1ra-1781/18 — art.42 alin.3, 4, 217-1 alin.3 lit.b, c, e, f, 42 alin.3, 4, 322 alin.1 CP CP

1ra-1781/18 — art.42 alin.3, 4, 217-1 alin.3 lit.b, c, e, f, 42 alin.3, 4, 322 alin.1 CP CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1781/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

octombrie 2017, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Sergiu Brigai, și de avocatul Ion Dodon, în numele inculpatului

Cîșlari Nichita XXXXX, născut la

XX XXXXXX XXXX, originar și locuitor al

XXXXXX, XXXXXX, XXX, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.10.2014 – 21.03.2017,

instanța de apel: 10.05.2017 – 11.10.2017,

instanța de recurs: 06.08.2018 – 18.12.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (3), (4),

2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

Cîșlari Nichita a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (3), (4), 322 alin. (1) Cod penal, procesul penal fiind încetat, cu

liberarea de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului prescripției

tragerii la răspundere penală.

1

Costanda V., în privința cărui cauza penală a fost disjunsă în cadrul urmăririi

penale, cu intenție directă, de comun acord, s-au organizat pentru a transmite

fraudulos pe teritoriul Penitenciarului nr. 13, str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău,

substanțe narcotice în proporții deosebit de mari, în scop de înstrăinare.

Pentru realizarea intențiilor sale criminale, Cîșlari N., la 24 iunie 2014,

aflându-se în Penitenciarul nr. 13, în celula nr. 15, împreună cu deținutul Șoilița

V., cunoscând despre faptul că ultimul urma să primească un colet cu produse

alimentare de la concubina Herghelegiu T., a convins-o prin telefon să primească

de la Costanda V. un pachet cu diferite produse, fără a-i comunica despre faptul că

ultimul îi va transmite, de fapt, în mod camuflat, într-un burete pentru cremă de

încălțăminte, substanțe narcotice.

Pentru realizarea scopului propus, la 25 iunie 2014, Costanda V. a camuflat

într-un burete pentru cremă de încălțăminte de marca „Silver”, substanțe narcotice

pe care, împreună cu alte produse, le-a transmis lui Herghelegiu T. pe bd. Dacia,

mun. Chișinău, iar la 26 iunie 2014 ultima, a transmis coletul cu produse în care se

aflau substanțe narcotice în camera de primire a coletelor din Penitenciarul nr. 13,

str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău și care urmau să ajungă la deținutul Cîșlari N.

Potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006,

privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit precum și cantitățile acestora, cantitatea

de 2,06 gr. de marihuană constituie proporții mari.

Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 23.01.2006

Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și

precursorilor acestora supuse controlului, marihuana este inclusă în „Tabelul nr. 1

Substanțele narcotice și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale.

Lista nr. 1 Substanțele narcotice”.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în

baza art. 42 alin. (3), (4), art. 2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal, ca circulația

ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analogilor lor în scop de

înstrăinare.

Totodată, instanța a constatat că inculpatul Cîșlari N., fiind deținut în

Penitenciarul nr. 13, str. Bernardazzi nr. 3, mun. Chișinău, a organizat prin

intermediul lui Constanda V., transmiterea în Penitenciarul nr. 13 a unui colet, în

care cunoștea cu certitudine că, în afară de produse alimentare, se mai aflau

substanțe narcotice.

Astfel, la 25 iunie 2014, Costanda V. a camuflat într-un burete pentru cremă

de încălțăminte de marca „Silver” substanțe narcotice pe care, împreună cu alte

produse, le-a transmis lui Herghelegiu T., pe bd. Dacia, mun. Chișinău.

Ulterior, la 26 iunie 2014, în jurul orelor 11.45, Herghelegiu T., aflându-se

în Penitenciarul nr. 13, str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, în camera de primire a

coletelor, în coletul cu produse alimentare, în cadrul controlului efectuat de către

supraveghetorii Secției Regim și Securitate, într-un burete pentru cremă de

încălțăminte de marca „Silver”, s-a depistat și ridicat o substanță de proveniență

vegetală care, conform raportului de expertiză nr. 6537 din 29.07.2014, reprezintă

2

marihuană, în cantitate de 2,06 gr., care se atribuie la substanțele narcotice

neutilizate în scopuri medicale și care urmau să fie transmise deținutului

Penitenciarului nr. 13 Chișinău, Cîșlari N.

Instanța a reținut că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 42 alin. (3), (4), art. 2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal, ca circulația

ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau analogilor lor în scop de înstrăinare

nu s-a demonstrat, acesta urmând a fi achitat pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracționale, totodată, fiind dovedită vinovăția lui de săvârșire a

infracțiunii prevăzută la art. 42 alin. (3), (4), 322 alin. (1) Cod penal, ca încercarea

de a transmite, prin orice mijloace, persoanelor deținute în penitenciare a

drogurilor.

Deci, în acțiunile inculpatului nu s-a constatat existența faptei prevăzută la

art. 42 alin. (3), (4), art. 2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal or, martorii audiați

nu au declarat că inculpatul a săvârșit fapta incriminată, iar din probele

administrate nu rezultă vinovăția lui în comiterea infracțiunii.

Totodată, inculpatul nu poate fi supus răspunderii penale pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută la art. 42 alin. (3), (4), 322 alin. (1) Cod penal, deoarece

fapta a fost comisă pe 26.06.2014, iar la momentul pronunțării sentinței a expirat

termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 42 alin. (3), (4), art. 2171 alin. (3)

lit. b), c), e), f) Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul circulației

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că instanța de fond neîntemeiat a achitat inculpatul de

sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută la art. 42 alin. (3), (4), art. 2171 alin.

(3) lit. b), c), e), f) Cod penal or, vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii incriminate

a fost demonstrată prin probele administrate.

3.1. A declarat apel și avocatul Ion Dodon, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe art.

42 alin. (3), (4), 322 alin. (1) Cod penal.

Apelantul a indicat că acuzarea nu a prezentat probe admisibile, pertinente și

concludente care să demonstreze săvârșirea de către inculpat a faptei incriminate.

octombrie 2017, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă

hotărâre.

Procesul penal în privința lui Cîșlari Nichita pe art. 322 alin. (1) Cod penal

a fost încetat, cu liberarea de răspundere penală în temeiul art. 60 Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că Cîșlari N., fiind deținut în Penitenciarul nr.

13, str. Bernardazzi nr. 3, mun. Chișinău, a organizat transmiterea în

Penitenciarul nr. 13 a unui colet, în care cunoștea cu certitudine că, în afară de

3

produse alimentare, se mai aflau substanțe narcotice în următoarele circumstanțe:

la 25 iunie 2014, Costanda V. a transmis lui Herghelegiu T., pe bd. Dacia, mun.

Chișinău, pachete de țigări și un burete pentru cremă de încălțăminte de marca

„Silver”, la rugămintea concubinului Șoiliță V., pentru ca aceasta să le transmită

lui Cîșlari N. A doua zi, la 26 iunie 2014, orele 11.45, Herghelegiu T., aflându-se

la Penitenciarul nr. 13, str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, în camera de primire a

coletelor, în coletul cu produse alimentare, în cadrul controlului efectuat de către

supraveghetorii Secției Regim și Securitate, într-un burete pentru cremă de

încălțăminte de marca „Silver”, s-a depistat și ridicat o substanță de proveniență

vegetală care, conform raportului de expertiză nr. 6537 din 29.07.2014, reprezintă

marihuană, în cantitate de 2,06 gr., care se atribuie la substanțele narcotice

neutilizate în scopuri medicale și care urmau să fie transmise deținutului

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, Cîșlari N.

Instanța a statuat că, cu referire la învinuirea înaintată inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), (4), 322 alin. (1) Cod penal, în

baza probelor administrate, se atestă că nu a fost dovedit faptul că acesta a

acționat în calitate de organizator și instigator la încercarea de a transmite prin

orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 322 alin. (1)

Cod penal, ca încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în

penitenciare a drogurilor, săvârșită în cantități mari.

Or, din învinuirea adusă inculpatului urmează a fi exclusă comiterea

infracțiunii în calitate de organizator și instigator, conform art. 42 alin. (3), (4)

Cod penal, fiind constatat faptul că acesta este subiectul unic la comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal.

În același timp, fiind stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 322 alin. (1) Cod penal la data de 26.06.2014, iar de la ziua săvârșirii

infracțiunii a expirat termenul de 2 ani, în conformitate cu art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal, a expirat termenul de tragere la răspundere penală, din care motive,

procesul penal urmează a fi încetat, cu liberarea de răspundere penală a

inculpatului, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Totodată, soluția instanței de fond privind achitarea inculpatului pe art. 42

alin. (3), (4), art. 2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii este corectă și urmează a fi menținută.

Mai mult, norma penală reglementată la art. 322 Cod penal reprezintă o

normă specială în raport cu art. 2171 Cod penal. Or, transmiterea tăinuită de la

control, prin orice mijloace, persoanelor deținute în penitenciare a substanțelor

narcotice sau psihotrope ori a analogilor acestora este nu altceva decât un caz

particular de transportare și/sau înstrăinare ilegală de substanțe narcotice sau

psihotrope ori analogi ale acestora. Dar aceasta nu însemnă că dacă transmiterea

tăinuită de la control sau încercarea de a transmite, prin orice mijloace, persoanelor

deținute în penitenciare a substanțelor narcotice sau psihotrope ori a analogilor

acestora nu este săvârșită în mod sistematic sau în proporții mari, atunci trebuie

aplicate prevederile art. 2171 Cod penal.

4

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că la motivarea soluției de respingere a apelului

acuzării, instanța de apel a indicat că norma penală reglementată de art. 322 Cod

penal reprezintă o normă specială în raport cu art. 2171 Cod penal.

Deci, din învinuirea înaintată inculpatului în calitate de organizator și

instigator, rezultă că în cazul dat nu există o concurență a normelor penale, însă

este prezent un concurs de infracțiuni.

Pe lângă aceasta, la respingerea apelului acuzării pe episodul dat, instanța a

omis că inculpatul a fost achitat din motiv că nu există fapta infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel invocând faptul existenței concurenței

normelor penale, a admis o eroare or, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii prin care a fost menținută sentința de achitare a inculpatului pe motiv că

nu există faptul infracțiunii.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Ion Dodon, solicitând casarea

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

să fie achitat pe art. 322 Cod penal.

Recurentul a indicat că deoarece lipsește un raport de expertiză judiciară

valabil care să constate că substanța care s-a încercat a fi transmisă constituie

droguri, se exclude și săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 322 Cod penal.

Mai mult, nu a fost probat nici faptul transmiterii sau încercării de a

transmite substanțe interzise de către inculpat, iar persoana care a încercat să

transmită aceste substanțe în penitenciar nu-l cunoștea pe acesta, coletul fiind

destinat altui deținut.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

5

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385

alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. În corespundere cu art. 394 alin. (3) pct. 2), alin. (4) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă

enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, nefiind admisă introducerea în

sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui

achitat.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă

atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură

penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă

din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) a constatat în descriptiv diverse motive de achitare, cum ar fi că: „vina

inculpatului în săvârșirea infracțiunii nu s-a demonstrat..., acesta urmând a fi

achitat pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale..., în acțiunile

inculpatului nu s-a constatat existența faptei prevăzută la art. 42 alin. (3), (4), art.

2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal or, martorii audiați nu au declarat că

inculpatul a săvârșit fapta incriminată, iar din probele administrate nu rezultă

vinovăția lui în comiterea infracțiunii”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat de sub

învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (3), (4), 2171 alin. (3)

lit. b), c), e), f) Cod penal din motiv că: „nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii”;

b) a constatat ca fiind dovedită fapta inculpatului privind organizarea și

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), (4), 322 alin. (1) Cod penal,

indicând că acesta: „fiind deținut în Penitenciarul nr. 13, str. Bernardazzi nr. 3,

mun. Chișinău, a organizat prin intermediul lui Constanda V., transmiterea în

Penitenciarul nr. 13 a unui colet, în care cunoștea cu certitudine că, în afară de

produse alimentare, se mai aflau substanțe narcotice”.

Prin urmare, a constatat existența circulației ilegale a substanțelor narcotice,

în scop de înstrăinare, în acțiunile inculpatului, dar s-a contrazis achitându-l pe

motiv că: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii” prevăzute de art. 42 alin.

(3), (4), 2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal;

c) a trecut în revistă dovezile administrate, dar nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

6

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete, de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, și nu a indicat

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 60

alin. (1) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de prescripție. În corespundere cu art. 8

alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni

este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul

prevăzut de prezentul cod și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească

de condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură

penală, în cazul expirării termenului de prescripție se adoptă o sentință de

condamnare, cu liberarea de pedeapsă. Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod

de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate

constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl

găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor

respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul

sentinței.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința de achitare a

inculpatului de sub săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (3), (4), art.

2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal, cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal în această parte;

b) inițial a constatat ca fiind dovedită fapta inculpatului pe art. 322 alin. (1)

Cod penal, indicând că el: „fiind deținut în Penitenciarul nr. 13, str. Bernardazzi

7

nr. 3, mun. Chișinău, a organizat transmiterea în Penitenciarul nr. 13 a unui

colet, în care cunoștea cu certitudine că, în afară de produse alimentare, se mai

aflau substanțe narcotice”, apoi, în mod divergent, a conchis că: „nu a fost

dovedit faptul că acesta a acționat în calitate de organizator și instigator..., din

învinuirea adusă inculpatului urmează a fi exclusă comiterea infracțiunii în

calitate de organizator și instigator, conform art. 42 alin. (3), (4) Cod penal, fiind

constatat faptul că acesta este subiectul unic la comiterea infracțiunii”.

Mai mult, concluzionând că: „...norma penală reglementată la art. 322 Cod

penal reprezintă o normă specială în raport cu art. 2171 Cod penal...”, deci

invocând existența concurenței normelor penale vizate, s-a contrazis dispunând

menținerea sentinței în partea privind achitarea inculpatului pe art. 42 alin. (3), (4),

2171 alin. (3) lit. b), c), e), f) Cod penal, din motivul că „nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii”;

b) nu a respectat procedura de aplicare a prevederilor art. 60 Cod penal,

privind prescripția tragerii la răspundere penală, or, dispunând: „Procesul penal de

învinuire a lui Cîșlari Nichita în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin.

(1) Cod penal încetează și se liberează de răspundere penală”, a omis prevederile

art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, că în cazul expirării termenului

de prescripție se adoptă o sentință de condamnare, cu liberarea de pedeapsă, lipsind

în dispozitiv și constatarea dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii

menționate;

c) a trecut în revistă dovezile administrate, dar nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete, de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, și nu a indicat

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, luând în considerare și că prin Legea nr. 157 din 14.10.2018 a fost

modificată dispoziția art. 322 Cod penal, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

8

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sergiu Brigai, și de avocatul Ion Dodon, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, în

privința inculpatului Cîșlari Nichita XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 17 ianuarie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

9