2ri-141/14 — intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2ri-141/14

Judecător: I. Muruianu

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători: Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță,

Oleg Sternioală, Iuliana Oprea

judecînd recursul declarat de „Maib-Leasing” SA, în pricina civilă privind

intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului SRL „Afes-M”, mun.

Chișinău,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2014, prin care a fost

respinsă cererea introductivă a creditorului „Maib-Leasing” SA privind intentarea

procesului de insolvabilitate,

CONSTATĂ:

La data de 29.05.2014, creditorul „Maib-Leasing” SA, prin reprezentantul său

avocatul Victor Tănase, care acționează în baza mandatului nr. 0546157 din

30.04.2014 s-a adresat în Curtea de Apel Chișinău ca și instanță de insolvabilitate cu

cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința

debitorului SRL „Afes-M” cu adresa sediului în bulevardul Dacia, 60/5 ap.(of.) nr.89

mun.Chișinău, cod fiscal 1002600035650.

În argumentarea cererii introductive creditorul a indicat că, prin hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 27.12.2012, s-a încasat de la SRL „Afes-M” în

folosul “Maib-Leasing” SA datoria în mărime de 57400,8 euro, 13667,7 lei și taxa de

stat în sumă de 27857,75 lei obligații care debitorul nu le-a executat. La cererea

creditorului, executorul judecătoresc a pornit la 09.01.2014 procedura de executare

silită a titlului executoriu nr. 2-543/12. Prin încheierea nr. 175-1235/14 din 26.06.2014

s-a restituit titlul executoriu și pînă în prezent hotărîrea nu a fost executată din motivul

că s-a constatat imposibilitatea executării din lipsa bunurilor care ar putea fi urmărite,

lipsei mijloacelor financiare și incapacității de plată a debitorului.

Afirmă că, SRL „Afes-M” este în incapacitate de plată și nu dispune de capacitate

operațională și funcțională viabilă, care ar permite redresarea situației economică-

financiară a întreprinderii, onorarea obligațiilor sale pecuniare față de creditori, deaceia

potrivit art. 19 alin. (2) al Legii insolvabilității, a fost efectuată la 17.04.2014

notificarea prealabilă și debitorul a fost informat de către creditor despre faptul că se

află în întîrziere, despre neexecutarea titlului executoriu, și intenția de a înainta cerere

introductivă, iar notificarea a fost recepționată la 21.04.2014, fapt ce rezultă din avizul

poștal de recepție.

1

Creditorul solicită intentarea procesului de insolvabilitate, aplicarea măsurilor de

asigurare și numirea administratorului provizoriu pe II „Andrei Postică”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2014 s-a admis spre

examinare cererea introductivă fiind aplicate, în scopul prevenirii modificării stării

bunurilor în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, măsuri de

asigurare față de debitorul SRL „Afes-M”. S-a stabilit ziua examinării cererii

introductive privitor la intentarea procesului de insolvabilitate pentru 21 iulie 2014.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2014, s-a respins, din lipsa

temeiurilor cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, cererea introductivă a

creditorului “Maib-Leasing” SA, mun. Chișinău privind intentarea procesului de

insolvabilitate în privința debitorului SRL „Afes-M”, mun. Chișinău, bulevardul

Dacia,60/5 ap.(of.) nr.89, mun.Chișinău, IDNO si codul fiscal nr. 1002600035650. S-

au abrogat măsurile de asigurare față de debitorul SRL „Afes-M” mun. Chișinău,

aplicate prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09.06.2014 și s-a încasat din

contul „Maib-Leasing” SA, mun. Chișinău în folosul Întreprinderii Individuale

„Andrei Postica” suma de 12000 (douăsprezece mii) lei cu titlu de remunerație a

administratorului provizoriu pentru toată perioada de observație.

În motivarea hotărîrii, instanța a invocat prevederile art. 10 alin. (1) și (2), art. 12,

art. 18 alin. (1) și art. 19 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, menționînd că

între autorul cererii introductive și debitor există cel puțin două litigii, pendinte în

instanțele de judecată, care denotă că starea de insolvabilitate prezentată de creditorul

“Maib-Leasing” SA și de administratorul provizoriu nu este confirmată cu certitudine.

Nefiind de acord cu soluția instanței de insolvabilitate, „Maib-Leasing” SA a

depus recurs împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2014, solicitînd

admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate și pronunțarea unei noi decizii prin care

să fie admisă cererea introductivă a „Maib-Leasing” SA, să fie constatată

insolvabilitatea cu intentarea procesului de insolvabilitate față de „Afes-M” SRL.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat ilegalitatea hotărîrii contestate,

menționînd că instanța de insolvabilitate nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea, în speță instanța judecătorească a încălcat esențial

normele de drept material, interpretînd și aplicînd în mod eronat anumite prevederi în

detrimentul altor norme legale care urmau a fi aplicate.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanța de fond și

verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide

că recursul este pasibil admiterii, pornind de la următoarele.

Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în

drept să-l admită și să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre

rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit reține că la

adoptarea hotărîrii contestate nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii în fond, situație ce impune rejudecarea cauzei,

or, din acest motiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la

corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat

superficial.

2

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță

conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de

legislația insolvabilității.

După cum rezultă din materialele cauzei, Colegiul constată că, prin titlul

executoriu nr. 2-543/2012 din 27.12.2012 emis de Judecătoria sect. Centru, mun.

Chișinău, s-a dispus încasarea de la „Afes-M” SRL în beneficiul „Maib- Leasing” SA

suma datoriei în mărime de 57 400.8 euro care urmează a fi convertiți în valută

națională la data executării hotărârii și 13 667,7 lei și a taxei de stat în mărime de 27

857,75 lei. Așa cum titlu executoriu a fost restituit creditorului de către executorul

judecătoresc, pe motivul lipsei cărorva bunuri din cadrul „Afes-M” SRL, creditorul

„Maib-Leasing” SA a depus o cerere introductivă față de debitorul „Afes-M” SRL. În

conformitate cu prevederile alin (2) art. 10 al Legii Insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012 (în vigoare din 13.03.2013), temeiul general de intentare a unui proces de

insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. La data de 29.05.2014,

creditorul „Maib-Leasing” SA a depus în instanța de isolvabilitate o cerere

introductivă în privința „Afes-M” SRL. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din

09.06.2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de „Maib-

Leasing” SA privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitor SRL

„Afes-M“ și a fost fixată ședința de intentare la data de 21.07.2014.

La data de 21 iulie 2014, Curtea de Apel Chișinău, examinînd cauza de

insolvabilitate a pronunțat hotărîrea judecătorească prin care a respins cererea

introductivă depusă de către „Maib-Leasing” SA și a refuzat intentarea unui proces de

insolvabilitate față de „Afes-M” SRL.

Colegiul conchide că hotărîrea instanței de insolvabilitate este ilegală, pornind de

la următoarele.

Astfel, art. 2, 39 alin. (1) al Legii insolvabilității indică noțiunea de masă

debitoare - bunuri, inclusiv mijloace bănești în numerar și fară numerar, în monedă

națională și în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării

procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu

excepția bunurilor care, potrivit legii, nu sînt pasibile de executare silită; masa

debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de

insolvabilitate, precum și cele pe care acesta le dobîndește și le recuperează pe

parcursul procesului.

În conformitate cu art. 11 alin. (1) și (2) al Legii insolvabilității, componența și

mărimea obligațiilor debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii

introductive, dacă legea nu prevede altfel. La determinarea temeiurilor de

insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea obligațiilor pecuniare, d) mărimea

obligațiilor la bugetul public național prevăzute de lege.

Art. 34 alin. (1) și (3) al Legii insolvabilității prevede că, instanța de

insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate și a faptelor

constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de

insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanța de

insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu,

prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecțiile debitorului și/sau ale

creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează

administratorul insolvabilității și instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Astfel, Colegiul conchide că, la stabilirea mărimii obligațiilor debitorului cît și la

aprecierea temeiului de insolvabilitate, instanța de insolvabilitate trebuie să țină cont

3

de masa debitoare a lui „Afes-M” SRL (care conform raportului este în sumă de 307

807 lei); mărimea tuturor obligațiilor pecuniare (care conform raportului sunt în sumă

de 5 227 725 lei), de mărimea obligațiilor la bugetul public național (care conform

raportului este în sumă de 1 830 543.89 lei).

Colegiul apreciază critic argumentul instanței de insolvabilitate care a apreciat

solvabilitatea debitorului și masa debioare a acestuia prin faptul că sunt 2 litigii

pendinte în instanța de judecată și în cazul în care vor fi soluționate aceste litigii,

debitorul „Afes-M” SRL va putea stinge toate datoriile sale.

În acest sens, Colegiul reține că, masa debitoare cuprinde toate bunurile

debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum și cele pe care acesta

le dobîndește și le recuperează pe parcursul procesului.

Respectiv, instanța de recurs constată că aceste mijloace bănești nu existau la data

intentării procesului de insolvabilitate și nici nu se cunoaștea dacă acestea vor putea fi

obținute în viitor, instanța de insolvabilitate fiind în cunoștință de cauză de

incapacitatea debitorului de a stinge datoriile sale (confirmată prin raport necontestat

de către nici o parte, nici la depunerea cererii introductive și nici la depunerea cererii

de validare a creanței din partea unui creditor), urma să ia în considerarea acest aspect

la examinarea posibilității intentării procesului de insolvabilitate față de ”Afes-M”

SRL și să lase clarificarea situații conform procedurii insolvabilității, inclusiv și în

ceea ce privește soluțiile ipotetice ale litigiilor judecătorești menționate.

Mai mult ca atît, Colegiul reține și argumentul recurentului care invocă

prevederile art. 14 alin. (3) al Legii insolvabilității, potrivit căruia, debitorul este

obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de

zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin.

(2) și la art. 10 alin. (2). Deci la survenirea incapacității de plată, debitorul este obligat

să depună cerere introductivă, în termen de 1 lună, fapt nerealizat de către acesta,

începînd cu anul 2012 debitorul supraîndatorîndu-se prin acumulare de noi datorii

(conform raportului).

Astfel, Colegiul constată că instanța de insolvabilitate a omis aplicarea

prevederilor mai sus enumerate, la examinarea cererii introductive privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de „Afes-M” SRL.

Colegiul reține și argumentul expus în cererea de recurs, conform căruia în

hotărîrea instanței de insolvabilitate se face trimitere la cadrul normativ prevăzut de

art. 10 alin. (2), art. 12, 18 al Legii insolvabilității. Necătînd la acest fapt, instanța de

insolvabilitate prin interpretare defectuoasă ajunge la concluzia solvabilității

debitorului „Afes-M” SRL, deoarece există 2 litigii pendinte care dacă vor fi

soluționate în interesul „Afes-M” SRL, acesta va putea satisface toate datoriile sale în

sumă de 5 227 725 lei.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin (2) al Legii Insolvabilității, temeiul

general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului. Art. 2 al Legii, dă noțiunea incapacității de plată și anume, incapacitate de

plată - situație financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-și

executa obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de

plată este, de regulă prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăți.

Colegiul conchide că, conform raportului admistratorului provozoriu, suma

obligațiile pecuniare scadente este de 5 227 725 lei. Iar termenul survenirii acestor

scadențe este anul 2012, perioadă din care debitorul nu a mai stins nici o datorie, dar

din contra a acumulat datorii noi.

4

Astfel, Colegiul stabilește că instanța de insolvabilitate a interpretat în mod eronat

legea în ce privește incapacitate de plată a debitorului, soluția de respingere a cererii

introdutive privind intentarea procesului de insolvabilitate, nefiind completă și

obiectivă, și/sau bazată pe probe concludente.

În consecință, instanța de recurs conchide că, instanța de insolvabilitate nu a

constatat și elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în

fond, și, ca urmare, a pronunțat o soluție ilegală.

Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție v-a admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța

de insolvabilitate.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile indicate în

prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv,

conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar și, în dependență de

situația stabilită, să adopte o hotarîre legală și întemeiată.

Ținînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de „Maib-Leasing” SA.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2014, în pricina civilă

privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului SRL „Afes-M”,

mun. Chișinău și remite cauza la rejudecare, în instanța de insolvabilitate, în Curtea de

Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Oleg Sternioală

Iuliana Oprea

5