1ra-490/19 — art.191-1 alin.1 CP

1ra-490/19 — art.191-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-490/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 noiembrie 2018, în privința inculpatului

Frunza Denis

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.07.2017 – 26.04.2018,

instanța de apel: 10.05.2018 – 13.11.2018,

instanța de recurs: 24.01.2019 – 27.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Frunz Denis

a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal la 1 an și 5 luni închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea integrală a pedepsei fixată prin

sentința Judecătoriei Chișinău din 15 mai 2017, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa de

1 an și 5 luni închisoare, care în temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani, și amendă în mărime de 300 unități

convenționale, ce constituie 6000 lei, care se va executa de sine stătător conform art.

87 alin. (2) Cod penal.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Belescu Veaceslav prejudiciul

material în sumă de 6260 lei și moral în mărime de 5000 lei.

cuprinsă între 19 aprilie 2017 pînă la 20 aprilie 2017, urmărind scopul răpirii unui

mijloc de transport fară scop de însușire, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopuuil, aflându-se la parcarea

auto amplasată în mun. xx, com. xx, str. xxx, folosindu-se de faptul că nu este văzut

de nimeni, a pătruns în autoturismul „Opel Omega”, n/î transnistrene xx, ce aparține

lui Belescu Veaceslav și, folosind butonul de pornire a automobilului menționat, l-a

răpit, deplasându-se într-o direcție necunoscută, ulterior abandonându-l în s. Șerpeni,

r-nu1 Anenii Noi, unde a fost depistat de către colaboratorii de poliție.

Instanța a reținut că inculpatul, prin cerere scrisă, a recunoscut în totalitate

faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Deoarece probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 1921 alin. (1) Cod penal, ca răpirea mijlocului de

transport, fără scop de însușire.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76, 77

Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește

cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau închisoare de la 1 la

3 ani, a recunoscut vinovăția pe deplin și a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, căința sinceră și lipsa circumstanțelor agravante, concluzionând că

urmează a-i fi stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare, raportată la prescripțiile

din art. 3641 Cod de procedură penală, adică de 1 an și 5 luni închisoare.

Totodată, instanța a statuat că inculpatul a recunoscut vina și deci reeducarea și

corectarea lui este posibilă fără privare de libertate, aplicând-i prevederile art. 90 Cod

penal, acordându-i posibilitatea ca în termenul de probă, prin comportare exemplară

și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, soluție ce va oferi o

mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate.

Pădure, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal la

1 an și 5 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța de fond neîntemeiat a dispus ca executarea

pedepsei să fie suspendată condiționat, pe un termen de probă, prin urmare aceasta a

fost individualizată contrar prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

Or, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpatul a mai săvârșit

infracțiuni de genul dat, nu este angajat în câmpul muncii, nu menține careva legături

cu locul de reședință, iar echitatea socială a pedepsei poate fi realizată doar atunci

când față de persoana care a încălcat legea penală se aplică sancțiunea penală ce

corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și

persoanei vinovate; că prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane

2

Nu s-a dat apreciere nici faptului că inculpatul, anterior a fost condamnat,

fiindu-i aplicată o pedepsă sub formă de amendă, care nu a fost achitată, de unde se

poate face concluzia că el și-a educat un sistem de valori sociale și etico-morale

greșite, fapt ce rezultă din modul de viață pe care acesta îl duce, așa că sistemul

degradant de valori a inculpatului va putea fi reeducat în rezultatul activităților de

corectare comportamentală desfășurate în instituțiile penitenciare.

Pedeapsa stabilită de instanță, raportată la prevederile art. 90 Cod penal, nu va

duce la restabilirea echității sociale, cât și corectarea inculpatului, deoarece numai

prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea se va realiza sarcina justiției penale.

admis, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Frunz Denis, recunoscut vinovat în baza art. 1921 alin.(1) Cod penal, i-a

fost stabilită pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

total al pedepselor aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Chișinău din 15 mai

2017, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 5 luni închisoare, cu

suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, cu amendă în mărime de 300

unități convenționale, pedepse care se vor executa de sine stătător, conform art. 87

alin. (2) Cod penal.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prima instanță, la individualizarea pedepsei

inculpatului, corect a ținut cont de prevederile art. 7, 75, 76, 77 Cod penal.

Un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul

social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea

faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru

educarea inculpatului.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în

cuprinsul art. 61 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și

naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real,

îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub

influenta sancțiunii.

Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana vinovatului, care a

comis o infracțiune mai puțin gravă, de manifestarea căinței de cele comise, de vârstă

tânără, prima instanță, întemeiat a conchis că nu este rațional ca inculpatul să execute

pedeapsa real, iar prin aplicarea art. 90 Cod penal a dispus ca executarea pedepsei sub

formă de închisoare să fie suspendată condiționat, fiind o pedeapsă echitabilă, adică

suficientă pentru restabilirea echității sociale și pentru corectarea inculpatului care, își

va atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

Totodată, din actele cauzei se constată că inculpatul, prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 15 mai 2017, a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, iar în prezenta cauză, fapta

prejudiciabilă a fost comisă de către inculpat de la 19 până la 20 aprilie 2017, adică

până la pronunțarea sentinței menționate.

3

Prin urmare, la stabilirea pedepsei definitive, instanța incorect a aplicat

prevederile art. 85 Cod penal, pe când urmau a fi aplicate cele ale art. 84 alin. (4) Cod

penal.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanțele aplicând dispozițiile art. 90 Cod penal, nu au

indicat expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, enumerând doar circumstanțele atenuante.

Instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele cauzei, dar pedeapsa

stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele acesteia, de

persoana inculpatului, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise.

Instanțele nu au ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, de

circumstanțele comiterii infracțiunii, de comportamentul inculpatului, până și după

comiterea acesteia, de persoana acestuia, ceea ce denotă, că cel mai eficient mijloc de

corectare a inculpatului este pedeapsa cu închisoare, concluzie ce derivă din

gravitatea faptei comise și pericolul social al acesteia.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al procurorului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar

definite (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal,

3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

4

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, or, instanța de apel a ținut cont de

circumstanțele cauzei penale, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de

consecințele acesteia, de comportamentul inculpatului, de lipsa circumstanțelor

agravante, de persoana acestuia, că el a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de

cele săvârșite, conștientizând graviditatea faptelor comise, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului.

Pe lângă aceasta, recursul procurorului, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei

penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 5.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de acuzator, că a adoptat o hotărâre care

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

5

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 noiembrie 2018, în privința inculpatului Frunza Denis Anatolie,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6