1ra-1029/15 — art. 190 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1029/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana, Diaconu Iurie

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2015, în

cauza penală privind-o pe

Brudari Iulia Ion, născută la 15 februarie 1960,

originară din Ucraina, domiciliată în mun. Chișinău, șos.

Hîncești 58, ap. 29.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Iulia, învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod Penal, a fost

achitată deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Brudari Iulia se învinuiește în aceea că avînd scopul și intenția de a dobîndi ilicit

bunurile altei persoane sub pretextul de a o ajuta pe cet. Petrenco Nelli Gheorghe de a

cumpăra un apartament în or. Bender, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor prejudiciabile și admițînd în mod conștient

survenirea acestora, la data de 14.12.2010 prin înșelăciune și abuz de încredere,

aflîndu-se în apartamentul părții vătămate situat mun. Chișinău, str. Calea Orheiului,

77 ap. 1, a însușit de la Petrenco Nelli bani în sumă de 6100 euro. În realitate Brudari

Iulia, nu intenționa să-și îndeplinească obligațiunile și folosindu-se de relațiile de

încredere cu victima însușește averea ei, după ce s-a ascuns, neîndeplinîndu-și

obligațiunile asumate, pricinuindu-i părții vătămate Petrenco Nelli o pagubă materială

în proporții mari în sumă totală de 98 193 lei.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a o recunoaște culpabilă pe Brudari Iulia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

activitate în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

In motivare procurorul a considerat că, instanța de fond a apreciat critic

declarațiile părții vătămate referitor la transmiterea sumei de 6100 euro lui Brudari

1

Iulia, din cei 27 000 euro primiți pentru vînzarea apartamentului, precum și declarațiile

martorului Gorotcova Svetlana și eronat a menționat că nu dispune de careva probe

incontestabile privind faptul că inculpata a primit suma de bani de 6100 euro,

transmisă de către partea vătămată și a emis o sentință neîntemeiată de achitare a lui

Brudari Iulia, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

fost respins ca nefondat, apelul procurorului și menținută sentința fără modificări.

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că Brudari Iulia urmează a fi achitată pe art. 190 alin. (4) Codul

penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat nici în cadrul instanței

de fond nici în cea de apel, probe concludente privind primirea reală a sumei de 6100

euro de către Iu. Brudari, acest lucru nefiind confirmat prin nici o probă sau înscris.

Mai mult ca atît, colegiul a menționat că, acuzarea își întemeiază invinuirea numai

pe declarațiile părții vătămate Petrenco Nelli, date doar în cadrul urmăririi penale, care

nu au fost confirmate prin mărturii ferme și exacte în cadrul ședinței de judecată, or

partea vătămată, nici nu a fost prezentă atît în prima instanță, cît și în instanța de apel,

pentru a confirma acest fapt. Iar în conformitate cu prevederile art. 415 alin. (21) Cod

de procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța

de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului

prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază

din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului. Nu poate pune la baza

condamnării lui I. Brudari declarațiile părții vătămate N. Petrenco, date în cadrul

urmăririi penale.

care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În susținerea poziției sale, recurentul a invocat că vina inculpatei în comiterea

infracțiunii incriminate și-a găsit pe deplin confirmare prin următoarele probe, și

anume: declarațiile părții vătămate Petrenco Nelli; declarațiile martorilor Gorotcova

Svetlana și Cocetcova Irina, iar motivele expuse de către instanța de apel că probele nu

au putut fi prezentate pe viu în ședință, consideră că nu urmează a fi puse la baza

deciziei, deoarece de către acuzare au fost întreprinse toate măsurile de a prezenta în

ședința de judecată atît partea vătămată, care s-a dovedit a fi pe teritoriul Transnistriei,

cît și a martorilor. Deasmenea o probă care indirect indică la vinovăția inculpatei, o

constituie și faptul că ultima s-a eschivat de la prezentarea în ședințele de judecată ale

instanței de apel.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de către procuror urmează

a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecînd recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

2

hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărîrea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din prevederile art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și

numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și examinează cauza numai

în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 aceluiași Cod, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Colegiul atestă că, autorul, în recursul său a invocat drept temei art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond și de apel în cazurile

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd textele hotărârilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră că,

motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii

de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.

De asemenea, instanța de recurs consideră declarative argumentele, procurorului,

precum că, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele, pe care își întemeiază soluția,

deoarece lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit

răspunsuri la toate motivele apelului declarat și decizia adoptată cuprinde toate

motivele pe care se întemeiază soluția, și motivarea soluției nu contrazice dispozitivul

hotărîrii. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Colegiul lărgit reține că, din materialele cauzei rezultă că partea acuzării, atît în

cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetătrilor judecătorești, nu a prezentat probe

pertinente și concludente privind primirea reală de către Brudari Iulia a sumei de 6100

euro din partea părții vătămate Petrenco Neli.

De asemenea, instanța de recurs nortează că, nu poate fi vorba de careva relații de

încredere între părți, or însuși partea vătămată Neli Petrenco în declarațiile date în

cadrul urmăririi penale a indicat că a cunoscut-o pe Brudari Iulia nu demult, ultima

ajutînd-o cu perfectarea actelor pentru apartament, iar pentru serviciile ei i-a achitat

1000 euro.

În acest context, Colegiul lărgit conchide că, în prezenta speță nu sunt prezente

elemente infracțiunii de escrocherie și anume înșelăciune sau abuzul de încredere, or

inculpata Brudari Iulia stabilind inițial un onorariu bănesc pentru serviciile acordate,

aceste acțiuni nu pot fi înterpretate ca relații de prietenie sau încredere.

Tot aici, instanța de recurs remarcă că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin.

(3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile omului,

sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel

revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 24.04.2015, procurorul nu

a prezentat nici o probă (martori) în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatei, care

3

ar fi demonstrat vinovăția acesteia în comiterea infracțiunii imputate, or conform

prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecînd apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre

de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării

solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor

constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, conform prevederilor art. 8

Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut

de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate

garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărîre judecătorească

de condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se înterpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Astfel, Colegiul lărgit constată și consideră că, instanțele judecătorești inferioare,

în prezența circumstanțelor analizate supra, corect au concluzionat ca Brudari Iulia să

fie achitată pe art. 190 alin. (4) Cod penal, din motiv că în prezenta speță nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune respingerea recursului declarat de

procuror ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2015, în cauza penală

privind-o pe Brudari Iulia Ion.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 15 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

4