1ra-299/19 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-299/19 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-299/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2018, declarat

de către avocatul Negru Olesea în numele inculpatei

Moșchin Iana XXX, născută la

XXX, originară și domiciliată în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Moșchin Iana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de un an.

Acțiunea civilă, în partea prejudiciului material, înaintată de către Manic Tatiana

împotriva inculpatei Moșchin Iana și persoanei juridice „Galas” SA, a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

procedură civilă.

Acțiunea civilă, în partea prejudiciului moral, înaintată de către Manic Tatiana

împotriva inculpatei Moșchin Iana a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din

contul inculpatei Moșchin Iana în beneficiul părții vătămate Manic Tatiana a

prejudiciului moral în mărime de 6000 lei.

aproximativ ora 08.45, conducând automobilul de model „Toyota Prius”, cu n/î IEW

118, se deplasa pe șos. Muncești din direcția str. Grădina Botanica spre str. N.

Grădescu și, ajungând la intersecție cu str. N. Grădescu, la trecerea nedirijată pentru

pietoni, intrând în zona de acțiune a indicatoarelor de informare și orientare 5.50.1-

5.50.2 „Trecere nedirijată pentru pietoni” și marcajului rutier 1.14.1 din Anexa nr. 4 a

Regulamentului circulației rutiere, nu a manifestat atenție sporită la circulație, nu a

ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, nu a

apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, nu a

luat în considerare starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a

1

participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului, nu a adaptat o viteză corespunzătoare condițiilor de

drum care i-ar garanta securitatea circulației și nu a cedat trecerea pietonului, având

posibilitate reală de a-l observa, prin ce a încălcat cerințele pct. 3 din Regulamentul

circulației rutiere, potrivit cărora participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile

de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care

sunt provocate de circumstanțe iminente”, cerințele pct. 4 din Regulamentul circulației

rutiere, potrivit cărora orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament

este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele

acestuia, cerințele pct. 11 lit. f) din Regulamentul circulației rutiere, potrivit cărora

conducătorul de vehicul este obligat ca la trecerile pentru pietoni cu circulația

nedirijată să cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea

carosabilului în direcția de mers a vehiculului”, cerințele pct. 45 din Regulamentul

circulației rutiere, potrivit cărora conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. (2) în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și cerințele art. 22 alin. (4)

din Legea privind siguranța traficului rutier nr. 131-XVI din 07.06.2007, potrivit căruia

participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența

și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic și, drept

urmare, a tamponat pietonului Manic Tatiana, care traversa carosabilul de la dreapta

spre stânga, relativ deplasării unității de transport, nemijlocit pe marcajul rutier –

trecere pentru pietoni, cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

2535/D din 21.09.2016, vătămări corporale medii.

- avocatul Negru Olesea în numele inculpatei, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpata să fie achitată, pe motivul că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei; - s-a limitat doar în a le enumera în textul sentinței; - instanța

eronat a reținut drept probe declarațiile martorului Hariton Victor, care este șoferul

microbuzului de rută și din a cărui vină partea vătămată a încălcat regulile de circulație

și ale martorului Jumir Anastasia care, reieșind din declarațiile date, nu a fost prezentă

la fața locului; - vinovăția inculpatei nu a fost probată; - instanța neîntemeiat a respins

cererea apărării privind dispunerea efectuării expertizei;

- avocatul Frecauțan Marina în numele părții vătămate, solicitând casarea

acesteia în latura civilă, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunea civilă să fie

admisă integral, invocând că instanța nu s-a expus asupra acțiunii civile; - în partea

prejudiciului material, eronat a admis acțiunea civilă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă; - în partea prejudiciului

2

moral, instanța nu a ținut cont de suferințele fizice suportate de către partea vătămată,

de prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin

defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate și a dispus

încasarea din contul inculpatei a unei sume prea mici.

2018, apelurile declarate de către avocatul Negru Olesea în numele inculpatei și

avocatul Frecauțan Marina în numele părții vătămate au fost admise, casată sentința în

partea pedepsei complementare și în latura civilă, rejudecată cauza în această parte și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatei Moșchin Iana, recunoscută vinovată în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, i-a

fost aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale,

iar acțiunea civilă în partea prejudiciului material a fost admisă și dispusă încasarea din

contul inculpatei în beneficiul părții vătămate a prejudiciului cauzat prin infracțiune, în

mărime de 1235 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică, în mărime de 5000 lei. În

rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere

corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii

incriminate, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatei se confirmă prin

următoarele probe: declarațiile părții vătămate și ale martorilor Hariton Victor, Jumir

Anastasia, Gherța Capitalina, Moșchin Igor și actele cauzei - procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier cu tabelul fotografic și schema accidentului rutier

din 12 septembrie 2016 și raportul de expertiză medico-legală nr.2535/D din 21

septembrie 2016.

Astfel, instanța de apel a precizat că probele enumerate supra și apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dezbat în totalitate

argumentele avocatului Negru Olesea în numele inculpatei privind nevinovăția ultimei

de comiterea faptei incriminate, iar nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu

achitarea acesteia.

A precizat instanța că declarațiile martorilor apărării, menționați în textul

apelului, nu o dezvinovățesc pe inculpată.

Cu referire la stabilirea categorie și termenului pedepsei, instanța de apel a

conchis că prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte

din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatei, care este angajată în

câmpul muncii și nu are antecedente penale, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea penală, precum și de influența pedepsei asupra corijării și

reeducării acesteia, și corect i-a aplicat inculpatei o pedeapsă sub formă de amendă.

Totuși, prima instanță nu a ținut cont că, în cazul aplicării pedepsei sub formă de

amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 264 alin. (1) Cod penal, sancțiunea

acestei norme nu prevede aplicarea pedepsei complementare, motiv pentru care se

constată necesitatea excluderii acesteia.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a reținut că partea vătămată a

solicita repararea prejudiciului material în mărime de 9235,35 lei (1235,5 lei –

prejudiciul cauzat prin infracțiune, 3000 – premia omisă la locul de muncă și 5000 lei –

3

cheltuielile pentru asistență juridică) și a prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.

Examinând probele prezentate de partea vătămată întru justificarea mărimii

prejudiciului material, instanța de apel a conchis că motive pentru a admite în principiu

acțiunea civilă în această parte, nu sunt, or, partea vătămată a justificat prin probe

sumele solicitate, cu excepția indicațiilor medicului pentru procurarea medicamentelor

a căror bonuri au fost anexate.

În partea prejudiciului moral, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat

deplină eficiență prevederilor art. 219 alin. (4), 220 și 387 alin. (1) Cod de procedură

penală și corect a apreciat cuantumul prejudiciului moral, suma solicitată de către

Manic Tatiana fiind una exagerată în raport cu consecințele faptei infracționale asupra

stării fizice și psihice a părții vătămate.

recurs ordinar avocatul Negru Olesea în numele inculpatei care, indicând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia în latura civilă, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de

judecată din contul persoanei juridice „Galas” SA, pe motiv că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Deasemenea a mai invocat că,

instanța eronat a dispus încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată

din contul inculpatei având în vedere că aceasta este asigurată de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, persoana juridică „Galas” SA fiind

recunoscută ca persoană civilmente responsabilă, iar hotărârea instanței de apel în

partea contestată exonerează asigurătorul de la plata despăgubirii, punând-o în sarcina

inculpatei, iar instanța a omis circumstanțele expuse și nu și-a argumenta în niciun fel

hotărârea sub aspectul invocat.

inculpatei în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia

procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității

recursurilor ordinare, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul urmează a fi

respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 16) Cod de procedură penală, care statuează

că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și atunci când

norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Colegiul penal reține că, în recurs, deși recurentul a invocat temeiul prevăzut de

pct.16) din alin.(1) al normei pre-citate, nu l-a desfășurat în textul recursului, așa cum

prevede art.430 pct.5) Cod de procedură penală, instanța de recurs fiind în

imposibilitate să aprecieze plauzibilitatea acestuia.

Astfel, analizând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că

acesta nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

4

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la soluționarea

chestiunii privind acțiunea civilă.

Colegiul penal sesizează că recurentul, solicitând casarea deciziei în latura

civilă, a invocat că instanța eronat a dispus încasarea prejudiciului material și a

cheltuielilor de judecată din contul inculpatei având în vedere că aceasta este asigurată

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, persoana juridică „Galas”

SA fiind recunoscută ca persoană civilmente responsabilă.

În context, instanța de reurs reține că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău,

sediul central din 07 februarie 2017, societatea pe acțiuni „Galas” a fost recunoscută în

calitate de parte civilmente responsabilă (f.d.121-122 v.1).

Potrivit art.73 alin.(1) Cod de procedură penală, parte civilmente responsabilă

este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform acțiunii

civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru

prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.

Prin urnare, ținând cont de norma pre-citată, precum și de circumstanțele cauzei,

având în vedere prevederile art.219 alin.(4), 220 și 387 alin.(1) Cod de procedură

penală, instanța de apel corect a conchis că cuantumul prejudiciului cauzat prin

infracțiune și cheltuielile suportate pentru asistență juridică sunt argumentate prin

probele anexate, nefiind necesară amânarea judecării cauzei pentru ca asupra

cuantumului acțiunii civile, în partea prejudiciului material, să se expună instanța

civilă.

Astfel, referindu-se la argumentele recurentului, precum că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal, contrar celor invocate,

remarcă că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și

de drept care au dus la emiterea soluției contestate, precum și motivele adoptării ei,

ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală, fiind o decizie

argumentată, motivată, emisă în corespundere cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

alegațiile instanței de apel, redate succint la pct.4 al prezentei decizii și consideră că o

expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza

Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din

Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor

de Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

5

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de către procuror, care

urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Negru Olesea

în numele inculpatei Moșchin Iana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 septembrie 2018, în cauza penală în privința inculpatei Moșchin Iana,

cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la data de 25 aprilie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6