1ra-1974/18 — art. 179 alin.1, 287 alin.3 și 151 alin.1 CP

1ra-1974/18 — art. 179 alin.1, 287 alin.3 și 151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1974/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vladislav Harti,

avocații Natalia Pruteanu și Igor Coban în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Surdu Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.08.2016 - 11.01.2018;

instanța de apel: 02.02.2018 - 13.06.2018;

instanța de recurs: 23.11.2018 - 18.12.2018.

c o n s t a t ă:

Ion Surdu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (1) Cod penal, iar în temeiul art. 60 Cod penal, a fost încetat procesul penal

în privința acestuia, eliberându-l de răspunderea penală, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragerea la răspunderea penală.

Surdu Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub forma de închisoare, pe

termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, și art.

151 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare, pe termen

de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor stabilite,

pentru concurs de infracțiuni, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă definitivă

sub forma de închisoare pe termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul lui Ion Surdu cheltuielile pentru tratamentul

părții vătămate Sergiu Carauș în folosul statului în mărime de 3 970 lei; se trec în

1

contul statului cheltuielile judiciare de efectuare a expertizei judiciare în mărime

de 5 224 lei.

februarie 2014, în jurul orei 20.00 min., urmărind scopul pricinuirii vătămărilor

corporale consăteanului său Sergiu Carauș, pentru că acesta ar fi sustras anterior

păsări domestice din XXXXX, s-a deplasat la domiciliul ultimului împreună cu

consăteanul Grigore Mămăligă și intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri

cu o bâtă și un furtun de cauciuc de la tractor pe diferite regiuni ale corpului,

pricinuindu-i vătămări corporale grave, cu dereglarea sănătății de lungă durată,

sub formă de fisura maleopului pe stânga, lezarea splinei, fractura falangei distale

a degetului 3 al mâinii stângi, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-

legală, nr.42 D din 11 martie 2014.

Tot el, la 21 februarie 2014, împreună cu consăteanul său Grigore Mămăligă,

fără acordul proprietarului Sergiu Carauș, au pătruns în locuința acestuia, în care

la acel moment se aflau mai mulți cunoscuți a lui Sergiu Carauș unde s-au aflat

ilegal aproximativ 30 de minute.

În continuare, Grigore Mămăligă urmărind scopul realizării intenției

infracționale a lui Ion Surdu și favorizând acțiunile acestuia, folosindu-se de

constituția fizică masivă, s-a poziționat în ușă, blocând intrarea și ieșirea celor

prezenți din odaia respectivă, avertizându-i ca toți să stea la locurile lor, să nu se

implice și să nu iasă din odaia respectivă. În timpul ce a urmat, Ion Surdu fără

motiv, doar sub pretextul că Sergiu Carauș ar fi sustras cândva găini și animale

domestice de la niște consăteni, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele

și o bâtă pe diferite regiuni ale corpului, pricinuindu-i vătămări corporale grave,

cu dereglarea sănătății de lungă durată.

Tot el, în aceiași seară, împreună cu consăteanul său Grigore Mămăliga, după

ce au pătruns ilegal în domiciliul lui Sergiu Carauș, situat XXXXX, în care se aflau

mai mulți cunoscuți a lui Sergiu Carauș, unde s-au aflat aproximativ 30 de minute,

fără motiv, sub pretextul că Sergiu Carauș ar fi sustras găini de la niște consăteni,

neținând cont de faptul că se afla într-un local în prezența mai multor persoane,

încălcând grosolan ordinea publică și manifestând un comportament arogant și

autoritar, lipsit de respect față de cei prezenți, acțiuni, care potrivit Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție, nr.4 din 19 iunie 2006, cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism se califică ca huliganism habitual, i-

a aplicat lui Sergiu Carauș multiple lovituri cu pumnii, cu o bâtă și un furtun de

cauciuc de la tractor pe diferite regiuni ale corpului, pricinuindu-i vătămări

2

corporale grave, cu dereglarea sănătății de lungă durată. În timpul dat, Greigore

Mămăliga urmărind scopul realizării acțiunilor lui Ion Surdu, folosindu-se de

constituția sa fizică masivă și favorizând acțiunile acestuia, s-a poziționat în ușă,

blocând intrarea și ieșirea celor prezenți în odaia respectivă și amenințându-i cu

răfuiala fizică, i-a avertizat să nu se implice și să nu iasă din încăperea dată.

2.1. Acțiunile inculpatului au fost calificate, de către prima instanță, în

baza: art. 151 alin. (1) Cod penal, după elementele - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață ce a provocat

pierderea unui organ și art. 179 alin. (1) Cod penal, după elementele - violarea

domiciliului, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără

consimțământul acesteia și art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul agravat, adică

acțiunile prevăzute la alin. (1) și (2), săvârșite de două persoane, cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale și sănătății.

Hamureac și Igor Coban în numele inculpatului prin care au solicitat.

3.1. Procurorul, casarea parțială a sentinței cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie încasate de la inculpat în beneficiul statului cheltuieli judiciare în sumă

totală de 5 224 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legale din 11 martie 2014

și 18 august 2017.

3.2. Avocatul Oxana Hamureac în numele inculpatului, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului în baza

art. 151 alin. (1) Codul penal, să-i fie stabilită pedeapsa cu suspendarea condiționat

a executării pedepsei și, în baza Legii cu privire la amnistie nr. 210 din 29 iulie 2016,

să fie încetat procesul penal pe art. 287 alin. (3) Cod penal.

3.3. Avocatul Igor Coban în numele inculpatului, casarea integrală a sentinței

cu pronunțarea unei noi hotărâri privind încetarea procesului penal în privința lui

Surdu Ion învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal, din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspunderea penală.

a fost respins apelul procurorului și admise parțial apelurile declarate de către

avocații Oxana Hamureac și Igor Coban în numele inculpatului, casată parțial

sentința, inclusiv din alte motive, pronunțată următoarea hotărâre:

Ion Surdu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

151 alin. (1) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

3

S-a dispus încetarea procesului penal de învinuire a lui Ion Surdu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Codul penal, pe motiv că a expirat

termenul de prescripție de tragere la răspunderea penală.

A fost încetat procesul penal de învinuire a lui Ion Surdu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Codul penal, pe motiv că fapta constituie

contravenție. S-a dispus liberarea inculpatului de răspundere contravențională în

baza art. 354 Codul contravențional, din motivul expirării prescripției răspunderii

contravenționale.

A fost menținută sentința în partea în care a fost respinsă solicitarea de

încasare a cheltuielilor judiciare de efectuare a expertizei în mărime de 5 224 lei.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, necătând la faptul

că inculpatul vina a recunoscut-o parțial, prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la comiterea faptelor imputate bazându-se pe următoarele

probe: declarațiile părții vătămate Sergiu Carauș, declarațiile martorilor Serghei

Braga, Grigore Mămăligă, Constantin Bălan, Petru Iurcu, Andrei Mitev, Sergiu

Burghelea, Victor Capcelea; plângerea lui Sergiu Carauș depusă la IP Călărași prin

care solicită atragerea la răspunderea penală pe Ion Surdu care a intrat în

gospodărie ultimului și l-a lovit cu un băț și un furtun de la tractor, pricinuindu-i

leziuni corporale grave; înștiințarea telefonică parvenită de la IMSP Spitalul raional

Călărași, potrivit căreia la 22 februarie 2014 la ora 12:30 după ajutor medical s-a

adresat cet. Sergiu Carauș; procesul-verbal de cercetare la față locului din 22

februarie 2014 și planșa fotografică unde locuiește Sergiu Carauș nu au fost careva

obiecte depistate; raport de constatare medico-legală nr.76 din 24 februarie 2014

conform căruia la cet. Sergiu Carauș s-au depistat - echimoză pe față, comoție

cerebrală, echimoze imense cu edem al țesuturilor moi și excoriații pe membrele

superioare și inferioare, fractura falangei destule a degetului 3 al mâinii stângi,

plagă pe gamba stângă, fisura maleolului pe stânga, lezarea splinei - au fost

produse cu un obiect dur contondent posibil la 21 februarie 2014 și se califică ca

vătămări corporale grave periculoase pentru viață; raport de constatare medico-

legală nr.42 D din 11 martie 2014 conform căruia la cet. Sergiu Carauș s-au depistat

- echimoză pe față, comoție cerebrală, echimoze imense cu edem al țesuturilor moi

și excoriații pe membrele superioare și inferioare, fractura falangei destule a

degetului 3 al mâinii stângi, plagă pe gamba stângă, fisura maleolului pe stânga,

lezarea splinei - au fost produse cu un obiect dur contondent posibil la 21 februarie

2014 și se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață; avizul de

testare Poligraf nr. 3499 din 04 iunie 2014, conform căruia în răspunsurile

4

inculpatului la întrebările relevante 4R, 5R, 7R și 8R, s-au evidențiat modificări

semnificative, care pot fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat al

subiectului; raportul de expertiză judiciară (suplimentară) nr.118 din 18 august

2017, conform căruia în baza datelor documentației medicale (fișa medicală

nr.1276, raport de constatare și expertiza medico-legală nr. 76 și nr. 42D prezentate

de Sergiu Carauș au fost constatate. a) traumă cranio-cerebrală închisă: echimoză

pe față, comoție cerebrală; b) excoriații și echimoze cu edem al țesuturilor moi în

regiunea membrelor superioare și inferioare, fractura falangei distale a degetului 3

mâna stângă, plaga contuză în regiunea gambei stângi, fisura maleolei laterale pe

stânga, plagă contuză în regiunea gambei stângi, fisura maleolei laterale pe stânga;

c). trauma închisă a abdomenului: lezarea splinei. 1. Leziunile corporale

menționate mai sus în punctul "b", au fost produse la acțiunea traumatică prin

mecanism de lovire cu un obiect dur contondent, de formă alungită, posibil la 21

februarie 2014, au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și conform

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. 2. Traumă cranio-cerebrală

închisă, echimoză pe față, comoția cerebrală menționată în p. „a", a fost produsă la

acțiunea traumatică a unui obiect dur contondent, posibil în timpul și în

circumstanțele indicate, au condiționat dereglarea sănătății de scurtă durată și

conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară. Trauma închisă a

abdomenului cu lezarea splinei, a fost produsă la acțiunea traumatică a unui obiect

dur contondent, posibil la 21 februarie 2014, au condiționat dereglarea sănătăți de

scurtă durată și conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Trauma închisă a abdomenului cu lezarea splinei, a fost produsă la acțiunea

traumatică a unui corp dur contondent, prin mecanism de lovire, posibil la 21

februarie 2014 și ca periculoase pentru viață se califică ca vătămare corporală

gravă. 3. Reieșind din datele documentelor medicale prezentate, a stabili cu

certitudine prezența leziunilor corporale în regiunea abdomenului și spatelui, la

cet. Sergiu Carauș, nu este posibil, din cauza lipsei câtorva consemnări referitor la

leziunile corporale în regiunile nominalizate în Fișa medicală și la examinarea de

către expertul judiciar medic-legist, după intervenția chirurgicală (pansament al

peretelui abdominal). Peretele abdominal anterior este elastic, mobil, iar splina este

un organ fixat în cavitatea abdominală și datorită acestor particularități, la lovirea

cu obiecte dure contondente, inclusiv bâta sau furtunul, pot lipsi leziuni corporale

vizibile, externe, dar prezente leziuni corporale interne, la nivelul organelor

abdominale (splina). 4.Trauma închisă a abdomenului cu lezarea splinei, a fost

produsă la acțiunea traumatică a unui(or) corp(uri) dur(e), prin mecanism de lovire

5

în proiecția splinei (regiunea superioară și laterală stângă a abdomenului), cu o

forță suficientă pentru învingerea rezistenței a țesutului organului lezat (splina).

Astfel, analizând probele enumerate mai sus și apreciindu-le, din punct de

vedere al coroborării lor cu celelalte probe, instanța de apel a constatat că ele

demonstrează cu certitudine vina inculpatului Ion Surdu în comiterea faptelor

imputate și care combat argumentele declarate de către partea apărării.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, declarațiile depuse de către inculpat,

sunt combătute prin probele analizate și apreciate mai sus, prin prisma

prevederilor art. 101 Codul de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, conform rapoartelor de

expertiză și de constatare, este probat cu certitudine că, în rezultatul acțiunilor

traumatice asupra splinei, aceasta a fost extirpată. Astfel, cazul dedus judecării se

deosebește esențial de alte cazuri prin faptul că, în prezentul caz, partea vătămată

a pierdut un organ - splina, iar în cazurile prezentate în calitate de practică judiciară

- a avut loc doar lezarea splinei fără pierderea acesteia. Prin urmare, suntem în

prezența urmării prejudiciabile prevăzute de art. 151 alin. (1) Codul penal -

pierderea unui organ.

Această consecință prejudiciabilă este încriminată prin rechizitoriu. Faptul

pierderii unui organ de către partea vătămată este unul cert și probat în afara

oricărui dubiu. În consecință, instanța de apel a statuat că nu sunt relevante

argumentele referitoare la faptul că vătămările nu sunt periculoase pentru viață,

fiind că acest element (urmarea prejudiciabilă) - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață nu a fost

reținută la calificarea faptei inculpatului.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, ținând cont de concluziile Curții

Constituționale a Republicii Moldova și a Curții Europene pentru Drepturile

Omului, termenul de 3 luni ca termen maxim a calității de bănuit urmează a fi

considerat din data emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit a lui

Ion Surdu, adică din 06 martie 2014. Deși, numele ,,Ion Surdu" este menționat în

partea descriptivă a ordonanței de pornire a urmăririi penale, acest fapt nu a avut

repercusiuni importante pentru situația ultimului. Din momentul pornirii urmării

penale și până la momentul recunoașterii în calitate de bănuit nu au fost întreprinse

acțiuni care ar limita drepturi și libertăți, situația reală a ultimului rămânând

aceeași.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la caz, nu sunt aplicabile prevederile art.

3 alin. (3) Codul de procedură penală și nici prevederile regulii ,,non bis in idem".

6

Instanța de apel a menționat că, legislația în vigoare (în special art. 276 Codul

de procedură penală) nu stabilește cerințe față de conținutul plângerii prealabile ca

condiție pentru pornirea urmăririi penale. Este cert că asemenea cerere trebuie să

conțină expres voința victimei de a trage la răspundere penală făptuitorul. Nu este

obligatoriu a asemenea cerere să conțină calificarea juridică dată de victimă sau să

descrie cu certitudine circumstanțele de fapt relevante.

Analizând conținutul plângerii depuse de către Sergiu Carauș (f.d.8, vol.I),

instanța de apel a conchis că aceasta conține voința expresă a victimei de a trage

făptuitorul la răspundere penală și faptul de pătrundere în gospodărie. Astfel,

plângerea respectivă este suficientă pentru pornirea urmăririi penale în baza art.

179 alin. (1) Cod penal. Faptul existenței unei autosesizări a procurorului, după

depunerea plângerii prealabile, nu împiedică pornirea urmării penale în baza art.

179 alin. (1) Cod penal, esențial fiind prezența plângerii prealabile. Prin urmare, nu

poate fi aplicată sancțiunea procesuală prevăzută de art. 275 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: a) 2 ani

de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură

penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi

efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție

sau amnistia. Conform art. 332 alin. (1) Codul de procedură penală, în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.

275 pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art.

53-60 din Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă. La caz, fapta a fost comisă la 21 februarie 2014. La momentul

examinării prezentei cauze a expirat termenul de 2 ani ca termen de prescripție de

tragere la răspundere penală în cazul infracțiunii ușoare.

Cu referire la învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de

judecată a conchis necesar de a înceta procesul penal din următoarele considerente.

Actele de violență exprimate sub forma vătămărilor grave nu pot fi reținute la

calificare potrivit art. 287 Codul penal. Acest raționament este dedus din pedepsele

prevăzute de art. 151, pe de o parte, și art. 287 Cod penal, pe de altă parte. Per a

contrario, infracțiunea prevăzută la alin. (3) art. 287 Cod penal, prevede pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de la 3 ani la 7 ani. Prin urmare, infracțiunea

de huliganism prevăzută de art. 287 Codul penal, nu poate să absoarbă violența de

la infracțiunea prevăzută de art. 151 Cod penal. Aceasta întrucât respectiva

7

infracțiune prevede pedeapsa mai aspră decât cea stabilită pentru infracțiunea de

huliganism.

Având în vedere condițiile faptei examinate, este inadmisibil prin aplicarea

loviturilor (aceleași lovituri comise de către inculpat asupra părții vătămate) comiterea

simultană a infracțiunilor prevăzute de art. 151 și art. 287 Cod penal, întrucât

ambele infracțiuni presupun violență. Astfel, concluzia care se impune rezidă în

faptul că, în cazul în care violența aplicată de către făptuitor în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice se exprimă sub forma vătămării medii,

calificarea se va face potrivit art. 151 Codul penal și art. 354 Codul contravențional.

Potrivit regulii absorbției, infracțiunea de huliganism nu poate absorbi infracțiunea

prevăzută de art. 151 Codul penal, deoarece infracțiunea absorbantă trebuie să

prevadă o pedeapsă mai aspră decât infracțiunea absorbită. Acceptarea unei

asemenea variante de calificare (prin ordonanță, fiind calificarea prin concurs ideal

în baza art. 287 alin. (3) Codul penal și art. 151 alin. (1) Cod penal) ar însemna

ignorarea principiului neadmiterii tragerii la răspundere penală de două ori pentru

aceeași faptă, prevăzut la art. 7 alin. (2) Cod penal și art. 22 alin. (1) Cod de

procedură penală. Fiind aplicată o singură dată, violența nu poate fi reținută de

două ori la calificare: prima dată în contextul infracțiunii prevăzute de art. 151

Codul penal; a doua oară ca expresie a infracțiunii de huliganism.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, conform art. 332 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție

administrativă, instanța încetează procesul penal și, concomitent, soluționează

cauza conform prevederilor Codului contravențional. Conform art. 391 alin. (2)

Cod de procedură penală, în cazul prevăzut în art. 332 alin. (2), instanța încetează

procesul penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul

contravențional.

Astfel, reieșind din circumstanțele constatate în cadrul cercetării judecătorești,

instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului în partea care se referă la

învinuirea comiterii huliganismului, urmează a fi calificate în baza art. 354 alin. (1)

Cod contravențional, după semnele - huliganismul nu prea grav, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, iar conform art. 461 Cod contravențional,

în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute la art. 441 și 445, instanța încetează procesul contravențional.

Instanța de apel ținând cont de scopul pedepsei penal, de infracțiunea

săvârșită de inculpat, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, circumstanțe

atenuante și circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a ajuns la concluzia de a

8

numi inculpatului pedeapsa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel ținând cont de multitudinea circumstanțelor care

descriu faptele respective nu consideră rațional faptul de a dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei, or la caz, faptele comise de către inculpat au un

aport negativ asupra societății. Astfel, existența unei asemenea urmări

prejudiciabile și dispunerea suspendării condiționate pentru comiterea unei astfel

de infracțiuni implică, de regulă, imposibilitatea restabilirii echității sociale ca scop

al pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal.

Referitor la cheltuielile de efectuare a expertizelor judiciare, instanța de apel a

menționat că prima instanță a respins solicitarea de încasare a acestora fiind sub

imperiul art. 143 alin. (2) Codul de procedură penală. Astfel, ținând cont de faptul

că, la momentul emiterii sentinței, legislația prevedea expres cine suporta

cheltuielile de efectuare a expertizei, sentința urmează a fi menținută în această

parte.

către procuror, avocații Natalia Pruteanu și Igor Coban în numele inculpatului Ion

Surdu.

5.1. Procurorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12 Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei în partea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, pe motiv că constituie

contravenție și neîncasarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la

rejudecarea în aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul susține că, instanța de apel nu s-a expus,

nu a cercetat și apreciat la justa valoare probele acuzării care demonstrează

indubitabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287

alin. (3) Cod penal.

Totodată, recurentul indică că, instanța de apel eronat a apreciat legislația

națională cu privire la cheltuielile de judecată, or statul nu este obligat să suporte

cheltuielile de acest gen, doar le achită la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și a nu tergiversa procesul

penal.

5.2. Avocații Natalia Pruteanu și Igor Coban în numele inculpatului, în

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 8), 11), 16) Cod de procedură penală, solicită casarea

9

deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii prin care inculpatul să fie

achitat de sub învinuirea înaintată.

În motivarea recursurilor, apărătorii susțin unanim că, instanța de apel la

pronunțarea deciziei eronat nu a luat în calcul faptul că inculpatului i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, deoarece i-a fost încălcat termenul aflării în calitate

de bănuit, fapt ce atrage nulitatea actelor procedurale.

Mai mult, apărarea menționează că, în cadrul examinării cauzei penale a

participat în calitate de acuzator de stat o persoană care nu avea asemenea calitate

procesuală.

De asemenea, recurenții indică că, instanța de apel a admis o eroare gravă,

menținând sentința în partea încasării de la inculpat în beneficiul părții vătămate a

cheltuielilor pentru tratament în sumă de 3 970 lei, or Sergiu Cărăuș nu a fost

recunoscut în calitate de parte civilă și nu a înaintat nicio acțiune civilă.

Totodată, apărarea susține că, instanța de apel eronat nu a pus în discuție

demersul înaintat de către apărător privind efectuarea unei expertize repetate și

eronat și-a atribuit calitatea de expert.

Apărarea remarcă că, instanța de apel contrar prevederilor art. 276 Cod de

procedură penală, a calificat acțiunile inculpatului conform dispoziției art. 179 alin.

(1) Cod penal, or la caz lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate.

Recurenții indică că, în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a fost

demonstrată provocarea leziunilor corporale grave.

penal lărgit concluzionează asupra admiterii acestora din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

10

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel și

anume:

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu au fost respectate de

instanța de apel la judecarea apelurilor declarate de către procuror și avocații

Oxana Hamureac și Igor Coban în numele inculpatului, pentru care motiv, în baza

temeiului invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare judiciară nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia instanței de apel, conform art.

417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima

instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt

și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel în dispozitivul deciziei

specificând că inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

incriminate, în partea descriptivă nu a constatat și descris faptele criminale,

considerate ca fiind dovedite, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii

acestora, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunilor.

Deși, instanța de fond a încetat procesul penal intentat în privința inculpatului

în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenul de prescripție

de atragere la răspundere penală, și îl condamnă pe inculpat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal, instanța de apel

în dispozitivul deciziei, menține sentința doar în partea în care a fost respinsă

solicitarea de încasare a cheltuielilor judiciare de efectuarea expertizei în mărime

de 5 224 lei.

Astfel, Colegiul penal lărgit atrage atenția că, instanța de apel contrar

prevederilor legale, condamnând inculpatul în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

recalificând acțiunile acestuia de la 287 alin. (3) Cod penal la 354 Cod

11

contravențional și încetând procesul contravențional din motivul expirării

termenului prescripției răspunderii contravenționale, totodată încetând procesul

penal de învinuire a inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179

Cod penal, la fel din motiv că expirat termenul prescripției de tragere la răspundere

penală, nu descrie și constată faptele inculpatului.

Așadar, conform art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe.

În aceeași ordine de idei decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul

motivării, deoarece instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial

asupra motivelor invocate în apeluri, a făcut o motivare haotică, bazându-se în

mod repetat pe declarațiile părții vătămate, fără o argumentare concretă.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și

nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor

omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este

să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o

instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar

posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare

12

a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Totodată, instanța de recurs ordinar menționează că, din materialele dosarului

reiese că instanța de apel nu s-a pronunțat și nici nu a pus în discuție demersul

înaintat de către apărătorul Igor Coban privind dispunerea efectuării unei

expertize medico-legale (f.d. 137, vol. II) mai mult, instanța nu a dat un răspuns clar

argumentului apărării precum că, la materialele cauzei lipsește cererea părții

vătămate de tragere la răspundere penală a inculpatului învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, or instanța este obligată să dea

răspuns la toate argumentele părților, fapt ce demonstrează că părțile au fost auzite

în cadrul procesului penal (Suominen v. Finlandei § 37(2003), Kuznetsov și alții v.

Rusiei § 85. (2007)).

Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în instanța de recurs, deoarece

instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei. Eroarea comisă nu oferă

posibilitatea instanței de recurs de a concluziona asupra corectitudinii aprecierii

probelor și încadrării juridice a acțiunilor inculpatului de către instanță, or conform

art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

În atare circumstanțe se consideră că, instanța de apel a comis erori de drept

prin încălcarea prevederilor art. 100, 101, 394, 414-419 Cod de procedură penală,

iar aceste abateri se cuprind în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise de

către instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca

cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, totodată să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate în instanța de fond și cea de

apel în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

13

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit

prezența sau lipsa vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate,

ținând cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

Rezumând cele menționate, încălcările enunțate determină incontestabil

Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței

de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, avocații Natalia Pruteanu și Igor Coban

în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 iunie 2018, în cauza penală în privința inculpatului Surdu Ion

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, publicată integral la 15 ianuarie

2019.

Președinte Iurie Diacon

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

14