1reab-7/2019 — art. 58-10, 58-2 CP RFSR
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 58-10, 58-2 CP RFSR
- Temei legal
- art. 457 CPP
1reab-7/2019 — art. 58-10, 58-2 CP RFSR (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1reab-7/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte - Iurie Diaconu,
Judecători - Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
judecând în ședință, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de
Adjunctul al Procurorului General, Mircea Roșioru, prin care se solicită casarea
sentinței Tribunalului militar al frontului de Vest din 23 ianuarie 1944, în privința lui
Kazacenco Ivan XXX, născut în anul XXX,
originar din XXX, locuitor al XXX.
Termenul de examinare a cauzei:
05 decembrie 2018 - 29 ianuarie 2019.
Asupra recursului în anulare, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Tribunalului militar al frontului de Vest din 23 ianuarie 1944,
Kazacenco Ivan, a fost condamnat în baza art. 58-10 alin. (2) Cod penal al RSFSR,
cu aplicarea sancțiunii art. 58-2 Cod penal al RSFSR, la 7 ani privațiune de libertate,
cu interdicție în drepturi pe un termen de 3 ani și confiscarea averii personale.
Inculpatul Kazacenco Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru
faptul că, fiind ostaș al armatei roșii și exercitându-și serviciul militar în batalionul nr.
791 de transport auto, pe parcursul anului 1943, a desfășurat sistematic agitație
antisovietică de ordin contrarevoluționar printre militari, lăudând condițiile de trai ale
muncitorilor din țările capitaliste și discreditând activitatea guvernului sovietic. În
același timp, inculpatul a lăudat potențialul și tehnica militară a Germaniei fasciste, a
calomniat comandanții armatei roșii și informațiile relatate de către biroul de
informare rus. A criticat capacitatea de luptă a forțelor armatei roșii, exprimându-și
neîncrederea în victoria acesteia.
2.1. În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Kazacenco Ivan și-a recunoscut
parțial vinovăția în cele incriminate și a explicat că exercitându-și serviciul militar în
armata roșie, într-adevăr a lăudat populația civilă și nu militarii germani, a spus că
germanii sunt oameni culți. A susținut că și-a permis să critice capacitatea de luptă a
forțelor armatei roșii, exprimându-și neîncrederea în victoria acesteia, dar fără intenții
contrarevoluționare și nu a avut încredere în presa sovietică. De asemenea, inculpatul
a mai spus că înainte de sosirea armatei roșii în Basarabia, oamenii duceau un mod de
viață mai bun din punct de vedere material.
Adjunct al Procurorului General, Mircea Roșioru a declarat recurs în
anulare invocând temeiul prevăzut de art. 452 alin. (1), 453 alin. (1) Cod de
procedură penală, prin care solicită casarea sentinței Tribunalului militar al frontului
de Vest din 23 ianuarie 1944, în privința lui Kazacenco Ivan, cu încetarea
procesului penal și reabilitarea lui.
În argumentarea recursului în anulare recurentul indică:
1
- potrivit prevederilor art. 453 alin (1) Cod de procedură penală, hotărîrile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept
comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată;
- în corespundere cu art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, prin viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se
înțelege încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru
apărarea Drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate
internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale;
- în materialele dosarului nu se conțin probe ce ar confirma că inculpatul
Kazacenco Ivan ar fi desfășurat vreo activitate orientată spre lichidarea,
subminarea sau slăbirea puterii de stat ori săvârșirea unor infracțiuni
contrarevoluționare, după cum prevede dispoziția art. 58-10 alin. (2) Cod penal al
RSFSR;
- instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul inculpatului la
apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui participare în cazul dat
era obligatorie;
Prin urmare, hotărârea judecătorească în cauză urmează a fi casată, cu încetarea
procesului penal în privința lui Kazacenco Ivan în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală, întrucât există circumstanțe care exclud tragerea
inculpatului la răspundere penală.
Judecând recursul în anulare în baza materialelor din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis
din următoarele considerente.
Hotărârile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în anulare în
scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în cazurile
prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în scopul reparării erorilor de
drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.
Potrivit art. 3 pct. a) din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor
politice din 08 decembrie 1992 (cu modificările ulterioare), prevede că, urmează a fi
declarate nevinovate și reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent
de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 07 noiembrie
1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei
Republici Moldova, precum și cetățenii Republicii Moldova, supuși represiunii
politice pe teritoriul altui stat, condamnate pentru „activitate contrarevoluționară”.
Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare reține că, Kazacenco Ivan, a
fost condamnat la 23 ianuarie 1944, prin sentința Tribunalului militar al frontului de
Vest din 23 ianuarie 1944, pentru că a desfășurat sistematic agitație antisovietică de
ordin contrarevoluționar printre militari, în lipsa apărătorului, fără a le fi respectat
dreptul la apărare.
Rezultă că, instanța a ignorat în mod vădit principiile și normele unanim
recunoscute și fundamentale ale unui proces penal echitabil, conform cărora orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanță imparțială, care
va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva
sa, avînd dreptul să fie asistat de un apărător, nefiind obligat să dovedească
nevinovăția sa.
2
Ținând cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b)
Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit găsește prezente în speța vizată
motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de
condamnare a lui Kazacenco Ivan, cu casarea acesteia și, în temeiul prevederilor
art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal, din
motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală și
reabilitarea acestuia.
Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare de pe
rol devine pasibil admiterii, cu casarea totală a hotărârii irevocabile contestate, ca
fiind afectată de un viciu fundamental și dispunerea încetării procesului penal, pe
motiv că sunt prezente circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.
În conformitate cu prevederile art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul în anulare declarat de către Adjunctul al Procurorului General,
Mircea Roșioru, casează total sentința Tribunalului militar al frontului de Vest din 23
ianuarie 1944, privind condamnarea lui Kazacenco Ivan XXX în baza art. 58-10
alin. (2) Cod penal al RSFSR, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există
circumstanțe care exclud tragerea lui la răspundere penală și dispune reabilitarea
acestuia, în conformitate cu Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992
privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la 29 ianuarie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
Dumitru Mardari
Maria Ghervas
3