1ra-388/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-388/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-388/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, în cauza

penală privind-o pe

Brudari Irina Xxxxxx, născută la xxxxxxxx, originară și

domiciliată r-nul Xxxxxxxx s. Xxxxxxxx, str. Xxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Brudari Irina Xxxxxx, a

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

la 130 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

A fost încasat de la Brudari Irina în beneficiul lui Gacichevici Gheorghe,

prejudiciul material cauzat în sumă de 6.130 lei.

S-a încasat de la Brudari Irina în beneficiul lui Gacichevici Gheorghe, 100 lei,

cu titlu de despăgubiri morale.

De asemenea, a fost încasat de la Brudari Irina în folosul statului taxa de stat

în sumă de 183 lei.

12.03.2016, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în timp ce

efectua menaj prin gospodăria lui Gacichevici Gheorghe din r-nul Xxxxxxxx s.

Xxxxxxxx str. Xxxxxxxx și avea grijă de copilul minor al ultimului, în mod tainic a

sustras din casa acestuia bunuri materiale și anume: o brățară din argint cu

greutatea de circa 14-15 gr., la prețul de 1.000 lei; un lănțișor din aur cu greutatea de

1

3 gr., la preț de 2.700 lei; un stan femeiesc din blană artificială de culoare sură la

preț de 500 lei; trei perechi de cercei (bijuterii) la preț de 50 lei o pereche; cosmetică

pentru femei în sumă de 700 lei; două perechi de colanți-culoare neagră veche, la

preț de 50 lei și o pereche la preț de 250 lei, și un USB - memorie card

„Siliconpower” de 16 Gb, la preț de 350 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit

locul infracțiuni, cauzând astfel părții vătămate prejudiciu material în proporții

considerabile, în sumă totală de 5.700 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatei Brudari I. a fost calificată de drept în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal și anume – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Gheorghe, solicitând ca împotriva inculpatei să fie intentat dosar penal pentru

darea de declarații false și să fie încasat din contul lui Brudari I. prejudiciul moral în

mărime de 50.000 lei.

În motivarea apelului declarat, a indicat că starea sănătății a concubinei, Gudz

Elena, s-a înrăutățit simțitor din cauza acțiunilor inculpatei, ea a fost nevoită să

urmeze tratament și să suporte crize nervoase, fapt confirmat prin extrasul din fișa

medicală a bolnavului, astfel încât consideră că a avut de suferit un prejudiciu

moral substanțial, ce urmează a fi recuperat de inculpată.

Totodată, apelantul a invocat că inculpata în ședința de judecată a dat

declarații false, motiv pentru care consideră că aceasta urmează să fie atrasă la

răspundere penală și în privința ei să fie intentat dosar penal pe faptul dat.

2016, a fost admis parțial apelul declarat, fiind casată parțial sentința în partea

încasării prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de

către Gacichevici Gheorghe în partea solicitării prejudiciului moral.

A fost încasat de la Brudari I. în beneficiul lui Gacichevici Gheorghe cu titlu de

prejudiciu moral suma de 1.000 lei, în rest pretențiile au fost respinse ca nefondate

și exagerate.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

instanță a stabilit corect starea de fapt și de drept, ce corespunde probelor din

dosar, care au fost apreciate obiectiv, încadrând just acțiunile inculpatei în baza

dispozițiilor art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul părții vătămate privind

darea de către inculpată a declarațiilor false, deoarece ținând cont de prevederile

art. 325 Cod de procedură penală, ultimei nu i s-a adus ca învinuire depunerea

declarațiilor false și instanța nu poate judeca cauza depășind limitele învinuirii

aduse acesteia de către organul de urmărire penală. Tot la acest capitol, instanța de

apel a notat că, competența instanței de judecată cuprinde exclusiv înfăptuirea

2

justiției, fiind independentă și imparțială, astfel încât în situația în care Gacichevici

Gh. consideră că au fost încălcate careva relații sociale protejate de legislația penală,

se poate adresa la organele de resort potrivit modalității prevăzute de legislația în

vigoare, instanța de judecată neavând competența de a intenta dosare penale în

privința a careva persoane.

Referitor la prejudiciul moral încasat de către prima instanță, instanța de apel

a considerat că suma de 100 lei nu este proporțională prejudiciului cauzat, iar la

determinarea cuantumului prejudiciului moral urmând a se ține cont de echilibrul

suferințelor morale cauzate și starea materială a făptuitorului, în cele din urmă

suma de 1.000 lei constituie o satisfacție echitabilă pentru partea vătămată

Gacichevici Gh., fiind proporțională suferințelor psihice cauzate prin acțiunile

inculpatei, din care motiv a fost admisă parțial acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului moral.

Ce ține de solicitarea părții vătămate de a încasa din contul inculpatei în

beneficiul concubinei sale, Gudz E., cu titlu de prejudiciu moral suma de 50.000 lei,

instanța de apel a respins-o ca neîntemeiată, deoarece ultima nu a fost recunoscută

ca parte vătămată și nici ca parte civilă, nu a înaintat acțiune civilă din numele ei în

acest proces penal.

Gorencu Cornelia în numele inculpatei, prin care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, prin care de la Brudari I. s-a încasat în beneficiul părții

vătămate 100 lei, cu titlu de despăgubiri morale.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanța de apel admițând parțial apelul părții vătămate în latura civilă, nu a

indicat motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, nu a motivat tangența

apariției suferințelor psihice ale concubinei părții vătămate în speța dată în raport

cu acțiunile comise de inculpată;

- partea vătămată depunând acțiunea civilă era obligată să prezinte probe în

dovedirea circumstanțelor invocate, cât și a prejudiciului solicitat, fapt ignorat de

ultima. Instanța de apel încasând din contul inculpatei prejudiciul moral în mărime

de 1.000 lei nu și-a motivat soluția adoptată. Mai mult ca atât, concubina părții

vătămate nu este parte civilă pe dosar, nu are tangență la cauza penală dată;

- prejudiciul moral încasat este excesiv, nejustificat și neprobat, iar suma de

100 lei este echitabilă, deoarece sentința de condamnare prin sine i-a adus părții

vătămate o satisfacție morală;

- instanța de apel a ignorat faptul, că inculpata are o vârstă tânără – 18 ani, nu

este angajată în câmpul muncii, prin urmare are o stare materială dificilă;

- inculpata și-a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate, de cele

comise se căiește sincer, nu a rămas pasivă față de fapta comisă conștientizând

consecințele survenite, și-a cerut scuze de la partea vătămată chiar în fața instanței

de judecată, pentru prima oară a săvârșit o infracțiune.

3

În drept, recursul ordinar este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece în speță nu se constată

prezența a careva erori de drept, ce ar servi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei contestate. Instanța de apel corect a admis parțial apelul

declarat de partea vătămată în partea solicitării încasării prejudiciului moral,

încasând în beneficiul acesteia suma de 1.000 lei.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

Reieșind din conținutul recursului, autorul invocă ca temei pentru recurs

prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, menționând anume că

hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de majorare

a cuantumului prejudiciului moral cauzat părții vătămate de la 100 lei, precum a

stabilit prima instanță, la 1.000 lei, considerând că ultima este o sumă excesivă,

nejustificată și neprobată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată, că autorul

nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite și nici pedeapsa stabilită inculpatei, invocând doar dezacordul

cu cuantumul despăgubirii pentru prejudiciului moral cauzat părții vătămate și

stabilit de către instanța de apel, din care motiv va fi supusă verificării hotărârea

judecătorească contestată sub aspectul laturii civile în partea stabilirii prejudiciului

moral.

Așadar, în prezenta speță, rezultând din concluziile menționate în partea

motivată a hotărârii instanței de apel, se reține că această instanță la capitolul

stabilirii cuantumului prejudiciului moral a considerat că suma de 100 lei stabilită și

încasată de către prima instanță nu este o sumă proporțională prejudiciului cauzat

părții vătămate, iar pentru a fi o satisfacție echitabilă pentru partea vătămată suma

de 1.000 lei va fi una proporțională suferințelor psihice cauzate prin acțiunile

inculpatei.

Deși, considerentele instanței de apel la aprecierea mărimii prejudiciului

material nu au fost desfășurate pe larg în hotărârea adoptată, în viziunea instanței

de recurs concluziile menționate sunt juste, iar criticile recurentului nu constituie

temeiuri verosimile de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita

intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești

adoptate de instanța de apel.

Așadar, din materialele cauzei se atestă, că în cadrul acestei cauze penale

partea vătămată, Gacichevici Gh. a înaintat acțiune civilă, în temeiul art. 219 Cod de

procedură penală, solicitând inclusiv și încasarea prejudiciului moral în mărime de

4

50.000 lei, pentru faptul încălcării inviolabilității personale, cât și a răspândirilor

calomnioase de către inculpată.

Opozant celor invocate de către recurent, Colegiul penal subsidiar notează, că

în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și

de măsura în care compensarea poate aduce satisfacere persoanei vătămate. Ținând

cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una

subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța

de recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele

pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de

instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a cerut,

în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte

civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”. Învederând

aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal evidențiază, că în această

speță inculpata a comis infracțiunea de furt de la partea vătămată Gacichevici Gh.,

cu care, precum afirmă însuși inculpata în declarațiile date în cadrul ședinței de

judecată (f.d. 85-86), era în relații de prietenie cu ultimul, inclusiv și cu concubina

acestuia, ajutându-se reciproc, având încredere unul față de altul. În asemenea

împrejurări, instanța de recurs consideră, că partea vătămată a suportat suferințe

psihice în urma săvârșirii infracțiunii de furt de către inculpată, persoană în care

avea încredere, care cunoștea multe aspecte ale vieții private și familiale, a

domiciliului părții vătămate, în cele din urmă inculpata abuzând de încrederea

acordată, și-a realizat acțiunile intenționate de sustragere a bunurilor

proprietarului, ceea ce lasă un impact asupra psihicului părții vătămate,

provocându-i sentimente de înșelare în privința persoanei căreia i-au acordat

încrederea de a avea acces la domiciliul său, mai ales într-o perioadă în care partea

vătămată, Gacichevici Gh., era încadrat în asistarea la tratamentele concubinei sale,

care a suferit un accident și avea nevoie de îngrijire din partea persoanelor

apropiate. Prin urmare, Colegiul apreciază ca întemeiate concluziile instanței de

apel, precum că suma de 100 lei încasată cu titlu de despăgubiri morale de către

prima instanță, este una prea mică, deoarece ținând cont de valoarea acestei sume

din punct de vedere economic, este o sumă practic simbolică și care nu poate oferi o

reparare echitabilă a prejudiciului moral afectiv, cauzat în prezenta cauză.

Totodată, Colegiul penal reține, ca fiind întemeiate raționamentele instanței de apel

în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor morale în mărime de 1.000 lei,

5

ținând cont și de starea materială a făptuitorului, care are o vârstă tânără și nu este

angajată în câmpul muncii, nu are sprijin material din partea părinților. În acest

context, instanța de recurs consideră ca nefondate alegațiile recurentului, prin care

se invocă ignorarea faptului că inculpata are vârstă tânără și nu are un serviciu

remunerat, ba mai mult ca atât instanța de apel a stabilit un cuantum minimal în

sumă de 1.000 lei, în raport cu cel solicitat de către partea vătămată în mărime de

50.000 lei, ceea ce indică la acel fapt că această instanță a efectuat o evaluare

obiectivă a prejudiciului moral, în raport cu cele săvârșite de inculpată, învederând

starea materială a acesteia și suferințele psihice cauzate părții vătămate și nu a

admis ca ultima se ajungă la o îmbogățire netemeinică.

Referitor la argumentul apărătorului invocat în recurs, precum că instanța de

apel nu a motivat tangența apariției suferințelor psihice ale concubinei părții

vătămate în speța dată, în raport cu acțiunile comise de inculpată, Colegiul penal

menționează că acestea sunt neîntemeiate, deoarece a fost încasat în beneficiul

părții vătămate, Gacichevici Gh., despăgubire cu titlu de prejudiciu moral pentru

suferințele psihice cauzate ultimului și repararea prejudiciilor afective acestuia, și

nu pentru suferințele psihice ale concubinei sale. Mai mult ca atât, precum rezultă

din hotărârea instanței de apel, cerințele părții vătămate de a repara prejudiciul

moral cauzat concubinei sale, Gudz E., au fost respinse, deoarece aceasta nu a fost

recunoscută ca parte vătămată sau parte civilă, precum și nu a înaintat acțiune

civilă în prezenta cauză penală.

Ce ține de aserțiunile apărătorului, precum că inculpata și-a recunoscut

vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate, de cele comise se căiește sincer, nu a

rămas pasivă față de fapta comisă conștientizând consecințele survenite, și-a cerut

scuze de la partea vătămată, pentru prima oară a săvârșit o infracțiune, instanța de

recurs statuează că de aceste împrejurări s-a ținut cont la individualizarea pedepsei

și în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală inculpata a

beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă conform prevederilor legale.

Respectiv, aceste circumstanțe nu au tangență și influență asupra stabilirii

cuantumului prejudiciului moral cauzat părții vătămate.

Prin urmare, Colegiului penal consideră, că temeiul pentru recurs invocat de

către apărătorul inculpatei, prin prisma dispoziției pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, în prezenta speță, nu este incident și nu constituie o careva

eroare de drept, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei

contestate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Având în vedere cele menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gorencu

Cornelia în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Brudari Irina

Xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 15 martie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7