ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 06.03.2019

1ra-344/2019 — art. 187 al. 2 CP

HOTĂRÂRE
06.03.2019
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 187 al. 2 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-344/2019 — art. 187 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-344/2019

Curtea Supremă de Justiție

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul central din 30 mai 2018 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, declarat de

inculpatul

Luchin Ion XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 30.06.2017 pînă la 30.05.2018;

Instanța de apel de la 04.07.2018 pînă la 02.10.2018;

Instanța de recurs de la 14.12.2018 pînă la 06.03.2019.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 187 alin.(2)

lit. e) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis cu aplicarea amenzii în mărime de 850

unități convenționale.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoare stabilită lui Luchin Ion a fost suspendată condiționat, pe o perioadă de

probațiune de 5 ani, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului care va pune în executare sentința.

S-a dispus încasarea din contul lui Luchin Ion în beneficiul lui Luchin Natalia

prejudiciul material în mărime de 1 541 lei și prejudiciul moral în mărime de 5 000

lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

15.09.2016, aproximativ ora 00:20, urmând scopul de profit și sustragere deschisă a

bunurilor soției sale Luchin Natalia, cu care se află în condiția locuirii separate în

baza ordonanței de protecție, la intrarea în blocul locativ de XXX, aplicând violența

nepericuloasă pentru viața și sănătatea Nataliei Luchin, doborând-o la pământ și

lovind-o de mai multe ori cu un obiect necunoscut în regiunea capului, i-a sustras

geanta cu bunurile aflate în ea, cauzându-i o daună în valoare totală de 456 lei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 550 din 19.09.2016, pe

corpul lui Luchin Natalia s-au depistat leziuni corporale, ce se califică ca vătămări

corporale neînsemnate.

Ion a depus apel, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri,

prin care să fie dispusă achitarea sa, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

1

În motivarea apelului s-a invocat că, nici una din probele acuzării nu indică

direct la vinovăția inculpatului. Toate acestea sunt niște presupuneri care nu pot fi

puse la baza sentințe de condamnare.

Martora care ulterior a devenit parte civilă Luchin Natalia, fiind audiată în

cadrul cercetării judecătorești, nu a furnizat instanței de judecată suficientă

informație, pentru a confirma vinovăția inculpatului Luchin Ion la săvârșirea

infracțiunii. Ba din contra, prin explicațiile sale, caracterizând persoana de care a fost

atacată, se constată că nu are nimic în comun cu personalitatea inculpatului Luchin

Ion.

Mai mult, Luchin Natalia inițial a declarat că glasul atacatorului este diferit de al

inculpatului Luchin Ion, ca ulterior la nenumărate întrebări a părții acuzării să-și

modifice poziția declarînd că posibil a fost el, deoarece erau în acel moment în relații

ostile. În cazul dat consider că, vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată în

instanța de judecată.

2018, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Luchin Ion, și menținută sentința

primei instanțe.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt, acțiunile inculpatului Luchin Ion, just încadrându-le în

dispoziția art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpatului Luchin Ion, or, aceasta urma să fie

achitat de sub învinuirea adusă, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a

comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale.

Instanța de apel consideră că, afirmațiile inculpatului Luchin Ion reprezintă

opinia subiectivă a părții apărării or, prima instanță în sentința corect și justificat și-a

motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. e) Cod penal, luând în considerație

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința

de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei

și prezența în acțiunile inculpatului Luchin Ion a elementelor infracțiunii incriminate.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a determinat ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului Luchin Ion în comiterea infracțiunii imputate, cum ar

fi: declarațiile părții vătămate Luchin Natalia, precum și: procesul-verbal de cercetare

la fața locului (f.d.22-23); procesul-verbal de audiere a martorului Luchin Natalia din

15.09.2016 (f.d.26-27); raportul de expertiză medico-legală nr. 550 din 19.09.2016

(f.d.30-31); procesul-verbal de ridicare din 30.10.2016 a unui CD-R cu înregistrări

audio (f.d.35- 36); procesul-verbal de examinare a obiectului din 02.11.2016, fiind

examinat un CD-R „Artex” 52x 700 MB/80 mm (f.d.37-38); informația eliberată de

ÎM „ Orange Moldova ” SA privind lista apelurilor de intrare-ieșire la numărul de

telefon XXX ce aparține lui Luchin Ion din data de 14.09.2016 pînă la 15.09.2016

(f.d.49-50); procesul-verbal de examinare a obiectului din 02.06.2017 prin care a fost

2

examinat informația de la SA „Orange” privind apelurile telefonice de intrare și ieșire

efectuate prin intermediul cartelei cu nr.XXX (f.d.52).

Astfel, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul a săvârșit

infracțiunea imputată, împrejurări care au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În acest context nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța

de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse

la baza sentintei de condamnare.

Instanța de apel a reiterat, că deși Luchin Natalia în cadrul ședinței de judecată

inițial nu era sigură dacă anume inculpatul Luchin Ion este persoana care a atacat-o,

ulterior aceasta a confirmat că a fost atacată de inculpat menționând că l-a văzut la

lumina de afară fața dintr-o parte, or mențiunea acesteia precum că nu este sigură

dacă inculpatul a atacat-o în seara din 15.09.2016, instanța consideră că avînd în

vedere comportamentul inculpatului față de ea pînă la comiterea infracțiunii și după

precum și ordonanța de protecție emisă din care se denotă comportamentul

inculpatului, martorul pînă în prezent are o frică și temere de inculpat, fapt ce a dus la

redarea diferită a declarațiilor sale la diferite etape a examinării cauzei.

Or, din conținutul înregistrării audio dintre Luchin Natalia și ofițerul unității de

gardă a IP Hîncești (f.d.36) înregistrare cercetată în cadrul ședinței de judecată,

precum și din procesul-verbal de examinare a obiectului din 02.11.2016 (f.d.37-38) se

reține că Luchin Natalia în urma apelului la 902 a comunicat că a fost atacată anume

de soțul ei Luchin.

La fel, în urma examinării cauzei penale, inculpatul nu a avut o explicație

verosimilă privind explicarea cum s-a aflat telefonul lui în raza unde locuia Luchin

Natalia, nu a explicat cu exactitate cu cine anume, în ce localitate și cu ce grup de

persoane s-a aflat începînd cu data de 14 spre 15.09.2016, fapt ce duce la concluzia

că explicațiile inculpatului depuse în ședința de judecată au drept scop evitarea

eventualii răspunderii penale.

Mai mult decât atât, apărarea interpretează extensiv declarațiile părții vătămate,

din care de fapt rezultă că violența a fost aplicată de către Luchin Ion, or, instanța de

apel a justificat concluzia instanței privind constatarea vinovăției inculpatului Luchin

Ion de săvârșirea infracțiunii imputate inclusiv din raportul de expertiză medico-

legală nr. 550 din 19.09.2016 prin care s-a concluzionat că pe corpul lui Luchin

Natalia au fost depistate leziuni corporale externe, calificate ca vătămări corporale

neînsemnate.

Totodată, formele și criteriile de realizare a acestora, dar și perioada în care s-au

realizat vin să aducă atingeri grave normelor morale și sociale protejate de legislația

penală. Sau la caz, instanța a constatat existența elementelor acțiunii de jaf îndreptate

față de Luchin Natalia, realizate nemijlocit prin intenție directă.

Instanța de apel a menționat că, declarațiile părții vătămate Luchin Natalia

coroborează cu probele acuzării și, privite în ansamblu, nu lasă loc pentru dubii în

ceea ce ține de culpabilitatea lui Luchin Ion în comiterea infracțiunii încriminate.

Totodată, cu referire la versiunea inculpatului precum că a fost martorul unui

furt la data de 15.09.2016, or din declarațiile depuse de acesta în calitate de martor

(f.d.73) se reține că cele menționate au avut loc la ora 03:00, însă infracțiunea

3

încriminată inculpatului a fost consumată la 15.09.2016 ora 00:20, fapt ce se

concluzionează că prin invocarea versiunii date în raport cu cumulul de probe

elucidate nu echivalează cu achitarea acestuia.

Declarațiile inculpatului privind negarea faptului comiterii infracțiunii imputate,

nu sunt confirmate prin probe verosimile și sunt contradictorii circumstanțelor cert

stabilite în cadrul cercetării judecătorești. Din contra acesta a evitat să comunice

anumite detalii importate pentru a fi cercetate și verificate versiunea expusă de

inculpat în scopul constatării anumitor circumstanțe în stabilirea adevărului, or

explicațiile inculpatului sunt declarative și supuse criticii ultimul concretizând în

ședință că nu dorește să comunice cu ce cumătru a fost în acea seară și nici numele

persoanelor cu care a fost inculpatul. În consecință poziția inculpatului și a

apărătorului acestuia cu referire la ne comiterea de către inculpat a faptei imputate, de

către instanță este apreciată critic, în cauză probându-se situația de fapt și vinovăția sa

de comiterea infracțiunii prevăzute în art. 187 alin.(2) lit. e) Cod penal, în forma

încriminată lui.

Totodată, declarațiile părții vătămate, nu pot fi apreciate critic, precum solicită

apelantul, fiindcă partea vătămată, martorii în cauză au dat declarații în condițiile

libertății de voință și conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei și nu au fost

date în sensul de a-1 acuza, pe nedrept.

La caz, partea acuzării a adus probe directe care dovedesc nemijlocit vinovăția

inculpatului și acestea nu trezesc îndoieli cu privire la nevinovăția acestuia, dar

dimpotrivă, combat afirmațiile date de inculpat, precum că nu dânsul ar fi sustras

telefonul, din care motiv instanța de apel just le-a respins.

Totodată, instanța de apel a menționat cu privire la alegațiile apărării referitor la

presupusele încălcări efectuate în cadrul urmăririi penale, că nici o acțiune a

organului de urmărire penală nu a fost contestată, iar obiecții pe marginea proceselor-

verbale de efectuare a măsurilor procesuale nu au parvenit.

La fel, instanța de apel a reținut că, potrivit art.14 alin. (1), 15, 113 alin. (1) Cod

penal, infracțiunea este o faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de

legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală.

Astfel, instanța de fond a făcut o analiză completă tuturor probelor administrate,

stabilind corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și

încadrarea juridică a faptei. Instanța de apel a susținut concluzia privind temeinicia

acuzării referitor la prezența în acțiunile inculpatului Luchin Ion a elementelor

constitutive ale infracțiunilor imputate, faptele acestuia corect fiind încadrate în

prevederile art. 187 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor

care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin

materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul

ședințelor judecătorești. Astfel, s-a constatat că în cauză s-au stabilit toate elementele

componente ale infracțiunii imputate lui Luchin Ion, inclusiv vinovăția acestuia, după

cum rezultă din sentința instanței de fond, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Instanța de apel nu a reținut alegațiile avocatului referitor la contradictorialitatea

declarațiilor părții vătămate Luchin Natalia, care, în opinia acestuia au avut drept

4

consecință pronunțarea unei soluții eronate, pe motiv că declarațiile părții vătămate

sunt consecutive pe tot parcursul examinării cauzei, ultima în instanța de apel a

susținut declarațiile date anterior, menționând că, anume Luchin Ion este persoana

care a deposedat-o de geantă.

Nu sunt veridice nici argumentele apelantului precum că, în speță modul în care

mijloacele de probă au fost obținute s-a desfășurat prin procedee probatorii contrare

Codului de procedură penală și jurisprudenței CEDO, și procesul penal în privința

inculpatului Luchin Ion, în ansamblul său, în sensul art.6 al Convenției nu a fost

echitabil, ori toate probele au fost administrate fără derogări de la procedură, iar

aprecierea acestora de către instanțele de judecată a fost efectuată în baza art.26 alin.

(2) Cod de procedură penală care prevede că, judecătorul judecă materialele și

cauzele penale conform legii și propriei convingeri bazate pe probele cercetate în

procedura judiciară respectivă, precum și în baza art. 27 Cod de procedură penală -

libera apreciere a probelor.

De asemenea, instanța de apel nu a intervenit în sentința instanței de fond nici în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, ori, la stabilirea categoriei și măsurii de

pedeapsă, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și

legală

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că,

instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 61,75 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum

și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În acest sens, instanța de fond întemeiat la numirea pedepsei inculpatului, a ținut

cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei - inculpatul a săvârșit pentru prima

dată o infracțiune gravă, potrivit caracteristicei eliberată de Primăria Hâncești,

inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai (f.d.93), nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru (f.d.90-91), are la întreținere doi copii minori (f.d.92),

or potrivit revendicării anexate este eliberată informație cu caracter infracțional pe

numele lui Luchin Ion care anterior a fost judecat (f.d.81-82), astfel instanța

inferioară, conform articolului 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, motivat

a concluzionat că, atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, legiuitorul acordă dreptul instanței,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la

caz la caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a

executării ei și nicidecum nu o obligă în acest sens.

În speța dată, rezultă că instanța de fond, reieșind din circumstanțele

susmenționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute pedeapsa pe o perioadă

de probațiune de 5 ani.

Cu referire la acțiunea civilă privind încasarea din contul lui Luchin Ion în

beneficiul lui Luchin Natalia prejudiciul material în mărime de 1 541 lei și prejudiciul

moral în mărime de 5000 lei, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a

admis acțiunea civilă, or, prin acțiunile ilegale ale inculpatului, a fost cauzat părții

civile un prejudiciu material în mărime de 456 lei, circumstanțe reținute în cadrul

ședinței de judecată, fapt confirmat prin actul de învinuire și anume, în urma atacului

5

asupra lui Luchin Natalia i-a fost sustrasă geanta în valoare de 350 lei, în care se afla

2 bucăți de tifon în sumă totală de 16 lei; o revistă „Faberlic” în sumă de 13 lei, un

caiet la prețul de 2 lei, un ruj în sumă de 75 lei, cauzându-i o daună în valoare totală

de 456 lei.

În aceiași ordine de idei instanța a indicat ca fiind întemeiate și justificate

argumentele lui Luchin Natalia privind încasare prejudiciului material în mărime de

1085 lei, ori, potrivit informațiilor anexate se reține că la data de 21.09.2016 Luchin

Natalia a beneficiat asistențe medicală la IMSP Institutul de Neurologie și

Neurochirurgie prin care a fost menționate consultațiile și investigațiile, potrivit

bonului de plată seria INN nr. 13 093 8 din 21.09.2016 Luchin Natalia a achitat

pentru a beneficia de consultație la instituția specificată suma de 1 005 lei, la fel este

justificată suma de 48 lei care a fost percepută la data de 21.09.2016 conform bonului

de pată seria INN nr. 130934, precum și suma de 32 lei fapt adeverit prin bonul de

plată seria INN nr. 130932 din 21.09.2016.

Conform informației anexate s-a reținut că, la 22.09.2016 Luchin Natalia a

beneficiat asistențe medicală la IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie

cabinetul Neurochirurgie spinal contra plată.

De asemenea, soluționând acțiunea civilă în cadrul procesului penal înaintată de

Luchin Natalia privind încasarea prejudiciului moral, instanța a concluzionat

întemeiat privind încasarea prejudiciului moral în partea sumei de 5000 lei și urmează

a fi admisă în cuantumul respectiv,or în ședința de judecată s-a dovedit prejudicierea

acesteia în urma suferințelor suportate, însă suma solicitată în mărime de 20 000 lei

de Luchin Natalia este exagerată.

recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare în privința sa. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor motivînd că, instanțele de fond unilateral au examinat cauza.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de

inculpatul Luchin Ion, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui

recurs, deoarece decizia instanței de apel este justă și corespunde prevederilor legale.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, instanța de recurs constată că

titularul a invocat ca temei pentru recurs art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurenta contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de fond

și de apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire a fost comis de Luchin Ion.

6

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept

să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate

în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a

unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cât privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Dar, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate

de recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și

că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte

soluții.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile

de drept la care face referință recurenta și, deci, nu persistă temeiurile de casare a

soluției adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de către recurent, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapă instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în cauză.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe care a menținut-o, și-a motivat soluția adoptată punând

la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel.

Ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele

invocate în apel.

7

Prin urmare, Colegiul penal susține că, toate probele prezentate au primit o

apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele

de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel. În cazul în care acesta și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe.

Astfel, Colegiul penal susține pe deplin concluzia instanței de apel care a

menținut hotărârea primei instanțe, precum că, inculpatul Luchin Ion, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Prin urmare, erorile de drept invocate de partea vătămată, prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor, iar din aceste considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Luchin Ion XXX,

împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul central din 30 mai 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, în propria cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-12-18
0,94
1ra-1680/2019 — art. 27, 187 al. 2 lit. b, d, e, f, 187 al. 2 lit. b, d, e f CP
Dosarul nr. 1ra-1680/2019 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 04 decembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând ad
CSJ 2019-04-10
0,94
1ra-409/2019 — art. 187 al. 2 lit. b, e, f CP
Dosarul nr. 1ra-376/2019 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 13 martie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admisi
CSJ 2019-11-13
0,94
1ra-1549/2019 — art. 201/1 alin. 1 lit. b, 320/1 CP
Dosarul nr. 1ra-1549/2019 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 13 noiembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, examinând admisibilitatea în prin
CSJ 2019-04-24
0,94
1ra-482/2019 — art. 186 al. 4, 197 al. 2 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-482/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 27 martie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admisi
CSJ 2019-12-24
0,94
1ra-2063/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
Dosarul nr. 1ra-2063/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 03 decembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun Maria Ghervas Dumitru Mardari judecând î
Sursă