1ra-2067/2018 — Art.151 al.1 CP

Prima instanță: 18.09.2014 – 26.02.2016;

Instanța de apel : 10.05.2015 – 24.08.2016;

Instanța de recurs ordinar : 07.06.2017 – 08.08.2017;

Instanța de apel : 08.09.2017 – 25.10.2017;

Instanța de recurs ordinar : 08.11.2018 – 12.12.2018. Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, ACONSTATAT : 1. Prin sentința Judecătoriei Călărași din 26 februarie 2016, Zaluțchi Vasili a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Șișcov Ivan 14 102 lei cu titlu de prejudiciu material și 10 000 lei - prejudiciu moral. 2. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că Zaluțchi Vasili se învinuiește în aceea că la 26 iulie 2014, aproximativ la 2030, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se pe una din străzile s. Hîrjauca, r-nul Călărași, a inițiat un conflict cu Șișcov Ivan, unde l-a împins, după care având intenția de a-i cauza vătămări 1 corporale grave, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 154 D din 18 august 2014, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. 3. Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel avocatul Jian V. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare cu respingerea acțiunii civile. În argumentarea soluției solicitate s-a invocat următoarele: - în speță nu a fost demonstrat că inculpatul a urmărit scopul cauzării vătămărilor grave; - la materialele cauzei lipsesc probe, care ar confirma învinuirea înaintată, precum și faptul că Zaluțchi V. ar fi prevăzut urmările care se puteau produce și dorea sau admitea producerea acestora; - nu a fost demonstrat că între acțiunile inculpatului și vătămările corporale depistate la partea vătămată există legătură cauzală; - instanța de fond a apreciat unilateral probele cercetate; - declarațiile inculpatului sunt în coroborare cu declarațiile martorului Moscal V., care a relatat că a văzut întreg conflictul, însă Zaluțchi pe Șișcov nu l-a lovit. Aceste declarații urmau a fi luate în considerație la pronunțarea sentinței; - declarații similare cu depozițiile martorului Moscal V., au dat și Cliuchin M., Selezniov A., Zaluțchi Z. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 august 2016, apelul declarat a fost respins. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată. Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării a prezentat suficiente probe obiective, veridice și concludente ce demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Colegiul a apreciat critic argumentele apărării referitor la faptul că inculpatul nu ar fi prevăzut urmările care se puteau produce și dorea sau admitea producerea acestora, deoarece prin depozițiile martorilor oculari rezultă că Zaluțchi V. l-a trântit pe pătimit la pământ după care intenționat i-a aplicat lovituri cu picioarele în burtă. Referitor la alegațiile apărării privind lipsa legăturii cauzale dintre acțiunile inculpatului și vătămările corporale depistate la partea vătămată, Colegiul a reținut, că din declarațiile martorului Pruteanu M., care este medic chirurg, rezultă clar, că leziunea depistată la Șișcov I. putea apărea doar în urma unei traume, cu așa leziune persoana poate să se deplaseze de sine stătător 300-400 m. astfel că nu se exclude posibilitatea de a ajunge de sine stătător acasă, iar durerea să apară treptat mărindu-și intensitatea, iar din declarațiile lui Șișcov T., reiese că pătimitul, care este soțul său după ce a venit de la magazin, i-a povestit că a fost bătut de inculpat cu picioarele în burtă, spunându-i totodată că se simte rău și a rugat-o să cheme ambulanța. 2 În continuare, instanța de apel a menționat că inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele legii, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii, consecințele survenite, circumstanțele cauzei, de persoana vinovată, de scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare ale acesteia prevăzute la art. 61, 75 Cod penal. 5. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 august 2017, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de partea vătămată Șișcov Ivan. Admis recursul ordinar declarat de inculpatul Zaluțchi Vasili, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 august 2016, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a menționat că referitor la recursul ordinar declarat de partea vătămată Șișcov Ivan, urmează a fi respins ca inadmisibil din motiv că decizia instanței de apel, care se contestă a fost pronunțată integral la 21 septembrie 2016, iar recursul ordinar declarat de partea vătămată a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 12 iulie 2017 (f.d.116-121, vol. II), adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut la art.422 Cod de procedură penală. Cu privire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Zaluțchi V., Colegiul penal lărgit a conchis că instanța de apel nu a corectat eroarea de drept privitor la modul de întocmire a sentinței și nu a respectat prevederile legale, conform căror în cazul când prima instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură penală), va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță. Instanța de recurs ordinar a reținut că, instanța de apel pripit, a susținut poziția instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptând niște concluzii de ordin general, fără să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe în baza evaluării proprii, cu argumentarea concluziilor privind admiterea sau respingerea acestora. Prin urmare, Colegiul penal a constatat, că instanța de apel, care a menținut soluția primei instanțe, nu a respectat cerințele art.409 alin. (2) 414, 417 alin.(1) pct. 6), 7), 8) Cod de procedură penală, iar nerespectarea cerințelor stipulate în normele de drept sus menționate echivalează cu erori judiciare ce s-au soldat cu o hotărâre nemotivată, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017 a fost admis apelul declarat de avocatul, Vladislav Jian, în numele inculpatului Zaluțchi Vasili, sentința primei instanțe a fost casată integral, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Zaluțchi Vasili a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3 151 alin. (1) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei legi la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Șișcov Ivan a fost admisă parțial și s-a încasat de la Zaluțchi Vasili în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în mărime de 14102 lei și prejudiciul moral în mărime de 10000 lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond a constatat prin sentința de condamnare în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, că Zaluțchi Vasili, se învinuiește de comiterea infracțiunii date, în circumstanțele descrise, contrar soluției de condamnare (vol. I, f.d.230). Colegiul penal a relevat că prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită normelor citate mai sus. Or, concluziile primei instanțe cu privire la condamnarea inculpatului Zaluțchi Vasili, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, deși sunt corecte, nu corespund acțiunilor nemijlocit probate și comise de către inculpat, fapta incriminată lui Zaluțchi Vasili, a fost constatată de către instanța de fond ca fiind o învinuire, deși în cele din urmă instanța de fond constată că inculpatul se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni, în cele din urmă instanța de fond a adoptat o soluție contradictorie, de vreme ce constatarea făcută de către instanța de fond, este corespunzătoare unei sentințe de achitare. În speță, instanța de apel a constatat următoarea situație de fapt: inculpatul Zaluțchi Vasili, la data de 26 iulie 2014, aproximativ la ora 20:30, aflîndu-se pe una din străzile s. Hîrjauca , r. Călărași, a inițiat un conflict cu consăteanul său, Șișcov Ion, în cadrul căruia l-a împins, ultimul căzînd jos, după care întru realizarea scopului său criminal și anume cauzării de leziuni corporale grave, Zaluțchi Vasili, intenționat, i-a aplicat lui Șișcov Ion multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului cauzîndu-i astfel ultimului lezarea intestinului gros în regiunea porțiunii sigmoide (în regiunea de jos stînga a abdomenului). Leziunile date au fost produse cu un obiect dur contondent, posibil în timpul indicat și care, conform raportului de expertiză medico- legală nr.154 D din 18 august 2014, se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Zaluțchi Vasili, a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață”. Necătînd la faptul că inculpatul Zaluțchi Filip, nu a recunoscut vinovăția și a pledat nevinovat, instanța de apel a constatat că vinovăția acestuia în comiterea faptei reținute la pct. 28 din decizie este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate în instanța de fond și verificate în ședința instanței de apel, și anume: declarațiile părții vătămate, Șișcov Ion, audiat în cadrul ședinței primei instanțe și în instanța de apel (vol. I, f. d. 108-109, 211); martorului Șișcov Tamara (f. d. 110, vol. I); martorului Moscal Veronica (f. d. 153-154, vol. I); martorului Știubei Liudmila (f. d. 191-193, vol. I); martorului Seleznev Andrei (f. d. 194-195, vol. I); martorului Zaluțcaia Zinaida 4 (f. d. 196-199, vol. I); martorului Pruneanu Mihail (f. d. 207-208, vol. I); martorului Cliuchin Maxim (f. d. 209-210, vol. I); medicului legist Vodă Nicolae (f. d. 173-174, vol. I). Vinovăția inculpatului, Zaluțchi Vasili, suplimentar la declarațiile părții vătămate și a martorului, și-a găsit confirmare și prin probele acumulate pe parcursul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată a instanței de fond și anume: - raportul de expertiză medico-legală nr. 154 D, din data de 18 august 2014, conform căruia lui Șișcov Ivan s-a depistat lezarea intestinului gros în regiunea porțiunii sigmoide (în regiunea de jos-din stînga a abdomenului), care a fost produsă cu obiect dur contondent, posibil în timpul indicat și se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață (vol. I, f.d.49). Instanța de apel, ținînd cont de prevederile art. 27, art. 99 - art. 101 din Codul de procedură penală, cercetînd sub toate aspectele probele administrate, verificîndu-le minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, a conchis că din probele administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția inculpatului, Zaluțchi Vasili, în comiterea componențelor de infracțiune prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață”. Colegiul penal, a respins alegațiile părții apărării invocate în cererea de apel referitor la faptul că în sentința contestată prima instanță nu s-a expus asupra probelor invocate de inculpat și asupra argumentelor invocate de partea apărării fiind inculpatul impus să-și demonstreze nevinovăția, or, din cumulul probelor administrate, coroborate rezultă incontestabil săvîrșirea de către Zaluțchi Vasile a infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (1) Cod penal. 6.1. Cu referire la pedeapsa penală ce a fost aplicată inculpatului, Zaluțchi Vasile, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, prin prisma prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Prin urmare, instanța de apel a remarcat că la individualizarea pedepsei, Colegiul penal a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza individualizării pedepsei, aplicîndu-i inculpatului, Zaluțchi Vasile, sancțiunea penală în formă de închisoare, această pedeapsă fiind legală, echitabilă și individualizată. Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului, Zaluțchi Vasile, au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1), lit. c) Cod penal, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 5 la 10 ani. În continuare, Colegiul penal a reținut că careva circumstanțe atenuante din rîndul celor expuse la art. 76 alin. (1) Cod penal, totodată nu au fost constatate și careva circumstanțe agravante din categoria celor vizate la art. 77 alin. (1) Cod penal, în 5 privința inculpatului, Zaluțchi Vasile, nu au fost reținute. În astfel, de circumstanțe, Colegiul penal a reținut că față de inculpatul, Zaluțchi Vasile, just urmează a fi aplicată sancțiunea penală în formă de închisoare, stabilindu-i însă un termen minim de 5 ani, care în temeiul art. 72 alin. (3) Cod penal, urmează a fi dispusă spre executare în penitenciar de tip semiînchis, avînd în vedre circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și astfel că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea în privința inculpatului a pedepsei privative de libertate. Astfel, Colegiul penal a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Zaluțchi Vasile, va fi pe deplin atins, doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, or, aplicarea unei altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către acesta. 6.2. La capitolul soluționării acțiunii civile înaintate de către avocatul Barbaroș Mihail și partea vătămată Șișcov Ivan, Colegiul penal a reținut următoarele: În cadrul cercetării judiciare în instanța de fond, avocatul Barbaroș Mihail și partea vătămată Șișcov Ivan, au formulat o acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea din contul inculpatului, Zaluțchi Vasili, a prejudiciului material în sumă de 165501 lei și a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, anexînd în acest sens și certificate, dar și bonuri de plată pentru diverse servicii (vol.I, f.d.118-147). În cadrul ședinței instanței de apel, partea vătămată Șișcov Ivan, a indicat că pentru operare și alte servicii medicale mai are nevoie de suma de 60 000 lei. Totodată, Colegiul penal a identificat că conform chitanței nr. 1446, din data de 21 octombrie 2017, se atestă faptul că Zaluțchi Vasili, prin intermediul Oficiului Poștal a plasat pe numele părții vătămate Șișcov Ivan, suma de 24102 lei, restituind astfel prejudiciul material și moral. Așa dar, Colegiul penal a notat că din bonurile de plată anexate la dosar și anume ce se referă la cheltuielile pentru tratament acestea confirmă suma de 6318,79 lei pentru procurarea medicamentelor, (vol.I, f.d.143-146), însă celelalte cheltuieli pentru tratament (restabilirea sănătății, intervenția chirurgicală, post chirurgicale) invocate de către partea vătămată, Șișcov Ivan, precum că le-ar fi achitat pentru tratament, nu au fost demonstrate prin probe veridice și pertinente, afirmațiile fiind doar declarative. Reieșind din acest considerent, Colegiul penal a considerat necesar de a încasa cheltuielile pentru alimentație suplimentară și transport pentru deplasarea la instituțiile medicale pentru investigații și tratament și deplasările în vederea prezentării în ședințele de judecată în sumă de 642,02 lei și respectiv 1122,40 lei, cerință confirmată prin copiile biletelor de călătorie, bonurilor fiscale pentru alimentație suplimentară în cadrul instituțiilor medicale și combustibil anexate la materialele cauzei penale (vol.I, f.d.143-147). În continuare, Colegiul penal a considerat justificată și solicitarea cu privire la încasarea sumei de 6000 lei achitate de către partea vătămată, Șîșcov Ivan, pentru serviciile avocatului, Barbaroș Mihail, conformată prin factura de evidență nr. 991339, 6 din data de 06 februarie 2015, avînd în vedere participarea avocatului la mai multe ședințe de judecată la examinarea prezentei cauze penale. În contextul dat, Colegiul penal a reținut că și-a găsit confirmare pe parcursul judecării cauzei penale doar prejudiciul material în sumă de 14 102 lei, constituită din suma de 6318,79 lei pentru procurarea medicamentelor; 642,02 lei pentru procurarea alimentelor; 1122,40 lei pentru transport; plata pentru asistență juridică - 6000 lei; 18,75 lei - plata pentru copiile acțiunii civile. În ceea ce privește încasarea din contul inculpatului Zaluțchi Vasili, în beneficiul părții vătămate, Șișcov Ivan a prejudiciul moral, în mărime de 100 000 lei urmează a fi indicat că în conformitate cu prevederile art. 1422 alin.(1) Cod Civil al RM, „în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc”. La fel, Colegiul penal apreciind caracterul vătămărilor corporale suportate de către pătimit, suferințele morale ale acestuia, durerile și retrăirile sale, dar și avînd în vedere posibilitățile materiale reale ale inculpatului Zaluțchi Vasili, a concluzionat că suma de 10 000 lei, este pe deplin justificată pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, or, însuși condamnarea lui Zaluțchi Vasili constituie o satisfacție morală a părții vătămate Șișcov Ivan. Instanța de apel a mai reținut și faptul că în cazul de față este inadmisibilă agravarea situației inculpatului Zaluțchi Vasili, în propriul apel așa cum indică norma art. 410 Cod de procedură penală, de vreme ce în cazul de față partea vătămată Șișcov Ivan nu a înaintat o cerere de apel, formulînd doar o cerere simplă înaintată în ședința instanței de apel, la caz fiind declarat doar apelul inculpatului Zaluțchi Vasili.

Împotriva hotărîrilor judecătorești au declarat recursuri ordinare : 7.1. – avocatul Barbaroș Mihail în numele părții vătămate Șișcov Ivan în termen, prin care indicînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a hotărîrilor judecătorești, pronunțând o nouă hotărâre în partea laturii civile înaintate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, în partea admiterii laturii civile înaintate de către partea vătămată Șișcov Ivan. În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive : - recurentul a solicitat să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate prejudiciul material și moral înaintat prin cererea civilă de chemare în judecată a prejudiciului material în sumă de 165501 lei, ce constituie cheltuieli pentru tratament, cheltuieli de transport - suportat de către partea vătămată. Încasarea din contul inculpatului Zaluțchi Vasili în beneficiul părții vătămate Șișcov Ivan a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei; - instanța de apel a apreciat incorect prejudiciul atît material cît și cel moral probat de către partea vătămată; - Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la data reexaminării cauzei penale 7 corect a statuat că, chiar dacă, partea vătămată nu a înaintat cerere de apel (privind despăgubirea materială solicitată de-a fi recompensată) ea urmează a fi admisă, călăuzindu-se și de juridprudența CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15.07.2003,33400/96). Prin urmare, reieșind din considerentele că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel de către partea vătămată, privind aprecierea probelor materiale cu privire la despăgubirea materială și morală solicitată de-a fi încasată din contul condamnatului și nu și-a motivat soluția dată și la soluționarea laturii civile au fost încălcate prevederile art. 6 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale CEDO în Hotărîrea Toncev vs Bulgaria din 19.11.2009 a statuat că în situația în care sistemul intern permite reclamanților să introducă o acțiune civilă alăturată procesului penal, statul are obligația să se asigure că acestea se bucură de garanțiile fundamentale prevăzute de art. 6 CEDO, adică dreptul la o hotărîre motivată, adoptată într-un termen rezonabil; - din materialele cauzei, rezultă că starea sănătății părții vătămate a fost prejudiciată grav, aceasta a fost internată în spital, a suportat intervenție chirurgicală și tratament medical în continuare și până în prezent, fiindu-i cauzate suferințe fizice și vătămări corporale grave; - pe lîngă aceasta, aceste suferințe au fost apreciate de instanța de fond și menținute de cea de apel în sumă de 10.000 lei, care a fost considerată echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral suferit; - față de cele ce preced, instanța de recurs urmează să aprecieze corect atât suferințele suportate echivalându-le celor solicitate de încasare - despăgubiri pentru daune morale și care se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea se probează, fiind stabilite de instanța de judecată prin evaluarea probelor anexate. 7.2. - partea vătămată Șișcov Ivan în termen, prin care fără a indica vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu aplicarea unei pedepse mai aspre și majorarea pagubei materiale și morale. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive : - în speță sunt demonstrate probele ce ar demonstra faptul că inculpatul Zaluțchi Vasili, a prevăzut urmările prejudiciabile, sub formă de vătămări corporale grave și a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări cu privire la răzbunarea lui; - fiind audiat martorul Știubei Ludmila, în cadrul cercetării penale, cît și a cercetării judecătorești, a declarat cu certitudine că la data 26.07.2014, aproximativ la ora 20:30 min, aflîndu-se în incinta magazinului din centru satului, cet. Zaluțchi Vasili îmbrâncind-l pe cet. Șișcov Ivan, l-a pus la pămînt, lovindu-l cu pumnii și picioarele; - în urma acestui incident partea vătămată a fost supusă examinării și supus gradului de invaliditate pe viață, conform Certificatului de Dezabilitate și Incapacitate de muncă cu nr. 274108. 7.3. - inculpatul Zaluțchi Vasili cu avocatul acestuia, Cojocari Constantin, în termen, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de 8 procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel prin care, Zaluțchi Vasili a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare, cu rejudecarea cauzei penale, și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță și ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, de circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, în baza art. 90 Cod penal de a dispune suspendarea executării pedepsei aplicate în privința inculpatului Zaluțchi Vasili pe un termen de probă de 2 ani. În motivarea cererii de recurs recurenții au indicat următoarele motive : - recurenții consideră că decizia instanței de apel este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei, care este prea aspră și solicită aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal; - prin urmare, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel pe cazul în speță este atacată cu recurs pentru a repara erorile de drept pe motiv că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - recurenții menționează că instanța de apel în decizia adoptată la fila 18, pct. 34 indică: „instanța de apel, ținînd cont de prevederile art. 27, art. 99 - art. 101 din Codul de procedură penală cercetînd sub toate aspectele probele administrate, verificîndu-le minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor, conchide că din probele administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția inculpatului Zaluțchi Vasili în comiterea componențelor de infracțiune, prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, individualizată „prin escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”; - bunăoară nu este clar în baza căror probe verificate minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor instanța de apel a conchis că inculpatul a comis escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, or, în acest sens în instanță nu a fost prezentată nici o probă; - recurenții consideră decizia în cauză pasibilă anulării, deoarece inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă prea aspră care generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit al legii penale și pedepsei penale stabilit în art. 61 alin. (2) Cod penal, care prevăd că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate; - or, concluziile instanței pe marginea refuzului aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 90 Cod penal nu au fost reflectate în 9 hotărârea judecătorească; - la caz, este de menționat că, inculpatul pînă la începerea cercetărilor judecătoreși în instanța de apel a reparat prejudiciul cauzat lui Șișcov Ivan, fapt confirmat în instanța de apel; - de asemenea, din partea Primăriei comunei Hîrjauca, raionului Călărași a parvenit demersul nr. 146 din 04.12.2017 prin care intervine cu rugămintea de a fi aplicată suspendarea condiționată a pedepsei stabilite; - la locul de trai și de muncă, inculpatul este caracterizat pozitiv, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog; - mai mult ca atît, inculpatul declară că a conștientizat pericolul și consecințele survenite în urma comiterii infracțiunii incriminate, regretă și sincer se căiește de cele comise, nu prezintă careva pericol pentru societate, iar corectarea lui este posibilă fără a fi privat de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, fiind atins astfel scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art.422 Cod de procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 8.1. Cu privire la recursul declarat de către avocatul Barbaroș Mihail în numele părții vătămate Șișcov Ivan și de către partea vătămată Șișcov Ivan. Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărîrii instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Colegiul penal constată că decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Colegiul penal atestă că, potrivit art.420 alin.(4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Astfel, se constată că, prin sentința Judecătoriei Călărași din 26 februarie 2016, 10 Zaluțchi Vasili a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare. Prin aceiași sentință a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șișcov Ivan, dispunându-se încasarea de la Zaluțchi Vasili a despăgubirilor pentru prejudiciul material în mărime de 14102 lei și prejudiciul moral în mărime de 10000 lei. Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel avocatul Jian V. în numele inculpatului Zaluțchi Vasili, apel care, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 august 2016, a fost respins, fiind menținută sentința. Ulterior, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 august 2017 a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de partea vătămată Șișcov Ivan. Admis recursul ordinar declarat de inculpatul Zaluțchi Vasili, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 august 2016, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017 a fost admis apelul declarat de avocatul Vladislav Jian, în numele inculpatului Zaluțchi Vasili, sentința primei instanțe a fost casată integral, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează : lui Zaluțchi Vasili în baza art. 151 alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. La fel, a fost folosită aceeași modalitate de soluționare a acțiunii civile și s-a dispus încasarea de la Zaluțchi Vasili în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în mărime de 14102 lei și prejudiciul moral în mărime de 10000 lei, or conform art. 410 Cod de procedură penală instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel. Respectiv, având în vedere prevederile art.420 alin.(4) Cod de procedură penală și faptul că partea vătămată Șișcov Ivan nu a folosit calea ordinară de atac - apelul, necontestând cu apel sentința, acesta a pierdut dreptul de invoca în recurs mărirea cuantumului prejudiciului moral și material încasat și o pedeapsă mai aspră, prezumându-se că a fost de acord cu hotărârea primei instanțe, astfel că recursurile sunt inadmisibile. 8.2. Cu privire la recursul declarat de către inculpatul Zaluțchi Vasili cu avocatul acestuia, Cojocari Constantin. Recurenții în textul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea 11 soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței sau au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocînd în acest context următoarele. Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de recurenți în recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece argumentele expuse în recursul depus au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra tuturor argumentelor și motivelor relevante invocate inclusiv în prezentul recurs instanța de apel s-a pronunțat clar în decizia atacată, dispozitivul hotărîrii fiind expus clar. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurenți, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Referitor la argumentul invocat de recurenți precum că „instanța de apel în decizia adoptată la fila 18, pct. 34 indică: „instanța de apel, ținînd cont de prevederile art. 27, art. 99 - art. 101 din Codul de procedură penală cercetînd sub toate aspectele probele administrate, verificîndu-le minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor, conchide că din probele administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția inculpatului Zaluțchi Vasili în comiterea componențelor de infracțiune, prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, individualizată „prin escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”, Colegiul penal menționează că este o eroare materială care poate fi corectată și care nu ar putea schimba soluția instanței, or la pag. 83 pct. 43 instanța de apel corect încadrează acțiunile inculpatului Zaluțchi Vasili în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, individualizată prin vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață”. În continuare, Colegiul penal invocă că nici temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucît instanța de apel i-a aplicat inculpatului Zaluțchi Vasili în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, pedeapsa echitabilă sub formă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Deasemenea, Colegiul penal consideră că instanța de apel a efectuat o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Zaluțchi Vasili, atît sub aspectul naturii cît și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 75 Cod penal. Colegiul penal remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg 12 cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale. Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului penal, în baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune. Astfel, Colegiul penal constată că, instanța de apel a efectuat o corectă individualizare a pedepsei stabilite sub formă de închisoare de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, apelul declarat de avocatul Jian Vladislav în numele inculpatului Zaluțchi Vasili fiind corect admis, cu emiterea unei hotărîri noi. În atare situație, Colegiul penal consideră că instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal, aplicînd pedeapsa corect individualizată în raport cu prevederile legii penale, care reglementează pedeapsa, scopul acesteia și individualizarea ei. La fel, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, luînd în considerație prevederile articolelor 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a aplica în privința inculpatului Zaluțchi Vasili o pedeapsă reală, fără aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, așa cum solicită inculpatul Zaluțchi Vasili cu avocatul său, Cojocari Constantin în recursul declarat și cum s-a solicitat și în instanța de apel. Colegiul penal reține că pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de închisoare de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, este una echitabilă în raport cu cele comise de inculpat, or ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, însă a comis o infracțiune gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și sănătatea persoanei, de consecințele infracțiunii – în rezultatul cărora partea vătămată s-a ales cu gradul de dizabilitate pe viață, astfel argumentele recurentului privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal de către instanță sunt neîntemeiate. Argumențele recurenților precum că „inculpatul pînă la începerea cercetărilor judecătoreși în instanța de apel a reparat prejudiciul cauzat lui Șișcov Ivan, fapt confirmat în instanța de apel, la locul de trai și de muncă, inculpatul este caracterizat pozitiv, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog, mai mult ca atît, inculpatul declară că a conștientizat pericolul și consecințele survenite în urma comiterii infracțiunii incriminate, regretă și sincer se căiește de cele comise, nu prezintă careva pericol pentru societate”, au fost luate în 13 considerație la stabilirea mărimii pedepsei, inculpatului fiindu-i stabilită pedeapsa minimă prevăzută de art. 151 alin. (1) lit. c) Cod penal. Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii judecătorești și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. 8.3. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Barbaroș Mihail în numele părții vătămate Șișcov Ivan, de către partea vătămată Șișcov Ivan și de către inculpatul Zaluțchi Vasili cu avocatul acestuia, Cojocari Constantin, și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lor, deoarece recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Barbaroș Mihail în numele părții vătămate Șișcov Ivan, de către partea vătămată Șișcov Ivan și de către inculpatul Zaluțchi Vasili cu avocatul acestuia, Cojocari Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Zaluțchi Vasili Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 24 ianuarie 2019. Președinte Diaconu Iurie Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 14