1ra-280/2019 — art. 287 al. 3, 186 al. 2 lit. c, d CP

1ra-280/2019 — art. 287 al. 3, 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-280/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

judecătorii – Guzun Ion, Catan Liliana, Mardari Dumitru și Ghervas Maria,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Șebostiuc Evghenii și avocatul acestuia, Șchiopu Arcadie, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 martie 2016 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza

penală privindu-l

Șebostiuc Evghenii Xxxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx,

ap. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

07.07.2017 – 22.11.2017;

06.12.2018 – 26.03.2019.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

procesul penal în privința lui Șebostiuc Ev. învinuit în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost încetat din motivul

împăcării părților.

Șebostiuc Ev. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

la 3 ani închisoare, în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, la 6 ani închisoare,

fără amendă și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 9 ani, fără amendă.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Burlacu D. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se expună

instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

orelor 0440 - 0600, Șebostiuc Ev. aflându-se pe str. Cartușeva, 44, com. Durlești, mun.

Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționând cu

1

intenție directă, tainic, prin acces liber, a pătruns, în automobilul de marca/model

”Vaz 2107”, cu n/î xxxxx, care era parcat pe aceiași stradă și care venise la chemare

împreună cu echipajul de reacționare rapidă RPS „SCUT”, de unde a sustras o stație

radio de model „ICOM IC-F111”, la prețul de 4 101 lei, care aparținea regimentului

„SCUT”, după care cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând

părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Tot el, în perioada de timp de la 24.04.2013, ora 1900 până la 25.04.2013, ora

0730, împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane necunoscute, cu scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns prin geam în apartamentul nr. xx, a

blocului locativ din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, de unde a sustras pe ascuns o armă de

vânătoare cu țeava lisă de model „TOZ-54”, calibrul 12x70 mm, nr. 33575, la prețul

de 300 dolari, care conform cursului valutar a BNM constituia 3 600 lei, 25 cartușe

încărcate la prețul de 150 lei, un cuțit de la armă cu teacă la prețul de 300 lei, un

penal pentru curățarea armei de vânătoare la prețul de 150 lei, ce aparțineau lui

Jardan I., cauzându-i o daună în proporție considerabilă, în sumă totală de 4 200 lei.

Tot el, având intenția comiterii unui act de huliganism, la 30.04.2013, în jurul

orelor 1900 - 1930, fiind în stare de ebrietate, încălcând grosolan ordinea publică și

manifestând un cinism și obrăznicie deosebită, s-a apropiat de barul ”Cascad” din

mun. Chișinău, com. Durlești, str. Cartușa, 48 ”A” cu o armă de vânătoare de model

”TOZ 54” încărcată, la brâu purtând o curea vânătoare cu cartușe, exprimându-se

cu cuvinte necenzurate în prezența mai multor persoane, a îndreptat arma în

direcția Ofițerului operativ de sector al poliției din cadrul CPs Buiucani, mun.

Chișinău, Gasan Gh., care încerca să curme acțiunile lui și a efectuat o împușcătură

în pământ, întrerupând activitatea barului pe o perioadă îndelungată.

Tot el, la 06.06.2014, în jurul orelor 0250, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, a pătruns, prin deteriorarea gratiilor de la geam, în apartamentul nr.

xx, situat pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, de unde a sustras în mod deschis bani în sumă

de 250 lei din portmoneul lui Burlacu A. și geanta lui Burlacu D., în care se aflau

mijloace bănești în sumă de 1 500 lei și 70 de euro, echivalentul conform ratei oficiale

a BNM a 1 350 lei, portmoneu în care se aflau cardurile bancare de la SA

„VictoriaBank”, SA „EuroCreditBank” și SA „Banca de Economii”, toate pe numele

lui Burlacu D., acte pe numele acestuia, precum și cheile de la automobil și de la

apartament, un inel de căsătorie din aur la preț de 3 000 lei, un telefon mobil de

marca/model „iPphone 4S” la preț de 6 000 lei, în care se afla cartela SIM cu nr. 0(xx)

xxxxx, o tabletă de model „iPpod Mini” cu IMEI xxxxx, la preț de 10 500 lei și cu

bunurile sustrase, în pofida faptului că a fost strigat de către Burlacu A. să se

oprească, a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate Burlacu D.

o daună materială considerabilă, în sumă totală de 22 600 lei.

care a solicitat, repunerea în termenul legal de declarare a cererii de apel, casarea

acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare pe capătul de învinuire prevăzut

de art. art. 187 alin. (2) lit. d), f) și 287 alin. (3) Cod penal, din lipsa în acțiunile

2

ultimului a elementelor constitutive ale infracțiunii, iar pe capătul de învinuire

prevăzut de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, să-i fie aplicat o pedeapsă non-

privativă de libertate.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a menționat că, fiind audiați

martorii Cebtoru Sv., Florea L. și Leancă M. nu au confirmat în ședința de judecată

faptul, precum că el ar fi comis acte de huliganism cu aplicarea armei.

Totodată, declarațiile date de către martorii indicați nu sunt în contradicție și

confirmă declarațiile date de către dânsul.

Urmărirea penală a fost efectuată superficial privind examinarea tuturor

circumstanțelor săvârșirii infracțiunii date. După cum este stabilit urmărirea penală

pe prezenta cauză penală a fost efectuată unilateral și în neconcordanță cu normele

legii procesuale penale, poartă un caracter de presiune asupra persoanei ce

contravin normelor legii penale, ce are scopul să apere persoana, cât și drepturile și

libertățile acestuia.

Astfel, inculpatul a considerat că, organul de urmărire penală a pus la baza

învinuirii lui niște probe contradictorii, dobândite prin metode de constrângere,

violarea drepturilor și libertăților persoanei, în mare măsură pe declarațiile

martorilor, care n-au arătat vinovăția lui în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. d), f) și 287 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Pe capătul de învinuire privind sustragerea stației radio din automobilul

colaboratorilor de poliție, inculpatul a considerat că, la aplicarea pedepsei penale

instanța de judecată urma să țină cont de totalitatea circumstanțelor atenuante

stabilite în cauză penală, cum ar fi: căința sinceră; contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii. Totodată, urma a fi luat în considerație personalitatea

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog nu se

află. În cauză nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante. Situația familie sale

este grea, fiind orfan, ambii părinți fiind decedați. Oficial nu este angajat în câmpul

muncii, însă activează ocazional la lucrări de reparare a automobilelor.

Adițional, inculpatul a menționat că, este căsătorit și are la întreținere un copil

minor.

2016, apelul declarat a fost respins ca fiind depus peste termen, fiind menținută

sentința.

cauzei, sentința contestată a fost pronunțată integral la 31.03.2016, în ședință de

judecată deschisă, fiind înmânată copia acesteia la data de 01.04.2016 procurorului

și avocatului, fapt confirmat prin recipisele anexate (f.d. 206-207), cu

contrasemnarea tuturor participanților. Inculpatului Șebostiuc Ev. i-a fost expediată

copia sentinței la data de 01.04.2016 (f.d. 208), însă, inculpatul a depus apelul la

21.06.2016 (f.d. 215-219), adică peste termenul prevăzute de art. 402 alin. (1) Cod de

procedură penală, fără a prezenta temeiurile întârzierii și fără a solicita repunerea

în termen.

3

Instanța de apel a mai menționat că, inculpatul a fost informat despre data,

ora și locul deliberării sentinței, fapt confirmat prin recipisa contrasemnată de către

ultimul, prin care este menționat faptul că, este citat pentru 31.03.2016, ora 1500 , bir.

508, str. Mihai Viteazul, 2, mun. Chișinău (f.d. 188, vol. III).

Potrivit art. 403 din Codul de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că, întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

Astfel, instanța de apel a conchis că, soluția de respingere a apelului pe motiv

că, este depus peste termen nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât

instanța de apel nu poate proceda la o verificare în fapt și în drept a acesteia decât

în cadrul unui apel exercitat legal.

În același context, instanța de apel a menționat că, participanții la proces care

au lipsit atât de la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu au fost informați

despre adoptarea sentinței pot declara apel peste termen, dar nu mai târziu de 15

zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale,

potrivit alin. (1) art. 404 Cod de procedură penală.

Potrivit materialelor cauzei (f.d.209, vol.III), sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 31.03.2016 a devenit definitivă, la 22.04.2016 și a fost expediată

pentru executare (f.d. 210, vol.III).

Reieșind din cele stabilite având în vedere datele obiective ale speței, instanța

de apel a considerat oportun de a respinge ca fiind depus peste termen apelul

declarat.

Pavliuc Gh. în numele inculpatului, care, invocând temei de drept prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, să fie dispusă aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse mai blânde prin prisma aplicării prevederilor Legii Nr.

210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței RM.

În motivarea recursului declarat, autorul a invocat argumente similare celor

indicate anterior în apel de către inculpat, descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând că, la 09.09.2016 în Monitorul Oficial nr. 293-305 a fost

publicată Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței RM. Prezenta lege se aplică condiționat,

exclusiv și persoanelor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul

executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă, căința

sinceră și a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune pentru care a fost

condamnat. Reieșind din cele expuse, partea apărării a considerat că în speță sunt

întrunite toate condițiile pentru a fi admis prezentul recurs.

Adițional, recurentul a menționat că, la 31.03.2016, inculpatul a lipsit de la

4

pronunțarea sentinței, în cazul dat nici nu a fost informat despre adoptarea sau

redactarea acesteia.

Copia sentinței a primit-o ulterior și atunci a aflat că în privința lui este

aplicată pedeapsa cu închisoarea, de aceia a solicitat ca apelul în cauză să fie repus

în termen.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, or, raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, în coroborare cu

dispoziția art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de

drept privind casarea hotărârii contestate.

Concomitent, acuzatorul de stat a menționat că, potrivit jurisprudenței

CtEDO, dezavantajarea unei părți față de alta, în situația în care instanța extinde

termenul legal de contestare a unei hotărâri judecătorești definitive, se face atingere

principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 CoEDO (cauza Chirea

vs. Republica Moldova).

2017, a fost admis recursul declarat de către avocatul Pavliuc Ghenadie în numele

inculpatului Șebostiuc Evghenii, casată total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Șebostiuc

Evghenii și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceiași instanță, în alt

complet de judecată.

7.1. În motivarea soluției, instanța de recurs a menționat că, verificând în

conținutul deciziei contestate, a constatat că instanța de apel prematur s-a expus

asupra tardivității apelului declarat de către inculpat precum și asupra

netemeiniciei repunerii acestuia în termenul legal, or, apelantul a solicitat

repunerea în termen, indicând că, ”La 31.03.2016, a lipsit de la pronunțarea sentinței,

în cazul dat nici nu a fost informat despre adoptarea sau redactarea sentinței. Copia sentinței

a primit-o ulterior și atunci a aflat că în privința lui este aplicată pedeapsa cu închisoare, de

aceea este necesar ca apelul în cauză să fie repus în termen” (f.d. 219, vol. III).

Astfel, în urma analizei materialelor cauzei, instanța de recurs a reținut că, la

01.04.2016, lui Șebostiuc Ev. i-a fost expediată copia sentinței în limba de stat

(f.d. 208, vol.III), însă ulterior, la 06.10.2016, i-a fost expediată prin scrisoare

recomandată copia sentinței tradusă în limba rusă (f.d. 220, vol. III).

Prin urmare, termenul de declarare a apelului pentru inculpat, care este

vorbitor de limbă rusă, urma să curgă de la momentul recepționării copiei sentinței

traduse, adică de la 06.10.2016.

Generalizând cele menționate supra, instanța de recurs a constatat, că la

examinarea cauzei, instanța de apel nu a respectat cerințele de judecare a apelului

prevăzute în art. 414 Cod de procedură penală, precum și nu a ținut cont de

dispozițiile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin urmare temeiul

invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

5

anume hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

persistă în cauză.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală,

argumentându-și clar concluziile în decizia adoptată.

2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul Șebostiuc Ev.,

cu menținerea sentinței.

8.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a ajuns la concluzia că Șebostiuc Ev. este vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d), art. 187 alin. (2) lit. d), f), și art. 287 alin. (3)

Cod penal.

Fiind audiat în ședința de judecată a instanței de fond inculpatul Șebostiuc

Ev. a declarat că recunoaște parțial vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, relatând că, nu ține minte când, dar se afla în or. Durlești și

știind de faptul că ofițerul de sector se află în Barul „Cascad”, a hotărât să-i

transmită arma, însă când s-a apropiat de bar acesta a început să strige și a avut loc

o neînțelegere. În cazul huliganismului dânsul nu a manifestat o obrăznicie și nu a

încălcat ordinea publică.

Pe episodul sustragerii bunurilor părții vătămate Ion Jardan, inculpatul și-a

recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, a restituit prejudiciul cauzat

părții vătămate integral. Astfel, succesorul părții vătămate, Ioana Jardan a depus o

cerere privind împăcarea cu inculpatul Șebostiuc Ev., declarând că prejudiciul

material i-a fost restituit integral, l-a iertat pe inculpat, nu are pretenții față de acesta

și a solicitat ca inculpatul să nu fie supus răspunderii penale.

În acest sens, instanța de apel a specificat că, succesorul părții vătămate a

depus cererea de împăcare personal, nefiind silită de către nimeni, totodată

infracțiunea comisă de către inculpatul Șeobstiuc Ev. în baza art. 16 alin. (3) Cod

penal, se califică ca o infracțiune mai puțin gravă și nu cade sub restricția impusă

de art. 109 alin. (4) Cod penal. Astfel, instanța de fond just și prompt a ajuns la

concluzia de a înceta procesul penal pe episodul sustragerii bunurilor părții

vătămate Jardan Ion, în legătură cu împăcarea victimei cu făptuitorul.

Pe episodul sustragerii stației radio din automobilul colaboratorilor de

poliție, inculpatul a recunoscut integral vina, menționând că a văzut mașina care

6

staționa, a luat rația și a fugit, însă s-a întors înapoi și a restituit bunul sustras, îi

pare rău de cele comise și se căiește sincer.

Pe episodul comiterii infracțiunii de jaf comis, prin sustragerea deschisă a

bunurilor din apartamentul nr. xx din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, inculpatul nu a

recunoscut vina, relatând că nu dânsul a comis această infracțiune și în

apartamentul victimei nu a fost.

Necătând la nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Șebostiuc Ev.,

instanța de apel a considerat că vina acestuia în comiterea infracțiunii de jaf a fost

pe deplin demonstrată prin probele administrate în cursul urmăririi penale și

cercetate în ședința de judecată a instanței de fond și de apel, și anume: declarațiile

părții vătămate Burlacu Dorel, declarațiile martorului Burlacu Ana, procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 06.06.2014, procesul-verbal de recunoaștere după

fotografie din 02.07.2014, procesul-verbal de confruntare dintre martorul Burlacu

Ana și Stulovschii Vitalii din 08.08.2014, procesele-verbale de examinare a

obiectului (documentului) din 14.07.2014 și 04.08.2014, procesele-verbale de

percheziție din 26.08.2014 și 04.09.2014, procesul-verbal de confruntare dintre

martorul Burlacu Ana și învinuitul Sebostiuc Evghenii din 04.09.2014, procesul-

verbal de confruntare dintre partea vătămată Burlacu Dorel și învinuitul Sebostiuc

Evghenii din 04.09.2014,

În consecința celor cercetate la urmărirea penală, a instanței de fond și trecute

printr-un ansamblu de control a instanței de apel s-a conturat concluzia că a fost

demonstrată incontestabil vinovăția inculpatului Sebostiuc Ev., de comiterea

infracțiunii de jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită prin

pătrunderea în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, infracțiune

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal.

Instanța de apel făcând un rezumat la cele cercetate de organul de urmărire

penală și a instanței de judecată, încheie o expunere a celor cercetate care

demonstrează vinovăția inculpatului, astfel că versiunea inculpatului precum că

dânsul nu ar fi intrat în apartamentul părții vătămate Burlacu Dorel, este una

combătută prin declarațiile martorului Burlacu Ana, care a relatat că l-a recunoscut

pe inculpat, inclusiv, după trăsăturile feței și după îmbrăcăminte, de altfel

îmbrăcăminte care cum a relatat martorul, inculpatul era îmbrăcat și la procedura

de recunoaștere a persoanei.

Astfel prelungind cele imputate inculpatului este de accentuat și faptul că

alegațiile inculpatului la acest capitol sunt pur declarative, de vreme ce fiind

întrebat despre confirmarea celor declarate, cum că nu ar fi fost în seara de

06.06.2014, în apartamentul victimei, dânsul nu a adus careva probe și nici nu a

solicitat administrarea acestora, lucru care în opinia instanței de fond și a instanței

de apel a dat dovada faptului că afirmațiile inculpatului sunt pur declarative.

Referitor la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului,

instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a ținut cont de toate

7

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Referitor la solicitarea părții apărării de a fi aplicată amnistia în privința

inculpatului, instanța de apel a considerat, că această cerință nu se încadrează în

prevederile Legii nr. 210 cu privire la amnistia în legătură cu aniversarea a 25 de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, or au fost constatate incidente la

aplicarea amnistiei, anume în art. 10 lit. d) din legea susmenționată, potrivit căruia

amnistia nu se aplică persoanelor care au comis infracțiunea prevăzută de art. 187

alin. (2) Cod penal.

9.1. Inculpatul Șebostiuc Ev., care, invocând temeiul de drept prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, să fie dispusă aplicarea în privința

sa a unei pedepse mai blânde prin prisma aplicării prevederilor Legii Nr. 210

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

RM.

În motivarea recursului declarat, inculpatul invocă argumente similare celor

indicate anterior în apel de către inculpat, descrise la pct. 3. al prezentei decizii.

9.2. Avocatul inculpatului, Șchiopu A., care, invocând temeiurile de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, să fie

dispusă aplicarea în privința inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, a unei pedepse mai blânde prin prisma aplicării prevederilor Legii Nr. 210

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

RM, și achitarea inculpatului pe capătul de învinuire în baza art. 187 alin. (2) lit. d),

f) și art. 287 alin. (3) Cod penal, din lipsa în acțiunile ultimului a elementelor

constitutive ale infracțiunilor incriminate.

În motivarea recursului declarat, autorul invocă următoarele argumente:

- instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în considerație că

învinuirea adusă inculpatului Șebostiuc Ev. este una neîntemeiată și nefondată,

bazată doar pe presupuneri, lipsind probe ce ar demomnstra cu certitudine

vinovăția inculpatului;

- fiind audiați martorii Cebtoru Svetlana, Florea Lucia și Leancă Mihail nu au

confirmat în ședința de judecată faptul, precum că Șebostiuc Ev. a comis acte de

huliganism cu aplicarea armei, totodată, declarațiile date de către martorii indicați

sunt în contradicție și confirmă declarațiile date de către cet. Șebostiuc Ev.;

- organul de urmărire penală a pus la baza învinuirii lui Șebostiuc Ev. niște

probe contradictorii, în mare măsură declarațiile martorilor, care n-au arătat

vinovăția ultimului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d),

f) și art. 287 alin. (3) Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare

8

declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, or, raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, în coroborare cu

dispoziția art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de

drept privind casarea hotărârii contestate.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, inclusiv și din alte

motive decât cele indicate de recurenți, din următoarele considerente.

Cu referire la infracțiunile de furt și huliganism

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța dispune încetarea procesului în cazurile prevăzute de

prezentul cod.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de

un act de amnistie.

În conformitate cu prevederile art. 434 Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În recursuri recurenții au invocat precum că față de Șebostiuc Ev., urmează a

fi aplicate prevederile Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova, or nu există niciun temei

statuat la art. 10 din aceeași Lege, care ar împiedica aplicarea ei.

Se reține că la judecarea cauzei în ordine de apel, la 25 octombrie 2017 (f.d.

77, vol. IV), inculpatul Șebostiuc Ev. a depus cerere prin care a solicitat aplicarea în

privința sa a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, solicitare

care a fost respinsă de instanța de apel, care a conchis greșit că în privința

inculpatului Șebostiuc Ev. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d), 287 alin. (3), 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, prevederile

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia nu sunt aplicabile, deoarece art. 10

alin. (1) lit. d) a legii nominalizate prevede interdicția de aplicare a acestei legi în

privința persoanelor condamnate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

187 alin. (2)-(5) Cod penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

Luând în considerare circumstanțele expuse supra, Colegiul penal lărgit

menționează că la 29 iulie 2016 a fost adoptată și la 09 septembrie 2016 a intrat în

vigoare Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit mai relevă că în cazul în care cauza penală se

află în curs de judecare și persoanei îi este incriminat un concurs de infracțiuni, iar

cel puțin una din ele este susceptibilă amnistierii, cercetarea judecătorească se va

9

desfășura conform normelor generale de examinare a cauzei, iar, după dezbaterile

judiciare, la adoptarea hotărârii se va aplica Legea nr. 210, doar față de acea/acele

infracțiuni amnistiabile și pe acest capăt de învinuire procesul penal urmează a fi

încetat, în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și în temeiul art. 2

din Legea nr. 210, urmând ca, pe celelalte capete de acuzare, în caz de condamnare,

să fie stabilite pedepse corespunzătoare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că în decizia sa, instanța de apel

eronat a respins solicitarea inculpatului Șebostiuc Ev. de aplicare în privința sa a

Legii nr. 210, pe motiv că în privința acestuia nu poate fi aplicată Legea nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia deoarece acesta a fost condamnat în baza art. 187 alin.

(2) lit. d), f) Cod penal, infracțiune ce cade sub interdicția de aplicare a amnistiei,

conform art. 10 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, fără

a lua în considerare faptul că solicitarea inculpatului a fost orientată anume pe

aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, pe celelalte capete de

învinuire, de comiterea cărora acesta și-a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer, fără

ca în speță să fie prezent sau cauzat un careva prejudiciu material pe aceste capete

de acuzare.

La același capitol, analizând materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit

constată că inculpatul Șebostiuc Ev. la 18 ianuarie 2019 a depus cerere de recurs (f.d.

174-179, vol. IV), prin care solicită aplicarea în privința sa pe episodul comiterii

infracțiunii de furt șu huliganism, a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia,

menționând că-și recunoaște vinovăția și se căiește sincer.

Circumstanțele expuse relevă că inculpatul, pe capetele de învinuire în baza

art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art. 287 alin. (3) Cod penal, întrunește condițiile

prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia, procesul penal urmând a fi încetat în partea vizată, respectiv, și

cu excluderea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 84 Cod penal.

Prin urmare, împrejurările enunțate, impun admiterea recursurilor ordinare

declarat de avocatul Șchiopu Arcadie și inculpat, casarea parțială a hotărârilor

contestate, cu încetarea procesului penal pe capetele de învinuire în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) și art. 287 alin. (3) Cod penal, în temeiul art. 2 din Legea privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, nr. 210 din 29 iulie 2016.

Cu referire la infracțiunea de jaf

Analizând textele recursurilor declarate în speță Colegiul constată că

inculpatul și avocatul acestuia Șchiopu A. își exprimă dezacordul cu hotărârile

judecătorești și consideră că în privința lui Șebostiuc Ev. urma a fi pronunțată o

sentință de achitare pe capătul de acuzare în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod

penal, deoarece vinovăția acestuia nu a fost confirmată prin probe pertinente și

concludente. Temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

10

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului când nu

sunt întrunite elementele infracțiunii.

Însă, Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursurilor, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurenți,

aceștia de fapt criticând modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele de

fond.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților,

în sensul că Șebostiuc Ev. nu este vinovat de comiterea infracțiunii de jaf, Colegiul

o consideră ca neîntemeiată, or instanțele de fond judecând cauza și verificând

probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția lui Șebostiuc Ev. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. d), f) Cod penal.

Colegiul reține că concluziile instanțelor de fond contestate sunt corecte și se

confirmă prin cumulul de probe administrate, cercetate și verificate în cadrul

ședinței instanței de apel și indicate în pct. 8.1 al prezentei decizii.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care

și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra

existenței faptei și vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de jaf.

Din conținutul deciziei recurate, rezultă că instanța de apel corect a constatat

faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunii de jaf de către inculpat, descriindu-

le în partea descriptivă, ulterior motivându-și concluzia prin cumulul de probe

administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către

recurenți, solicitarea acestora privind casarea deciziei, neavând suport probatoriu.

Cu referire la critica aprecierii probelor de către instanțele de fond, Colegiul

penal consideră că aceasta este inadmisibilă, or art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă

faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu

caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de

fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către

instanța de recurs.

Mai mult, motivele invocate în recursurile date, pe acest capăt de învinuire, a

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 8.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței

11

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de avocatul Șchiopu A. și

inculpat, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, iar că recursurile menționate sânt neîntemeiate în aspectul vizat.

În continuare, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit dispozițiilor

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să

judece cauza și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Cu referire la pedeapsa și tipul penitenciarului aplicate inculpatului

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Colegiul penal lărgit, consideră că în prezenta speță, în privința inculpatului

Șebostiuc Ev. sunt incidente temeiurile pentru recurs stipulate la pct. 10), 13) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală și anume – s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Așadar, în prezenta cauză penală supusă judecării, se reține că la

determinarea categoriei de pedeapsă, pentru infracțiunile săvârșite, prima instanță

a ținut cont și de faptul că inculpatul Șebostiuc Ev. se afla în stare de recidivă, făcând

referire la prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal, totodată a indicat că „la stabilirea

pedepsei inculpatului Șebostiuc Ev., instanța de judecată va lua în considerație prevederile

alin. (2) art. 82 Cod penal, care stipulează că mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi

mai mică de jumătate din maximul celei mai spre pedepse, prevăzute de articolul

corespunzător din Partea Specială a Codului penal”.

Însă, conform modificărilor efectuate prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, în

vigoare la 20.12.2017, alin. (2) al art. 82 Cod penal a fost modificat, fiind prevăzută

doar mărimea pedepsei pentru recidivă periculoasă și deosebit de periculoasă, iar din

alin. (1), fiind exclus cuvântul recidivă, astfel legea penală nouă este mai favorabilă

pentru inculpatul Șebostiuc Ev., deoarece îi ameliorează situația, dat fiind faptul că

din art. 82 Cod penal, a fost exclusă limita de aplicare a pedepsei, în cazul recidivei.

Potrivit art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al

faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele

respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută

pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit notează, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Șebostiuc Ev. în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, se va reieși

din circumstanțele și împrejurările cauzei în modul cum au fost reținute de

12

instanțele de fond, de comiterea de către acesta a infracțiunilor în stare de recidivă,

însă ținând cont de intervenirea legii penale mai favorabile, fără aplicarea

prevederilor art. 82 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit mențiomează că prin sentința primei instanțe,

menținută fără modificări de instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 72

alin. (4) Cod penal (red. 20.07.2017), în vigoare la momentul judecării cauzei în

instanța de apel, la stabilirea tipului penitenciarului de tip închis în care urmează

să-și execute pedeapsa, a fost luată în considerare starea de recidivă în care se afla

inculpatul.

În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că prin Legea nr. 163 din 20 iulie

2017, în vigoare din 20 decembrie 2017, deja după adoptarea deciziei instanței de

apel, a fost modificat și alin. (4) al art. 72 Cod penal, potrivit căruia – ,,În penitenciar

de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave”, fiind exclusă sintagma – „precum și persoanelor

care au săvârșit infracțiuni ce constituie recidivă”

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de

apel urmează a fi casată și în partea stabilirii tipului penitenciarului, ținând cont de

dispozițiile din art. 10 alin. (1) Cod penal.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit luând în considerare că a

intervenit o lege mai favorabilă, conchide necesar de a schimba tipul

penitenciarului în care își execută pedeapsa inculpatul, din penitenciar de tip închis

în temeiul art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciar de tip semiînchis, deoarece

infracțiunea săvârșită cu intenție de inculpatul Șebostiuc Ev., prevăzută de art. 187

alin. (2) lit. d), f) Cod penal, conform art. 16 Cod penal face parte din categoria

infracțiunilor grave.

Generalizând cele expuse, se impune soluția de admitere a recursurilor

declarate, din alte motive, casarea parțială a deciziei instanței de apel și sentinței, în

partea aplicării pedepsei și stabilirii tipului penitenciarului inculpatului Șebostiuc

Ev., cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în aspectul vizat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpatul Șebostiuc Evgheni

și avocatul acestuia, Șchiopu Arcadie, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017 și sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 31 martie 2016, în privința lui Șebostiuc Evgheni Xxxxx.

Se aplică în privința lui Șebostiuc Evgheni Xxxxx prevederile art. 2 din Legea

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

R. Moldova și se încetează procesul penal în privința acestuia, în baza art. 186 alin.

(2) lit. c), d) și art. 287 alin. (3) Cod penal.

13

Inculpatului Șebostiuc Evgheni Xxxxx recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal i se stabilește pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 23 aprilie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

14