1ra-541/19 — art. 264 CP

1ra-541/19 — art. 264 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-541/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea pârților recursul ordinar declarat de

avocatul Popovici Oleg în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Saruhanean Artur xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.01.2015-11.01.2018;

instanța de apel: 27.06.2018-20.11.2018;

instanța de recurs: 29.01.2019-12.03.2019.

C O N S T A TĂ:

Saruhanean Artur a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Paniușchina Elena către Saruhanean

Artur cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

se învinuiește de faptul că, la 19.09.2013, aproximativ la ora 16.30, conducând

automobilul de model „Șkoda Yeti", cu numărul de înmatriculare xxxx, în direcția

spate pe trotuarul din preajma blocului locativ situat pe bd. Moscovei 5, mun.

Chișinău, fără să se asigure în prealabil de securitatea deplasării, ignorând astfel

cerințele prevederilor pct. 41.2 al Regulamentului Circulației Rutiere conform căruia

„conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să

înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a crea pericol sau un

1

obstacol pentru ceilalți participanți la trafic, în cazurile în care în câmpul vizual în

spate era limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în

afara autovehiculului”, precum și prevederile pct. 46 lit. a) al Regulamentului

Circulației Rutiere conform căruia „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste

prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar

garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care i-ar garata

siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasa pe lângă: copii,

persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate” și

ca urmare a tamponat pietonul Paniușchina Elena, născută la xxxx, care în acel

moment se deplasa pe trotuar în spatele automobilului.

În rezultatul accidentului rutier pietonul Paniușchina Elena, conform raportului

de expertiză medico - legală nr. 3143/D din 18.12.2013 i-a fost cauzată o vătămare

corporală medie sub formă de „Fractura metaepifizei distale a osului radial antebrațul

stâng cu deplasarea fragmentelor, traumă cranifi - cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală".

procurorul a declarat apel solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a

solicitat ca Saruhanean Artur să fie recunoscut vinovat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare,

cu executarea pedepsei îi penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar

conform art. 90 Cod penal, de suspendat executarea pedepsei pe un

termen de 3 ani și de a încasa în contul statului din contul inculpatului

cheltuieli judiciare în mărime de 84 lei pentru efectuarea expertizei

medico-legale. Acțiunea civilă de admis integral.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- faptul comiterii infracțiunii imputate lui Saruhanean Artur și vinovăția lui se

confirmă prin cumulul probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, declarațiile pârții

vătămate, a martorilor, cât și raportul de expertiză medico-legală nr. 3143 din

18.12.2013, raportul de expertiză medico-legal nr. 2400/D din 30.11.2014, procesul

verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 19.09.2013, planșă fotografică,

schița accidentului rutier;

- instanța a acordat nejustificat mai multă credibilitate pârții apărării și

neîntemeiat a respins probele acuzării, considerând că acestea urmează să fie apreciate

critic și astfel, prin aprecierea incorectă a circumstanțelor cauzei, a pronunțat o sentință

de achitare.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Balan Angela în numele părții

vătămate, solicitând casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

2

Saruhanean Artur să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin.(1) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile înaintată de partea vătămată

Paniușchina Elena.

În motivarea apelului a invocat că, de către acuzatorul de stat au fost prezentate

și examinate un șir de probe, care în ansamblul constat cu certitudine existența faptei

expuse în rechizitoriu și a probelor legale, utile, pertinente și concludente, confirmând

existența faptei infracționale.

2018, au fost admise apelurile declarate, casată total sentința și pronunțată o hotărâre

nouă, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care procesul penal în privința lui

Saruhanean Artur intentat în baza art.264 alin.(1) Cod penal, a fost încetat în baza

art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal și 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece

a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

4.1. Instanța de apel analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod procedură penală a constatat că, la 19.09.2013, aproximativ

la orele 16.30, Saruhanean Artur conducând automobilul de model „Șkoda Yeti”, cu

numărul de înmatriculare xxxx în direcția spate pe trotuarul din preajma blocului

locativ situat pe bd. Moscovei 5, mun. Chișinău, fără să se asigure în prealabil de

securitatea deplasării, ignorând astfel cerințele prevederilor pct. 41.2 al

Regulamentului Circulației Rutiere conform căruia „conducătorul vehiculului care

intenționează să se deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a

asigurat că o poate face fără a crea pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la

trafic, în cazurile în care în câmpul vizual în spate era limitat, conducătorul trebuie să

recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în afara autovehiculului”, precum și

prevederile pct. 46 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere conform căruia

„conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate,

să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să

oprească, în cazurile în care i-ar garata siguranța traficului sau chiar să oprească, în

cazurile în care se deplasa pe lângă: copii, persoane de vârstă înaintată, precum și

persoane cu semne evidente de invaliditate” și ca urmare, a tamponat pietonul

Paniușchina Elena, născută la 08.11.1947, care în acel moment se deplasa pe trotuar în

spatele automobilului.

În rezultatul accidentului rutier pietonului Paniușchina Elena, conform

raportului de expertiză medico - legală nr. 3143/D din 18.12.2013 i-a fost cauzată o

vătămare corporală medie sub formă de „Fractura metaepifizei distale a osului radial

antebrațul stâng cu deplasarea fragmentelor, traumă cranifi - cerebrală închisă

manifestată prin comoție cerebrală”.

Necătând la faptul că inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea

infracțiunii, Colegiul penal a reținut că vinovăția acestuia este dovedită prin cumulul

3

de probe administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și

verificate în ședința instanței de apel.

Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță a ajuns eronat la soluția de

achitare a inculpatului de sub învinuirea adusă în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, or,

în rezultatul accidentului rutier pietonului Paniușchina Elena, conform raportului de

expertiză medico - legală nr. 3143/D din 18.12.2013, i-a fost cauzată o vătămare

corporală medie sub formă de „Fractura metaepifizei distale a osului radial antebrațul

stâng cu deplasarea fragmentelor, traumă cranio - cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală".

Prin urmare, afirmațiile precum că inculpatul nu este vinovat de comiterea

infracțiunii pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și contravin probelor și

materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu

achitarea, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția ultimului în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale

incriminate se combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice

cercetate în ședința de judecată și astfel, s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui Saruhanean Artur, precum și vinovăția acestuia, iar

argumentele, precum că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii imputate, sunt

neîntemeiate și contravin actelor cauzei inclusiv, declarațiilor martorilor, ale părții

vătămate și materiale cauzei.

Referitor la alegațiile inculpatului și ale apărătorului acestuia, instanța de apel a

reținut că, motivele invocate poartă un caracter declarativ care nu au vreun suport

probatoriu sau factologic. Or, din totalitatea probatoriului administrat pe parcursul

examinării prezentei cauze penale s-a stabilit cu certitudine fapta comisă de inculpat.

Colegiul penal analizând totalitatea probelor coroborate cu circumstanțele cauzei

penale, a considerat necesar de a-l libera pe Saruhanean Artur de răspundere penală în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală

prevăzut de art. 60 Cod penal.

La momentul comiterii infracțiunii, data de 19.09.2013, sancțiunea art. 264 alin.

(1) Cod penal prevedea pedeapsa cu amendă în mărime de până la 300 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani, adică infracțiunea dată se

încadrează în categoria infracțiunilor mai puțin grave prin prisma art. 16 Cod penal.

Conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni mai puțin grave.

4

Din materialul cauzei se constată, că inculpatul a săvârșit infracțiunea la

19.09.2013, adică în timpul judecării propriu-zise au trecut mai mult de 5 ani de la data

săvârșirii infracțiunii, prin urmare, se constată, că în cauză a intervenit prescripția

tragerii la răspundere penală a inculpatului în baza art.264 alin.(1) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul a constatat necesitatea recunoașterii

vinovăției lui Saruhanean Artur în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal, cu liberarea de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal, dat fiind

faptul că de la momentul comiterii infracțiunii au trecut mai mult de 5 ani.

În cadrul procesului penal, Paniușchina Elena a fost recunoscută în calitate de

parte civilă și a solicitat să-i fie restituit prejudiciul material cauzat prin acțiunile

inculpatului în mărime de 51505,80 (cincizeci și unu mii cinci sute cinci lei, optzeci

bani) lei, prejudiciul moral în mărime de 50000 (cinci mii) lei și cheltuielile de

judecată pentru asistența juridică în mărime de 18 (optsprezece mii) lei.

Astfel, analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apelul

declarat de avocat în numele părții vătămate, Colegiul penal a constatat că acesta își

găsește confirmarea la judecarea apelului declarat, existând acte confirmătoare ce au

fost anexate la materialele cauzei (f.d.185-204).

Instanța de judecată a considerat că sunt prezente toate condițiile răspunderii

civile delictuale ce rezultă din conținutul art. 1398, 1410 Cod civil și anume, existența

prejudiciului material în mărime de 51505,80 (cincizeci și unu mii cinci sute cinci lei,

optzeci bani) lei este dovedit prin probe, fapta comisă de către Saruhanean Artur,

există și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția inculpatului în

comiterea faptei ilicite care este stabilită în ședința de judecată, iar răspunderea civilă

delictuală are ca scop repararea integrală a prejudiciului material cauzat.

Stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru prejudiciului moral produs

prin infracțiune, instanța luând în considerație, că în rezultatul faptei infracționale

săvârșite de inculpat, părții vătămate i-au fost cauzate suferințe fizice prin cauzarea

acesteia a leziunilor corporale, a ajuns la concluzia că, Saruhanean Artur i-a cauzat

părții vătămate și un prejudiciu moral.

Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei, de modalitatea comiterii

infracțiunii, că prin infracțiune părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale

medii, suportând suferințe fizice și psihice, având în vedere normele de procedură

penală și civilă pertinente, instanța de apel a conchis că prejudiciul moral în mărime de

5000 lei va constitui o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice

cauzate pârții vătămate.

În ce privește solicitarea pârții vătămate privind încasarea cheltuielilor pentru

asistență juridică, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, or, la materialele cauzei a

fost anexat mandatul avocatului în numele părții vătămate și ordinul de încasare a

5

numerarului (a se vedea f.d.205-206, f.d.212-214, f.d.246-249), prin care se confirmă

achitarea sumei de 18000 lei pentru asistență juridică.

numele inculpatului, a contestat-o cu recurs ordinar, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cererii recurentul a invocat că:

- prima instanță corect a dat o apreciere critică constatării părții acuzării precum,

că din depozițiile părții vătămate reiese, că vinovat de accidentul rutier este inculpatul

Saruhanean Artur, iar condamnarea lui se bazează pe declarațiile părții vătămate, care de fapt

sunt prea controversate pentru a avea calitatea de probă într-o sentință de condamnare;

- pe parcursul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine

că partea vătămată minte, cel puțin în privința unei ghematome mari în partea de jos al

spatelui, care chipurile i-a fost cauzată în rezultatul tamponării ei de

automobilul inculpatului și care i-a dat mari bătăi de cap. Această

ghematomă a fost infirmată de materialele cauzei penale, inclusiv de

constatările medico-legale și expertul medico-legist Aurel Vicol audiat în

calitate de specialist în ședința de judecată, care a declarat, că în concluziile

raportului sunt specificate anume ce leziuni au fost constatate la studierea datelor

medicale la partea vătămată;

- martorii Paniușchin Vasilii (soțul părții vătămate), Paniușchin Serghei (fiul

părții vătămate), Stanislav Iurcu (prietenul feciorului Serghei Paniușchin) și Vadim Sîrbu

(agent constatator a efectuat careva investigări pe acest caz) n-au fost prezenți la fața locului

când s-a produs pretinsul accident rutier, relatând numai circumstanțele ce se referă după

producerea accidentului rutier și anume relatează evenimentele din cele spuse de către partea

vătămată și urmările survenite ulterior. Or, declarațiile acestor martori, care evident sunt niște

persoane cointeresate, au fost date reieșind din declarațiile părții vătămate, cu scopul de a

crea pe de o parte, o impresie defavorabilă inculpatului și pe de altă parte de a crea părții

acuzării o probă artificială pentru a dovedi vinovăția lui Saruhanean Artur. Or, declarațiile

date de aceștia nu coraborează cu alte probe din dosar și corespunzător nu pot fi apreciate ca

probe incontestabile în vederea condamnării inculpatului pentru infracțiunea imputată;

- declarațiile părții vătămate și a martorilor nominalizați sunt combătute

prin declarațiile martorilor oculari Caceaniuc Serghei, Saruhanean Alina, Axentii Igor

și Văcărescu Ion, care confirmă cu certitudine faptul că inculpatul nu a comis

tamponarea lui Paniușchina Elena. În privința declarațiilor martorilor oculari

nominalizați, instanța de apel nici nu s-a expus, nemaivorbind de faptul că Colegiul

penal nu a adus careva argumente care ar combate valoarea lor probantă în lipsa faptei

infracțiunii și respectiv a vinovăției lui Saruhanean Artur. Ultimii au fost de față și au

văzut cu certitudine circumstanțele care au avut loc și a confirmat momentul căderii lui

Paniușchina Elena. Astfel, poziția și declarațiile inculpatului, care a confirmat

circumstanțele cazului, sunt în coraborare cu cele spuse de martorii audiați. Or, din

6

declarațiile ultimului urmează că, vina nu o recunoaște deoarece nu a comis

infracțiunea imputată.

- după sentința de achitarea a lui Saruhanean Artur în prima instanță,

Colegiul penal a instanței de apel 1-a condamnat pe acesta în baza declarațiilor părții

vătămate Paniușchina Elena, martorii Paniușchin Vasilii (soțul părții vătămate),

Paniușchin Serghei (fiul părții vătămate), Stanislav Iurcu (prietenul feciorului Serghei

Paniușchin) și Vadim Sîrbu (agent constatator care efectuat careva investigări pe acest

caz), care fiind audiați în instanța de apel pur și simplu au confirmat cele declarate în

prima instanță, iar procurorul în genere nu le-a pus careva întrebări și în atare

circumstanțe, nu putem vorbi despre careva probe noi administrate în instanța de apel.

depus referință procurorul, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri legale.

6.1. Referință la recursul ordinar a depus și partea vătămată Paniușchina

Elena, considerându-l neîntemeiat, ce nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală și nu se abordează probleme de drept de importanță generală

pentru jurisprudență.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conducându-se de prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, ajunge la concluzia că acesta necesită a

fi admis, cu casarea totală a hotărârii atacate și menținerea sentinței primei instanțe,

deoarece apelul a fost greșit admis, din următoarele considerente.

Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările din art. 434 Cod de procedură

penală, unde este indicat că judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de

apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii

atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate

în recurs de titularul acestuia.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele

precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

La caz, reieșind din textul recursului ordinar declarat, se constată că recurentul

invocă că instanța de apel, fără a aprecia toate circumstanțele cauzei și probele

administrate, și-a motivat greșit soluția de recunoaștere a vinovăției lui Saruhanean

Artur în comiterea infracțiunii incriminate.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile de recurs indicate de recurent și-au găsit confirmare și din

materialele cauzei rezultă că instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv cu respectarea prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod

7

de procedură penală și nu a făcut o analiză suficientă a probelor prezentate cu

expunerea argumentărilor sale, iar probele administrate în cauză, nu au fost verificate

și apreciate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității lor, iar în ansamblu - în coroborare cu alte probe.

La fel, Colegiul lărgit reține că, potrivit art. 384 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea

sentinței de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Instanța de apel nu a respectat nici aceste prescripții de drept nominalizate,

deoarece, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată și a descriptivului deciziei

contestate s-a indicat inițial că ”(…)apelurile urmează a fi admise, cu casarea sentinței

atacate și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță”, deoarece sentința ar fi neîntemeiată, însă, ulterior nu a rejudecat cauza

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Revenind la conținutul recursului ordinar, Colegiul penal lărgit atestă că instanța

de apel greșit a admis apelurile declarate de procuror și avocatul părții vătămate,

casând sentința de achitare și recunoscându-l vinovat pe Saruhanean Artur de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, dând o apreciere

greșită probelor examinate de prima instanță.

La argumentarea soluției, instanța de apel a apreciat unilateral probele

administrate la dosar, acordând o valoare primară probelor părții acuzării, în special

declarațiilor părții vătămate Paniușchina Elena și a martorilor Paniușchin Serghei,

Paniușchin Vasili și Sîrbu Vadim în detrimentul probelor administrate de partea

apărării, fără a aduce argumente plauzibile de respingere a valorii probatorii a acestor

probe, recunoscându-l vinovat neîntemeiat pe Saruhanean Artur de comiterea faptei

incriminate.

Mai mult ca atât, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

25.09.2018, procurorul a înaintat demers prin care a solicitat audierea martorilor

Paniușchin Serghei, Paniușchin Vasili, Sîrbu Vadim, Iurcu Stanislav, inclusiv și pe

Văcărescu Ion și Axentii Igor, fără a se expune în privința martorilor Saruhanean Alina

și Caceaniuc Serghei (f.d. 83, vol. II), cei din urmă fiind martori oculari care de altfel

fac parte și din lista probelor anexată la rechizitoriu (f.d. 191, vo. I), însă reieșind din

materialele cauzei, cei doi martori până la urmă nu au fost audiați și nici prezenți în

cadrul ședințelor de judecată. Deși declarațiile lor fac parte din probele și înscrisurile

cercetate conform procesului-verbal din 06.11.2018 (f.d. 88, vol. II), în decizia supusă

casării nu se regăsesc.

Or, reieșind din declarațiile martorilor oculari Văcărescu Ion, Axentii Igor,

Saruhanean Alina și Caceaniuc Serghei, de la faza de urmărire penală și din cadrul

primei instanțe, care vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate, reiese că nici

unul nu a declarat sau confirmat că ar fi văzut ca inculpatul conducând automobilul în

8

direcția spate pe trotuar ar fi tamponat pietonul Paniușchina Elena, care în acel

moment se deplasa pe trotuar în spatele mijlocului de transport.

În ceea ce privește declarațiile martorilor Paniușchin Serghei și Paniușchin

Vasili, luate în considerație eronat de către instanța de apel ca probe primordiale la

recunoașterea vinovăției inculpatului, instanța remarcă că, cei doi vorbesc despre

circumstanțe ce se referă după producerea presupusului accident rutier și anume,

relatează evenimente din cele spuse de către partea vătămată, care este mama și

respectiv, soția dânșilor.

Prin urmare, Colegiul menționează că, de fapt, întru recunoașterea vinovăției

inculpatului instanța de apel a reținut doar declarațiile persoanelor date în defavoarea

lui Saruhanean Artur, pe când instanța de fond făcând o apreciere detaliată întregului

probatoriu prezentat de către procuror și anexat la materialele cauzei, a ajuns la

concluzia de achitare, constatând corect că nu s-a constatat fapta infracțiunii

incriminate.

Subsidiar, instanța remarcă prezentarea insuficientă a unui ansamblu probator

din partea acuzării care ar sta la baza învinuirii, limitându-se și bazându-se doar pe

declarațiile părții vătămate și a martorilor Paniușchin Serghei, Paniușchin Vasili, Sîrbu

Vadim, care de altfel sunt vagi și contradictorii, fără a lua în considerație că presupusul

accident a avut loc într-un spațiu deschis și destul de aglomerat, în imediata apropiere

a mai multor magazine și farmacii, ceea ce presupune că organul de urmărire penală

avea reala posibilitate de a prezenta mai multe probe, inclusiv, verificările eventualelor

înregistrări de pe camerele de supraveghere video, dacă din start se constata prezența

faptei penale, or, conform art. 28 alin. (1) Cod de procedură penală, procurorul și

organul de urmărire penală au obligația, în limitele competenței lor, de a porni

urmărirea penală în cazul în care sunt sesizate, în modul prevăzut de prezentul cod, că

s-a săvârșit o infracțiune și de a efectua acțiunile necesare în vederea constatării

faptei penale și a persoanei vinovate.

Potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, probele sunt

elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la

constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la

constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa

soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de

fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului,

învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente

responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate

9

cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar în conformitate

cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Față de cele ce preced, Colegiul accentuează că, apelul declanșează o continuare

a judecării cauzei în fond, iar instanța de apel contrar acestui fapt luând în considerație

aceleași probe cercetate și verificate de către prima instanță, dându-le o interpretare

greșită, a ajuns la concluzia eronată privind recunoașterea vinovăției inculpatului de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal.

Potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu prevederile art. 389 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, o sentință de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe

declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată

în absența lor.

Din cele expuse, instanța de recurs deduce că, odată cu depunerea cererii de

apel, partea acuzării nu a prezentat instanței de judecată probe noi și concludente întru

confirmarea vinovăției faptului tamponării de către Saruhanean Artur a pietonului

Paniușchina Elena și prin urmare, toate probele pe care acuzarea le-a pus la baza

învinuirii lui Saruhanean Artur în nici un mod nu dovedesc vinovăția acestuia în

încălcarea regulilor de securitate a circulației cu cauzarea din imprudență a vătămării

medii integrității corporale și sănătății părții vătămate.

Ținând seama de cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră greșită

concluzia instanței de apel, precum că sentința de achitare a lui Saruhanean Artur, este

ilegală, deoarece cumulul de probe sus menționate, care au constituit obiectul

cercetării judecătorești, dovedesc incontestabil că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Subsidiar, Colegiul accentuează că, odată ce fapta incriminată inculpatului prin

rechizitoriu nu și-a găsit confirmare, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată corect

a fost respinsă ca neîntemeiată de către prima instanță, or, doar în cazul în care cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție, este obligat să repare prejudiciul

material, iar în cazurile prevăzute de lege și cel moral, cauzat prin acțiune sau

omisiune.

Din considerentele menționate supra, Colegiul conchide că eroarea comisă de

instanța de apel urmează a fi corectată având în vedere că apelul procurorului greșit a

fost admis, prin casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

10

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Popovici Oleg în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

noiembrie 2018 și menține sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11

ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Saruhanean Artur, prin care acesta a fost

achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și respinsă acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată Paniușchina Elena, privind încasarea prejudiciului material și moral

din contul lui Saruhanean Artur, ca fiind neîntemeiată, deoarece apelurile a fost greșit

admise.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 09 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

11