1ra-148/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a, 266 CP

Prima instanță: 07.12.2017 – 13.03.2018;

Instanța de apel: 14.05.2018 – 11.09.2018;

Instanța de recurs: 02.11.2018 – 30.01.2019. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 13 martie 2018, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Inculeț Nina a fost recunoscută vinovată și condamnată:  în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani;  în baza art. 266 Cod penal la 1 an închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Inculeț Nina pedeapsa definitivă de 3 (trei) ani 6 (șase) luni cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare stabilită inculpatei Inculeț Nina pe un termen de probă de 3 (trei) ani. Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor ce țin de efectuarea expertizelor judiciare a fost respinsă. 1 Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din contul inculpatei Inculeț Nina în contul lui Șaufus Ernst suma de 50 000 (cinci zeci de mii) lei cu titlu de prejudiciul moral. 2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat, că Inculeț Nina a comis cu vinovăție fapte prejudiciabile, prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) și art. 266 Cod penal și pasibile de pedeapsă penală în următoarele circumstanțe: La 21 mai 2017, aproximativ la ora 22:30, Inculeț Nina, fiind în calitate de conducător auto, fără permis de conducere, prin ce a ignorat prevederile pct. 10 alin. (2) lit. a) RCR, conform căruia, persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede de permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, conducea autovehiculul de model „BMW 520i”, cu n/î XXXXX, deplasându-se pe porțiunea de drum Dobrogea - Sângera, din direcția or. Sângera spre s. Dobrogea, mun. Chișinău. În timpul deplasării, ajungând la intrarea în s. Dobrogea, conducătorul auto Inculeț Nina, nu a manifestat prudența sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care afla autovehicul la momentul respectiv, nu a luat în considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecinței acestora, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care va trebui să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație, de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat cerințele pct. 45 Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care prevede că „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii: d) situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, pct. 3 al RCR. care prevede că, „Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudiciu altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente”, pct. 4 al RCR, care prevede că, „Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”, precum și prevederile art. 23 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care prevede că, „Conducătorul de autovehicul este obligat: a) să cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere” și ca urmare a comis tamponarea pietonului Șaufus Ernst Iurie, a.n. XXXXX, care mergea pe marginea dreaptă a carosabilului, conform direcției de deplasare a autovehiculului condus de către Inculeț Nina. 2 În rezultatul acestui impact unitatea de transport a fost defectată tehnic, iar pietonului Șaufus Ernst, conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 1460 D din 06.07.2017, i-au fost cauzate vătămări corporale grave, manifestate prin fractura deschisă 1/3 proximală a tibiei drepte „Gustillo-Andreson”. Astfel, prin acțiunile sale, Inculeț Nina a comis încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a unei persoane, adică a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Tot ea, Inculeț Nina, după comiterea accidentului rutier sus menționat, a părăsit locul faptei, prin ce a încălcat prevederile pct. 12 alin. (1) al Regulamentului Circulației rutiere, conform căruia, „conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: a) să oprească imediat vehiculul semnalizând-l în conformitate cu punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau subpunctul 2) din prezentul Regulament: b) să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor prevăzute în subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul punct: c) să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa. prezentând permisul de conducere sau alt act. precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului: d) să elibereze carosabilul deplasând vehiculul pe acostament ori cât mai aproape de bordura trotuarului, atunci când în urma accidentului nu sânt persoane decedate și/sau traumatizate, iar prezența pe carosabil a vehiculului implicat în accident face dificil sau blochează traficul rutier: e) să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce țin de accident și a persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției acestora pentru acordarea primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală sau pentru eliberarea carosabilului: f) să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea locului accidentului: g) să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de poliție; h) să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum și să nu administreze medicamente preparate în baza acestora până nu va fi supus testării alcoolscopice, sau, după caz, examinării medicale și recoltării probelor biologice”. Astfel, prin acțiunile sale Inculeț Nina a comis și părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5) Cod penal, adică a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal. 3. Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror, de reprezentantul părții vătămate Șaufus Ernst, avocatul Găulică Andrei și de inculpata Inculeț Nina. 3.1. Procuror, a solicitat casarea parțială a acesteia, și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să fie admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare cu 3 dispunerea încasării din contul inculpatei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 2420 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare. În motivarea apelului a indicat că, instanța de judecată neîntemeiat a respins solicitarea procurorului de încasare din contul inculpatei Inculeț Nina a cheltuielilor de judecată în sumă de 2420 lei, suportate de către stat în cadrul dosarului penal pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară traseologică nr.34/12/1-R-3034 din 15.06.2017 în sumă de 2100 lei și a raportului de expertiză judiciară medico - legală nr.1460D din 06.07.2017 în sumă de 320 lei, menționând că acestea urmează a fi încasate din contul inculpatei în beneficiul statului, conform art.art.227-229 Cod de procedură penală. 3.2. Reprezentantul părții vătămate Șaufus Ernst, avocatul Găulică Andrei, a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care acțiunea civila înaintată de partea vătămată să fie admisă integral. În motivarea apelului a indicat că, instanța de fond nu a aplicat corect mai multe norme de procedură, precum și nu a motivat de ce anume poate fi admisă numai o parte a acțiunii civile înaintate, deoarece din momentul comiterii și până în momentul pronunțării sentinței inculpații nici nu și-au cerut scuze și nici nu au compensat cu nimic materiale prejudiciile cauzate părții vătămate, deși au recunoscut faptele sale infracționale, circumstanță care, la fel, trebuia să fie luată în considerație de către instanța de fond. 3.3. Inculpata Inculeț Nina, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie micșorate pedeapsa și prejudiciului moral, cu aplicarea termenului de probă de un an de zile. În susținerea solicitărilor sale a indicat că, pe parcursul urmăririi penale cât și în ședințele de judecată și-a recunoscut pe deplin vina, s-a căit sincer de cele comise, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le recunoaște și asupra cărora nu are obiecții, iar până la accidentul rutier nu a avut antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și nici la evidența medicului psihiatru, are la întreținere doi copii minori XXXXX, pe care singură îi întreține și îi educă, deoarece cu fostul soț a divorțat, fapt ce se confirmă prin hotărârea instanței de judecată mun. Chișinău. La moment este însărcinată în luna a opta, confirmare servește certificatul medical anexat la materialele dosarului. În opinia apelantei, solicitările apărătorului său în ședința de judecată în privința categoriei și termenului pedepsei au fost argumentate, deoarece a invocat mai multe circumstanțe atenuante, pe care, în cumul, le-a apreciat ca circumstanțe excepționale, pentru a-i aplica o pedeapsă cât mai blândă, însă instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. 4 De asemenea, și-a expus dezacordul său cu concluziile instanței de fond, în partea încasării prejudiciu moral în mărime de 50.000 lei, menționând că, în procesul examinării cauzei partea vătămată nu a prezentat careva probe sau prescripții medicale prin care a justificat necesitatea unor cheltuieli pentru tratament în urma accidentului dat, la fel și a faptului că în urma vătămării corporale grave provocate în urma acestui accident i-au fost cauzate dificultăți locomotorii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2018 apelul declarat de inculpata Inculeț Nina a fost respins ca nefondat, iar apelurile declarate de procuror și de reprezentantul părții vătămate Șaufus Ernst, avocatul Găulică Andrei au fost admise, casată sentința în partea civilă și pronunțată, în această parte, o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, după cum urmează: A fost admisă acțiunea civilă cu privire la dauna morală și se încasează de la Inculeț Nina în beneficiul părții vătămate și civile Șaufus Ernst dauna morală în mărime de 100 000 (una sută mii) lei. A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate Șaufus Ernst cu privire la repararea daunei materiale în principiu, lăsând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatei Inculeț Nina de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) și 266 Cod penal. Instanța de apel a menționat că, până la începerea cercetării judecătorești, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor indicate in rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală (f.d. 13, vol. II), astfel că, cauza a fost examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art.364/1 Cod de procedură penală. 5.1. Verificând legalitatea pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a conchis că instanța de judecată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se califică ca infracțiune gravă (art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal) și ușoară (art. 266 Cod penal), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării ei, de persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, are la întreținere doi copii minori, fiind însărcinată, de comportamentul acesteia până la și după comiterea infracțiunii. Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită de către prima instanță este una echitabilă și legală, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod procedură penală. 5 5.2. Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea de la Inculeț Nina în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 2420 lei pentru efectuarea expertizei raportului de expertiză judiciară traseologică nr.34/12/1-R- 3034 din 15.06.2017 în sumă de 2100 lei și efectuarea raportului de expertiză judiciară medico - legală nr.1460D din 06.07.2017, instanța de apel a notificat prevederile art. 143, 229 alin.(1), (2) și (3) Cod de procedură penală și a conchis că, această solicitare nu are suport juridic legal, totodată, menționând că, fapta a fost săvârșită de către inculpata Inculeț Nina până la 9 februarie 2018, ajungând la concluzia de a respinge ca nefondată solicitarea procurorului. 5.3. Privitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, instanța de apel a menționat prevederile art. 219 alin.(2) pct. 1), 4) din Codul de procedură penală, art. 616 Codul Civil, și a considerat nefondată sentința atacată, privind admiterea parțială a prejudiciului moral solicitat de către partea vătămată, dispunându-se încasarea din contul inculpatei Inculeț Nina în contul lui Șaufus Ernst suma de 50 000 (cinci zeci de mii) lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin infracțiune. În acest context, instanța de apel a menționat că, în speță, dauna morală se exprimă prin faptul că partea vătămată Șaufus Ernst a suportat mari suferințe morale și dureri fizice, în urma prejudiciului cauzat prin infracțiune de către inculpata Inculeț Nina exprimate prin vătămări corporale grave, manifestate prin fractura deschisă 1/3 proximală a tibiei drepte „Gustillo-Andreson”, s-a aflat la tratament, a avut suferințe morale. Astfel, ținând cont și de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă //Buletinul CSJ a RM8-9/24, 2012), cât și de prevederile art. art.1423 Cod Civil, instanța de apel a considerat că, dauna morală în mărime de 100 000 (una sută mii) lei va fi echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei. 5.4. Instanța de apel, notificând prevederile art. 387 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, a constatat că de către partea vătămată Șaufus Ernst și avocatul Găulică Andrei nu au fost prezentate careva probe incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret al prejudiciului material cauzat, nu au fost prezentate careva probe ce ar ține de valoarea pagubei aduse în mărime de 50000 lei. Prin urmare, nu este posibil de constatat fără a amâna judecarea cauzei, și astfel, reieșind din norma indicată supra, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite în principiu acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Șaufus Ernst cu privire la repararea daunei materiale, lăsând ca asupra cuantumului daunei să se expună instanța civilă.

Decizia instanței de apel, pronunțată integral la data de 20 decembrie 2017, este atacată, la 29 ianuarie 2018, cu recursuri ordinare de către procuror și de avocatul Găulică Andrei în numele părții vătămate Șaufus Ernst. 6.1. Procurorul, invocând prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea cheltuielilor judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivare își exprimă dezacordul său cu soluția instanței de apel, prin care s-a respins cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată, ceea ce în opinia recurentului contravine normelor penale în vigoare, și anume art. 227-229 6 Cod de procedură penală, indicând că, procurorul a făcut dovada cheltuielilor judiciare suportate de stat la efectuarea expertizei trasologice nr.34/12/1-R-3034 din 15.06.2017 și raportului de expertiză judiciară medico - legală nr.1460D din 06.07.2017, constituind suma de 2420 lei, iar instanța de apel n-a îndeplinit cerințele stipulate în art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală. Mai mult, recurentul menționează și modificările operate la legea procesual penală din data de 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2017, prin care a fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, astfel că, inculpatul urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale infracționale. 6.2. Avocatul Găulică Andrei în numele părții vătămate Șaufus Ernst, invocând temeiurile de drept prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor instanțelor de fond, pronunțarea unei noi decizii, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care acțiunea civilă înaintată de partea vătămată să fie admisă integral, și anume recunoașterea în calitate de parte civilmente responsabilă a S.A. Klassika Asigurări și încasarea în mod solidar de la pîrîții Inculeț Nina și S.A. Klassika Asigurări în folosul reclamantului Șaufus Ernst cu titlu de pagubă morală, despăgubiri evaluate în valoare bănească în sumă de 100 mii lei, indicând aceleași motive care au fost expuse în cererea de apel (f.d.77-77, 79-80, vol. II).

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 7.1. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că sunt nefondate alegațiile acuzatorului de stat privind menținerea de către instanța de apel a hotărârii primei instanțe în ce privește respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată. Totodată, Colegiul penal consideră necesar de a sublinia că instanța de apel corect s-a expus și asupra alegației procurorului, în opinia căruia prin abrogarea alin. (2) al art.143 Cod de procedură penală (Legea nr.316 din 22.12.2017, publicată 7 în Monitorul Oficial nr. n40-47/108 din 09.02.2018) se atestă intenția legislatorului, de a pune cheltuielile judiciare în sarcina inculpatului, considerând că este nefondată, or, alin. (2) al art.143 Cod de procedură penală era în vigoare la data efectuării expertizelor în cauza dedusă judecății (expertizei trasologice nr.34/12/1- R-3034 din 15.06.2017 și raportului de expertiză judiciară medico - legală nr.1460D din 06.07.2017) și stipula că: „Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat”. Prin urmare, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și strict necesare, în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentar suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecării cauzei. 7.2. Cu referire la alegațiile avocatului Găulică Andrei în numele părții vătămate Șaufus Ernst, Colegiul penal le consideră nefondate, or, analizând decizia atacată, conchide că temeiul invocat de recurent prevăzute în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, și în acest sens, se menționează că, potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Prin urmare, analizând decizia atacată în raport cu argumentele invocate de către partea apărării în cererea de apel, Colegiul penal conchide că prevederile menționate supra au fost respectate de către instanța de apel. În speță, Colegiul penal reține că prima instanță a admis parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea din contul inculpatei Inculeț Nina în contul lui Șaufus Ernst suma de 50 000 (cinci zeci de mii) lei cu titlu de prejudiciul moral, iar instanța de apel, judecând apelurile declarate de avocatul părții vătămate Șaufus Ernst, Găulică Andrei și de inculpata Inculeț Nina, care au invocat dezacordul lor cu soluția instanței de fond privind acțiunea civilă, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și ținând cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral, a considerat că, dauna morală în mărime de 100 000 (una sută mii) lei va fi echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar acțiunea civilă cu privire la repararea daunei materiale a fost admisă în principiu, lăsând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă. Cu referire la solicitarea avocatului Găulică Andrei privind admiterea integrală a acțiunii civile înaintată de partea vătămată și anume, să fie recunoscută în calitate de parte civilmente responsabilă a S.A. Klassika Asigurări și încasarea în mod solidar de la pârâții Inculeț Nina și S.A. Klassika Asigurări în folosul reclamantului Șaufus 8 Ernst cu titlu de pagubă morală, despăgubiri evaluate în valoare bănească în sumă de 100 mii lei, Colegiul penal consideră nefondată. Totodată, instanța de recurs reține faptul că, potrivit acțiunii civile din 19 decembrie 2017 și cea de concretizare din 25 ianuarie 2018, înaintate de partea vătămată Șaufus Ernst în prima instanță, nu s-a solicitat cerința indicată supra (f.d. 23-24, 29, vol. II), și nici în ședința de judecată din 31 ianuarie 2018 (f.d.54, vol. II), astfel că, instanța de apel a reieșit din solicitările acțiunii civile, fiind indicate și de prima instanță în hotărârea sa: „În cadrul ședinței de judecată, partea vătămată Șaufus Ernst, a înaintat acțiune civilă împotriva inculpatului Inculeț Nina Vladislav, ulterior concretizată, prin care a solicitat: încasarea de la pârâta Inculeț Nina Vladislav în beneficiul lui Șaufus Ernst cu titlu de pagubă materială suma de 50 000 lei, iar cu titlu de pagubă morală despăgubiri evaluate în valoare bănească în sumă de 100 mii lei.” (f.d.61, vol. II). Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, iar asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată. Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). 7.3. În ce privește temeiul indicat de către avocatul Găulică Andrei în numele părții vătămate Șaufus Ernst, și anume pct. 8) al alin. (1) art.427 Cod de procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal nu se va expune, or, lecturând recursul, se constată lipsa argumentării în acest sens. 7.4. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurilor ordinare declarate de către procurorul și de către avocatul Găulică Andrei în numele părții vătămate Șaufus Ernst se declară inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul Găulică 9 Andrei în numele părții vătămate Șaufus Ernst împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Inculeț Nina XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 28 februarie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecător Toma Nadejda Judecător Boico Victor 10