Secrieru

Î N C H E I E R E

02 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Focșa

Anatolie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Focșa

Anatolie împotriva Procurorului raionului Căușeni, Ion Oborceanu, Consiliul

Superior al Procurorilor a RM, cu privire la obligarea prezentării informației și

actelor solicitate și compensarea prejudiciului moral.

împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 10 aprilie 2014, prin care a fost

respins apelul declarat de Focșa Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni

din 25 noiembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 25 septembrie 2013, Focșa Anatolie s-a adresat cu o cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Procurorului

raionului Căușeni, dl Ion Oboroceanu, Consiliului Superior al Procurorilor a Rep.

Moldova cu privire la obligarea prezentării informației și actelor solicitate și

compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul Focșa Anatolie, a indicat că la data de 19

august 2013 a depus, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la accesul la

informație, cerere privind prezentarea informației oficiale și actelor oficiale deținute

de către pârâți.

Cu cerere privind prezentarea informației oficiale cu privire la concursul

organizat pentru ocuparea funcției de procuror al raionului Căușeni - înscrisurilor

autentificate ale rezultatelor concursului s-a adresat Procuraturii Generale, iar la 23

ianuarie 2012. cu o cerere similară, s-a dresat procurorului raionului Căușeni Ion

Oboroceanu.

Indică că, răspuns la cererea dată nu a primit de la Consiliul Superior al

Procurorilor, iar de la Procurorul raionului Căușeni, dl Ion Oboroceanu. a primit un

răspuns formal.

Precizează că la data de 16 februarie 2012 a recepționat răspunsul procurorului

Ion Oboroceanu, prin care era informat că numirea în funcție de procuror teritorial

este reglementată prin lege și se efectuează pe bază de concurs. La acest răspuns era

anexată și copia răspunsului din 31 ianuarie 2012 la cererea din 23 ianuarie 2012,

care nu a fost recepționat anterior de el, prin care a fost informat, că procuratura nu

activează în baza “zvonurilor”. Informația solicitată nu i-a fost prezentată.

Nefiind mulțumit de răspunsurile primite de la procurorul Ion Oboroceanu și

neprimind nici un răspuns de a Procuratura Generală, s-a adresat în instanța de

judecată.

La data de 09 septembrie 2013, susține reclamantul, s-a adresat Consiliului

Superior al Procurorilor cu o cerere prealabilă, la care a primit răspuns la data de 19

septembrie 2013, care în opinia sa nu conține răspuns la informația solicitată și

înscrisurile anexate nu sunt autentificate.

Consideră reclamantul că pârâții refuză să-i elibereze informația și actele

solicitate, prin care i s-a îngrădit dreptul său la accesul la informație, fiind în așa mod

prejudiciat moral.

Solicită, obligarea pârâților de a-i prezenta informația oficială cu privire la

concursul organizat pentru ocuparea funcției de procuror al raionului Căușeni,

confirmarea sau infirmarea expresă a zvonurilor că câștigător, conform rezultatelor

concursului organizat pentru funcția de procuror al raionului Căușeni, urma să fie

desemnat Vitalie Bișleaga. actualul procuror adjunct al raionului Căușeni, explicarea

criteriilor în baza cărora a fost desemnat Ion Oboroceanu în funcție de procuror al

raionului Căușeni, din moment ce, potrivit rezultatelor concursului organizat,

câștigător a devenit Vitalie Bișleaga, prezentarea înscrisurilor autentificate a

rezultatelor concursului organizat pentru ocuparea funcției de procuror al raionului

Căușeni, având ca figuranți pe Vitalie Bișleaga și Ion Oboroceanu, constatarea

încălcării de către pârâți a dreptului la petiționare și la accesul la informație;

compensarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2013 s-a respins ca

nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de Focșa Anatolie împotriva

Procurorului raionului Căușeni Oboroceanu Ion, Consiliului Superior al Procurorilor

al RM privind obligarea prezentării informației, actelor solicitate și compensarea

prejudiciului moral.

Nefiind de acord cu hotărârea respectivă, Focșa Anatolie a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2013, prin care solicită

admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Căușeni din 25

noiembrie 2013. cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 10 aprilie 2014, apelul declarat de Focșa

Anatolie a fost respins ca nefondat și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Căușeni din

25 noiembrie 2013.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Focșa Anatolie a declarat recurs.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanței de apel este

ilegală și neîntemeiată.

În special, invocă recurentul, că instanța de apel la emiterea deciziei sus

menționate, a aplicat incorect norma de drept materială.

În opinia recurentului, instanța de fond și de apel, nu au luat în calcul că

procesele verbale ale Consiliului Superior al Procurorilor rezultate cu hotărârile

remise de pârât în adresa instanței sunt tot rezultate ale concursului organizat, iar

consiliul nu le-a eliberat deși au fost solicitate expres.

Concomitent susține recurentul că instanțele au făcut abstracție de faptul că

înscrisurile autentificate au fost recepționate doar după sesizarea instanței de judecată

și doar pe parcursul ședințelor de judecată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433

CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) și (4) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele ierarhic inferioare apreciind corect normele de

drept material.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt

declarative și irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reținute de către instanța

de recurs întru admiterea cererii și casarea hotărîrilor pronunțate anterior.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenților cu decizia instanței

de apel, relatarea situației, în viziunea recurenților, fără a indica vreun temei prevăzut

de art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanța de

recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în

prevederile normei precitate și nu constituie temei de casare a deciziei, recursul

exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

În aceeași ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secțiunea

a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere

a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, la caz, menționează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că, argumentele

recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4) din

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Focșa

Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune

Recursul declarat de Focșa Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, Nicolae Clima

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari