1ra-520/19 — art.217 alin.2 CP

1ra-520/19 — art.217 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-520/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06 decembrie 2018, în privința inculpatului

Tverdohlebov Oleg.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.02.2017 – 19.07.2017,

instanța de apel: 29.08.2017 – 06.12.2018,

instanța de recurs: 28.01.2019 – 27.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Tverdohleb Oleg a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 4 luni închisoare și în baza art. 217

alin. (3) lit. e) Cod penal la 1 an și 4 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activități ce țin de circulația substanțelor narcotice,

psihotrope și analoagelor lor pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai gravă, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 1 ani și 4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități ce țin de circulația

substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor pe un termen de 2 ani, de la

reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului 1020 lei cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea expertizei.

1

inculpatul Tverdohleb Oleg, aflându-se pe teritoriul Școlii nr.3 din str. Cetatea Albă

168, mun. Chișinău, urmărind scopul păstrării ilegale a substanțelor narcotice și

drogurilor, a păstrat ilegal asupra sa 10 pachețele de tip „zipp-lock”, în care se afla

substanță narcotică ,,marijuana”.

Conform raportului de constatare de expertiză nr. 34/12/1-R-50 din 05.01.2017,

masa vegetală uscată și mărunțită din zece pachețele de tip „zipp-lock” din ambalajul

nr. 2, ridicată de la Tevrdohleb Oleg, reprezintă marijuană, care se atribuie la

substanțe narcotice. Cantitatea substanței narcotice marijuană uscată constituie în total

16,237 g (l,370g + 1,157g + l,135g + l,708g + l,553g + l,518g + 3,535g + l,171g +

l,348g + l,742g) și, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului, nr. 1088 din

05.10.2004, se atribuie la categoria substanțelor narcotice și constituie proporții mari,

fără scop de înstrăinare.

Tot el, la 13 noiembrie 2016, aproximativ ora 09.20, a fost observat de către

echipajul de poliție BRO al DP a mun. Chișinău, având un comportament suspect.

Fiind transportat ulterior cu automobilul „Dacia Logan”, n/î MAI xx, a echipajului

special 902, la IP Botanica, mun. Chișinău, situându-se pe bancheta din spate a

automobilului nominalizat, a aruncat jos la podea 5 pachețele de tip „zipp-lock”, cu o

masă vegetală uscată, mărunțită, de culoare cafeniu-verzuie cu miros specific

înțepător, iar ulterior acesta a mai predat benevol un pachețel de tip „zipp-lock”, cu

substanța descrisă mai sus, ofițerului de urmărire penală.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-7516 din 30.12.2016, masa

vegetală uscată și mărunțită, de culoare verde prezentată la examinare în șase

pachețele din polietilenă de tip zipp-lock, ridicată la 13.12.2016 de la Tverdohleb

Oleg în cadrul procesului verbal de ridicare și a procesului verbal de cercetare la fața

locului, reprezintă marijuană, care se atribuie la categoria substanțelor narcotice.

Cantitatea substanței narcotice, marijuană materie uscată constituie în total 12,04g

(1,62g + 1,26g + l,73g + 2,01g + 1,90g + 3,52g), ce conform Hotărârii Guvernului nr.

1088 din 05.10.2004, se atribuie la categoria substanțelor narcotice și constituie

proporții mari, fără scop de înstrăinare.

Instanța a reținut că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului și i-a

încadrat acțiunile în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, ca păstrarea drogurilor,

fără scop de înstrăinare, în proporții mari, pe teritoriul unei instituții de învățământ

și în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca păstrarea drogurilor în proporții mari, fără

scop de înstrăinare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76, 77

Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară și una mai puțin gravă, care se

pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau muncă

neremunerată în folosul comunității de până la 150 de ore sau închisoare de până la 1

an, și respectiv cu închisoare de până la 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, că

a recunoscut vinovăția pe deplin și a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, s-a căit sincer, nu are antecedente penale, că lipsesc circumstanțe

agravante, concluzionând că urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de

2

închisoare, pe ambele capete de acuzare, raportată la prescripțiile din art. 3641 Cod de

procedură penală.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că instanța nu a ținut cont că cauza penală a fost examinată

în procedură simplificată, în condițiile art. 364/1 Cod de procedură penală, în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, că a recunoscut integral vina în

comiterea infracțiunilor incriminate, se căiește sincer de faptele săvârșite, a

conștientizat efectele prejudiciabile ale acțiunilor sale, anterior nu a fost judecat, are

loc permanent de trai, duce un mod de viață ordonat, nu se află la evidența medicului

psihiatru sau narcolog, este angajat neoficial în cîmpul muncii, de circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, de comportamentul post - infracțional, că din start a

manifestat o atitudine sinceră, cooperantă cu organul de urmărire penală, a dat

depoziții veridice despre circumstanțele cauzei, nu a întreprins măsuri de a se eschiva

sau de a perturba desfășurarea normală a urmăririi penale, de lipsa circumstanțelor

agravante prevăzute la art. 77 Cod penal, astfel fiindu-i aplicată o pedeapsă prea

aspră.

decembrie 2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Tverdohleb Oleg a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 de ore și în baza art.

217 alin. (2) Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de

150 de ore.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 240 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizei în mărime de 1020 lei a fost respinsă.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că pe ambele epizoade prin acțiunile sale intenționate,

inculpatul a săvârșit păstrarea drogurilor, în proporții mari și fără scop de înstrăinare,

adică infracțiuni, prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Prima instanță în cadrul ședinței preliminare și nici până la începerea cercetării

judecătorești, nu a concretizat dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și asupra cărora

nu are obiecții.

Or, din declarațiile date în ședința instanței de apel, inculpatul nu a recunoscut

totalmente probele și faptele prezentate ultimului, având și careva obiecții, din care

considerente, judecarea cauzei în ordine de apel urmează a fi efectuată în procedură

generală.

Astfel, materialul probator dovedește indubitabil faptul că, inculpatul pe

epizodul din 10.12.2016 a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod

penal, adică păstrarea drogurilor, în proporții mari și fără scop de înstrăinare, iar pe

3

epizodul din 13 noiembrie 2016, a săvârșit păstrarea drogurilor, în proporții mari și

fără scop de înstrăinare, fără semnul calificativ „pe teritoriul instituției de

învățămînt”.

Or, din cercetarea materialelor dosarului precum și din declarațiile martorilor la

caz, Școala nr. 3 de pe str. Cetatea Albă 168, mun. Chișinău, nu este instituție de

învățământ, deoarece, potrivit Dispoziției Primăriei mun. Chișinău, aceasta a fost

suspendată începând cu 24.09.2012, activitatea Gimnaziului nr.3 din sectorul

Botanica, bd. Cetatea Albă, 168, fiind transferat în componența Liceului Teoretic

„Mircea cel Bătrîn” din sectorul Botanica, str. Sarmisegetusa 39, iar edificiul

Gimnaziului nr.3 se consevează (f.d.186).

Prin urmare, acțiunile inculpatului pe acest capăt de acuzare nu pot fi calificate

în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, ca săvârșirea infracțiunii pe teritoriul

instituției de învățământ. Or, Școala nr. 3 din str. Cetatea Albă 168, mun. Chișinău nu

este în prezent o organizație de stat care să desfășoare activitatea social organizată de

instruire și de educare a tinerei generații, pe motiv că activitatea ei a fost suspendată,

iar clădirea este conservată potrivit Dispoziției Primăriei mun. Chișinău începînd cu

data de 24.09.2012.

În ședința instanței de apel inculpatul a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Deși prima instanță a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie

capabilă să restabilească echitatea socială, să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal

și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială, nejustificat a aplicat acestuia

o pedeapsă cu închisoare.

Așa dar, la stabilirea pedepsei, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77

Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele ce atenuează răspunderea, ca căința sinceră, de lipsa

celor ce agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei lui precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, inculpatului

urmează a-i fi aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

Totodată, urmează a fi respinsă solicitarea procurorului referitor la încasarea

cheltuielilor de judecată, or, cheltuielile pentru efectuarea expertizei pe prezenta

cauză, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea

probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu

urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului

de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor

circumstanțe care dovedesc săvârșirea infracțiunii și identificarea făptuitorului, pentru

aducerea învinuirii de stat.

Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are

temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca niciun

infractor să nu rămână nepedepsit.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței

instanței de fond.

4

Recurentul a invocat că prin cumulul de probe administrate s-a dovedit

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e)

Cod penal, care ulterior au fost apreciate în mod general, ba chiar vădit tendențios

puse la baza hotărârii de recalificare a acțiunilor inculpatului.

Astfel, caracterul verosimil al învinuirii imputate lui Tverdohleb O. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) lit. e) Cod penal, se probează

prin circumstanțele de fapt constatate.

Însăși instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului fapta de păstrare a

substanțelor narcotice la 10.12.2016, aflându-se pe teritoriul școlii nr.3 din str.

Cetatea Albă 168, mun. Chișinău, astfel că neargumentat a reîncadrat acțiunile

conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Din circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în coraport cu probele

administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanțele de fond, care

coroborează între ele, evident și incontestabil rezultă că, în acțiunile inculpatului

există elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod

penal, iar instanța de apel incorect a reîncadrat aceste acțiuni în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal.

Prin cumulul de probe cercetate, vina inculpatului este dovedită anume în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) lit. e) Cod penal, ca păstrarea

drogurilor, săvârșită fără scop de înstrăinare, în proporții mari, pe teritoriul unei

instituții de învățământ.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a

acțiunilor lui infracționale și pedeapsa aplicată acestuia, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorului Starî V.

că școala nr. 3 nu mai activează, dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 642-d din

19.08.2013, privind suspendarea activității Gimnaziului nr.3 din str. Cetatea Albă 168

începând cu 24.09.2012, cu transferarea lui în componența Liceului Teoretic „Mircea

cel Bătrân” din str. Sarmizegetusa 39, și cu conservarea edificiilor, fiecare probă fiind

apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

5

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, acestea demonstrând cu

concludență că inculpatul a săvârșit pe ambele capete de acuzare infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, ca păstrarea drogurilor, în proporții mari și

fără scop de înstrăinare.

Or, soluția instanței de apel privind respingerea cererii încasării din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare, cât și aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, nu sunt criticate în niciun fel de recurent în

recursul declarat (pct. 5. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel just și argumentat

a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Deci, pedeapsa stabilită de instanța de apel a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei

legal.

6

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. – 5. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod evident, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică corectă, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate

conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 decembrie 2018, în privința inculpatului Tverdohlebov Oleg

Nicolai, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7