1ra-2170/2018 — art. 187 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-2170/2018 — art. 187 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-2170/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de
inculpată și de avocatul său, Arina Țurcan, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2018, în cauza penală în
privința lui
Farfacari Galina xxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 26.03.2018 – 04.04.2018;
Instanța de apel: 25.04.2018 - 02.05.2018;
Instanța de recurs: 12.11.2018- 19.12.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 04 aprilie 2018, cauza
fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Farfacari
Galina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod
penal la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis
pentru femei, fără amendă.
În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, prin cumul parțial, s-a adăugat
partea neexecutată a pedepsei penale aplicate prin Decizia Curții de Apel Bălți din 24
august 2016, stabilindu-i-se lui Farfacari Galina pedeapsă definitivă sub formă de
închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 2 (două) luni, cu executarea în penitenciar de
tip semiînchis pentru femei, cu amendă în mărime de 200 (două sute) unități
convenționale (4000 lei ) în beneficiul statului.
Conform art. 87 alin. (2) Cod penal s-a dispus a supune executării de sine stătător
pedepsele penale aplicate lui Farfacari Galina.
S-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea de la Farfacari
Galina a cheltuielilor judiciare în sumă de 22,63 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, la 14.03.2018,
aproximativ la ora 13.45, Farfacari Galina deplasându-se pe str. 31 august intersecție cu
V. Roșca din mun. Edineț, având intenția de profit și îmbogățire, cu scopul de a însuși
1
bunuri din avutul altei persoane, intenționat în mod deschis a smuls din mâinile lui
Volchivscoi Mihai, locuitor al mun. Edineț, str. Trifan Baltă 102A, telefonul de model
„HTC Desire 530”, IMEI: 354773076351836, la preț de 4450 lei de culoare sură fără
cartelă-Sim, în care se afla stic cu capacitatea de 32 GB, la preț de 350 lei și husă la preț
aproximativ de 200 lei, intrând în gospodăria amplasată pe str. V. Roșca, nr. 95, astfel
proprietarului fiindu-i cauzată o daună materială considerabilă, în sumă de 5000 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Nicolae Baban în numele
inculpatei, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința ultimei să fie stabilită pedeapsă
nonprivativă de libertate.
În motivarea cerințelor a invocat că, partea vătămată nu a avut pretenții față de
inculpată și nu dorește ca ea să fie atrasă la răspundere penală, considerând că prea aspru
a fost pedepsită și totodată, instanța incorect a apreciat starea de recidivă, iar în afară de
aceasta inculpata a achitat amenda pentru infracțiunea precedentă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2018
a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. Colegiul penal a reținut legalitatea sentinței primei instanțe în latura
pedepsei, instanța întru tot respectând prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii și art. 61 Cod penal,
conform căruia pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților cât și a altor persoane.
În acest sens, Colegiul a specificat că, Farfacari Galina a fost condamnată prin
sentința Judecătoriei Edineț din 14.07.2016 pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de
art.186 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.85 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă
definitivă de 2 ani 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei
și amendă în mărime de 250 unități convenționale, sentință care a fost casată prin Decizia
Curții de Apel Bălți din 24 august 2016, fiindu-i stabilită pedeapsă 2 ani 2 luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei și amendă în mărime de 200
unități convenționale.
Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 05.12.2017, Farfacari Galina a fost
eliberată condiționat înainte de termen pe termenul rămas neexecutat de 5 luni 12 zile. În
acest sens, conform art.16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) Cod
penal, pentru care inculpata a fost condamnată prin Decizia Curții de Apel Bălți din
24.08.2016, face partea din categoria celor mai puțin grave.
Conform art.111 alin.(1) lit.g) Cod penal, se consideră ca neavând antecedente
penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare sau
mai puțin grave dacă au expirat 2 ani după executarea pedepsei.
În asemenea circumstanțe, Colegiul a menționat că la data comiterii infracțiunii
2
prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, inculpata Farfacari Galina avea antecedente
penale nestinse. Sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal este închisoare de la 5 la 7
ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale, deci cu
aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, noile limite de pedeapsă fiind
între 3 ani și 4 luni și 4 ani și 8 luni, astfel, pedeapsa stabilită de instanța de fond de 4 ani
închisoare, încadrându-se în limitele noi de pedeapsă.
La fel, instanța de fond corect a aplicat și prevederile art.85 Cod penal, ținând cont
de faptul că inculpata a fost eliberată condiționat înainte de termen pe perioada de 5 luni
12 zile. Totodată, corect s-a aplicat prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal, supunând
executării de sine stătătoare a pedepselor penale aplicate inculpatei, or, la momentul
examinării cauzei în instanța de fond, inculpata nu a prezentat dovezi în sensul achitării
amenzii.
Cu referire la pedeapsa aplicată, Colegiul a reținut că instanța corect a statuat că,
infracțiunea comisă de inculpată face parte din categoria celor grave, anterior a fost
condamnată de mai multe ori pentru infracțiuni similare, se află la evidența medicului
narcolog (f.d.35), nu este antrenată în câmpul muncii ce i-ar asigura o sursă stabilă de
venit și duce un mod de viață antisocial.
Ce ține de argumentul că are la întreținere un copil minor la întreținere, care este
invalid, Colegiul a menționat că, la fel nu poate fi reținut, or, acest fapt nu a împiedicat-o
pe inculpată să comită atât infracțiunea în cauză, cât și cele anterioare pentru care a fost
condamnată.
În baza celor expuse, Colegiul penal a constatat că careva circumstanțe care ar
permite aplicarea în privința inculpatei a pedepsei non privative de libertate la caz nu s-au
regăsit, din care considerente a respins apelul ca nefondat.
Nefiind de acord cu decizia pronunțată, inculpata a depus recurs ordinar,
solicitând casarea acesteia în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care să-i fie aplicată pedeapsă nonprivativă de libertate.
5.1. Ulterior, la 22.11.2018, inculpata și avocatul său Arina Țurcan, au depus
recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură
penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel în latura aplicării pedepsei,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Galinei Farfacari să-i fie
numită pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal.
În motivarea cerințelor sale, recurenții au invocat că:
- pedeapsa stabilită inculpatei este nefondată, fiind una prea aspră, iar instanța
de fond nu a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal;
- instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanțele atenuante și
anume, recunoașterea vinovăției, contribuirea activă la elucidarea circumstanțelor
săvârșirii infracțiunii, existența unui copil minor cu grad de dizabilitate la întreținere,
condițiile de viață, motivul comiterii infracțiunii și căința sinceră.
3
Asupra recursurilor a depus referință procurorul, prin care s-a expus pentru
respingerea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece temeiurile invocate nu și-au
găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material
sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
Potrivit recursurilor declarate, recurenții invocă drept temeiuri de casare a deciziei
instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală.
Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă recurenții
indicând această eroare de drept, nu au concretizat care din aceste temeiuri le pun la baza
cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către
instanța de recurs a temeiului din cele 5 redate este inadmisibilă și prin urmare,
prevederile menționate nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs
ordinar.
În ce privește argumentul ce reprezintă eroare de drept prevăzută la pct.10) alin. (1)
al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel
conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel a aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal constată că analizând acest
temei în raport cu motivele invocate, acesta nu și-a găsit confirmare. nu este aplicabil în
speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina
necesitatea casării deciziei instanței de apel.
Or, autorii recursurilor sunt de-acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de
judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, și critică hotărârea
4
instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată, apreciind-o drept una
prea aspră.
Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa, neacordând
deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, Colegiul le consideră drept lipsite
de temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se
declară vinovată.
Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă
scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul
făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie
individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii
penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a
pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și
autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Anume reieșind din aceste prevederi legale, la stabilirea pedepsei inculpatei, atât
prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția adoptată de prima, au ținut
seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de criteriile
generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii
săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea
infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de motivul acesteia, de persoana
inculpatei, de condițiile de viață, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând
examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate
asupra corijării și reeducării dânsei, cu atât mai mult că nu este la prima abatere legală,
anterior fiind condamnată penal pentru infracțiuni similare și astfel, Colegiul reține că,
corect s-a ajuns la concluzia că corectarea inculpatei poate avea loc doar prin izolarea ei
de societate.
Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin corespunde
circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în
limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatei instanțele de fond au ținut cont de
prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de
aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și
din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze
instanța de judecată la stabilirea pedepsei.
5
Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine
argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii
judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatei este individualizată conform
prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor
ordinare declarate ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpată și de avocatul său,
Arina Șurcan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26
septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Farfacari Galina, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 18 ianuarie 2019.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
6