1ra-1554/2018 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-1554/2018 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1554/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Iurie Bejenaru

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018,

declarat de avocata Ludmila Bolocan, în numele inculpatei

Nagrudnîi Ludmila XXX, născută la

XX XXXXX XXXX, originară și locuitoare a s. XXXXX, r-

nul XXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.03.2017 – 28.12.2018,

instanța de apel: 21.02.2018 – 02.05.2018,

instanța de recurs: 06.07.2018 – 14.08.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Ludmila a fost condamnată în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate legată de administrarea bunurilor pe un

termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, de la

reținere, deducându-se perioada aflării în custodia statului, dispusă prin procesul-

verbal de reținere din 30.11.2016.

De la inculpată s-a încasat prejudiciul material în beneficiul părților vătămate

Stoian I. în mărime de 4000 dolari SUA, Coțofana V. - 4000 dolari SUA și Iacub V. -

2000 dolari SUA.

1

deținând funcția și activând în calitate de administrator al SC „Femida Consulting”

SRL, cu genul principal de activitate „activități ale birourilor și serviciilor de

consultații juridice”, din intenție directă, conducându-se de motivul de profit,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sub

pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la mai multe persoane

mijloace bănești în proporții mari.

Astfel, la 27 decembrie 2014, Nagrudnîi L., aflându-se în sediul BC

„Energbank” SA, din mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și

activând în calitate de administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul

principal de activitate „activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”,

din intenție directă, conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la

muncă în Israel, a obținut de la Stoian I. 4000 dolari SUA, ce conform cursului oficial

al Băncii Naționale din Moldova la acel moment, constituiau 62.766,40 lei, cauzând

părții vătămate daune în proporții considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a

obținut de la Coțofana V. 4.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al Băncii

Naționale din Moldova la acel moment, constituiau 62.766,40 lei, cauzând părții

vătămate daune în proporții considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a

obținut de la Iacub V. 2.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al Băncii

Naționale din Moldova la acel moment, constituiau 38.370,40 lei, cauzând părții

vătămate daune în proporții considerabile.

Potrivit rechizitoriului, inculpata se învinuiește de organul de urmărire penală

de săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 190 alin. (4) Cod penal, ca escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, și anume acțiunile prevăzute la alin. (1)-(3) săvârșite în proporții mari.

Instanța a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatei, care a fost anterior

anunțată în căutare.

La fel, instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina în cadrul urmăririi

penale, însă aceasta a fost demonstrată prin probele administrate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că lipsesc circumstanțe atenuante și

agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea inculpatei este posibilă cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani.

2

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată, iar acțiunea civilă să

fie respinsă ca neîntemeiată.

Apelantul a indicat că soluția instanței de fond, atât în latura penală, cât și în

cea civilă, este neîntemeiată, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, declarațiile inculpatei date la urmărire penală au fost greșit apreciate,

amplasarea în câmpul muncii urmând să aibă loc individual și nu prin intermediul ei,

iar careva bani de la părțile vătămate nu a primit.

Totodată, declarațiile părților vătămate nu sunt veridice, fiind combătute prin

celelalte probe administrate, fiind stabilit că ei nu au primit, prin transfer, în luna

februarie și martie 2015 sumele pe care le-ar fi transmis inculpatei, iar declarațiile

ultimei că nu a primit bani de la părțile vătămate au un caracter logic.

Mai mult, potrivit rechizitoriului, părțile vătămate au transferat banii inculpatei

la 27.02.2014, în timp ce părțile vătămate invocă perioada februarie 2015.

Totodată, instanța de fond a interpretat greșit obiectul contractului de prestări

servicii din 27.12.2014, examinat conform procesului-verbal de examinare din

03.02.2017, încheiat între SC „Femida Consulting”SRL, în persoana directorului

Nagrudnîi L. și Stoian I., precum că acesta se referă la identificarea unui loc de

muncă în Israel, față de Stoian I. Or, conform obiectului acestui contract, prestatorul

SC „Femida Consulting”, SRL în persoana Nagrudnîi L., potrivit pct. 2.1.1 doar

consultă beneficiarul pe întrebările legate de condițiile de lucru pe teritoriul statului

Israel, condițiile de trai, modul de intrare și ieșire cu scopul de angajare în Israel și

nicidecum în identificarea unui loc de muncă în Israel.

La fel, fiind examinată înregistrarea discuției de pe discul CD-R de model

„Fiesta”, transmis organului de urmărire penală de către partea vătămată Stoian I.

dintre un oarecare Vladimir și inculpată, nu se cunoaște cu certitudine autenticitatea

acestei înregistrări, în ce împrejurări a fost efectuată și cui, de fapt, aparțin vocile

participante la această înregistrare întrucât, organul de urmărire penală, în mod

arbitrar, a identificat posesorii acestor voci. Mai mult, în prezent, nu există mijloace

tehnice de identificare a vocii, iar valoarea probantă a acestui act este foarte scăzută.

Or, asupra acestei înregistrări nu a existat un control din partea puterii

judecătorești. Numai un judecător - magistrat independent și imparțial - reprezintă o

garanție potrivită și suficientă contra abuzurilor, iar fără controlul unui magistrat

independent, statuează CtEDO, există îndoieli asupra respectării secretului relațiilor

interumane, aducându-se prejudicii evidente dreptului de apărare.

Instanța de fond nici nu a cercetat nemijlocit această probă în cadrul ședințelor

de judecată, nefiind ascultată înregistrarea de pe CD-R-ul, anexat ca corp delict la

materialele dosarului.

Înregistrarea audio pe suport de CD, în calitate de corp delict, a fost ridicată și

examinată de ofițerul de urmărire penală fără respectarea normelor procesual-penale,

și anume în lipsa persoanei care l-a prezentat, care nu a confirmat veridicitatea

conținutului acestui înscris în procesul-verbal de examinare, inclusiv locul unde s-au

desfășurat dialogurile și individualizarea vocilor persoanelor care participă la

dialoguri.

Prin urmare, este evidentă lipsa unor probe concludente, utile și pertinente care

ar dovedi existența faptei infracțiunii or, inculpata nici măcar nu a primit remunerarea

3

conform contractului de prestări servicii din 27.12.2014, iar acuzarea nu a demonstrat

contrariul.

3.1. Avocata Ludmila Bolocan a depus un apel suplimentar, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată, pe motiv

că nu s-a constatat existența infracțiunii.

Apelanta a invocat că valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune rezultă

doar din declarațiile părților vătămate, nefiind coroborat cu alte probe.

Instanța de fond a fost indusă în eroare referitor la circumstanțele de fapt, iar

probele administrate și puse la baza sentinței de condamnare nu demonstrează

intenția infracțională de escrocherie, fiind vorba de relații contractuale.

Totodată, instanța nu a constatat probarea nemijlocită a încasării sumelor

bănești în numerar de către inculpată. Astfel, părțile vătămate au declarat că au

transmis banii într-un local din apropierea pieței centrale și nu au mai fost alți martori

la încheierea contractului din 27.12.2014, iar în cadrul audierii suplimentare au

indicat că în luna februarie 2015, inculpata i-a telefonat și le-a spus să aducă banii,

câte 4000 euro fiecare, după cum le-a fost înțelegerea, deoarece totul este gata de

plecare.

Or, existența relațiilor contractuale este demonstrată prin contractul de prestări

servicii.

Potrivit sentinței de condamnare, fapta incriminată inculpatei este bazată pe

probe compromise procesual, care nu au fost supuse unei verificări și nu au o

confirmare justificată privind proveniența lor.

Discul CD-R de model „Fiesta” cu capacitatea de 700 MB, transmis organului

de urmărire penală de către Stoian I. care, din spusele acestuia, a înregistrat

convorbirea cu telefonul mobil, nu poate constitui mijloc de probă, fiind ridicat cu

încălcarea normelor procedurale și este lovit de nulitate, iar nulitatea are ca efect

ineficiența actelor realizate cu încălcarea dispozițiilor legale stipulate la art. 93 alin.

(3) Cod de procedură penală. Actul nul nu produce efectele actului valid, fiind lipsit

de forță juridică conform adagiului guard nullum est, nullum product effectum.

Mai mult, declarațiile inculpatei și ale părților vătămate nu au fost confirmate

prin alte mijloace de probă și, nefiind înlăturate dubiile apărute, își găsește aplicarea

principiul in dubio pro reo.

2018, a fost admis parțial, inclusiv din oficiu apelul avocatului Grigore Popa, casată

sentința integral și pronunțată o nouă hotărâre.

Nagrudnîi Ludmila a fost condamnată în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 8

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de administrarea

bunurilor pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru

femei, de la reținere.

De la inculpată s-a încasat prejudiciul material în beneficiul părților vătămate

Stoian I. în mărime de 4000 dolari SUA, Coțofana V. - 4000 dolari SUA și Iacub V. -

2000 dolari SUA.

Instanța de apel, în temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, a

dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatei, fiind stabilit că aceasta se eschivează de

la prezentarea în ședința de judecată.

4

Totodată, cauza a fost examinată și în lipsa părții vătămate Iacub V. care, fiind

citat legal, nu s-a prezentat în instanța de apel.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond nu a constatat fapta comisă de

inculpată, referindu-se doar la învinuirea înaintată.

Astfel, instanța de apel a constatat că la 27 decembrie 2014, inculpata

Nagrudnîi L., aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din mun. Chișinău, str.

Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de administrator al SC

„Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate „activități ale birourilor și

serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă, conducându-se de motivul de

profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune,

sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a obținut de la Stoian I. suma de

4000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al BNM la acel moment, constituiau

62.766,40 lei, cauzând părții vătămate daune în proporții considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a

obținut de la Coțofana V. suma de 4.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al

BNM la acel moment, constituiau 62.766,40 lei, cauzând părții vătămate daune în

proporții considerabile.

Tot ea, la 27 decembrie 2014, aflându-se în sediul BC „Energbank” SA, din

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, deținând funcția și activând în calitate de

administrator al SC „Femida Consulting” SRL, cu genul principal de activitate

„activități ale birourilor și serviciilor de consultații juridice”, din intenție directă,

conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, a

obținut de la Iacub V. suma de 2.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial al BNM

la acel moment, constituiau 38.370,40 lei, cauzând părții vătămate daune în proporții

considerabile.

Cu toate că inculpata vina nu a recunoscut-o, aceasta a fost dovedită pe deplin

prin probele administrate de acuzare, iar acțiunile ei urmează a fi încadrate în baza

art. 190 alin. (4) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșite în proporții mari.

Totodată, nu au fost stabilite circumstanțe care ar pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor părților vătămate Stoian I., Coțofana V. și Iacub V., factorul determinant

constituindu-l înregistrările audio în coroborare cu celelalte probe. Potrivit

înregistrărilor respective, inculpata a perceput banii pentru a acorda presupusul

serviciu legat de angajarea persoanelor respective în câmpul muncii în Israel.

La fel, nu au fost relevate nici careva împrejurări ce ar pune la îndoială

declarațiile părților vătămate și sumele de bani, acordate inculpatei în schimbul

presupusului serviciu prestat, iar divergențele indicate de părțile vătămate nu pot

combate tot ansamblul de probe prezentat întru stabilirea vinovăției inculpatei.

În același timp, contractul de prestări servicii a fost încheiat cu intenția de a

camufla infracțiunea, însă instanța de apel nu examinează clauzele acestui contract,

5

dar, însăși existența acestuia, în circumstanțele concrete, care indică la prezența

înșelăciunii.

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurenta a indicat că instanța nu a constatat probarea nemijlocită a încasării

sumelor bănești în numerar de către inculpată. Astfel, părțile vătămate au declarat că

au transmis banii într-un local din apropierea pieței centrale și nu au mai fost alți

martori la încheierea contractului din 27.12.2014, iar în cadrul audierii suplimentare

au indicat că în luna februarie 2015, inculpata i-a telefonat și le-a spus să aducă banii,

câte 4000 euro fiecare, după cum le-a fost înțelegerea, deoarece totul este gata de

plecare. Totodată, nu a fost probat și justificat prejudiciul material în suma restantă

din totalul de 10.000 euro, echivalentul a 163.903,20 lei. Or, declarațiile părților

vătămate nu sunt concludente.

Mai mult, în pct. 11 al deciziei, instanța de apel face referire la obiectul

contractului, motivându-și concluzia, însă acest argument este în contradicție cu pct.

intenția de a camufla infracțiunea sub o prismă legală. În acest sens, Colegiul penal

nu examinează clauzele prezentului contract, dar însăși existența acestui contract.

Reieșind din această logică, toate contractele prestări servicii, ridicate de la

domiciliul inculpatei în cadrul percheziției din 30.11.2016, au fost încheiate cu

intenția de a camufla infracțiuni, iar organul de urmărire penală și instanța de

judecată nu au elucidat aceste aspecte.

Nu au fost audiate nici persoane, în calitate de martori, care să confirme că au

împrumutat bani părților vătămate, precum și scopul sumelor împrumutate. La fel, nu

a fost probat nici faptul că părțile vătămate au efectuat transferuri bancare pe contul

inculpatei, sumele parvenite în contul acesteia în anul 2015 fiind de la fiica și ginerele

său.

Totodată, nu au fost identificați și audiați martorii care se presupune că ar fi

transmis banii, lipsește foia pe care inculpata ar fi scris denumirea și adresa hotelului,

precum și numerele de telefon ale angajatorului de la hotel, după cum declară partea

vătămată Coțofana V.

Nu a fost demonstrată nici înșelăciunea sau abuzul de încredere ca forme ale

laturii obiective, nefiind constatat că inculpata a dezinformat victimele și a prezentat

vădit o realitate falsă. Or, potrivit declarațiilor date în calitate de învinuită, Nagrudnîi

L. indică „...eu am încheiat cu toți contract prestări servicii juridice ce ține de cum să

ajungă în Israel, cum să se angajeze la muncă, adică, de facto, detalii care sunt

stipulate în contract..., însă a refuzat să acorde ajutor deoarece nu deținea licență de

plasare în câmpul muncii, iar careva mijloace bănești de la părțile vătămate nu a

primit. Iar amplasarea în câmpul muncii urma să se realizeze individual?”.

În același timp, instanța a reținut ca fiind pertinent procesul-verbal de

examinare a discului CD-R de model „Fiesta” cu capacitatea de 700 MB din

01.02.2017, transmis organului de urmărire penală de către partea vătămată Stoian I.

Fiind efectuată stenograma înregistrării telefonice dintre vocea nr. 1 - bărbat pe nume

Vladimir, vocea nr. 2 - inculpata, vocea nr. 3 - bărbat neidentificat, vocea nr. 4 -

femeie neidentificată, instanța a apreciat discuția dintre vocea nr. 1 și vocea nr. 2 ca

6

fiind relevantă cauzei. Astfel, între vocea nr. 1 și vocea nr. 2 a fost înregistrată

discuția „și cum ce facem? (vocea nr. 1), Da, săptămâna viitoare pe la jumătate, pe

joi oi căuta eu și oi împrumuta, ce să fac?( vocea nr. 2), în continuare vocea nr. 2

precizează că eu caut, eu trebuie să caut ca să văd că deja mă sună, în continuare

aceeași voce precizează că caută bani, pe săptămâna viitoare vă promit, deja e treaba

mea cum i-oi găsi.

Astfel, această probă este lipsită de valoare juridică, nefiind cert faptul că

vocea nr. 2 aparține anume inculpatei. Or, nu a fost dispusă efectuarea unei expertize

judiciare, iar la moment nici nu există mijloace tehnice de identificare a vocii.

Totodată, organul de urmărire penală nu a stabilit cui aparțineau celelalte voci care nu

au fost identificate. Prin urmare, din punct de vedere strict procedural, înregistrarea a

fost făcută în condiții ilegale, în cabinetul inculpatei, din spusele părții vătămate

Coțofana V., cu telefonul mobil al soției lui Stoian I.

Această înregistrare a fost ridicată ulterior de către organul de urmărire penală,

fiindu-i dată o formă legală, însă în esență această probă este nulă. Or, efectuarea

înregistrării nu a fost dispusă de către organul de urmărire în cadrul procesului penal

cu autorizarea judecătorului de instrucție, nefiind întrunite cerințele tehnice ale

înregistrării pe CD, care să permită verificarea înregistrării.

La fel, nu a fost demonstrat nici faptul urmăririi scopului sustragerii bunurilor

și intenției inculpatei de a-și însuși profitul, nefiind stabilit cu certitudine dacă au

existat aceste sume de bani și care a fost momentul transmiterii acestor bani. Or,

inculpata și-a onorat obligațiile contractuale, acordând asistența juridică stipulată în

acest acord.

Instanța de apel a adoptat o hotărâre contrară jurisprudenței naționale și art. 6

CEDO, sub aspectul nemotivării prin probe pertinente a vinovăției inculpatei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

7

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Conform art.

419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care

instanța a respins alte probe. Conform art. 415 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând cauza în ordine de apel, respinge sau admite apelul declarat. Potrivit

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile

de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, corect criticând sentința și dispunând rejudecarea cauzei

potrivit regulilor generale, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

indicate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și

probele apărării;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile părților

vătămate Iacub V., și Coțofana V. date în instanța de fond, procesul-verbal de

examinare a pașaportului ridicat de la Iacub V. din 14.12.2016, procesul-verbal de

examinare a discului CD-R de model „Fiesta” cu capacitatea de 700 MB din

01.02.2017, transmis organului de urmărire penală de către partea vătămată Stoian I.,

procesul-verbal de examinare a informației de la BC „Energbank” din 02.01.2017;

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. - 3.1., 5. din

prezenta decizie, în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate;

d) nu a soluționat în genere apelul suplimentar depus de avocata Ludmila

Bolocan (pct. 3.1 - 4. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

8

legale pe care se întemeiază soluția, că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Ludmila Bolocan, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018, în privința

inculpatei Nagrudnîi Ludmila XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 24 august

2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

9