1ra-264/2019 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-264/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-264/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către partea vătămată Lazăr Igor și de către avocatul Ionaș Gheorghe în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 23 martie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018,

în cauza penală în privința lui

Panaguța Alexandru xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.07.2013 - 23.03.2016;

Instanță de apel: 21.04.2016 - 10.11.2017;

Instanță de recurs: 02.03.2018 - 24.04.2018;

Instanță de apel: 29.05.2018 - 26.09.2018;

Instanță de recurs: 04.12.2018 - 20.02.2019.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

exercita o anumită activitate pe termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Lazăr Igor, a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

Alexandru urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor alte persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere avute față de partea vătămată Lazăr Igor, înșelându-l

pe ultimul că are nevoie de sume bănești pentru a achita unele datorii avute față de

alte persoane, ajutorării unor rude de ale sale pentru plecarea peste hotarele

Republicii Moldova, precum și inițierii unei afaceri avantajoase, l-a convins pe

ultimul ca acesta să-i împrumute sume bănești. Drept urmare, Panaguța Alexandru, în

continuarea acțiunilor sale infracționale, în timp ce se afla în locuința cet. Certan

Ana, situată pe xxxxx, a primit și a însușit de la partea vătămată Lazăr Igor la data de

28 octombrie 2009 suma de 6 500 euro, pentru ce în aceiași zi, în vederea camuflării

acțiunilor sale infracționale, a întocmit pe numele lui Lazăr Igor, procură generală pe

automobilul personal de model „BMW - 325 CI” cu n/î xxxxx.

1

Tot Panaguța Alexandru, în vederea realizării scopului său infracțional,

aflându-se în locuința sus menționată, a primit și a însușit de la Lazăr Igor, la data de

16 decembrie 2009 suma de 7 800 euro, iar la data de 16 mai 2010 suma de 21 000

euro. Ulterior, Panaguța Alexandru, cunoscând că datorează părții vătămate Lazăr

Igor, sume bănești și că drept gaj a lăsat acestuia din urmă automobilul personal de

model „BMW - 325 CI” cu n/î xxxxx, a înstrăinat automobilul respectiv cet.

Șamardin Serghei, întocmind la notar pe numele acestuia o altă procură cu drept de

înstrăinare a mijlocului de transport menționat.

Ca rezultat al acțiunilor sale, Panaguța Alexandru a cauzat părții vătămate

Lazăr Igor un prejudiciu material în sumă totală de 35 300 euro, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova constituia suma de

578 353,35 lei.

parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Panaguța

Alexandru în baza art.190 alin.(5) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen mai mare decât cel la care a fost condamnat și admiterea

integrală a acțiunii civile.

În argumentarea apelului partea vătămată a indicat următoarele circumstanțe:

- în cadrul examinării cauzei penale s-a deconspirat faptul că automobilul

inculpatului a fost gajat de către Panaguța Alexandru la 06 aprilie 2009, în folosul ÎM

OMF „Microinvest” SRL, în scopul garantării restituirii împrumutului, plății dobânzii

și a altor sume aferente împrumutului. Neonorându-și condițiile contractuale, ÎM

OMF „Microinvest” SRL la acționat pe Panaguța Alexandru în judecată solicitând

instanței transmiterea silită în posesia ÎM OMF „Microinvest” SRL pentru

comercializarea ulterioară, în condițiile legii, a autoturismului menționat. La 08 iunie

2011, prin hotărârea instanței a fost admisă cererea ÎM OMF „Microinvest” SRL;

- cu toate că din data de 06 aprilie 2009 automobilul respectiv era gajat ÎM

OMF „Microinvest” SRL, Panaguța Alexandru l-a gajat și părții vătămate la data de

20 octombrie 2009 și ulterior l-a înstrăinat altei persoane. Despre faptul că

automobilul era gajat nu a cunoscut nici el și nici Șamardin Serghei, deoarece

Panaguța Alexandru a ascuns faptul dat;

- la stabilirii pedepsei prima instanță nu a ținut cont la justa valoare de

gravitatea infracțiunii săvârșite de Panaguța Alexandru, care la acel moment, potrivit

art.16 alin.(5) Cod penal, se califica ca deosebit de gravă, precum și de

circumstanțele, urmările și motivul infracțiunii, or, inculpatul însușind sumele de bani

de la partea vătămată s-a îmbogățit fără justa cauză;

- la fel, nu s-a ținut cont și de faptul că inculpatul nu este angajat în câmpul

muncii, a dus un mod de viață vulnerabil continuând să însușească ilicit și de la alte

persoane sume de bani fiind pentru acesta o îndeletnicire.

3.1. Avocatul Liliana Bînzari în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea celor solicitate, a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța nu a

motivat în ce anume au constat acțiunile abuzive de încredere ale lui Panaguța

2

Alexandru fată de Lazăr Igor și nu a motivat (contrar prevederilor art.art.27, 101,

384, Cod de procedură penală) de ce nu a reținut argumentele apărării în sensul

combaterii acestui calificativ, în situația în care, până la 28 octombrie 2009, Panaguța

Alexandru și Lazăr Igor se cunoșteau doar ca consăteni, efectiv unul cunoștea despre

existența celuilalt și invers, însă nimic mai mult decât atât;

- instanța nu a motivat în ce a constat calificativul de înșelăciune în acțiunile lui

Panaguța Alexandru față de Lazăr Igor și nu a motivat de ce nu a reținut argumentele

apărării în sensul combaterii acestui calificativ în situația în care, cu referire la

împrumutul din 28.10.2009, însăși Lazăr Igor în declarațiile date în ședința de

judecată a declarat că, Iachim Petru i-a zis că Panaguța Alexandru l-a întrebat dacă

cunoaște vre-o persoană care i-ar putea împrumuta niște bani. El a căzut de acord să-i

împrumute, dar cu condiția ca să-i garanteze împrumutul. Pe 28.10.2009 au mers

împreună la notar și la cerința lui Lazăr Igor, au perfectat o procură generală pe

automobilul de model „BMW 325 CI” cu n/î xxxxx, care îi aparținea cu drept de

proprietate personală lui Panaguța Alexandru;

- partea acuzării l-a învinuit pe Panaguța Alexandru că acesta ar fi lăsat o

procură generală lui Lazăr Igor asupra automobilului de model „BMW 325 CI” cu n/î

xxxxx, însă Panaguța Alexandru a avut în proprietate automobilul de model BMW

325 CI cu n/î xxxxx și nu cu n/î xxxxx;

- deși Lazăr Igor nu recunoaște faptul că acorda împrumuturi cu dobândă și că

în recipisa din 28 octombrie 2009 suma de 6 500 euro constituie suma real

împrumutată lui Panaguța Alexandru, urmează a fi apreciat critic aceste declarații, or,

chiar soția acestuia, Lazăr Mariana a recunoscut că soțul ei acorda împrumuturi cu

dobândă. La fel, martorii Panaguța Denis și Certan Andrei au confirmat că Lazăr Igor

acordă împrumuturi doar cu dobândă, că aceasta reprezintă o afacere pentru el;

- la fel, urmează a se reține faptul că declarațiile lui Panaguța Alexandru nu au

fost combătute prin alte probe;

- prima instanță nu a reținut declarațiile martorului Panaguța Denis, care

confirmă versiunea inculpatului că partea vătămată acorda bani cu dobândă.

3.2. Inculpatul Panaguța Alexandru a contestat cu apel sentința solicitând

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale a invocat că:

- sentința este ilegală și neîntemeiată, deoarece prima instanță s-a limitat doar

la citarea declarațiilor părții vătămate Lazăr Igor și martorilor acuzării Iachim Petru,

Certan Ana, Erhan Serghei, Lazar Mariana, Șamardin Serghei, fără a da o apreciere

întemeiată acestora;

- au fost respinse în totalitate declarațiile date de către inculpat și argumentele

prezentate în combaterea învinuirii aduse, limitându-se la aceea că ar fi o tactică de

apărare și tendință de eschivare de la răspunderea penală, fără însă a argumenta

netemeinicia lor;

- prima instanță nu a motivat în ce au constat acțiunile abuzive de încredere ale

inculpatului față de Lazăr Igor;

- nu a motivat în ce a constat calificativul de înșelăciune în acțiunile față de

Lazăr Igor și nu a motivat de ce nu au fost reținute argumentele că la 28 octombrie

2009 a împrumutat de la Lazăr Igor suma de 5 000 euro, dar diferența de 1 500 euro

3

constituia dobânda la această sumă;

- deși Lazăr Igor nu recunoaște faptul că acorda împrumut cu dobândă și că în

recipisa din 28 octombrie 2009 suma de 6 500 euro constituie suma real împrumutată

de 5 000 euro și dobânda de 1 500 euro, chiar soția acestuia Lazăr Mariana a

recunoscut că soțul ei acorda împrumut cu dobândă;

- la fel martorii Panaguța Denis și Certan Andrei au confirmat că Lazăr Igor

acordă împrumuturi doar cu dobândă și că aceasta reprezintă o afacere pentru el;

- inculpatul nu i-a comunicat că intenționează să pornească vre-o afacere. În

general, cu partea vătămată discuta doar despre sumele împrumutate și dobânzi;

- a văzut că nu mai are bani destui ca să-i întoarcă datoria și dobânzile, i-a

propus lui Lazăr Igor un teren de pământ din s. Cojușna. Lazăr Igor a vrut să-l i-a,

însă nu s-au înțeles în privința prețului. Lazăr Igor îl aprecia la un preț mai mic. I-a

propus și un subsol din mun. Chișinău, dar nu s-a putut ajunge la o înțelegere cu

celălalt proprietar al subsolului;

- în afară de sumele transmise lui Lazăr Igor cu titlu de dobândă până în luna

aprilie 2010, i-a mai transmis și alte sume de bani, 1 250 euro și 10 000 lei până la

depunerea plângerii la poliție.

2017, apelul părții vătămate a fost respins, ca nefondat, iar apelurile părții apărării au

fost admise, casată integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care Panaguța

Alexandru a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost lăsată fără soluționare.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță a

analizat unilateral cumulul de probe și eronat a adoptat o sentință de condamnare în

privința lui Panaguța Alexandru.

Totodată, instanța de apel a consemnat că declarațiile inculpatului Panaguța

Alexandru le consideră corespunzătoare adevărului, deoarece pe parcursul întregului

proces penal, atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanțelor de fond, dânsul a

dat declarații consecvente, concludente, iar pe parcursul judecării cauzei nu au fost

aduse careva probe, care ar corobora între ele și ar demonstra că inculpatul a comis

fapta prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Instanța a constatat că relațiile dintre partea vătămată Lazăr Igor și inculpatul

Panaguța Alexandru poartă un caracter civil, totodată depășind limitele unui

împrumut obișnuit dintre două persoane fizice, deplasându-se în sfera activității

comerciale de creditare, cu scopul obținerii unor venituri din această activitate, însă

fără respectarea rigorilor legislației aplicabile față de asemenea activitate, precum

înregistrarea corespunzătoare a subiectului activității, perfectarea juridică a relațiilor,

corelarea dobânzii cu rata de refinanțarea a Băncii Naționale, etc.

contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel, a dat apreciere

greșită probelor, derogând de la prevederile art.101 Cod de procedură penală și

punând accentul doar pe declarațiile inculpatului, care nu coroborează cu celelalte

probe din dosar.

5.1. Partea vătămată Lazăr Igor și avocatul acesteia, Mațco Andrei, în

4

temeiul art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, au contestat cu recurs

hotărârile adoptate solicitând casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei

și casarea integrală a deciziei instanței de apel, prin care inculpatul a fost achitat, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Panaguța Alexandru,

în baza art.190 alin.(5) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă la limita maximă

prevăzută de sancțiunea articolului dat și admiterea integrală a acțiunii civile, cu

încasarea din contul inculpatului a sumei de 54 735,73 euro.

aprilie 2018, au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale instanța de recurs a indicat că, instanța de apel nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, formulând niște concluzii de ordin

general din doctrina penală pe care le-a pus la baza achitării inculpatului, dar care

totuși nu au suport probator.

Totodată, constatările la care a ajuns instanța de apel, vin în contradicție cu

interpretările legale și cele doctrinare în materia analizării infracțiunii de escrocherie,

având în vedere că aspectul ce ține de scopul urmărit de partea vătămată la acordarea

împrumutului inculpatului, nu prezintă relevanță la calificarea acțiunilor ulterior

imputabile ultimului, care nu și-a executat angajamentului asumat, cu rea-credință.

Or, la calificare faptei, drept infracțiune de escrocherie prezintă interes doar

scopul avut de inculpat, și nicidecum cel urmărit de partea vătămată.

Pe de altă parte, cu privire la constatarea despre insuficiența probelor, se relevă

că, la o concluzie diametral opusă față de cea a instanței de apel, a ajuns prima

instanță, care a considerat că totuși probele acumulate la etapa urmăririi penale de

către procuror și cercetate de instanță sunt suficiente pentru a-i incrimina inculpatului

comiterea infracțiunii de escrocherie, însă nu și-a motivat suficient sentința adoptată.

De asemenea, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se expusă

asupra faptului că, pe de o parte, se susține că inculpatul ar fi încercat în diverse

moduri de a-și onora obligațiile pecuniare față de partea vătămată, mai mult, chiar la

09 noiembrie 2017 i-a transferat lui Lazăr Igor suma de 182 880 lei, din contul

datoriei, dar pe de altă parte, actele cauzei confirmă că bunurile propuse părții

vătămate Lazăr Igor în vederea acoperirii parțiale a sumei datorate de către inculpat,

într-un final nu au fost transmise acestuia, din diverse motive imputabile lui Panaguța

Alexandru, or, nici terenul, nici încăperea din subsol nu-i aparțineau inculpatului cu

drept de proprietate.

cadrul examinării cauzei în instanța de apel, a depus cerere de apel suplimentară,

prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cererii de apel suplimentar s-a indicat că, calitatea de bănuit în

privința lui Panaguța Alexandru a fost atribuită din momentul pornirii urmăririi

penale, adică din 10 august 2012 sau din momentul efectuării percheziției din 07

septembrie 2012 (repercusiune importantă asupra situației persoanei) și a expirat de

drept la 10 decembrie 2012, dată la care organul de urmărire penală urma în mod

obligatoriu și necondiționat să înainteze învinuirea sau să dispună scoaterea de sub

urmărirea penală.

Calitatea de bănuit a lui Panaguța Alexandru expirase de drept la 10 decembrie

5

2012, însă ordonanța de punere sub învinuire a fost adoptată abia la data de 28

decembrie 2012 - cu depășirea termenului legal și astfel, organul de urmărire penală a

admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art.22 Cod de procedură penală.

Într-o astfel de interpretare, se conchide că actele și acțiunile organului de

urmărire penală efectuate după expirarea termenului legal de ținere a persoanei în

calitate de bănuit sunt nule iar procesul penal în privința lui Panaguța Alexandru

urmează a fi încetat din motivul nulității tuturor acțiunilor de urmărire penală

efectuate după data de 10 decembrie 2012.

Contrar prevederilor art.art.8, 24 alin.(2), 26 alin.(1), (3), 27 alin.(2), 384

alin.(4), 389 alin.(2) Cod de procedură penală, prima instanță nu a dat apreciere

cuvenită probelor administrate, nu și-a motivat decizia suficient și a fost adoptată

hotărârea de condamnare doar în baza indicării anumitor probe ale părții acuzării

enunțate în rechizitoriu.

La fel, avocatul a indicat că, deși din procesul-verbal al ședinței de judecată în

prima instanță rezultă că au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorii acuzării

și cercetate materialele dosarului penal, din cuprinsul sentinței se observă că instanța

nu a apreciat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării probele cercetate în raport cu circumstanțele stabilite în cauză, astfel fiind

adoptată o sentință eronată, reieșind doar din declarațiile date în instanța de judecată

de către partea vătămată și martorii acuzării, fără a fi examinate în ansamblu probele

obiectiv administrate pe parcursul cercetării judecătorești.

Subsidiar apelantul a indicat că, fapta imputată lui Panaguța Alexandru nu

conține elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(5) Cod penal, constatând astfel existența unor relații civile dintre Panaguța

Alexandru și Lazăr Igor. Existența unor relații civile de împrumut dintre inculpat și

partea vătămată se confirmă prin declarațiile lui Lazăr Igor, Lazăr Mariana, Iachim

Petru, Certan Ana, Gacichevici Gheorghe și Certan Andrei, care au declarat expres că

banii au fost transmiși cu titlu de împrumut.

2018, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, analizând și apreciind

probele administrate și cercetate de către prima instanță și în instanța de apel, vina

inculpatului Panaguța Alexandru de comiterea infracțiunii incriminate s-a confirmat

pe deplin și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

Or, inculpatul Panaguța Alexandru, având intenția de a sustrage ilicit surse

financiare de la partea vătămată, a intrat în încrederea acesteia, insuflându-i

certitudinea că este un om corect și apoi a luat, cu împrumut, sume de bani deși de la

bun început nu avea intenții a le restitui ci a le dobândi în scop de a se îmbogăți,

deoarece, cunoștea că nu le va putea restitui, având datorii mai mari decât era stabilită

valoarea totală a bunurilor gajate, totodată aceste bunuri fiind gajate în contul altor

datorii.

În scopul realizării intenției sale, Panaguța Alexandru la întocmirea procurii

generale în privința automobilului ,,BMW 325”, intenționat a dus în eroare partea

vătămată Lazăr Igor, or, ulterior acest bun l-a vândut lui Erhan Serghei.

Poziția apărării prin care susține că inculpatul nu a avut intenția de a înșela

partea vătămată, că doar a împrumutat banii și ulterior a fost în imposibilitate de a-i

6

întoarce, sunt neveridice, deoarece inculpatul nu avea activități profitabile, astfel să-i

aducă un venit pentru restituirea sumelor bănești împrumutate de la partea vătămată.

Instanța de apel a acceptat aprecierea dată de prima instanță deoarece

declarațiile inculpatului Panaguța Alexandru se combat cu declarațiile părții

vătămate, declarațiile martorilor și probele administrate, ultimele fiind veridice,

pertinente și concludente.

Astfel, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin

demonstrată prin declarațiile părții vătămate Lazăr Igor, care a relatat detaliat

perioada în care Panaguța Alexandru a luat bani în sumă de 35 300 euro, care până în

prezent i-a întors doar o mică parte din sumă, declarații reținute ca veridice și utile.

Argumentele apărătorului precum că inculpatul nu intenționa să ducă în eroare

partea vătămată, se combat cu probele administrate la dosar și cercetate în instanța

de judecată și suplimentar în apel, și anume prin faptul că promisiunea inculpatului a

fost îmbinată cu mai multe modalități de înșelăciune, cum ar fi: deși inculpatul i-a

întors ulterior părții vătămate o mică sumă, acesta a folosit o modalitate de a duce în

eroare sub impresia acceptării unei înțelegeri de ordin civil și în dorința de a-și onora

obligațiunile asumate dar care de fapt nu a avut așa intenție.

La fel, nu sunt temeinice nici afirmațiile apărării prin care se indică că, între

inculpat și partea vătămată în speța dată s-au instituit relații civile reglementate de

prevederile art.195 Cod civil, or, în acțiunile lui Panaguța Alexandru se regăsesc

elementele laturii obiective a componenței infracțiunii prevăzute la art.190 Cod penal

și anume escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sau abuz de încredere în proporții deosebit de mari.

În această ordine de idei instanța a reținut că, în speță cu certitudine s-a

constatat că, Panaguța Alexandru și Lazăr Igor se cunoșteau de mult timp, între ei

s-au instituit relații amicale de încredere și susținere reciprocă, ceea ce l-a determinat

pe Lazăr Igor să-i acorde suma necesară.

Analizând acțiunile inculpatului prin prisma probelor prezentate, inclusiv și a

declarațiilor inculpatului, pe care instanța de apel le-a apreciat ca necorespunzătoare

realității din motivul ne concordării lor cu probele administrate, divergențelor între

ele și combaterea lor prin celelalte probe, instanța de apel a conchis ca fiind

demonstrat faptul înșelăciunii lui Lazăr Igor de către Panaguța Alexandru, ultimul

determinându-l pe primul să-i transmită benevol suma de 35 300 euro, sumă pe care

nu intenționa să o restituie, fapt care se demonstrează prin versiunea inculpatului cu

referire la scopul pentru care a fost luată suma de 35 300 euro și motivarea că va

întoarce suma când va avea bani, ori teoretic ar fi putut fi înțeles că nu-i va întoarce

nici odată dacă nu va avea posibilitate.

Cât privesc argumentele ce țin de încălcarea prevederilor de înaintare a

învinuirii inculpatului Panaguța Alexandru, instanța de apel a considerat că acestea

nu sunt întemeiate, or învinuirea înaintată inculpatului a fost realizată cu respectarea

rigorilor de procedură, nefiind încălcate termenele de înaintare a învinuirii, acesta

nefiind pus sub aceia-și acuzație anterior, nu s-a aflat sub restricția măsurilor

preventive până la înaintarea învinuirii.

Cât privește apelul părții vătămate Lazăr Igor în partea ce ține de aplicarea

pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut că, prima instanță la aprecierea

modului și a măsurii de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social

7

al infracțiunii săvârșite, de personalitatea infractorului, de circumstanțele care

atenuează pedeapsa sau o agravează. Instanța corect sa pronunțat și cu referire la

acțiunea civilă, pe care a admis-o în principiu explicându-i părții vătămate dreptul de

a se adresa cu o cerere de chemare în judecată, privind încasarea prejudiciului

material conform procedurii civile.

procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile adoptate, solicitând casarea parțială

a acestora, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care lui Panaguța Alexandru să-i fie stabilită pedeapsa închisorii până la

limita maximă și admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, infracțiunea de excrocherie, atentează

la relațiile sociale ce vizează respectarea dreptului de posesie asupra bunurilor

mobile, garantându-se dreptul de proprietate ale persoanei atentând și la relațiile

sociale a căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea

relațiilor patrimoniale.

Sancțiunea art.190 alin.(5) Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 8 la

15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de până la 5 ani.

Astfel, susține că, au fost administrate și prezentate instanțelor de fond destule

probe pertinente, admisibile și concludente, care în volum deplin dovedesc

incontestabil vinovăția inculpatului Panaguța Alexandru în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Totodată, menționează că Panaguța Alexandru la faza urmăririi penale a

refuzat să facă declarații pe marginea învinuirilor înaintate, iar în cadrul examinării

cauzei penale în prima instanță și în instanța de apel deja a declarant că nu-și

recunoaște vina și nu se consideră vinovat, fără a conștientiza caracterul excepțional

de grav infracțional al faptei sale prejudiciabile comise și prejudiciul material cauzat.

La fel, instanțele de fond nu au ținut cont la justa valoare de gravitatea

infracțiunii săvârșite de Panaguța Alexandru, care la momentul comiterii, potrivit

art.16 alin.(5) Cod penal, se califica ca deosebit de gravă, de circumstanțele, urmările

și motivul infracțiunii comise, care însușind sumele de bani de la partea vătămată s-a

îmbogățit fără justa cauză, de faptul că inculpatul a fost anterior judecat prin Sentința

Judecătoriei Buiucani din 12 octombrie 2009, conform art.237 alin.(1) Cod penal.

Astfel, fiind condamnat la 12 octombrie 2009, tot în acea perioada, ignorând faptul

condamnării, a continuat comiterea noilor infracțiuni criminale de însușire ilegală a

bunurilor altei persoane.

Nu s-a ținut cont și de faptul că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, a

dus un mod de viață vulnerabil continuând să însușească ilicit și de la alte persoane

sume de bani fiind pentru acesta o îndeletnicire, fiind astfel socialmente periculos

pentru societate, ceia ce impune izolarea lui pe o perioadă cât mai îndelungată de

timp. În speță s-a deconspirat că Panaguța Alexandru a încercat să deposedeze și alte

persoane de sume impunătoare de bani, inclusiv și persoane juridice.

Prin urmare, instanțele de fond ignorând cerințele art.art.75, 78 alin.(3) Cod

penal, au aplicat lui Panaguța Alexandru o pedeapsă nemotivat de blândă, cu toate că

inculpatul atât la faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești vina

în comiterea infracțiunii imputate nu a recunoscut și de cele comise nu se căiește și

8

nu a conștientizat despre comiterea unei infracțiuni deosebit de grave.

În opinia recurentului pedeapsa aplicată inculpatului nu va duce la realizarea

scopului pedepsei penale – de corectare a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiunii.

9.1. Avocatul Gheorghe Ionaș în numele inculpatului, în temeiul pct.2), 6),

8), 11), 14) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile

adoptate, solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, iar acțiunea civilă să fie lăsată

fără soluționare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, urmărirea penală în privința lui

Panaguța Alexandru a fost pornită la 10 august 2012 (f.d.1 vol. I), când a fost emisă

ordonanța privind pornirea urmăririi penale în privința lui Panaguța Alexandru

conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal.

Astfel, termenul de atribuire a statutului de bănuit lui Panaguța Alexandru

urmează a fi calculat de la 10 august 2012 - data emiterii ordonanței, prin care a fost

pornită urmărirea penală, fiind de fapt recunoscut în calitate de bănuit, indiferent dacă

organul de urmărire penală a respectat sau nu obligația de a aduce la cunoștință

această ordonanță și informația despre drepturile procedurale, înserate la art.63

alin.(11) Cod de procedură penală.

Prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 30 august 2012 (f.d.29 vol. I) a fost

dispusă o imixtiune în viața privată a lui Panaguța Alexandru prin faptul dispunerii

efectuării percheziției la domiciliul acestuia.

Potrivit procesului-verbal de percheziție din 07 septembrie 2012 (f.d.30-32 vol.

I) a fost executată încheierea Judecătoriei Strășeni din 30 august 2012 și a fost

efectuată percheziția la domiciliul lui Panaguța Alexandru.

Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura Strășeni din 28 decembrie

2018 (f.d.71 vol. I), Panaguța Alexandru a fost pus sub învinuire pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Din materialele dosarului penal cu certitudine se stabilește că, reieșind din

partea motivantă și dispozitivă a ordonanței de pornire a procesului penal din 10

august 2012, ofițerul de urmărire penală a dispus pornirea urmăririi penale în privința

lui Panaguța Alexandru, astfel, rezultă că organul de urmărire penală chiar din

momentul pornirii urmăririi penale i-a atribuit lui Panaguța Alexandru statutul

procesual de bănuit, deoarece a indicat concret încadrarea juridică a infracțiunii și că

există o bănuială rezonabilă că, în acțiunile cet. Panaguța Alexandru sunt prezente

elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Consideră că, adoptarea ordonanței de punere sub învinuire lui Panaguța

Alexandru de către procuror, a fost efectuată cu depășirea termenului legal, deoarece

calitatea acestuia de bănuit expirase de drept la data de 10 decembrie 2012, însă

învinuirea a fost adoptată abia la 28 decembrie 2012 și astfel organul de urmărire

penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art.22 Cod de procedură penală.

În cazul dat, reluarea urmăririi penale și înaintarea învinuirii din 28 decembrie

2012, precum și actele procedurale ulterioare au fost contrare cerințelor stipulate în

art.art.22 alin.(2), 287 alin.(4) Cod de procedură penală, precum și celor din art.4 al

Protocolului nr.7 la Convenție și urmează a fi considerată ca o încălcare a

9

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței prevăzute în art.251 alin.(2) Cod

de procedură penală. Nulitatea reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată

la orice etapă a procesului penal de către părți și se ia în considerație de instanță,

inclusiv și din oficiu.

Într-o astfel de interpretare, se conchide că actele și acțiunile organului de

urmărire penală efectuate după expirarea termenului legal de ținere a persoanei în

calitate de bănuit sunt nule iar procesul penal în privința lui Panaguța Alexandru

urmează a fi încetat pe motivul nulității tuturor acțiunilor de urmărire penală

efectuate după data de 10 decembrie 2012.

În opinia recurentului, în privința judecătorului Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău, Robu Oxana erau prezente circumstanțe ce trezesc îndoieli rezonabile

în privința imparțialității acestuia, deoarece anterior a participat la examinarea cauzei

penale în privință lui Panaguța Alexandru.

Susține recurentul că, fapta imputată inculpatului Panaguța Alexandru și Lazăr

Igor nu conține elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal, constatând astfel existența unor relații de natură civilă

dintre aceștia.

Astfel, la momentul împrumutului inculpatul avea o stare financiară bună. Până

a lua primul împrumut, adică până la 28 octombrie 2019, Panaguța Alexandru avea

dat în locațiune microbuzul de model ,,Mercedes 312D” la SRL „Taxi Service”, prin

contractul de locațiune a unității de transport din 01.11.2008, având un venit stabil

(f.d.221-223 vol. I).

Recipisele prezentate de partea vătămată Lazăr Igor în vederea justificării

pretinsului prejudiciu cauzat de către Panaguța Alexandru se atestă cu certitudine că

acestea includeau nu numai suma de fapt a împrumutului, dar și acele profituri pe

care partea vătămată le urmărea de pe seama inculpatului, la fel sume acoperite prin

recipise întocmite ulterior, demonstrat atât prin conținutul declarațiilor inculpatului,

cât și a martorilor, înscrisurilor existente în materialele dosarului penal (f.d.155-184

vol. III), din ce rezultă că acțiunile părții vătămate de majorare artificială a sumei

datoriei au plasat inculpatul în situația de imposibilitate de rambursare a acesteia.

În cazul dat existența unor recipise de împrumut și restituirea (parțială sau

totală) a sumei primite de către Panaguța Alexandru (f.d.129 vol. I) demonstrează cu

certitudine existența unui drept cu caracter civil iar recipisele fiind probe în cauza

penală, garantează în mod real dreptul părții vătămate Lazăr Igor de a pretinde la

despăgubiri, formulând o acțiune civilă într-o instanță civilă de drept comun în baza

normelor dreptului civil.

Existența unor relații civile de împrumut dintre inculpatul Panaguța Alexandru

și Lazăr Igor se confirmă prin declarațiile lui Lazăr Igor, Lazăr Mariana, Iachim

Petru, Certan Ana, Gacichevici Gheorghe și Certan Andrei, care au declarat expres că

banii au fost transmiși cu titlu de împrumut.

Menționează apărarea că, Panaguța Alexandru a luat la 28 octombrie 2009 și

16 decembrie 2009 doar două împrumuturi în sumă de 6 000 euro (f.d.23 vol. I) și

5 000 euro. Începând cu luna noiembrie 2009, inculpatul îi achita lunar lui Lazăr Igor

dobânda în mărime de 5% lunar.

Pe parcursul procesului penal s-a confirmat cu certitudine faptul că recipisa din

16 mai 2010 (f.d.22 vol. I) în care se indică că Panaguța Alexandru a împrumutat de

10

la Lazăr Igor suma de 21 000 euro conține de fapt suma de 11 000 euro (5 000 și

6 000 euro împrumutate la 28 octombrie 2009 și 16 decembrie 2009), dobânda de 500

euro neachitată pentru luna mai 2010 și dobânda de 5% lunar calculată pentru 1 an

6 luni înainte.

Totodată, lipsa elementelor de escrocherie și înșelăciune în acțiunile

inculpatului și existența unor relații civile se confirmă prin restituirea parțială de către

Panaguța Alexandru lui Lazăr Igor a datoriei, precum și intenția de a restitui părții

vătămate în contul stingerii datoriei a unui subsol și teren, însă nu s-a putut conveni

asupra prețului.

Declarațiile lui Lazăr Igor precum că acesta ar fi transmis lui Panaguța

Alexandru mijloacele bănești fără o dobândă lunară urmează a fi supuse criticii

deoarece se constată că acesta a transmis și la alte persoane bani cu dobândă, existând

în acest sens și numeroase acțiuni civile pe rolul instanțelor de judecată (f.d.35-37,

46, 53-56 vol. II).

Contrar prevederilor art.art.414 alin.(3), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, instanța de apel în decizia adoptată s-a pronunțat superficial or nu s-a

pronunțat asupra motivelor respingerii apelului apărătorilor și inculpatului, în partea

ce ține nulitatea tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate după 10 decembrie

2012 și argumentele invocate cu privire la expirarea termenului de bănuit în

momentul înaintării învinuirii, nu a examinat chestiunea cu privire la tardivitatea

cererii de apel depusă de către partea vătămată Lazăr Igor, nu a examinat detaliat

aspectele cu privire la existența relațiilor civile dintre partea vătămată Lazăr Igor și

Panaguța Alexandru, fiind astfel încălcat dreptul inculpatului Panaguța Alexandru la

un proces echitabil.

referință avocatul Gheorghe Ionaș în numele inculpatului, care s-a pronunțat pentru

respingerea acestuia ca fiind depus peste termen și inadmisibil.

10.1. La fel, asupra recursurilor declarate a prezentat referință procurorul, care

s-a expus pentru inadmisibilitatea acestora deoarece sunt vădit neîntemeiate și lipsite

de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

11.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Ionaș Gheorghe în

numele inculpatului.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

invocă temeiuri pentru recurs stipulate la pct.2), 6), 8), 11), 14) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.art.30, 31

și 33 Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

11

instanței, fapta nu întrunește elementele infracțiunii, există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea

legii aplicate în cauza respectivă.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanța de apel nu a

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit, eronat

dispunând condamnarea acestuia în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Verificând alegațiile avocatului, în raport cu actele cauzei, Colegiul conchide

că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de respingere a

apelurilor și menținere a sentinței a respectat prevederile legale, adoptând o soluție

corectă și întemeiată.

Astfel, în primul rând, cu privire la temeiul de casare prevăzut de art.427

alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, asupra căruia avocatul a indicat că în privința

judecătorului Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, Robu Oxana erau prezente

circumstanțe ce trezesc îndoieli rezonabile în privința imparțialității acestuia,

deoarece anterior a participat la examinarea cauzei penale în privință lui Panaguța

Alexandru, Colegiul penal ține să menționeze că, din materialele cauzei nu rezultă

circumstanțe care ar duce la recuzarea judecătorului sau a depunerii declarației de

abținere.

Articolul 33 alin.(1)-(3) Cod de procedură penală, prevede că:

(1) Judecătorii care sunt soți sau rude între ei nu pot face parte din același

complet de judecată.

(2) Judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat:

1) dacă el personal, soțul său, ascendenții ori descendenții lor, frații sau surorile

și copiii acestora, afinii și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de

rude, precum și alte rude ale lui, sunt direct sau indirect interesate în proces;

2) dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, parte civilă, parte

civilmente responsabilă, soț sau rudă cu vreuna din aceste persoane ori cu

reprezentantul lor, soț sau rudă cu învinuitul, inculpatul în proces ori cu apărătorul

acestuia;

3) dacă a participat în acest proces în calitate de martor, expert, specialist,

interpret, traducător, grefier, persoană care a efectuat urmărirea penală, procuror,

judecător de instrucție, apărător, reprezentant legal al învinuitului, inculpatului,

reprezentant al părții vătămate, părții civile sau părții civilmente responsabile;

4) dacă a efectuat o cercetare sau un control administrativ al circumstanțelor

cauzei sau a participat la adoptarea unei hotărâri referitoare la această cauză în orice

organ obștesc sau de stat;

5) dacă el a luat în această cauză hotărâri anterioare judecății în care și-a expus

opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului;

6) dacă există alte circumstanțe care pun la îndoială rezonabilă imparțialitatea

judecătorului.

(3) Judecătorul nu poate participa la o nouă judecare a cauzei atât în primă

instanță, cât și pe cale ordinară sau extraordinară de atac și urmează a fi recuzat și în

cazul în care a mai participat în calitate de judecător la examinarea aceleiași cauze în

primă instanță, pe cale ordinară sau extraordinară de atac, precum și în cazul

participării ca judecător de instrucție. Această prevedere nu se extinde asupra

membrilor Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, precum și asupra

12

judecătorilor Curții Supreme de Justiție la rejudecarea cauzelor în baza hotărârii

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție.

Potrivit proceselor-verbale ale ședințelor de judecată în instanța de apel din 11

mai 2016, 22 iunie 2016, 24 august 2016, 05 octombrie 2016, 16 noiembrie 2016, 21

decembrie 2016, la examinarea cauzei penale în privință lui Panaguța Alexandru a

participat judecătorul Robu Oxana, însă din aceleași procese-verbale rezultă că aceste

ședințe de judecată au fost amânate la cererile părților pe dosar, fără a se purcede la

examinarea cauzei în fond.

Astfel, rezultă că judecătorul Robu Oxana nu s-a expus în nici un fel asupra

fondului cauzei, iar alte careva circumstanțe care ar pune la îndoială obiectivitatea

judecătorului potrivit art.33 Cod de procedură penală, nu au fost reținute.

În al doilea rând, cu privire la temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs ține să menționeze că, respectând prevederile

art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul înaintat de

apărare, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, astfel ajungând la

concluzia corectă enunțată supra la pct.8 al prezentei decizii.

Colegiul penal a stabilit că, în sensul prevederilor art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la respingerea apelurilor declarate de avocatul inculpatului, cu

menținerea sentinței, precum și motivele adoptării soluției.

În acest context, instanța de recurs menționează că, din conținutul deciziei

instanței de apel rezultă, că ultima corect a reținut fapta și circumstanțele săvârșirii

infracțiunii de către inculpatul Panaguța Alexandru, constatate de prima instanță,

acestea fiind reproduse în partea descriptivă, ulterior, motivând concluzia de

vinovăție a acestuia.

Așadar, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor la chestiunea de

apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului

ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, acesta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Deci, instanța de recurs nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

condamnării inculpatului privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede, că la această etapă instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării

de fapt reținută în cauză.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică, că pentru a

constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

13

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs, ori, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor normelor

de drept procesual penal.

În al treilea rând, instanța de recurs, menționează, că temeiul invocat de

recurent - „nu sunt întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, când instanța

ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin

care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au

fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive

ale infracțiunii respective.

Latura obiectivă a escrocheriei se exprimă prin dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Astfel, elementul material se realizează prin acțiunea de dobândire ilicită a

bunurilor de la victime, fiind întregit cu altele două, conținute în textul normei de

incriminare - înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobândire ilicită a bunurilor, legiuitorul prezumă un act opus celui licit,

efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul)

transmiterea voită în proprietate, posesiune, detenție a bunului mobil sau imobil, a

altor valori străine sau dreptului asupra acestora.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee și tehnici de operare

ale făptuitorului - denaturarea informațiilor despre sine, despre apartenența de bunuri,

dezinformarea victimei privitor la marfă, contraprestație, calitate, preț, echivalent

etc.; utilizarea unor împrejurări, echipamente, documente fictive sau false;

ascunderea unor informații, fapte, împrejurări obligatorii pentru comunicare victimei

ș.a; în funcție de circumstanțele faptei, înșelăciunea poate lua forma scrisă de

realizare, verbală, electronică sau alta, fapt care nu are relevanță pentru existența

infracțiunii de escrocherie.

Prin oricare dintre cele două modalități - înșelăciunea sau abuzul de încredere,

acțiunea făptuitorului este îndreptată la inducerea victimei în eroare, prin crearea unei

false reprezentări a realității, indiferent de mijloacele utilizate, cu scopul obținerii

transmiterii voite, sie ori altei persoane, a bunului sau dreptului asupra lui, ce aparține

celui supus manoperelor frauduloase.

La încadrarea juridică a infracțiunii de escrocherie nu are importanță metoda

înșelăciunii și mijloacele utilizate, important este ca acestea să fie îndreptate scopului

de sustragere, iar victima să fie indusă în eroare și să ajungă la o reprezentare greșită

a unei situații sau împrejurări, determinante transmiterii voite a bunului.

Latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie se manifestă prin vinovăție sub

formă de intenție. De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea

scopului special – a scopului de cupiditate.

Astfel, instanța de recurs menționează că, instanța de apel, în urma cercetării

probelor, corect a stabilit prezența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

În al patrulea rând, cu privire la temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.14) Cod de procedură penală, instanța de recurs reține că recurentul face trimitere

la deciziile Curții Constituționale nr.12 din 07.02.2017 de inadmisibilitate a sesizării

14

nr.123g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a art.274 alin.(7) Cod de

procedură penală și nr.82 din 18.11.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.130g/2016

privind excepția de neconstituționalitate a art.63 alin.(2) pct.3) Cod de procedură

penală, invocând că Panaguța Alexandru a fost pus sub învinuire cu depășirea

termenului legal, deoarece calitatea acestuia de bănuit expirase de drept la data de 10

decembrie 2012 însă învinuirea a fost înaintată abia la 28 decembrie 2012.

Colegiul penal atestă că, în privința lui Panaguța Alexandru nu a fost emisă o

ordonanță de recunoaștere în calitate de bănuit, iar alegațiile apărării – că acesta ar fi

căpătat statutul de bănuit începând cu data pornirii urmăririi penale, nu este bazată pe

norme de procedură penală în vigoare la acel moment.

Cu privire la temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, instanța de recurs ține să menționeze că, recurentul nu a indicat

concret care cauză înlătură răspunderea penală a inculpatului, or, poziția instanței de

recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective constituie

o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

11.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de partea vătămată Lazăr Igor.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temeiuri de casare a

deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, exprimându-și dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanțele de

fond și admiterea în principiu a acțiunii civile.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, dar critică hotărârea instanței de apel referitor la pedeapsa stabilită lui

Panaguța Alexandru, considerând că unica metodă de reeducare a inculpatului este

aplicarea în privința acestuia a pedepsei la limita maximă prevăzută de norma

incriminată acestuia.

Respectiv, examinând argumentele recursului prin prisma circumstanțelor

cauzei și prevederilor legale pertinente, instanța de recurs le consideră neîntemeiate.

La acest capitol Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

15

Potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a

acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește

scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

Închisoarea este una dintre cele mai severe pedepse și se aplică doar în cazurile

când corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui de

societate.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Panaguța Alexandru,

instanțele de fond au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de

art.art.7, 61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod

penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din

categoria celor deosebit de grave, ca circumstanță atenuantă a fost reținută

caracteristica pozitivă de la locul de trai, iar ca circumstanță agravantă a fost reținută

comiterea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai comis și alte infracțiuni

care au relevanță pentru cauză, corect au conchis că stabilirea față de acesta a

pedepsei 8 ani închisoare este echitabilă, și că aceasta poate să își atingă scopul de

restabilire a echității sociale, corijare și reeducare a inculpatului.

Astfel, instanțele de fond au respectat principiile generale de stabilire a

pedepsei, concluziile cărora corespund circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire

a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii și individualizată conform

prevederilor legale.

Referitor la solicitarea părții vătămate privind admiterea integrală a acțiunii

civile, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel corect a stabilit că,

pretențiile din acțiunea civilă conțin cerințe nu doar cu privire la repararea

prejudiciului stabilit prin rechizitoriu, dar și cele ce se referă la încasarea dobânzii de

întârziere, asupra cărora urmau a fi prezentate probe suplimentare cu referire la

argumentarea calculării dobânzilor de întârziere, din care motiv s-a dispus admiterea

în principiu a acțiunii civile, cu explicarea părții vătămate a dreptului de a se adresa

cu o cerere de chemare în judecată, privind încasarea prejudiciului material conform

procedurii civile.

Analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

16

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată Lazăr

Igor și de către avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, în cauza penală

în privința lui Panaguța Alexandru xxxxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 martie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

r Anatolie Țurcan

17