1ra-626/19 — art. 361 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-626/19 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-626/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 martie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat către
inculpat și avocatul acestuia, Secui Silvia, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2018, în cauza penală în
privința lui
Spînu Leon Xxxxx, născut la xx.xx.xxxx,
originar și locuitor Xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 24.08.2017 - 23.04.2018;
Instanța de apel: 29.05.2018 - 15.10.2018;
Instanța de recurs: 07.02.2019 - 13.03.2019;
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 23 aprilie 2018, Spînu
Leon a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)
Cod penal și a fost liberat de răspundere penală pe motivul expirării tragerii la
răspundere penală.
Cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare în
sumă de 444 lei, au fost trecute în contul statului.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Spînu Leon, fiind
administrator al SRL „La Leonte” și SRL „Megalos” în perioada anilor 2013 - 2015,
a falsificat semnăturile angajatelor Apostol Mariana, Matei Zinaida și Cojocari
Svetlana din listele de plată a salariilor angajaților întreprinderilor menționate pe care
le-a prezentat la verificare la Inspecția Muncii.
Nefiind de acord cu sentința inculpatul și avocatul acestuia, Secui Silvia, au
declarat apel, solicitând casarea integrală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri de achitare pe motiv că fapta incriminată inculpatului nu întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii.
În motivarea apelului au invocat:
- sentința de condamnare este neîntemeiată și ilegală;
- vinovăția inculpatului nu a fost stabilită sub nici un aspect, în asemenea
circumstanțe s-a solicitat de atras la raportul de expertiză grafologică nr.34/12/l-R-
4672 din 09.09.2016 potrivit căruia nu a fost posibil de stabilit că semnăturile din
1
numele lui Matei Zinaida, Cojocari Svetlana și Apostol Mariana, au fost executate de
către Spînu Leon;
- instanța de fond a examinat cauza sub aspect unilateral, subiectiv, cu încălcarea
principiilor contradictorialității și egalității părților în drepturi procesuale, precum și
egalității în fața legii și a justiției, a principiului dreptății;
- de asemenea apelanții consideră că procesul penal în privința inculpatului
urmează a fi încetat deoarece a expirat termenul de tragere la răspundere penală în
conformitate cu art. 60 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 15 octombrie
2018, s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409
alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia:
Spînu Leon a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
361 alin. (1) Cod penal, și în baza art. 389 alin. (4) pct. 3) raportat la art. 53 lit. g)
Cod penal s-a liberat se răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de
prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal.
Cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare în
sumă de 444 lei, au fost trecute în contul statului.
4.1. Colegiul, audiind participanții la proces, examinând materialele cauzei
penale, a considerat necesar de a admite apelul declarat și a casa sentința, inclusiv din
oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi
hotărâri, din următoarele considerente.
Conform ordonanței de punere sub învinuire din 26.06.2016 și rechizitoriului,
lui Spînu Leon îi este incriminată fapta prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal,
după indicii calificativi: confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale
false care acordă drepturi sau eliberează de obligații.
Potrivit sentinței din 23.04.2018, instanța de fond a ajuns la concluzia că
acțiunile inculpatului au fost corect încadrate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,
indicând toate semnele calificative prevăzute de articolul incriminat și anume:
confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care
acordă drepturi sau eliberează de obligații, confecționarea sau vânzarea imprimatelor,
ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent
de tipul de proprietate și forma de organizare.
Astfel, Colegiul a constatat că prima instanță la examinarea prezentei cauze nu a
ținut cont de prevederile art. 325 Cod de procedură penală, depășind limitele
învinuirii.
Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99-101, 389, 394 Cod de
procedură penală, a conchis a stabili fapta comisă de către Spînu Leon, punând la
baza deciziei probele cercetate în primă instanță și în cadrul instanței de apel, cărora
le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și
2
veridicității lor, considerând că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) penal.
Colegiul a stabilit că, Spînu Leon fiind administrator al SRL „La Leonte” și SRL
„Megalos” în perioada anilor 2013 - 2015, a falsificat semnăturile angajatelor
Apostol Mariana, Matei Zinaida și Cojocari Svetlana din listele de plată a salariilor
angajaților întreprinderilor menționate pe care le-a prezentat la verificare la Inspecția
Muncii.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza
penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de
procedură penală.
Cu toate că inculpatul, nu și-a recunoscut vina, Colegiul a constatat că vinovăția
acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal se
confirmă prin probele analizate și apreciate de instanța de apel cum ar fi, declarațiile
părților vătămate Matei Zinaida, Cojocari Svetlana, Apostol Mariana, martorilor
Roșea Ana, Lupu Lucia, Gonța Ion, documentele și procesele-verbale ale acțiunilor
procesuale.
Instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod
procedură penală, a constatat cu certitudine că Spînu Leon a comis infracțiunea
imputată lui, și că acțiunile acestuia se încadrează în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,
după semnele calificative: confecționarea deținerea și folosirea documentelor
oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații.
Solicitarea apărării privind achitarea inculpatului, pe motiv că fapta nu
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, au fost respinse ca neîntemeiate
deoarece s-a dovedit pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, or la materialele cauzei penale au fost
administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția
ultimului în săvârșirea infracțiunii incriminate.
Totodată, declarațiile inculpatului au fost apreciate critic, fiind considerate a fi
neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or acestea se contrazic prin
întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în întregime
versiunea inculpatului.
Cu referire la calitatea documentului oficial, s-a menționat că, în sensul art. 6 al
Legii RM privind accesul la informație nr. 182-XIV din 11.05.2000, prin document
oficial trebuie de înțeles documentul care: conține informații, care au fost elaborate,
selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau
puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept; atestă faptul
având relevanță juridică; circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă
și control al circulației.
Astfel, s-a evidențiat că documentul oficial este acel document care emană de la
o autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o
autoritate.
3
De asemenea Colegiul a specificat că, însăși faptul recunoscut de către inculpat
cu referire la achitarea ulterioară a sumelor restante părților vătămate dovedește
faptul falsificării, or ar fi inexplicabilă prezența semnăturilor acestora în listele de
plată și neîncasarea banilor indicați în acele liste.
Instanța a constatat că Spînu Leon a conștientizat că nu are împuterniciri de a
semna din numele angajatelor însă în pofida acestui fapt, cu bună-știință a falsificat
semnăturile angajatelor din listele de plată a salariilor, dându-și seama de
consecințele juridice a acțiunilor sale, admițând și dorind survenirea acestora.
Nu a fost reținut ca plauzibil argumentul apelantului potrivit căruia, vinovăția
inculpatului în ședința de judecată nu a fost stabilită sub nici un aspect, făcând
referire la raportul de expertiză grafologică nr.34/12/l-R-4672 din 09.09.2016, or
potrivit concluziilor acestui raport, semnăturile din numele cet. Matei Zinaida în
Listele de plată a SC ,,La Leonte’’ SRL pe perioada lunilor 04 și 09-12 anul 2013, pe
perioada lunilor 06-12 anul 2014 și pe perioada lunilor 01-07 anul 2015 - au fost
executate probabil nu de către cet. Matei Zinaida, ci de către o altă/alte
persoană/persoane; semnăturile din numele cet. Cojocari Svetlana în Lista de plată a
SC ,,Megalos” SRL pe perioada lunilor 01-08 și 10 anul 2014 - au fost executate
probabil nu de către cet. Cojocari Svetlana, ci de către o altă/alte persoană/persoane;
semnăturile din numele cet. Apostol Mariana în Listele de plată a SC „La Leonte”
SRL pe perioada lunilor 02-05 și 08-12 anul 2014 și pe perioada lunilor 01-05 anul
2015 - au fost executate probabil nu de către cet. Apostol Mariana, ci de către o
altă/alte persoană/persoane.
Faptul că semnăturile din listele de plată ale SRL „La Leonte” și ,,Megalos”
SRL, nu au fost efectuate de către părțile vătămate, este confirmat atât prin
declarațiile acestora cât și ale martorilor audiați, părțile vătămate menționând faptul
că careva sume de bani, după ce a fost eliberate din funcție, de la Spînu Leon nu au
primit.
La stabilirea răspunderii penale, instanța de apel a reținut că, potrivit
dispozițiilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul
judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9),
285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul
penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.
În temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere
penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de 2 ani de la săvârșirea
unei infracțiuni ușoare.
Sancțiunea prevăzută pentru art. 361 alin. (1) Cod penal, califică infracțiunea în
temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal, drept una ușoară.
Luând în considerație că fapta infracțională a fost comisă de către inculpat în
perioada anilor 2013-2015, și în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la
răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, instanța de apel a
4
considerat necesar de a libera pe Spînu Leon de răspunderea penală, cu încetarea
procesului penal în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.
În altă ordine de idei, Colegiul a apreciat ca nefondată solicitarea procurorului
privind încasarea de la inculpat în contul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de
444 lei, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în
vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului
în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.
Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar inculpatul și
avocatul acestuia, Secui Silvia, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri
prin care Spînu Leon să fie achitat pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii incriminate.
În susținerea recursului se invocă că prin apelul declarat s-a solicitat casarea
sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, iar instanța de apel a admis cererea
de apel, a casat sentința și a pronunțat o hotărâre nouă prin care a fost recunoscut
vinovat în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, astfel instanța de apel a depășit limitele în
cauza respectivă.
Prima instanță fundamental și-a depășit limitele învinuirii, acest lucru fiind
efectuat și de Curtea de Apel, ambele instanțe incorect au calificat acțiunile
inculpatului pe toate semnele calificative prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal,
elemente care nu i-au fost înaintate în învinuire.
Instanța de apel a dat o apreciere critică și neobiectivă asupra probelor
administrate în judecată, se bazează pe presupuneri. Totodată, instanța a examinat
cauza sub aspect unilateral, subiectiv, cu încălcarea principiilor contradictorialității și
egalității părților în drepturi procesuale, precum și egalității în fața legii și a justiției,
a principiului dreptății.
5.1. Pe marginea recursului declarat procurorul depune referință solicitând
instanței de recurs a-l respinge deoarece este vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava
situația condamnatului.
5
În susținerea recursului inculpatul invocă temeiul pentru recurs menționat în pct.
6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței, însă Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la
examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de
recurent, inculpatul de fapt criticând modalitatea de apreciere a probelor de către
instanța de apel.
Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților, în
sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o
consideră ca neîntemeiată, or instanța de apel judecând cauza și verificând probele cu
respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o
apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al
pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire
la vinovăția lui Spînu Leon în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)
Cod penal.
Referitor la invocarea recurentului precum că instanța de apel și-a depășit
limitele prin faptul că a casat total sentința și totuși a pronunțat o decizie de
condamnare a inculpatului în situația în care acesta a solicitat achitarea, Colegiul
menționează că apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată
exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral
atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în
proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea
grad asupra hotărârii primei instanțe. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se
desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.
Colegiul consideră corectă constatarea instanței ierarhic inferioare, și anume că
instanța de fond a încadrat acțiunile lui Spînu Leon în baza art. 361 alin. (1) Cod
penal, cu indicarea tuturor semnelor calificative prevăzute de articolul dat, adică
confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care
acordă drepturi sau eliberează de obligații, confecționarea sau vânzarea imprimatelor,
ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent
de tipul de proprietate și forma de organizare, or potrivit învinuirii acestuia i se
incriminează confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false care
acordă drepturi sau eliberează de obligații.
Astfel, instanța de apel, prin casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărâri
privind recunoașterea vinovăției lui Spînu Leon în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,
cu reținerea doar a semnelor calificative redate în învinuire, nicidecum nu a agravat
6
situația inculpatului, dar dimpotrivă a încadrat juridic fapta comisă de către acesta în
limitele învinuirii înaintate.
În conformitate cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de apel are obligația de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului,
pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de prima instanță, doar atunci când
aceste erori au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, lucru care a și
fost efectuat de către Curtea de Apel Chișinău.
Colegiul reține că concluziile expuse în decizia instanței de apel sunt corecte și
se confirmă prin cumulul de probe administrate, cercetate și verificate în cadrul
ședinței de judecată și indicate în pct. 4.1 al prezentei decizii, iar instanța de recurs,
fără a reitera întreaga motivare a acesteia, pe care și-o însușește sub aspectul stării de
fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii de care a fost învinuit.
Din conținutul deciziei recurate, rezultă că instanța de apel corect a constatat
faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le
în partea descriptivă, ulterior motivându-și concluzia prin cumulul de probe
administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către
recurent, solicitarea acestuia privind casarea deciziei, neavând suport probatoriu.
Cu referire la critica aprecierii probelor de către instanțele de fond, Colegiul
penal consideră că aceasta este inadmisibilă, or art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă
faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul
acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.
Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz
comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa
examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este
abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter
procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține
de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de
recurs.
Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea
constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatului,
încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, luând în considerare motivarea amplă a
deciziei instanței de apel în partea chestiunilor care au fost invocate în recursul
ordinar, apreciind că temeiul pentru recurs, invocat de recurenți, nu și-a găsit
confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri care, examinate din oficiu, să
impună necesitatea casării hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal conchide că
recursul ordinar înaintat în cauză urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este
vădit neîntemeiat.
7
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat și avocatul
acestuia, Secui Silvia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 15 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Spînu Leon, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 10 aprilie 2019.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
8