1ra-335/19 — art.189 alin.2 CP

1ra-335/19 — art.189 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-335/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Elena Cobzac, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 octombrie 2019, declarat de inculpatul

Bludari Ion

.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.05.2011 – 28.02.2012,

instanța de apel: 15.05.2012 – 09.04.2012,

19.11.2014 – 28.12.2016,

18.08.2017 – 01.10.2018,

instanța de recurs: 03.07.2014 – 07.10.2014,

06.03.2017 – 28.06.2017,

14.12.2018 – 06.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. d)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

octombrie 2010, executând pedeapsa în penitenciarul din or. Cahul, urmând scopul

dobândirii prin șantaj a bunurilor altei persoane, a telefonat-o de pe numerele de

telefoane xx și xx, amenințând-o cu moartea și aplicarea violenței pe Posajenicova

Ina și a rudelor acesteia, cerând de la aceasta să-i transmită suma de bani în mărime

de 2000 lei, pentru faptul că în anul 2009 i-a rănit sentimentele.

Astfel, apelurile telefonice cu amenințări cu moartea și aplicarea violenței în

privința cet. Posajenicova Ina și a rudelor acesteia, au continuat periodic, până la

sfârșitul anului 2010.

La 15 octombrie 2010, fiind amenințată de Bludari Ion, Posajenicova Ina a

procurat cartela Orange PrePay cu prețul de 50 lei, după care a expediat mesaj cu

codul de reîncărcare la numărul de telefon de care se folosea Bludari Ion. După

reîncărcarea cartelei telefonice, ultimul, prin șantaj cerea transmiterea sumei de bani

în valoare de 1900 lei, amenințând-o pe Posajenicova Ina cu moartea și aplicarea

1

violenței în caz de refuz de a-i transmite banii.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 189 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca șantaj, adică cererea de a transmite bunurile proprietarului, comisă prin

amenințarea cu aplicarea violenței și cu amenințarea cu moartea asupra persoanei și

a rudelor acesteia.

Instanța de fond a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminare, relatând că nu o cunoaște pe partea vătămată.

Totodată, totalitatea probelor administrate pe caz demonstrează că învinuirea

înaintată inculpatului nu și-a găsit confirmare, din care motiv acesta urmează a fi

achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

Or, o sentință de condamnare nu poate fi întemeiată doar pe presupuneri sau

reieșind doar din faptul că la inculpat, în timpul percheziției, a fost depistată o

cartelă SIM, care nu are nimic comun cu învinuirea, iar declarațiile părții vătămate

nu coroborează cu alte probe.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. d), 85 Cod penal, definitiv la 5 ani și 2

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelanta a invocat că totalitatea de probe prezentate și examinate în ședința

de judecată și anume declarațiile părții vătămate, a martorilor Ormanji G., Cozma

S., Stoianov I, cât și probele scrise – procesele verbale de interceptare și înregistrare

a convorbirilor telefonice din 20.11.2010, de percheziție din 28.01.2011 a celulei nr.

2 din Penitenciarul nr. 5, or. Cahul, de examinare a obiectului din 28.02.2011 și

09.03.2011, confirmă pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Neîntemeiat, instanța a respins proba acuzării cu referire la declarațiile

martorului Ribalco V., care la momentul comiterii infracțiunii, se deținea cu

inculpatul în aceiași celulă și care la urmărirea penală a declarat că în prezența sa

Bludari I. o telefona pe numita Ina, o amenința că o va taia dacă nu-i va da bani.

2014, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că învinuirea înaintată inculpatului nu își găsește

confirmare, fiind justă concluzia primei instanțe privind achitarea lui.

Calendari, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că hotărârea contestată nu curpinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

octombrie 2014, recursul a fost admis, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că instanța de apel, contrar cerințelor art. 414

Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără

argumentare cuvenită, asupra motivelor invocate în apel de către procuror, care

confirmă vinovăția inculpatului și, anume asupra declarațiilor părții vătămate care a

2

dat aceleași declarații atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul ședinței de

judecată, indicând că „anume de pe numărul de telefon ridicat în cadrul percheziției

la Bludari Ion, a fost telefonată cu amenințări pe numerele de telefoane xx și xx ce-i

aparțin”, a martorilor Ormanji G., Cozma S., Chirila P., care au declarat că „în

cadrul percheziției în celula unde se deține inculpatul Bludari I. de la ultimul au fost

ridicate cartele SIM a operatorului de telefonie mobilă Orange, iar de la Cucereanu

Gheorghe care se deținea în aceeași celulă cu Bludari Ion, a fost depistat telefonul

mobil de model Nokia 1208, de la care s-au efectuat apelurile telefonice”, probele

scrise, ca procesul-verbal privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor

telefonice din 20.112010 cu stenograma convorbirilor dintre Posajenicova I. și

Bludari I., procesul-verbal de percheziție din 28.01.2011 în celula nr. 2 din

Penitenciarul 5 or. Cahul, potrivit căruia la Bludari Ion a fost depistată și ridicată

cartela SIM Orange cu nr. 1009/0346/6576/3, în pantoful lui Cucereanu G. a fost

depistat și ridicat un telefon mobil de model „Nokia 1208” cu imei

358090012113020, fără cartele SIM, cu acumulator, în stare de funcționare,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 28.02.2011 - descifrări computerizate

ale apelurilor telefonice în regim de intrare - ieșire efectuate de la telefonul mobil de

model „Nokia 1208” pe perioada 01.10.2010 până la 28.01.2011, la cartela SIM cu

nr. xx a fost înregistrat un apel cu nr. 078398066 pe data de 25.01.2011 ora 11:48,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.03.2011 - descifrări computerizare

ale apelurilor telefonice în regim de intrare - ieșire la nr. de telefon ce aparține lui

Posajenicova I. xx au fost înregistrate mai multe apeluri telefonice în regim de

intrare - ieșire către nr. de telefon xx, ce aparține lui Bludari I., pe data de

29.10.2010, 31.10. 2010, 01.11.2010, 08.11.2010, 09.11.2010, 27.12.2010,

21.12.2010, că neîntemeiat a fost respinsă proba acuzării cu referire la declarațiile

martorului Rîbalco V., care la momentul comiterii infracțiunii de către Bludari I., se

deținea cu ultimul în celula nr. 2 a Penitenciarului 5, or. Cahul, și care la urmărirea

penală a declarat că „în prezența sa, Bludari I. o telefona pe numita Ina, amenințând-

o că o va tăia, dacă nu îi dă bani”.

La fel, instanța de apel, neîntemeiat a respins demersul procurorului privind

dispunerea efectuării constatării tehnico științifică fonoscopică a convorbirilor

telefonice și nu a prezentat argumentele concrete în susținerea hotărârii sale, astfel

acuzarea fiind lipsită de posibilitate de a prezenta probe suplimentare, posibile,

necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei penale.

Superficial s-a expus instanța de apel asupra declarațiilor părții vătămate

privind comiterea șantajului de către Bludari Ion, care anterior (urmăririi penale și

examinarea judiciară) nu l-a văzut și nu cunoștea persoana inculpatului nefiind

confirmate prin probe concludente, pertinente și veridice, de rând ce fiind audiată în

instanța de apel, partea vătămată a relatat că a avut o perioadă îndelungată de

convorbiri telefonice cu persoana, care a aflat că îl cheamă Bludari Ion, și o șantaja

cu amenințare de a aplica violența fizică în privința sa și a rudelor sale, pentru a-i fi

transmiși banii, în suma de 2000 lei, prin expedierea numerelor de cod de pe cartele

de reîncărcare la suma respectivă, ulterior i-a transmis prin telefon și o fotografie

de-a sa, însă a șters-o din memoria telefonului… persoana respectivă de pe

3

fotografie seamănă cu inculpatul Bludari I., numai că era mai slab pe fotografie

decât în prezent.

Instanța de apel, reținând ca neveridice declarațiile părții vătămate, pripit a

ajuns la concluzia de a aprecia critic declarațiile martorilor Cozima S., Cojocaru D.,

Chirilă P., Stoianov I., Cucereanu G., Harcomeț V., cât și probele scrise plângerea de

la Posajenicona I., procesul-verbal privind actele de constatare din 19.10.2010;

procesul-verbal de ridicare din 17.11.2010, procesul-verbal privind interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice din 20.11.2010, procesul verbal privind

aprecierea informației culese din 20.11.2010, procesul verbal de examinare a

obiectului din 20.11.2010, procesul verbal de percheziție din 28.01.2011, procesul

verbal de percheziție (control, cercetare) și ridicare din 28.01.2011, procesul verbal

de examinare a obiectului cu foto-tabel din 03.02.2011, procesul verbal de predare a

informației în cadrul efectuării măsurii operative de investigații „Culegerea

informației de la instituțiile de comunicații electronice” conform interpelării nr.

0696/11, procesul verbal de examinare a obiectului din 28.02.2011, procesul verbal

de examinare a obiectului din 09.03.2011, procesul verbal de examinare a obiectului

din 09.03.2011.

Prin urmare, instanța nu a analizat probele respective, din care rezultă că în

agenda telefonului mobil de model Nokia cu Imei 358090012113020, care a fost

ridicat din celula unde se deținea Bludari I., în Penitenciarul nr. 5 Cahul, era

înregistrat și numărul de telefon xx sub numele Ina, care aparține părții vătămate

Posajenicova I., și nu a dat apreciere corectă nici proceselor verbale de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice de pe telefoanele mobile cu nr. xx, xx, xx ce

aparțin lui Bludari I., și nr. de telefon xx, ce aparține Posajenicova I.

Nu au fost apreciate la modul cuvenit nici declarațiile martorului Rîbalco V.,

care executa pedeapsa împreună cu Bludari Ion în celula din Penitenciarul nr. 5, care

a indicat la urmărirea penală, că „..pe telefonul mobil de model „Nokia”, ce a fost

depistat la deținutul Cucereanu Gheorghe, toți patru deținuți din celula respectivă se

foloseau de el de aproximativ 3 luni. Acest telefon mobil a apărut la ei în celulă

aproximativ în luna noiembrie 2010, care era luat din altă celulă. Deținutul Bludari

I., în prezența sa a discutat de pe telefonul dat cu o fată pe nume Ina în luna

noiembrie 2010....pe care o amenința și îi cerea să îi transmită bani prin vreun

cunoscut de-al său, pe care îl va indica el...o amenința că o va tăia...”, declarații

confirmate parțial și prin declarațiile martorilor Harcomeț V. și Cucereanu Gh., care

au indicat, că „...în urma percheziției, din celula în care-și ispășeau pedeapsa, de la

Cucereanu Gh. a fost ridicat un telefon mobil de model „Nokia”, iar de la Bludari I.

o cartelă SIM de la compania de telefonie mobilă „Orange”.

decembrie 2016, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel, a conchis că prima instanță just a ajuns la concluzia că

lipsesc probe, ce dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, prevăzute

de art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Andronic, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

4

Recurenta a indicat că decizia este ilegală și emisă contrar probelor

administrate, deoarece instanța de apel s-a expus într-un mod superficial asupra

declarațiilor părții vătămate și nu a dat apreciere declarațiilor martorului Rîbalco V.,

cât și probelor scrise, care au fost acumulate în cadrul urmăririi penale și prezentate

de acuzare, întru confirmarea vinovăției inculpatului.

Instanța nu a dat o apreciere corectă nici proceselor-verbale de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice de pe telefoanele mobile cu nr. xx, xx, xx ce

aparțin inculpatului, și nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate.

iunie 2017, recursul a fost admis, casată total decizia atacată și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel nu a respectat prevederile art.

414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) și 436 alin.(2) Cod de procedură, deoarece a

ignorat totalmente indicațiile date anterior de instanța de recurs, și, în mod repetat, a

admis erori de drept ce duc la casarea hotărârii adoptate.

Partea motivantă a deciziei nu cuprinde motivarea concluziilor instanței de

apel, formate în rezultatul verificării sentinței atacate, în raport cu motivele

invocate de apelant și probele din dosar, reieșind din indicațiile formulate de către

instanța de recurs, prin care s-a specificat că la judecarea cauzei instanța de apel

urmează să dea o apreciere cuvenită probelor înaintate de către acuzare, și anume:

declarațiile martorilor Cozima S., Cojocaru D., Chirilă P., Stoinov I., Cucereanu

Gh., Harcomeț V., care evident au rămas fără apreciere.

Instanța a expus desfășurat toate probele cercetate în cadrul ședințelor de

judecată, a descris amănunțit conținutul lor, le-a completat cu date mărturisite de

părți la etapa judecării apelurilor, însă nu a dat apreciere probatoriului administrat

în cauză, formulând câteva concluzii de ordin general, care au determinat instanța

să mențină sentința de achitare. Omisiunea instanței de apel de a face o analiză a

probatoriului administrat așa cum a menționat instanța de recurs și de a se expune

argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine o lacună care nu poate

fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor și în mod

repetat urmează a fi înlăturată de instanța de apel la rejudecarea cauzei.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină seama de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 și 419 Cod de procedură penală, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cu respectarea indicațiilor expuse în decizia

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07 octombrie 2014 și să

adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod

de procedură penală.

octombrie 2018, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Bludari Ion a fost condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu

aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu amendă în mărime de

900 unități convenționale, ce constituie 18.000 lei.

5

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, prin prezenta decizie și sentința Judecătoriei

Sângerei din 28.03.2013, lui Bludari Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10

ani închisoare, cu amendă în mărime de 900 unități convenționale, ce constituie

18.000 lei, cu executare în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a constatat că la 11 octombrie 2010, inculpatul Bludari Ion,

urmând scopul dobândirii prin șantaj a bunurilor altei persoane, a telefonat-o de pe

numerele de telefoane xx și xx, amenințând-o cu moartea și aplicarea violenței pe

Posajenicova Ina și rudele acesteia, a cerut de la aceasta să-i transmită suma de bani

în mărime de 2000 lei, pentru faptul că în anul 2009 i-a rănit sentimentele.

Astfel, apelurile telefonice cu amenințări cu moartea și aplicarea violenței în

privința lui Posajenicova Ina și a rudelor acesteia, au continuat periodic, până la

sfârșitul anului 2010.

La 15 octombrie 2010, fiind amenințată de Bludari Ion, Posajenicova Ina a

procurat cartela Orange PrePay cu prețul de 50 lei, după care a expediat mesaj cu

codul de reîncărcare la numărul de telefon de care se folosea Bludari Ion. După

reîncărcarea cartelei telefonice, Bludari Ion, prin șantaj cerea transmiterea sumei de

bani în valoare de 1900 lei, amenințând-o pe Posajenicova Ina cu moartea și

aplicarea violenței în caz de refuz de a transmite banii.

Inculpatul a solicitat în scris examinarea cauzei în lipsa sa, iar apărătorul

Cazacu D., a confirmat refuzul inculpatului de a participa la judecarea cauzei,

nefiind astfel încălcate drepturile inculpatului la un proces echitabil.

În ședința de judecată a instanței de fond, inculpatul a declarat că nu

recunoaște vina, nu cunoaște partea vătămată, în cadrul perchețiziei în celula în care

stătea cu Rîbalco și Harcomeț, la el a fost găsită o cartelă Orange care îi aparține lui

Rîbalco, care avea la sfârșit numerele 335, dar el nu a sunat pe nimeni de pe

telefonul mobil.

Totodată, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 189

alin. (2) lit.d) Cod penal, este dovedită pe deplin prin cumul de probe administrate.

Astfel, partea vătămată Posajenicova I., a declarat în ședința de judecată a

instanței de fond că, la sfârșitul anului 2009, prin intermediul mesajelor, a făcut

cunoștință cu o persoană pe nume Ion, cu care a început să comunce prin telefon pe

număr Orange. Sunetele aveau loc după ora 18.00 pînă la 24.00. Peste vreo lună, Ion

i-a spus că el stă la închisoare. S-a speriat și a vrut să înceteze discuțiile. Ion i-a spus

că are înregistrate toate discuțiile lor pe dictofon și a cerut de la ea 2000 lei și

telefonul ei, că dacă nu-i va da banii și telefonul va pune discuțiile lor intime și poza

ei pe internet. Nu mai răspundea la sunete, iar Ion trimetea mesaje cu conținutul

„ridică receptorul deoarece va fi mai rău”. Inculpatul Bludari Ion din sală este cel

care o telefona, întrucât i-a trimis poza lui, dar pe care a șters-o din telefon. În anul

2010, aproximativ luna octombrie, a primit un apel telefonic de la persoana Roman,

care i-a spus că dorește să facă cunoștință cu ea. Mai târziu, a recunoscut că este tot

Ivan și i-a amintit de istoria veche, zicând că i-a trădat sentimentele, l-a amăgit și că

trebuie să-i compenseze banii care i-a cheltuit cu ea pe sunete, adică 2000 lei. Banii

trebuiau transmiși până pe data de 15.10.2010. Nu a găsit bani până la data stabilită

și inculpatul a început să o amenințe cu răfuiala fizică, că o va duce în pădure și o va

6

îngropa, că o va vinde peste hotare, că va face rău familiei ei. A înțeles amenințările

ca reale. Apoi Ivan i-a cerut să-i cumpere cartela Orange Pre Pay, pe care dânsa a

cumpărat-o în valoare de 50 lei și i-a dictat codul de pe cartelă. A înțeles că singură

nu se va putea isprăvi, s-a adresat la poliție și a început să înregistreze convorbirile.

Pe 21.12.2010 a primit ultimul sunet din partea lui Ivan de pe nr. xx. A sunat de pe

mai multe numere, ține minte nr.xx. Numărul ei de telefon este xx. Nu cunoaște

dacă în 2009 Ivan o telefona de pe același număr de pe care o telefona și în 2010. În

convorbiri a cerut să se întâlnească cu el pentru ca să fie prins momentul transmiterii

banilor, dar el cerea să-i cumpere cartele de reîncărcare. Ivan vorbea cu ea în limba

rusă.

Aceste declarații, fiind susținute de ea și în instanța de apel, sunt veridice,

consecvente, deoarece coroborează atât cu cele date de ultima în cadrul urmăririi

penale, cât și în prima instanță, din care rezultă cu certitudine circumstanțele

comiterii faptei de către inculpat, și anume că a telefonat-o de pe numerele de

telefoane xx și xx, a amenințat-o cu moartea, cu aplicarea violenței pe dânsa și

rudele ei, a cerut să-i transmită suma de 2000 lei, pentru faptul că în anul 2009 i-a

rănit sentimentele. Fiind amenințată de inculpat, partea vătămată a procurat cartela

Orange PrePay, cu prețul de 50 lei, după care a expediat mesaj cu codul de

reîncărcare la numărul de telefon de care se folosea Bludari I. După reîncărcarea

cartelei telefonice, inculpatul, prin șantaj a cerut transmiterea sumei de bani în

valoare de 1900 lei, amenințând-o cu moartea și aplicarea violenței în caz de refuz

de a-i transmite banii.

Martorii Ormanji G., Cozma S., Cojocaru D., Chirilă P. și Stoianov I., au dat

declarații similare, relatând că în urma efectuării percheziției în celula nr. 2 din

Penitenciarului nr. 5 Cahul, în care se dețineau Cucereanu, Harcomeț, Rîbalco și

Bludari la Cucereanu a fost depistat un telefon mobil de model Nokia, iar la Bludari

I. o cartelă SIM Orange, obiecte ce au fost înregistrate în procesul-verbal și

transmise colaboratorilor de poliție, care au participat la percheziție. Martorii

nominalizați, în instanța de apel și-au susținut declarațiile date anterior.

Martorul Harcomeț V., a comunicat că a stat într-o celulă cu Rîbalco,

Cucereanu și Bludari I.. Nu a văzut ca în timpul percheziției să se găsească vreun

telefon. Nu a văzut ca cineva să vorbească la telefon. De la colaboratorii

penitenciarului a auzit că în celula nr. 2 s-a găsit un telefon. La penitenciarul nr. 5

Cahul toți deținuii au cartele SIM, declarații pe care le-a susținut și în instanța de

apel.

Martorul Cucereanu G. a lămurit că, a stat într-o celulă cu Bludari I. Pe

23.02.2011 a fost efectuată o percheziție și colaboratorii administrației au ridicat de

la dânsul un telefon mobil de model „Nokia”, care i l-a transmis Rîbalco pînă la

percheziție. Nu cunoaște ce cartelă era în acest telefon. Toți deținuții se foloseau de

telefon, inclusiv și Bludari I. Cîte odată se foloseau toți de o cartelă, altă dată fiecare

de cartela sa. Bludari I. vorbea cu părinții săi, nu a auzit să discute cu vreo prietenă,

declarații susținute și în instanța de apel.

Martorul Rîbalco V. a relatat în cadrul urmăririi penale că, la 28.01.2011 se

afla în celula nr. 02 împreună cu deținuții Harcomeț, Cucereanu și Bludari I., când

colaboratorii instituției penitenciare, împreună cu doi colaboratori de poliție, au

7

efectuat o percheziție. La Cucereanu G. a fost depistat și ridicat, din ciorapul

piciorului, un telefon mobil de model „Nokia”. Apoi a fost scos în coridor. Ce s-a

petrecut mai departe în celulă nu a văzut, însă a aflat de la Bludari I. că a fost

depistată o cartelă SIM „Orange”. De telefonul mobil de model „Nokia” depistat la

Cucereanu G., toți patru deținuți din celula respectivă se foloseau. Bludari I., în

prezența sa, a discutat la telefonul dat cu o fată pe nume Ina în luna noiembrie 2010

și o amenința, cerea să-i trimită bani printr-un cunoscut de al său, pe care îl va

indica el, însă fata nu i-a dat bani, în rezultat la ce Bludari I. o amenința că o va tăia.

Ulterior, a aflat de la ultimul că Ina a înaintat o plângere în privința lui la organele

de poliție.

Declarațiile martorilor Ormanji G., Cozma S., Cojocaru D., Chirilă P.,

Stoinov I., Harcomeț V., Cucereanu G. și Rîbalco V. sunt utile, veridice,

coroborează cu declarațiile părții vătămate și combat argumentele inculpatului

precum că dânsul n-a comis infracțiunea imputată, cât și confirmă faptul că anume

Bludari I. a comis această infracțiune, că anume el a telefonat-o pe Posajenicova I.

de pe numerele de telefoane xx și xx, a amenințat-o cu moartea și aplicarea violenței

pe dânsa și pe rudele ei, a cerut să-i transmită suma de 2000 lei, pentru faptul că în

anul 2009 i-a rănit sentimentele. De asemenea că, fiind amenințată de inculpat,

partea vătămată a procurat cartela Orange PrePay, cu prețul de 50 lei, după care a

expediat mesaj cu codul de reîncărcare la numărul de telefon de care se folosea

inculpatul. După reîncărcarea cartelei telefonice, Bludari I., prin șantaj a cerut

transmiterea sumei de 1900 lei, amenințând-o pe Posajenicova I. cu moartea și

aplicarea violenței în caz de refuz de a-i transmite banii.

Vinovăția inculpatului este dovedită și prin probele scrise, inclusiv:

procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 17.11.2010;

procesul-verbal privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice

din 20.11.2010, cu stenograma convorbirilor între Posajenicova I. și Bludari I.;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.11.2010, a două cartele de

reîncarcare Orange Prepay cu valoarea de 50 lei, fiecare, bon fiscal nr. 402;

procesul-verbal de percheziție din 28.11.2011 în celula nr. 2 din

Penitenciarul nr. 5, or. Cahul, în cadrul cărei, în regiunea abdomenului lui Bludari

I., a fost depistată și ridicată o cartela SIM Orange cu nr. 1009/0346/6576/3, iar în

pantoful lui Cucereanu G. a fost depistat și ridicat un telefon mobil de model Nokia

1208 cu imei-358090012113020, fără cartela SIM, cu acumulator, în stare de

funcționare;

procesul-verbal de examinare a telefonului mobil de model ”Nokia 1208”, cu

imei - 358090012113020, cartela SIM Orange cu nr.xx. La capitolul „Agenda

telefonului” este înregistrat nr. telefon xx - „Ина”, care aparține părții vătămate

Posajenicova I., cu fototabel;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.03.2011 - descifrările

computerizate ale apelurilor telefonice în regim de intrare-ieșire efectuate de la nr.

de telefon xx, ce aparține părții vătămate Posajenicova I., pe perioada 01.10.2010

pînă la 27.02.2011. La nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate au fost

înregistrate mai multe apeluri telefonice în regim intrare-ieșire către nr. de telefon

8

xx ce aparține lui Bludari I. pe data de 05.11.2010 de 4 ori între orele 06.45 pînă la

ora 06.54. La nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate au fost înregistrate mai

multe apeluri telefonice în regim intrare-ieșire către nr. de telefon xx ce aparține lui

Bludari I. pe data de 29.10.2010, 31.10.2010, 01.11.2010, 08.11.2010, 09.11.2010,

27.11.2010, 21.12.2010 în total 32 apeluri intrare-ieșire;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.03.2011 - descifrările

computerizate ale apelurilor telefonice în regim de intrare-ieșire efectuate de la nr.

de telefon xx pe perioada 01.10.2010 pînă la 18.02.2011. La nr. de telefon xx, ce

aparține lui Bludari I. au fost înregistrate mai multe apeluri telefonice în regim

intrare-ieșire către nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate Posajenicova I. pe

data de 29.10.2010, 31.10.2010, 01.11.2010, 08.11.2010, 09.11.2010, 27.11.2010,

21.12.2010 în total 32 apeluri intrare-ieșire;

proces-verbal de examinare a obiectului din 09.03.2011 - descifrările

computerizate ale apelurilor telefonice în regim de intrare-ieșire efectuate de la nr.

de telefon xx pe perioada 01.10.2010 pînă la 21.01.2011. La nr.de telefon xx, ce

aparține lui Bludari I. au fost înregistrate mai multe apeluri telefonice în regim

ieșire către nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate Posajenicova I. pe data de

05.11.2010 de 4 ori între orele 06.45 pînă la ora 06.54;

raportul de expertiză judiciară nr.1233 din 15 noiembrie 2016, că la

convorbirile înregistrările audio cu denumirile: ws 10034 din 25.08.2009; ws 10036

din 26.08.2009; ws 10037 din 25.07.2009; ws 10040 din 26.07.2009; ws 10041 din

28.07.2009; ws 10045 din 11.08.2009; ws 10049 din 14.08.2009; ws 10050 din

14.08.2009 „file i wav”, depistate pe purtătorul de informație CD - R disc de model

„ACME ”, prezentat la cercetare, participă 2 persoane cu voce de bărbat și femeie.

Convorbirile sunt întreținute în limba rusă. Informația prezentată la cercetare nu

este valabilă pentru efectuarea unui examen comparativ în vederea stabilirii

persoanei după fonograma vorbită.

Or, declarațiile inculpatului nu corespund adevărului, sunt mincinoase și date

în scopul de a se eschiva de la răspundere penală, pentru fapta comisă, și acestea se

combat de întreaga sistemă de probe administrate și analizate mai sus.

Prima instanță neîntemeiat și-a bazat soluția pe declarațiile inculpatului, odată

ce versiunea lui a fost combătură prin declarațiile părții vătămate Posajenicova I.,

că anume inculpatul i-a spus ...„ este la libertate și ușor poate să o găsească, că

dânsa i-a trădat sentimentele, l-a amăgit și astfel trebuie să-i compenseze banii care

i-a cheltuit cu ea pe sunete, după calculele lui 2000 lei. Banii trebuiau transmiși

până pe data de 15.10.2010. Nu a găsit bani până la data stabilită și Ivan a început să

o amenințe cu răfuiala fizică, că o va duce în pădure și o va îngropa, că o va vinde

peste hotare, că va face rău familiei ei. A înțeles amenințările ca reale. Apoi Ivan i-a

cerut să-i cumpere cartela Orange Pre Pay”.

Prin urmare, declarațiile părții vătămate, urmează a fi apreciate ca veridice,

deoarece sunt consecvente, gândurile sunt expuse consecutiv, fiind confirmate și de

martorii Ormanji G., Cozma S., Cojocaru D., Chirilă P, Stoianov I., Harcomeț V.

Cucereanu G. și Rîbalco V., cât și de întreaga sistemă de probe analizată și apreciată

mai sus prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

9

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 189 alin. (2),

lit. d) Cod penal, ca șantajul, adică cererea de a transmite bunurile proprietarului,

comisă prin amenințarea cu aplicarea violenței și cu amenințarea cu moartea asupra

persoanei și a rudelor acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61 Cod

penal, că inculpatul anterior a fost condamnat de patru ori, inclusiv la închisoare

pentru o durată lungă de timp, ce denotă că el nu a stat pe calea corijării și

reeducării, nu a tras concluzii necesare și a continuat insistent să comită infracțiuni,

astfel că pedepsele anterioare, cât și pedeapsa sub formă de închisoare, nu a dus la

scopul prevăzut de lege, de îndreptare și corectare, fiind în prezența circumstanței

agravante, comiterea infracțiunii de către o persoană care a mai săvârșit infracțiuni,

concluzionând că îndreptarea și corectarea lui Bludari I. nu este posibilă fără izolare

de societate.

Concomitent, reieșind din faptul că inculpatul anterior a fost condamnat de

două ori la închisoare pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, și din nou a săvârșit o

infracțiune cu intenție, din categoria celor grave, adică a comis infracțiunea în stare

de recidivă periculoasă, pedeapsa cu închisoare urmează a-i fi aplicată conform

prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, pe un termen de 6 ani, cu amendă în mărime

de 900 unități convenționale.

instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a invocat, că în cadrul urmăririi penale și cercetărilor judecătorești

nu au fost prezentate probe ce ar fi probat faptul că dânsul a săvârșit fapta de care a

fost recunoscut vinovat.

Vinovăția sa este bazată doare pe presupuneri, iar potrivit art. 8 Cod de

porcedură penală, toate dubiile în provarea vinovăției care nu pot fi înlăturate,

urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

Potrivit art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile

martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în

absența lor.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

10

Sub acest aspect se reține că în recursul de pe rol, în pofida prevederilor

enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de

drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 11. din decizie).

Rezultă, că recursul ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 11. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 10. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, respectând întocmai stipulările

din art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, că judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel urmează să audieze din nou martorii

acuzării declarațiile căror constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate

Posajenicova I., ale martorilor Ormanji G., Cozma S., Cojocaru D., Chirilă P.,

Stoianov I., Harcomeț V., Cucereanu G. și Rîbalco V., ultimul relatând că a auzit

personal cum inculpatul suna partea vătămată cerându-i bani prin amenințări cu

aplicarea violenței, procesul verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din

17.11.2010; procesul verbal privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor

telefonice din 20.11.2010, cu stenograma convorbirilor între Posajenicova I. și

Bludari I.; procesul verbal de examinare a obiectului din 20.11.2010, a două cartele

de reîncarcare Orange Prepay cu valoarea de 50 lei, fiecare, bon fiscal nr. 402;

procesul-verbal de percheziție din 28.11.2011 în celula nr. 2 din Penitenciarul nr. 5,

or. Cahul, în cadrul cărei de la Bludari I. a fost ridicată cartela SIM Orange cu nr.

1009/0346/6576/3, iar de la Cucereanu G. a fost ridicat telefonul mobil Nokia 1208

cu imei-358090012113020, fără cartela SIM, cu acumulator, în stare de

funcționare; procesul verbal de examinare a telefonului mobil „Nokia 1208”, cu

imei - 358090012113020, cartela SIM Orange cu nr.xx, la capitolul „Agenda

11

telefonului” fiind înregistrat nr. telefon xx - „Ина”, care aparține părții vătămate

Posajenicova I., cu fototabel; procesul verbal de examinare a obiectului din

09.03.2011 - descifrările computerizate ale apelurilor telefonice în regim de intrare-

ieșire efectuate de la nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate Posajenicova I.,

pe perioada 01.10.2010 până la 27.02.2011. la nr. de telefon xx, ce aparține părții

vătămate fiind înregistrate mai multe apeluri telefonice în regim intrare-ieșire către

nr. de telefon xx ce aparține lui Bludari I. pe data de 05.11.2010 de 4 ori între orele

06.45 pînă la ora 06.54, la nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate fiind

înregistrate mai multe apeluri telefonice în regim intrare-ieșire către nr. de telefon

xx ce aparține lui Bludari I. pe data de 29.10.2010, 31.10.2010, 01.11.2010,

08.11.2010, 09.11.2010, 27.11.2010, 21.12.2010 în total 32 apeluri intrare-ieșire;

procesul verbal de examinare a obiectului din 09.03.2011 - descifrările

computerizate ale apelurilor telefonice în regim de intrare-ieșire efectuate de la nr.

de telefon xx pe perioada 01.10.2010 pînă la 18.02.2011, la nr. de telefon xx, ce

aparține lui Bludari I. fiind înregistrate mai multe apeluri telefonice în regim

intrare-ieșire către nr. de telefon xx, ce aparține părții vătămate Posajenicova I. pe

data de 29.10.2010, 31.10.2010, 01.11.2010, 08.11.2010, 09.11.2010, 27.11.2010,

21.12.2010 în total 32 apeluri intrare-ieșire; proces verbal de examinare a

obiectului din 09.03.2011 - descifrările computerizate ale apelurilor telefonice în

regim de intrare-ieșire efectuate de la nr. de telefon xx pe perioada 01.10.2010 pînă

la 21.01.2011, la nr.de telefon xx, ce aparține lui Bludari I. fiind înregistrate mai

multe apeluri telefonice în regim ieșire către nr. de telefon xx, ce aparține părții

vătămate Posajenicova I. pe data de 05.11.2010 de 4 ori între orele 06.45 pînă la ora

06.54; raportul de expertiză judiciară nr.1233 din 15.11.2016, că la convorbirile

înregistrările audio cu denumirile: ws 10034 din 25.08.2009; ws10036 din

26.08.2009; ws 10037 din 25.07.2009; ws 10040 din 26.07.2009; ws 10041 din

28.07.2009; ws 10045 din 11.08.2009; ws 10049 din 14.08.2009; ws 10050 din

14.08.2009 „file i wav”, depistate pe purtătorul de informație CD - R disc de model

„ACME ”, prezentat la cercetare, participă 2 persoane cu voce de bărbat și femeie.

Convorbirile sunt întreținute în limba rusă. Informația prezentată la cercetare nu

este valabilă pentru efectuarea unui examen comparativ în vederea stabilirii

persoanei după fonograma vorbită, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanț de apel

indicând detaliat motivele pentru care a respins versiunile și dovezile apărării,

probele administrate pe caz demonstrând elocvent prezența în acțiunile inculpatului

a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal (pct. 10. din

decizie).

Totodată, pedeapsa a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane (pct. 10. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

12

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 11. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită

a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

13

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bludari Ion

Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

octombrie 2018, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 06 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Elena Cobzac

Victor Boico

14