1ra-475/2019 — art. 145 al. 2 lit. e-1 CP

Dosarul nr. 1ra-475/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie

2018, în cauza penală în privința lui

Grosu Stanislav XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 12.01.2018 pînă la 17.07.2018;

Instanța de apel de la 17.08.2018 pînă la 21.11.2018;

Instanța de recurs de la 22.01.2019 pînă la 27.03.2019.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Stanislav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. e1) Cod penal și în baza acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea acestuia în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, în urma cumulului de sentințe, prin absorbția

de pedeapsa mai aspră a părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 22 septembrie 2017, i s-a stabilit lui Grosu

Stanislav pedeapsa definitivă de 10 ani și 2 luni închisoare, cu executarea acesteia

într-un penitenciar de tip închis.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat Grosu Stanislav în

contul statului a cheltuielilor judiciare, a fost respinsă ca neîntemeiată.

la 25 septembrie 2017, în jurul orei 00:00, aflîndu-se în locuința bunicii sale Grosu

Anna, situată în XXX, cu care locuiesc împreună, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

cu scopul de a omorî intenționat pe Grosu Anna, dîndu-și seama că, prin acțiunile

sale pune în pericol viața ultimei și că aceste acțiuni pot duce la moartea ei,

intenționat, i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului,

cauzîndu-i vătămări corporale sub formă de traumă craniu-cerebrală închisă

manifestată prin focare de hemoragie subarahnoidiană pe suprafața emisferei drepte

și la bază, focare de contuzie la nivelul trunchiului cerebral, ca rezultat al

hemoragiilor în țesuturile moi ale capului, echimozelor pe frunte pe dreapta,

periorbital pe stînga, obrazul stîng și la nivelul mandibulei, fractură dublă a

mandibulei cu hemoragii la nivelul mucoasei și subluxația dinților, excoriații pe față

pe dreapta, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 117 din

25.10.2017, se califică ca grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora victima

a decedat la fața locului.

1

În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 145 alin.(2) lit. e1) Cod penal, după indicii calificativi: omorul

intenționat, adică omorul unei persoane, săvîrșit asupra unui membru de familie.

apel, prin care a solicitat, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care,

de la Grosu Stanislav să fie încasate 29 638 lei, cu titlu de cheltuieli suportate de stat

în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea apelului s-a invocat că, instanța de judecată a dat o apreciere justă

circumstanțelor cauzei și a calificat corect acțiunile inculpatului Grosdu Stanislav,

însă neîntemeiat a respins solicitarea de încasare a cheltuielilor de judecată. Potrivit

prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit datelor rezultate din

urmărirea penală s-a stabilit că, au fost suportate cheltuieli de judecată în sumă de 29

638 lei, în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței

instanței de fond, fără modificări

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, solicitarea apelantului

privind casarea sentinței în latura încasării cheltuielilor de judecată și încasarea

acestora de la inculpat, a considerat-o neîntemeiată și a respins apelul, or, expertizele

judiciare și expertiza psihiatrică, în total suma totală de 29 638 lei, petrecute în cadrul

procesului - au fost ordonate de către organul de urmărire penală în vederea

constatării: cauza survenirii decesului, constatarea și apartenența urmelor de sânge,

starea psihică și fizică a inculpatului - aceste acțiuni procesuale țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării.

Prin urmare, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea procurorului

cu privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea acestora.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță de apel în alt complet de judecată. Recurentul invocă dezacordul cu

respingerea solicitării de a incasa de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 29

638 lei. Totodată, procurorul axându-se la prevederile art. 221 alin. (4), 227 alin. (1),

(3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală, consideră că, ar trebui de încasat de la

inculpatul cheltuielile judiciare.

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

2

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii

încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 29 638 lei,

suportate în cadrul efectuării raportului de expertiză judiciară nr. 117 din 25.10.2017,

expertizele biologice nr. 380 din 15.11.2017, nr. 379 din 15.11.2017 și nr. 381 din

15.11.2017, expertizei psihiatrice nr.23 a-2017 din 19.12.2017, însă Colegiul penal

constată că, instanța de apel a motivat cerințele procurorului ce ține de cheltuielile

judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d. 95-99, vol II).

Astfel, autorul invocând prevederile art. art. 227 și 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

raportului de constatare a expertizelor biologice, psihiatrice și raporturilor de

expertiză judiciară, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile

judiciare.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor

judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli, ori,

instanța de apel în cazul dat, just a respins încasarea cheltuielilor de judecată.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Grosu

Stanislav XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 24 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

3