1ra-282/2019 — art. 287 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1ra-282/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 septembrie 2018, declarat de avocatul Alexandru Bogos, în numele

inculpatului

Caraji Andrei XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în XXXXXX, XXXXXX, locuitor al

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.04.2016 – 05.04.2018,

instanța de apel: 26.04.2018 – 17.09.2018,

instanța de recurs: 06.12.2018 – 23.01.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Caraji Andrei

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe o perioadă de probațiune de 1 an.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Bordei N. și Bordei M. prejudiciul

moral în mărime de a câte 500 lei pentru fiecare.

1

Caraji A., intenționat, din motive huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, în

loc public, pe traseul din or. Ialoveni, str. Iachira, în regiunea fabricii „Sandriliona”,

conducând în stare de ebrietate alcoolică, automobilul „Volkswagen Vento”, n.î. XX

XXXX, având scopul comiterii unui act de huliganism agravat și manifestând

obrăznicie deosebită, intenționat a îndreptat automobilul în direcția lui Bordei M. și

Bordei N., ce mergeau pe stradă, fără careva motive, numindu-i cu cuvinte

necenzurate în prezența altor persoane, intenționat îi urmărea cu automobilul,

deplasându-se cu viteză sporită în direcția ultimilor, de mai multe ori, a intenționat

să-i lovească, chiar când ei încercau să fugă și să se ascundă după alte unități de

transport parcate în preajmă, ca să nu fie accidentați, acțiuni care prin conținutul lor

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Instanța a reținut că inculpatul a depus o cerere prin care a recunoscut integral

vina și a solicitat examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art.

287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate, care

încalcă grosolan ordinea publică, comise cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea

integrității corporale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, care se sancționează cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar potrivit art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele noi se încadrează între 2 ani și 4 ani și

7 luni, că lipsesc circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea

vinovăției, gradul II de invaliditate a inculpatului și faptul că anterior nu a fost

judecat.

Totodată, instanța a statuat că părțile vătămate Bordei M. și Bordei N. au

solicitat încasarea din contul inculpatului a prejudiciului moral în mărime de a câte

25.000 lei, pentru fiecare.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensării pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Or, părțile vătămate, fără îndoială, au suferit în urma acțiunilor ilicite ale

inculpatului, dar prejudiciul moral solicitat, în mărime de 25.000 lei pentru fiecare

este excesiv și exorbitant, contrar spiritului art. 41 CEDO (hotărârea CtEDO Oneryldiz

versus Turcia).

Astfel, în circumstanțele constatate, fiind stabilit că inculpatul a recunoscut

fapta imputată, că examinarea cauzei a avut loc în procedură simplificată și nu se

atestă careva consecințe grave, urmează a fi încasat prejudiciul moral în mărime de

500 lei, pentru fiecare parte vătămată, acesta fiind suficient pentru acoperirea

suferințelor psihice cauzate victimelor, reieșind din posibilitățile reale ale acestuia și

consecințele conflictului, cu atât mai mult că condamnarea ultimului constituie deja o

satisfacție echitabilă pentru părțile vătămate.

2

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelanții au invocat că Bordei M., fiind suferind cardiac, din cauza atacului

inculpatului a avut dureri în piept, în regiunea inimii. Stresul a fost mai mare, cu cât

încerca să-și protejeze soția care era alături. Bordei N. a suferit un șoc psihic, urmat

de o stare de tremor, dureri de cap și amețeli. Acest fapt a fost confirmat de către

martorul Bordei T., care a fost amenințată cu aplicarea violenței.

Suferințele psihice au fost provocate inclusiv prin acțiunile cinice și

batjocoritoare ale inculpatului, acesta manifestând o atitudine umilitoare.

Pe lângă aceasta, instanța de fond a omis să se expună asupra cererii de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

septembrie 2018, apelul a fost admis, casată sentința în latura civilă și pronunțată o

nouă hotărâre.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Bordei N. și Bordei M. prejudiciul

moral în mărime de a câte 5000 lei, pentru fiecare, și în beneficiul lui Bordei N.

cheltuielile judiciare în sumă de 1000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont

că inculpatul a comis o infracțiune gravă, considerând că acesta poate fi corectat fără

privare de libertate.

În același timp, prejudiciul moral solicitat de părțile vătămate în mărime de

25.000 lei, pentru fiecare, este exagerat și nu a fost dovedit în cuantumul cerut,

totodată, fiind întemeiată afirmația acestora că suma în mărime de 500 lei este prea

mică, ținându-se cont de consecințele infracțiunii, și anume că după incident le-au

fost cauzate emoții negative, au fost frustrați și au suportat stresuri acute, până în

prezent nu și-au revenit în urma șocului, iar partea vătămată Bordei M. suferă de

maladie cardiacă, agravându-i-se starea sănătății.

Or, caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate. Fiecare persoană, care pretinde că a

suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de

judecată este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de personalitatea

părții vătămate, de circumstanțele cazului concret în care părții vătămate i-au fost

cauzate leziuni corporale.

Deci, ținând cont de suferințele psihice și fizice care le-au fost provocate

părților vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului, prejudiciul

moral în mărime de 5000 lei, pentru fiecare, este unul echitabil.

Totodată, materialele cauzei atestă că Bordei N. a încheiat un contract de

asistență juridică cu avocatul Natalia Pruteanu, și potrivit bonului de plată, a achitat

suma de 1000 lei, fiind neîntemeiată soluția instanței de respingere a cererii părții

vătămate, privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

3

parțială a deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care din contul inculpatului să

fie încasat în beneficiul părților vătămate prejudiciul moral în mărime de a câte 1000

lei, pentru fiecare.

Recurentul a invocat că părțile vătămate sunt rudele inculpatului, cu care este

în relații ostile de o perioadă îndelungată din motivul partajării unei întreprinderi și a

unor terenuri.

Astfel, relatările părților vătămate sunt alimentate de relațiile de dușmănie

dintre ei, iar aceștia confundă solicitarea reparării prejudiciului moral cu solicitările

de apărare.

Or, prejudiciul moral în mărime de 25.000 lei este total depășit, nefiind

confirmat prin dovezi, iar părțile vătămate, invocând suferințe și trăiri puternice

legate de acest incident, nu au prezentat careva probe în acest sens.

Prin urmare, în circumstanțele cauzei, este echitabilă și corectă încasarea

prejudiciului moral în mărime de 1000 lei, pentru fiecare parte vătămată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind mărimea prejudiciului moral cauzat părților vătămate, în

strictă conformitate cu prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod

de procedură penală, art. 1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele

fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă,

admite acțiunea civilă, în tot sau în parte. Mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

4

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura prejudiciului

moral (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura prejudiciului moral în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

5

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alexandru Bogos,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2018,

în privința inculpatului Caraji Andrei XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6