1ra-455/2019 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-455/2019 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-455/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bolocan Ludmila în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2018, în cauza penală

privind-o pe

Nagrudnîi Ludmila Xxxxx, născută la xxxxx, originară și

domiciliată r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

03.09.2018-31.10.2018

21.01.2019-20.02.2019

A C O N S T A T AT:

Nagrudnîi Ludmila Xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.

190 alin. (4) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate legată de administrarea bunurilor, pe un termen de 4 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

A fost încasat de Nagrudnîi L. prejudiciul material în beneficiul părților

vătămate Stoian I. în mărime de 4000 dolari SUA, Coțofana V. - 4000 dolari SUA și

Iacub V. - 2000 dolari SUA.

deținând funcția și activând în calitate de administrator al SC „Femida Consulting”

SRL, cu genul principal de activitate „activități ale birourilor și serviciilor de

consultații juridice”, din intenție directă, conducându-se de motivul de profit,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sub

pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la mai multe persoane

mijloace bănești în proporții mari.

1

Astfel, la 27 decembrie 2014, Nagrudnîi L., aflându-se în sediul BC

„Energbank” SA, din mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și

activând în calitate de administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul

principal de activitate „activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”,

din intenție directă, conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul

organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la Stoian I. 4000 dolari SUA, ce

conform cursului oficial al Băncii Naționale din Moldova la acel moment,

constituiau 62.766,40 lei, cauzând părții vătămate daune în proporții considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel,

a obținut de la Coțofana V. 4.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al Băncii

Naționale din Moldova la acel moment, constituiau 62.766,40 lei, cauzând părții

vătămate daune în proporții considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel,

a obținut de la Iacub V. 2.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al Băncii

Naționale din Moldova la acel moment, constituiau 38.370,40 lei, cauzând părții

vătămate daune în proporții considerabile.

Potrivit rechizitoriului, Nagrudnîi L. se învinuiește de organul de urmărire

penală de săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 190 alin. (4) Cod penal, escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, și

anume acțiunile prevăzute la alin. (1)-(3) săvârșite în proporții mari.

3.1 Avocatul Popa G. în numele inculpatei, solicitând casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată, iar acțiunea civilă

să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea apelului a indicat:

- soluția instanței de fond, atât în latura penală, cât și în cea civilă, este

neîntemeiată, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

- declarațiile inculpatei date la urmărire penală au fost greșit apreciate,

amplasarea în câmpul muncii urmând să aibă loc individual și nu prin intermediul

ei, iar careva bani de la părțile vătămate nu a primit;

2

- declarațiile părților vătămate nu sunt veridice, fiind combătute prin celelalte

probe administrate, fiind stabilit că ei nu au primit, prin transfer, în luna februarie

și martie 2015 sumele pe care le-ar fi transmis inculpatei, iar declarațiile ultimei că

nu a primit bani de la părțile vătămate au un caracter logic;

- potrivit rechizitoriului, părțile vătămate au transferat banii inculpatei la

27.02.2014, în timp ce părțile vătămate invocă perioada februarie 2015;

- instanța de fond a interpretat greșit obiectul contractului de prestări servicii

din 27.12.2014, examinat conform procesului-verbal de examinare din 03.02.2017,

încheiat între SC „Femida Consulting” SRL, în persoana directorului Nagrudnîi L.

și Stoian I., precum că acesta se referă la identificarea unui loc de muncă în Israel,

față de Stoian I. Or, conform obiectului acestui contract, prestatorul SC „Femida

Consulting”, SRL în persoana Nagrudnîi L., potrivit pct. 2.1.1, doar consultă

beneficiarul pe întrebările legate de condițiile de lucru pe teritoriul statului Israel,

condițiile de trai, modul de intrare și ieșire cu scopul de angajare în Israel și

nicidecum în identificarea unui loc de muncă în Israel;

- fiind examinată înregistrarea discuției de pe discul CD-R de model „Fiesta”,

transmis organului de urmărire penală de către partea vătămată Stoian I. dintre un

oarecare Vladimir și inculpată, nu se cunoaște cu certitudine autenticitatea acestei

înregistrări, în ce împrejurări a fost efectuată și cui aparțin vocile participante la

această înregistrare întrucât, organul de urmărire penală, în mod arbitrar, a

identificat posesorii acestor voci. Mai mult, în prezent, nu există mijloace tehnice de

identificare a vocii, iar valoarea probantă a acestui act este foarte scăzută;

- instanța de fond nici nu a cercetat nemijlocit această probă în cadrul

ședințelor de judecată, nefiind ascultată înregistrarea de pe CD-R-ul, anexat ca corp

delict la materialele dosarului;

- înregistrarea audio pe suport de CD, în calitate de corp delict, a fost ridicată

și examinată de ofițerul de urmărire penală fără respectarea normelor procesual-

penale, și anume în lipsa persoanei care l-a prezentat, care nu a confirmat

veridicitatea conținutului acestui înscris în procesul-verbal de examinare, inclusiv

locul unde s-au desfășurat dialogurile și individualizarea vocilor persoanelor care

participă la dialoguri;

- este evidentă lipsa unor probe concludente, utile și pertinente care ar dovedi

existența faptei infracțiunii or, inculpata nici măcar nu a primit remunerarea

conform contractului de prestări servicii din 27.12.2014, iar acuzarea nu a

demonstrat contrariul.

3.2 Avocatul Bolocan L. în numele inculpatei, a depus un apel suplimentar,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să

fie achitată, pe motiv că nu s-a constatat existența infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat:

- valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune rezultă doar din declarațiile

părților vătămate, nefiind coroborat cu alte probe;

3

- instanța de fond a fost indusă în eroare referitor la circumstanțele de fapt, iar

probele administrate și puse la baza sentinței de condamnare nu demonstrează

intenția infracțională de escrocherie, fiind vorba de relații contractuale;

- instanța nu a constatat probarea nemijlocită a încasării sumelor bănești în

numerar de către inculpată. Astfel, părțile vătămate au declarat că au transmis banii

într-un local din apropierea pieței centrale și nu au mai fost alți martori la

încheierea contractului din 27.12.2014, iar în cadrul audierii suplimentare au indicat

că în luna februarie 2015, inculpata i-a telefonat și le-a spus să aducă banii, câte

4000 euro fiecare, după cum le-a fost înțelegerea, deoarece totul este gata de

plecare;

- existența relațiilor contractuale este demonstrată prin contractul de prestări

servicii;

- potrivit sentinței de condamnare, fapta incriminată inculpatei este bazată pe

probe compromise procesual, care nu au fost supuse unei verificări și nu au o

confirmare justificată privind proveniența lor;

- discul CD-R de model „Fiesta” cu capacitatea de 700 MB, transmis organului

de urmărire penală de către Stoian I. care, din spusele acestuia, a înregistrat

convorbirea cu telefonul mobil, nu poate constitui mijloc de probă, fiind ridicat cu

încălcarea normelor procedurale și este lovit de nulitate, iar nulitatea are ca efect

ineficiența actelor realizate cu încălcarea dispozițiilor legale stipulate la art. 93 alin.

(3) Cod de procedură penală;

- declarațiile inculpatei și ale părților vătămate nu au fost confirmate prin alte

mijloace de probă și, nefiind înlăturate dubiile apărute, își găsește aplicarea

principiul in dubio pro reo.

fost admis parțial, inclusiv din oficiu apelul avocatului Popa G. în numele

inculpatei, fiind casată sentința integral și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

Nagrudnîi L. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (4)

Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată

de administrarea bunurilor pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, pentru femei. A fost admisă integral acțiunea civilă, fiind încasat de

la Nagrudnîi L. prejudiciul material în beneficiul părților vătămate Stoian I. în

mărime de 4000 dolari SUA, Coțofana V. - 4000 dolari SUA și Iacub V. - 2000 dolari

SUA.

fond nu a constatat fapta comisă de inculpată, referindu-se doar la învinuirea

înaintată.

Astfel, instanța de apel a constatat că la 27 decembrie 2014, inculpata

Nagrudnîi L., aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din mun. Chișinău, str.

Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de administrator al SC

„Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate „activități ale birourilor

și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă, conducându-se de motivul

de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

4

înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la

Stoian I. suma de 4000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al BNM la acel

moment, constituiau 62.766,40 lei, cauzând părții vătămate daune în proporții

considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel,

a obținut de la Coțofana V. suma de 4.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al

BNM la acel moment, constituiau 62.766,40 lei, cauzând părții vătămate daune în

proporții considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank" SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting" SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice", din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel,

a obținut de la Iacub V. suma de 2.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al

BNM la acel moment, constituiau 38.370,40 lei, cauzând părții vătămate daune în

proporții considerabile.

În viziunea instanței de apel, cu toate că inculpata vina nu a recunoscut-o,

aceasta a fost dovedită pe deplin prin probele administrate de acuzare, iar acțiunile

ei urmează a fi încadrate în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, ca escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșite

în proporții mari.

Totodată, nu au fost stabilite circumstanțe care ar pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor părților vătămate Stoian I., Coțofana V. și Iacub V.,

factorul determinant constituindu-l înregistrările audio în coroborare cu celelalte

probe. Potrivit înregistrărilor respective, inculpata a perceput banii pentru a acorda

presupusul serviciu legat de angajarea persoanelor respective în câmpul muncii, în

Israel.

La fel, nu au fost relevate nici careva împrejurări ce ar pune la îndoială

declarațiile părților vătămate și sumele de bani, acordate inculpatei în schimbul

presupusului serviciu prestat, iar divergențele indicate de părțile vătămate nu pot

combate tot ansamblul de probe prezentat întru stabilirea vinovăției inculpatei.

În același timp, contractul de prestări servicii a fost încheiat cu intenția de a

camufla infracțiunea, însă instanța de apel nu examinează clauzele acestui contract,

dar, însăși existența acestuia, în circumstanțele concrete, care indică la prezența

înșelăciunii.

de către avocatul Bolocan L. în numele inculpatei, care invocând temeiul pentru

5

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat:

- instanța nu a constatat probarea nemijlocită a încasării sumelor bănești în

numerar de către inculpată. Astfel, părțile vătămate au declarat că au transmis banii

într-un local din apropierea pieței centrale și nu au mai fost alți martori la

încheierea contractului din 27.12.2014, iar în cadrul audierii suplimentare au indicat

că în luna februarie 2015, inculpata i-a telefonat și le-a spus să aducă banii, câte

4000 euro fiecare, după cum le-a fost înțelegerea, deoarece totul este gata de

plecare. Totodată, nu a fost probat și justificat prejudiciul material în suma restantă

din totalul de 10.000 euro, echivalentul a 163.903,20 lei. Or, declarațiile părților

vătămate nu sunt concludente;

- toate contractele de prestări servicii, ridicate de la domiciliul inculpatei în

cadrul percheziției din 30.11.2016, au fost încheiate cu intenția de a camufla

infracțiuni, iar organul de urmărire penală și instanța de judecată nu au elucidat

aceste aspecte;

- nu au fost audiate nici persoane, în calitate de martori, care să confirme că au

împrumutat bani părților vătămate, precum și scopul sumelor împrumutate. La fel,

nu a fost probat nici faptul că părțile vătămate au efectuat transferuri bancare pe

contul inculpatei, sumele parvenite în contul acesteia, în anul 2015 fiind de la fiica

și ginerele său;

- nu au fost identificați și audiați martorii care se presupune că ar fi transmis

banii, lipsește foia pe care inculpata ar fi scris denumirea și adresa hotelului,

precum și numerele de telefon ale angajatorului de la hotel, după cum declară

partea vătămată Coțofana V.;

- nu a fost demonstrată nici înșelăciunea sau abuzul de încredere ca forme ale

laturii obiective, nefiind constatat că inculpata a dezinformat victimele și a

prezentat vădit o realitate falsă;

- nu a fost demonstrat nici faptul urmăririi scopului sustragerii bunurilor și

intenției inculpatei de a-și însuși profitul, nefiind stabilit cu certitudine dacă au

existat aceste sume de bani și care a fost momentul transmiterii acestor bani.

2018, a fost admis recursul declarat și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

de apel, corect criticând sentința și dispunând rejudecarea cauzei potrivit regulilor

generale, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece conform

descriptivului și dispozitivului deciziei atacate nu a apreciat fiecare probă separat,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete, de fapt și de drept, indicate în rechizitoriu, nu a indicat

motivele pentru care a respins versiunile și probele apărării.

6

Instanța de recurs a indicat că instanța de apel, și-a întemeiat concluziile pe

probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în

procesul-verbal, cum ar fi declarațiile părților vătămate Iacub V. și Coțofana V. date

în instanța de fond, procesul-verbal de examinare a pașaportului ridicat de la Iacub

V. din 14.12.2016, procesul-verbal de examinare a discului CD-R de model „Fiesta”,

cu capacitatea de 700 MB din 01.02.2017, transmis organului de urmărire penală de

către partea vătămată Stoian I., procesul-verbal de examinare a informației de la BC

„Energbank" din 02.01.2017.

În viziunea instanței de recurs, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, și repetate în recursul ordinar,

inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. - 3.1., 5. din prezenta decizie, în felul și

esența probatorie în care acestea au fost enunțate și nu a soluționat în genere apelul

suplimentar depus de avocata Ludmila Bolocan.

Instanța de recurs a reținut că circumstanțele expuse atestă în mod lucid că

instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, că nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, și că recursul de

pe rol este întemeiat.

2018, au fost admise apelurile declarate, fiind casată integral sentința, inclusiv din

oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Nagrudnîi L. a

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, la 8

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de

administrarea bunurilor pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, pentru femei.

A fost încasat din contul lui Nagrudnîi L., în beneficiul lui Stoian I. suma de

4000 dolari SUA, Coțofana Vladimir suma de 4000 dolari SUA, Iacub Vitalie suma

de 2000 Euro, convertiți în lei a Republicii Moldova, conform cursului oficial al

BNM, la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu.

Nagrudnîi Ludmila deținând funcția și activând în calitate de administrator al

Societății Comerciale „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități al birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel,

a obținut de la mai multe persoane mijloace bănești în proporții mari.

Astfel, la data de 27 decembrie 2014, Nagrudnîi Ludmila, aflându-se în sediul

BC „Energbank” SA amplasat în mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând

funcția și activând în calitate de administrator al Societății Comerciale „Femida

Consulting”, SRL cu genul principal de activitate „activități ale birourilor și

serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă, conducându-se de motivul

de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

7

înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la

Stoian Ion mijloace bănești în valoare de 4 000 dolari SUA, ce conform cursului

oficial al Băncii Naționale din Moldova la acel moment, constituie 62 766,4 lei.

Astfel, în urma acțiunilor lui Nagrudnîi Ludmila părții vătămate i-au fost cauzate

daune în proporții considerabile.

Tot Nagrudnîi L., la data de 27.12.2014, aflându-se în sediul BC „Energbank”

SA, amplasat în mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și

activând în calitate de administrator al Societății Comerciale „Femida Consulting”

SRL, cu genul principal de activitate „activități ale birourilor și serviciilor de

consultații juridice”, din intenție directă, conducându-se de motivul de profit,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, sub

pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la Coțofan Vladimir

mijloace bănești în valoare de 4 000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al Băncii

Naționale din Moldova la acel moment, constituie 62 766,4 lei. Astfel, în urma

acțiunilor lui Nagrudnîi Ludmila părții vătămate i-au fost cauzat daune în proporții

considerabile.

Tot ea, la data de 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA

amplasat în mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în

calitate de administrator al Societății Comerciale „Femida Consulting” SRL cu

genul principal de activitate „activități ale birourilor și serviciilor de consultații

juridice", din intenție directă, conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul

organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la Iacub Vitalie mijloace bănești

în valoare de 2 000 Euro, ce conform cursului oficial al Băncii Naționale din

Moldova la acel moment, constituie 38370,4 lei. Astfel, în urma acțiunilor lui

Nagrudnîi Ludmila părții vătămate i-au fost cauzat daune în proporții

considerabile.

În viziunea instanței de apel, deși inculpata Nagrudnîi L. nu a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii incriminate, vinovăția acesteia este pe deplin dovedită prin

probele prezentate de către partea acuzării, printre care declarațiile părților

vătămate, declarațiile martorilor și documentele cercetate în ședința de judecată, și

anume: declarațiile părților vătămate Stoian I., Iacub V., Coțofană V., procesul-

verbal de ridicare din 14 decembrie 2016 (f.d. 67 v. I); procesele-verbale de

examinare din 03 februarie 2017 (f.d. 18, 30 v. I); procesul-verbal de examinare din

02 februarie 2017 (f.d. 175 v. I); procesul-verbal de percheziție din 30 noiembrie

2016 (f.d. 202-206 v. I); procesul-verbal de examinare din 03 februarie 2017 (f.d. 207

v. I).

Instanța de apel, cercetând în cumul probele administrate în ședința

de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit în sarcina inculpatei Nagrudnîi L. încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art. 190 alin. (4) Cod penal -

8

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, prin ce a cauzat daune materiale în proporții mari.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelanților, precum că

declarațiile părților vătămate nu pot fi reținute ca fiind veridice, deoarece

părțile vătămate au dat declarații divergente referitor la faptul că ultimii nu au

primit prin transfer în luna februarie și martie 2015 sumele pe care le-ar fi

transmis inculpatei, or, declarațiile părților vătămate Stoian Ion, Coțofan

Vladimir, Iacub Vitalie au fost apreciate ca fiind pertinente și concludente și care

coroborează cu alte materiale probatorii administrate la dosar.

Instanța de apel a mai reținut că declarațiile părților vătămate Stoian Ion,

Vladimir Coțofană și Vitalie Iacub sunt pertinente și concludente, declarațiile

cărora coroborează între ele, astfel, părțile vătămate au indicat că, inculpata

Nagrudnîi Ludmila, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel a cerut de

la ultimii câte 4.000 dolari SUA, pentru care părțile vătămate Stoian Ion și Coțofan

Vladimir a transmis inculpatei suma de câte 4000 dolari SUA, iar partea vătămată

Iacub Vitalie a transmis suma de 2000 Euro.

În acest sens, instanța de apel a reținut că părțile vătămate au transmis

mijloacele bănești inculpatei Nagrudnîi Ludmila, ca urmare a faptului că ultimii au

avut încredere în inculpată, că le va organiza plecarea la muncă în Israel, iar faptul

că părțile vătămate nu dețin careva acte confirmate că au transmis sumele de bani

inculpatei, nu echivalează cu inexistența faptei infracțiunii, în contextul în care

declarațiile părții vătămate în acest sens urmează a fi apreciate în coroborare în

ansamblul de probe administrate la dosar.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele părții apărării indiând că

inculpata Nagrudnîi Ludmila a exploatat raporturile de natură civilă apărute în

contextul încheierii contractelor de prestări servicii cu părțile vătămate, or, încă de

la momentul încheierii acestor contracte, dânsa cunoștea că aceasta nu este

împuternicită de a angaja careva persoane în câmpul muncii în Israel și tot din acest

moment, inculpata urmărea dobândirea ilicită a bunurilor părților vătămate, prin

înșelăciune și abuz de încredere, fără a-și onora obligațiile față de părțile

vătămate, de a-i angaja în câmpul muncii.

În acest context, instanța de apel a respins și argumentele din apelul

suplimentar, invocate de către avocatul Bolocan L., precum că probele administrate

și puse la baza sentinței de condamnare nu demonstrează intenția infracțională de

escrocherie, fiind vorba de relații contractuale, deoarece acțiunile realizate prin rea-

credință și înșelăciune de către inculpată au depășit cadrul unui „raport juridic

civil”, astfel, inculpata Nagrudnîi Ludmila a manifestat rea-credință în raport cu

părțile vătămate, respectiv, dânsa a creat părților vătămate impresia precum că în

virtutea poziției de administrator la SRL „Femida Consulting" își va onora obligația

de a identifica și angaja la muncă peste hotare și anume în Israel, a părților

vătămate, pentru ca ulterior după primirea banilor să se eschiveze intenționat de la

executarea obligațiilor. Or, aceste împrejurări demonstrează că inculpata de la bun

9

început avea intenția de a însuși banii părților vătămate, fără a-și onora obligațiile

asumate printr-un act de natură civilă.

Tot în acest context, instanța de apel a notat că părțile vătămate la momentul

transmiterii sumelor de bani inculpatei Nagrudnîi L., au acționat cu bună-credință,

având încredere că inculpata are împuterniciri de a-i ajuta la angajarea în câmpul

muncii în Israel, însă ultima sub aparența creării unor relații civile, și anume ca

urmare a încheierii cu părțile vătămate a contractelor de prestări servicii a

manifestat rea-credință în raport cu părțile vătămate, i-a dus în eroare referitor la

posibilitățile ei de a angaja careva persoane peste hotarele țării, iar din momentul

dobândirii ilicite a sumelor bănești, dânsa nici nu intenționa de a executa careva

obligații față de părțile vătămate.

Or, din informațiile eliberate de Camera de Licențiere și Agenția Națională

pentru ocuparea forței de muncă rezultă că SRL „Femida Consulting” și „BCS-UM

CO” SRL nu sunt deținătoare a licențelor pentru genul - activitatea legată de

plasarea în câmpul muncii a cetățenilor în țară și/sau în străinătate și nu au

înregistrat în perioada menționată nici un contract individual de muncă ale

cetățenilor Republicii Moldova, plasați în câmpul muncii peste hotare.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în lipsa încheierii unor „acte juridice

civile”, în speță a contractelor de prestări servicii, inculpata nu ar fi căpătat în

măsura deplină încrederea părților vătămate, precum că ea într-adevăr este

împuternicită de a organiza plecarea acestora în Israel și de a-i determina pe ultimii

să-i transmită sumele de bani, în mărime de 4000 dolari SUA, de la fiecare (aceasta

fiind solicitarea inculpatei sau prețul pentru serviciile pe care urma să le presteze),

or, inculpata în baza unor „acte de natură civilă”, a creat o realitate falsă părților

vătămate despre calitatea ei profesională, și anume că dânsa în calitate de

administrator a SRL „Femida Consulting”, va organiza plecarea acestora în Israel și

angajarea lor în câmpul muncii.

Cu referire la critica apelanților ce ține de faptul că declarațiile

părților vătămate nu sunt veridice, deoarece ei nu au primit prin transfer, în

luna februarie, martie 2015 careva sume de bani, instanța de apel a apreciat-o ca

nefondată, or, părțile vătămate au confirmat că au transmis sumele de bani

inculpatei Nagrudnîi Ludmila în luna decembrie 2014, iar careva probe care să

certifice contrariul, la materialele cauzei nu au fost administrate.

Mai mult ca atât, prin procesul-verbal de examinare din 02 februarie 2017, a

fost examinată informația ridicată de la banca comercială BC „Energbank”, prin

care s-a stabilit că, la data de 17 martie 2015, Stoian Ion a primit un transfer în sumă

de 3800 Euro din Israel, pe la persoana pe nume Ludmila Stahi. Conform aceleiași

informații s-a constatat că la data de 18 martie 2015 Vladimir Coțofana a primit un

transfer în sumă de 1000 Euro din Israel, de la persoana pe nume Maia Melnic.

Instanța de apel a reținut totodată că declarațiile părților vătămate

coroborează cu procesele-verbale de examinare a obiectelor din 03 februarie 2017

prin care au fost examinate pașapoartele părților vătămate Vladimir Coțofana și Ion

Stoian, prin care se atestă că ștampila de culoare neagră din 27 martie 2015 privind

10

traversarea frontierei de stat a Israelului direcția intrare, pe la punctul de trecere a

frontierei aeroport Ben-Gurion, ștampila fiind tăiată cu două linii verticale cu pastă

de toc de culoare albastră.

În contextul circumstanțelor reflectate supra, instanța de apel a concluzionat că

argumentele părții apărării precum că în acțiunile inculpatei Nagrudnîi Ludmila nu

sunt prezente elementele componenței de infracțiune de escrocherie, ci sunt

prezente „relații civile” nu pot fi reținute de către instanța de apel, fiind apreciate

ca declarative, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Totodată, instanța de apel a notat că, inculpata Nagrudnîi Ludmila a fost pusă

sub învinuire în baza art. 190 alin. (4) Cod penal în redacția Legii nr. 985-XV din

18.04.2002, acțiunile acesteia nefiind decriminalizate prin Legea nr. 179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018.

Instanța de apel reieșind din prevederile art. 7, 75, 61 Cod penal și luând în

considerare totalitatea împrejurărilor obiective și subiective, personalitatea

inculpatei Nagrudnîi L., care nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii care este „gravă”, careva

circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, anterior nu a fost

judecată, a aplicat inculpatei Nagrudnîi L., pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (4) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8

(opt) ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de administrarea

bunurilor pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, pentru femei.

Instanța de apel a admis acțiunile civile înaintate de Stoian Ion, Coțofana

Vladimir și Iacub Vitalie reieșind din mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiune,

în acest sens dispunând încasarea din contul inculpatei Nagrudnîi L. în beneficiul

lui Stoian Ion și Coțofana Vladimir suma a câte 4.000 dolari SUA, fiecăruia, în

beneficiul lui Iacub Vitalie a sumei de 2000 euro, convertiți în lei conform cursului

BNM la momentul executării.

Bolocan L. în numele inculpatei, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea recursului, invocă:

- instanța de apel nu s-a expus la mai multe circumstanțe, expuse de apărător

în cererea de apel:

- instanța de apel a adoptat o hotărâre care în principiu este contrară

prevederilor art. 61 și art. 75 Cod penal;

- acuzarea nu a prezentat probe noi în susținerea poziției, iar divergențele care

rezultă din declarațiile părților vătămate nu au fost argumentate, chiar dacă

instanța de apel a înlăturat unele erori notând că nu poate fi reținută drept probă

prin prisma art. 94 alin. (1) Cod de procedură penală, și prin urmare se exclude din

dosar și nu poate fi pusă la baza sentinței, înregistrarea discuției de pe discul CD- R

de marca „Fiest”, cu capacitatea de 700 MB transmis de către partea vătămată

11

Stoian Ion, care prin ordonanța din 01 februarie 2017 a fost recunoscută drept corp

delict și anexat la materialele cauzei, nu este suficient;

- instanța de apel a condamnat inculpata în lipsa componenței de infracțiune,

împrejurare ce generează pericol pentru întregul sistem de drept penal și care, prin

urmare, instituie o practica judecătorească defectuoasă, care inevitabil va duce la o

aplicare neuniformă a legii penale;

- instanța nu a constatat cum se probează nemijlocit încasarea sumelor bănești

cheș de către inculpata Nagrudnîi L., în circumstanțele în care părțile vătămate

declară că, au transmis banii într-un local din apropierea pieței centrale și că în

afară de ei patru, nu mai era nimeni la data încheierii contractului de prestări

servicii 27.12.2014;

- în luna decembrie 2014 și februarie 2015, așa cum pretind părțile vătămate și

cum concluzionează instanța, nu a fost transmisă nici o sumă de bani inculpatei,

deoarece nu au existat acești bani, iar acest fapt clar reiese din procesul verbal de

examinare din februarie 2017;

- conform aceleiși informații s-a constatat că la data de 18 martie 2015,

Coțofană V., a primit un transfer în suma de 1000 euro din Israel de la persoana pe

nume Melnic M. ( f.d. 175, vol. I). Sume care au fost recepționate de către părțile

vătămate posterior transmiterii banilor Nagrudnîi L. în decembrie (așa cum a

constatat instanța) sau în februarie anul 2015, ori în luna martie 2015. Instanța nu a

argumentat prin care alte mijloace de probă se justifică prejudiciul material în suma

restantă din totalul de 10.000 ( zece mii) euro echivalent în lei 163 903,2 lei;

- din constatările instanței rezultă că suma transmisă constituie 4.800 euro,

banii cate au fost primiți prin transfer de către părțile vătămate Vladimir Coțofană

și Stoian Ion în luna martie, totodată instanța constată că suma de 10 000 euro

Nagrudnîi Ludmila a primit-o în luna decembrie 2014 de la părțile vătămate, la

încheierea contractului de servicii juridice;

- în pofida faptului că Nagrudnîi Ludmila nu și-a recunoscut vina, că

vinovăția acesteia a fost dovedită pe deplin, prin probele prezentate de acuzare și

le-a apreciat ca fiind pertinente și concludente, utile și veridice făcînd referire la

declarațiile părților vătămate care sunt nepertinente și neconcludente, divergente în

latura ce ține de data și locul transmiterii banilor și nu a admis faptul că acestea

mint;

- toate contractele de prestări servicii ridicate de la domiciliul inculpatei, în

cadrul percheziției la data de 30 noiembrie 2016 (f.d.202-206) au fost încheiate cu

intenția de a camufla infracțiuni. Nici organul de urmărire penală și nici instanța de

judecată nu a elucidat aceste aspecte. Nefiind audiate persoane în calitate de

martori, care puteau confirma faptul că, au împtumutat bani părților vătămate, cu

ce scop și suma împrumutată. Învinuirea nu se poate baza doar pe niște probe

incerte care pun la îndoială vinovăția inculpatei;

- instanța trebuia să analizeze fapta inculpatei prin prisma noilor modificări

operate la art. 190 Cod penal, prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 potrivit căreia

în dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” se substituie

12

cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a u fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităt substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determin al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia e determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”;

- fără o argumentare plauzabilă din partea instanței în care să se arate în ce

mod legea nouă ar avea repercusiuni negative asupra inculpatei și ar înrăutăți

situația ei, este ilegală excluderea aplicării prevederilor art. 10 Cod penal;

- nu a fost probat și nici argumentat de instanță, faptul că pe contul bancar al

inculpatei ar fi parvenit transferuri bancare din partea părților vătămate. Sumele

parvenite în contul inculpatei îi anul 2015, fiind de la fiica și ginerele ei;

- examinarea cauzei în apel a avut loc în absența părților vătămate Iacub V. și

Coțofană V., iar acuzarea nu a prezentat probe care să demonstreze lipsa motivată a

acestora la examinarea cauzei în apel, conform prevederilor art. 323 alin (3) Cod de

procedură penală, în pofida acestui fapt declarațiile părților vătămate se regăsesc în

lista probelor la care instanța face referire;

- faptele expuse și menționate ca probe materiale de către partea acuzării în

instanța de fond și în instanța de apel, li s-a dat o aprecire total greșită, fiind grav

încălcat principiul prezumției nevinovăției a inculpatei;

- acuzarea nu a dovedit faptul dobândirii ilicite a bunurilor părților vătămate,

precum nu a dovedit nici intenția inculpatei la săvârșirea infracțiunii imputate.

Totul s-a limitat doar la audierea părților vătămate;

- în pofida acestui fapt, instanța face refererire la declarațiile martorilor

cercetate în ședința de judecată, care însă nu figurează în lista probelor și de fapt nu

există, lipsește foia, pe care Nagrudnîi L. ar fi scris denumirea și adresa hotelului,

precum și numerele de telefoane ale angajatorului din hotel, așa cum declară

Coțofană V.;

- nu s-a realizat inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în

cazul în care identitatea acesta este motivul determinant al încheierii actului

juridic), actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs dau

considerabile ca forme ale laturii obiective, or Nagrudnîi L. în nici un fel nu a

dezinformat victimele și nu a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă sau vice

versa;

- este alogică aprecierea instanței în care respinge argumentele apărării și

indică că inculpata Nagrudnîi L. a exploatat raporturile de natură civilă apărute în

contextul încheierii contractelor de prestări servicii cu părțile vătămate, or încă de

la încheierea acestor contracte aceasta cunoștea că nu era împuternicită de a angaja

careva persoane în cîmpul muncii în Israel și tot din acest moment inculpata a

13

urmărit dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, fără a-și onora obligațiile față

de părțile vătămate de a - i angaja în cîmpul muncii;

- instanța nu a stabilit legătura cauzală dintre existența contractului valabil și

urmările prejudiciabile de a duce în eroare una sau mai multe persoane. Deaceea

caracterul aprecierii făcute este interpretativ și leazează grav drepturile inculpatei

prin prisma art. 6 al Convenției CEDO;

- nu a fost dovedit nici faptul urmăririi scopului inducerii în eroare și intenției

de a își însuși profitul, deoarece nu s-a stabilit cu certitudine dacă au existat cu

adevărat aceste sume de bani și care a fost momentul transmiterii banilor.

Dimpotrivă, Nagrudnîi L. și-a onorat obligațiile contractuale, acordînd asistența

juridică stipulată în acest acord;

- însăși inculpata, în declarațiile pe care le-a dat în cadrul urmăririi penale

declară că nu a încercat să caute și să angajeze părțile vătămate la muncă în Israel,

deoarece nu deținea licență în acest sens.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

argumentele aduse au fost obiect de judecare în instanțele de fond, care le-au

examinat detaliat și minuțios, apreciind toate probele din dosar, conform art. 414

alin. (3) Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra

lor.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Bolocan L. în numele

inculpatei se reține, că se invocă ca temeiuri de drept pct. 5), 6), 8) din alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume, că cauza a fost judecată în primă instanță sau

în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Totodată, Colegiul penal

lecturând textul recursului declarat, atestă că se invocă și faptul că, instanța de apel

a adoptat o hotărâre, care este contrară prevederilor art. 61, 75 Cod penal, astfel

14

semnalează și temeiul de casare prevăzut în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea

părților orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat

și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel,

judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar

soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au

servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor

de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se

argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatei în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal. Totodată, instanța

de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat, că Nagrudnîi L. este vinovată în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

De asemenea, recurentul critică decizia din motiv că instanța de apel nu a dat

o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în opinia avocatului, ele nu

demonstrează vinovăția lui Nagrudnîi L. în baza art. 190 alin. (4) Cod penal.

În primul rând, relevant este de menționat, că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa

judecării recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza

deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a fost constatată

de către instanța de recurs.

Cât privește motivele invocate de recurent, precum că inculpata nu este

vinovată în comiterea faptei imputate în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, precum și

15

argumentele invocate în acest sens, Colegiul penal se va expune asupra acestora

cercetând incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul penal consideră, că instanța de apel

reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o evaluare justă și obiectivă, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatei, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

De asemenea, cu referire la critica recurentului, precum că acuzarea nu a

dovedit faptul dobândirii ilicite a bunurilor părților vătămate, iar inculpata în nici

un fel nu a dezinformat victimele și nu a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă

sau invers, precum nu a dovedit nici intenția inculpatei la săvârșirea infracțiunii

imputate, Colegiul penal o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța de apel

a analizat minuțios aceste aspecte și s-a expus argumentat în privința lor.

Cu toate acestea Colegiul penal ține să menționeze, că modificările intervenite

în dispoziția art. 190 Cod penal prin Legea Nr. 179 din 27.07.2018, în vigoare la

17.08.2018, după cum a indicat și instanța de apel nu influențează nici într-un fel

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei Nagrudnîi L. și nu schimbă situația

acesteia, deoarece în cadrul examinării cauzei prezente s-a constatat cu certitudine,

că inculpata deținând funcția și activând în calitate de administrator al SC „Femida

Consulting” SRL, cu genul principal de activitate „activități ale birourilor și

serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă, conducându-se de motivul

de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la mai

multe persoane mijloace bănești în proporții mari, ceea ce se confirmă prin probele

cercetate și verificate de instanța de apel și menționate în pct. 10 al prezentei decizii

și anume:

- declarațiile părții vătămate Iacub V., care a declarat că în luna ianuarie 2014 a

vorbit cu inculpata să îl ducă în Israel, care i-a declarat că îl va costa 4000 dolari

SUA. I-a transmis 2000 euro inculpatei, și s-au înțeles ca restul banilor îi va

transmite ulterior, mai târziu l-a telefonat și le-a zis să procure bilete. Cînd au ajuns

16

în Israel, poliția de frontieră nu le-au permis să treacă, arestându-i pentru 3 zile,

ulterior i-a trimis acasă. După aceasta, au venit la inculpată care le-a promis că o să-

i ducă în Israel, însă nu răspundea la sunete și a deconectat telefonul;

- declarațiile părții vătămate Coțofană V., care a menționat că el cu Stoian I. și

Iacub V. au mers la Nagrudnîi L., care le-a comunicat că poate duce persoane în

Israel, iar pentru aceasta trebuie să achite câte 4000 dolari SUA, fiecare, cu

precizarea că inițial trebuie să achite 1000 lei, după care i-a sunat și a achitat restul

sumei. Totul s-a întâmpat într-un local de lângă piață, după care au mers și au

procurat bilete și au zburat spre Israel, de unde au fost întorși înapoi. Ulterior au

trecut pe la inculpată, care le-a comunicat că o să le dea banii dar nu i-a mai întors.

Când s-au întâlnit prima dată, inculpata le-a dat niște foi, pe care le-au semnat;

- declarațiile părții vătămate Stoian I., care a menționat că împreună cu

Coțofană V. și Iacub V. în oficiu a transmis inculpatei suma de 4000 dolari și 6800

lei pentru bilet, tot în acea zi a încheiat contract cu inculpata, pentru care a achitat

suma de 1200 lei;

- procesele-verbale de examinare din 14 decembrie 2016, a pașaportului ridicat

de la Iacub V., în care sunt aplicate ștampilele privind traversările ultimului a

frontierei de stat. Pe pagina nr. 32 se află ștampila din data de 26 martie 2015,

privind traversarea frontierei de stat a Ucrainei, direcția de intrare pe la punctul de

trecere a frontierei Maiachi-Udobnoe, pe aceiași pagină este aplicată ștampila din

data de 26 martie 2015, privind traversarea de stat a Ucrainei direcția ieșire pe la

punctul de trecere a frontierei a aeroportului Odessa. Pe pagina nr. 7 se află

ștampila de culoare neagră din data de 27 martie 2015, privind traversarea

frontierei de stat a Israelului direcția intrare pe la punctul de trecere a frontierei

aeroport Ben – Gurion;

- procesul-verbal de examinare din 03 februarie 2017, documentul supus

examinării îl reprezintă copia pașaportului cet. Republica Moldova a lui Vladimir

Coțofana cu seria AA 0236007 eliberat la 07 martie 2015, pe copia paginii nr. 32 se

află ștampila din data de 26 martie 2015 privind traversarea frontierei de stat a

Ucrainei direcția ieșire pe la punctul de trecere a frontierei a aeroportului Odessa.

Pe aceeași pagină se află ștampila din data de 30 martie 2015 privind traversarea

frontierei de stat a Ucrainei direcția intrare, pe la punctul de trecere al frontierei

aeroport Odessa și ștampila din data de 30 martie 2015, privind traversarea

frontierei de stat a Ucrainei direcția ieșire pe la punctul de trecere al frontierei

Maiachi - Udobnoe. Pe pagina nr.7 se află ștampila de culoare neagră din data de 27

martie 2015 privind traversare frontierei de stat a Israelului direcția intrare, pe la

punctul de trecere a frontierei aeroport Ben – Gurion;

- procesul-verbal de examinare din 03 februarie 2017, documentul supus

examinării îl reprezintă, copia pașaportului cet. Republicii Moldova a lui Ion

Stoian cu seria și nr. AA 0097016, eliberat la 16 octombrie 2016, pe copia

paginii nr. 32 se află ștampila din data de 26 martie 2015 privind traversarea

frontierei de stat a Ucrainei direcția ieșire pe la punctul de trecere a frontierei

a aeroportului Odessa. Pe aceeași pagină se află ștampila din data de 30 martie

17

2015 privind traversarea frontierei de stat a Ucrainei direcția intrare, pe la

punctul de trecere al frontierei aeroport Odessa și ștampila din data de 30

martie 2015 privind traversarea frontierei de stat a Ucrainei direcția ieșire pe

la punctul de trecere al frontierei Maiachi - Udobnoe. Pe pagina nr. 11 se află

ștampila din data de 27 martie 2015 privind traversarea frontierei de stat a

Israelului direcția intrare, pe la punctul de trecere a frontierei aeroport Ben -

Gurion;

- procesul-verbal de examinare din 02 februarie 2017, conform căruia a fost

examinată informația ridicată de la banca comercială BC „Energbank”, prin care s-a

stabilit că la data de 17 martie 2015, Ion Stoian a primit un transfer în sumă de 3800

Euro din Israel, de la persoana pe nume Ludmila Stahi, (anexa nr. 1). Conform

aceleiași informații s-a constatat că la data de 18 martie 2015, Vladimir Coțofana, a

primit un transfer în sumă de 1000 Euro din Israel, de la persoana pe nume Maia

Melnic;

- procesul-verbal de percheziție din 30 noiembrie 2016, de la domiciliul lui

Nagrudnîi Ludmila, și anume de pe adresa r-nul Xxxxx, sat. Xxxxx, în cadrul căreia

au fost ridicate: contracte de predare a serviciilor, încheiat între întreprinderea

„Femida Consulting” SRL, în persoana directorului Nagrudnîi Ludmila și cet.

Coțofana Vladimir, Stoian Ion și Iacub Vitalie;

- procesul-verbal de examinare din 03 februarie 2017, a documentelor

depistate și ridicate de la domiciliul învinuitei Nagrudnîi Ludmila. Astfel, prin

contractul de prestare a serviciilor încheiat între întreprinderea „Femida

Consulting” SRL, în persoana directorului Nagrudnîi Ludmila și cet. Stoian Ion, se

relevă că obiectul contractului se referă la identificarea unui loc de muncă în Israel,

față de Ion Stoian.

Astfel, instanța de recurs, stabilește că inculpata încă la momentul intrării în

stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția

să-și onoreze angajamentul asumat, or Nagrudnîi L. activând în calitate de

administrator a SC „Femida Consulting” SRL și încă la momentul încheierii

contractelor privind prestarea serviciilor cu părțile vătămate, cunoștea că nu este

împuternicită de a angaja careva persoane în cîmpul muncii, în Israel, astfel din

acest moment sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, urmărea

dobândirea ilicită a bunurilor părților vătămate, prin înșelăciune sau abuz de

încredere, fără a-și onora obligațiunile față de părțile vătămate, de a-i angaja în

câmpul muncii.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel just a menționat că acțiunile

realizate prin rea-credință și înșelăciune de către inculpată au depășit cadrul unui

„raport juridic civil”, astfel, inculpata Nagrudnîi Ludmila a manifestat rea-credință

în raport cu părțile vătămate, respectiv, dânsa a creat părților vătămate impresia

precum că în virtutea poziției de administrator la SRL „Femida Consulting” își va

onora obligația de a identifica și angaja la muncă peste hotare și anume în Israel, a

părților vătămate, pentru ca ulterior după primirea banilor să se eschiveze

intenționat de la executarea obligațiilor. Or, aceste împrejurări demonstrează că

18

inculpata de la bun început avea intenția de a însuși banii părților vătămate, fără a-

și onora obligațiile asumate printr-un act de natură civilă.

Cu referire la critica recurentului, precum că instanța trebuia să analizeze fapta

inculpatei prin prisma noilor modificări operate la art. 190 Cod penal, totodată

Nagrudnîi L. în nici un fel nu a dezinformat victimele și nu a prezentat ca

adevărată o faptă mincinoasă sau invers, Colegiul penal verificând actele și

lucrările dosarului constată, că în cuprinsul filei 52 v. III, în decizie, se motivează

corespunzător, că inculpata Nagrudnîi Ludmila a fost pusă sub învinuire în baza

art. 190 alin. (4) Cod penal în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002, acțiunile

acesteia nefiind decriminalizate prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din

17.08.2018. Acțiunile persoanei care au săvârșit fapte de escrocherie, până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 179 din 26.07.2018, urmează a fi calificate potrivit legii

în vigoare la momentul comiterii faptei.

Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recurs, precum că

declarațiile părților vătămate sunt divergente. În acest sens, Colegiul penal reține,

că instanța de apel just a pus la baza soluției, declarațiile părților vătămate Stoian

Ion, Vladimir Coțofană și Vitalie Iacub, care sunt pertinente și concludente,

declarațiile cărora coroborează între ele, astfel, părțile vătămate au indicat că,

inculpata Nagrudnîi Ludmila, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel a

cerut de la ultimii câte 4.000 dolari SUA, pentru care părțile vătămate Stoian Ion și

Coțofan Vladimir a transmis inculpatei suma de câte 4000 dolari SUA, iar partea

vătămată Iacub Vitalie a transmis suma de 2000 Euro. La fel, din declarațiile

părților vătămate rezultă că dânșii au plecat spre Israel, însă au fost reținuți, după

care au fost trimiși înapoi în Moldova și contactând-o pe inculpată, ultima le-a

comunicat că fie vor pleca din nou sau le va întoarce banii, însă ultima nu a întors

careva sume de bani, mai mult aceasta nu răspundea la telefon și se eschiva de a

intra în contact cu părțile vătămate, din care considerent Colegiul penal respinge ca

nefondate criticile recurentului, precum că nu a fost transmisă nici o sumă de bani

inculpatei.

Astfel, Colegiul penal reține că instanța de apel just a apreciat critic

argumentele apelanților, precum că declarațiile părților vătămate nu pot fi reținute

ca fiind veridice, deoarece părțile vătămate au dat declarații divergente referitor la

faptul că ultimii nu au primit prin transfer în luna februarie și martie 2015 sumele

pe care le-ar fi transmis inculpatei, or, declarațiile părților vătămate Stoian Ion,

Coțofan Vladimir, Iacub Vitalie au fost apreciate ca fiind pertinente și concludente

și care coroborează cu alte materiale probatorii administrate la dosar.

Privitor la argumentul avocatului Bolocan L., referitor la faptul că inculpata, în

declarațiile date în cadrul urmăririi penale, menționează că nu a încercat să caute și

să angajeze părțile vătămate la muncă în Israel, deoarece nu deținea licența în acest

sens, Colegiul penal atestă, că în baza probelor administrate în cauză instanța de

apel just a constatat că, inculpata a acționat prin înșelăciune, manifestând rea-

credință în raport cu părțile vătămate, respectiv a creat acestora impresia, precum

că în virtutea poziției de administrator al SRL „Femida Consulting”, își va onora

19

obligația de a identifica și angaja la muncă peste hotare și anume în Israel a părților

vătămate, pentru ca ulterior primirii banilor să se eschiveze intenționat de la

executarea obligațiilor.

Cu privire la temeiul pentru recurs invocat de către apărător și prevăzut de

pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume faptul că judecarea

cauzei în instanța de apel, a avut loc în absența părților vătămate Iacub V. și

Coțofan V., iar declarațiile acestora se regăsesc în lista probelor la care instanța face

referire, Colegiul penal reține că în ședința de judecată a instanței de apel au fost

citate inclusiv părțile vătămate Iacub V. și Coțofan V. (f.d. 5, 8 v. III), astfel instanța

de apel în conformitate cu prevederile art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, a

considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa acestora. Totodată, în conformitate

cu prevederile art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat

în ședința de judecată declarațiile părților vătămate Iacub V. și Coțofan V.,

consemnându-le în procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 30 v. III), astfel

această instanță just și-a întemeiat concluziile și pe declarațiile acestora depuse în

prima instanță.

Generalizând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează, că

nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatei, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs

invocate, nu și-au găsit confirmarea.

Cu referire la temeiul pentru recurs, semnalat de către avocatul Bolocan L. și

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal reține

că, acesta critică faptul că instanța de apel a adoptat o hotărâre care este contrară

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Verificând și analizând materialele cauzei, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea temeiul de casare invocat de către recurent în prezenta speță, iar

instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatei, stabilită conform sancțiunii

articolului imputat acesteia.

Instanța de recurs reține, că inculpata a fost condamnată în baza art. 190 alin.

(4) Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 10 ani, iar

conform art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

Reieșind din textul hotărârii instanței de apel, se reține că această instanță a

ținut cont de faptul că în cauză nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante și

agravante, inculpata s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței de judecată,

anterior nu a fost judecată.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, stabilită în sarcina

inculpatei și modalitatea de executare a acesteia, în viziunea Colegiului a fost

individualizată corect și în așa fel încât aceasta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

20

Din considerentele enunțate, Colegiul penal, statuează că pedeapsa

individualizată de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității,

cât și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare

a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatei a fost individualizată potrivit

legii, nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatei.

Finalmente, Colegiul penal apreciază ca legală și întemeiată hotărârea instanței

de apel, care a fost adoptată în corespundere cu prevederile art. 414-419 Cod de

procedură penală și din atare considerente, recursul ordinar declarat de recurent

este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bolocan

Ludmila în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe Nagrudnîi Ludmila

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 21 martie 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

21