1ra-1818/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1818/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1818/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

11 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2018, în

cauza penală privindu-i pe

Vremere Nicolae Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx, com. Xxxxx, str. Xxxxx

și

Vremere Ion Anatolii, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx, com. Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Vremere Nicolae Xxxxx și Vremere Ion Xxxxx, au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de câte

400 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 8.000 lei, fiecare.

aproximativ la ora 09.00 min., în timp ce angajatul poliției de patrulare a INP a IGP

locotenent major de poliție Soltan Valentin își exercita atribuțiile de serviciu pe

traseul Chișinău - Anenii Noi, aflându-se la ieșirea din or. Sângera, mun. Chișinău,

a stopat automobilul de model „Mazda 3” cu n/î XXXXX și a solicitat lui Vremere

Xxxxx, născut la xxxxx, să fie supus testării alcooscopice, iar acesta a devenit

agresiv și în acel moment din automobil au coborât două persoane, și anume

Vremere N. și Vremere I., care din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea

publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, manifestând o

obrăznicie deosebită, s-au adresat necenzurat și ulterior au aplicat violență fizică

asupra polițistului Soltan Valentin, astfel provocând dureri fizice și înjosind

demnitatea de angajat al poliției.

1

Astfel, inculpatul Vremere N., prin acțiunile sale infracționale, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganism, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență

violentă asupra persoanelor care curmă actele huliganice, care se deosebesc printr-un cinism

și obrăznicie deosebită, săvârșit de două persoane.

Vremere I., la data de 21 septembrie 2015, aproximativ la ora 09.00 min. în

timp ce angajatul poliției de patrulare a INP a IGP locotenent major de poliție

Soltan Valentin, își exercita atribuțiile de serviciu pe traseul Chișinău - Anenii Noi,

aflându-se la ieșirea din or. Sângera, mun. Chișinău, a stopat automobilul de model

„Mazda 3” cu n/î XXXXX și a solicitat lui Vremere Xxxxx, născut la xxxxx, să fie

supus testării alcooscopice, Vremere A. a devenit agresiv și în acel moment din

automobil au coborât două persoane, și anume Vremere N. și Vremere I., care din

intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, manifestând o obrăznicie deosebită, s-au adresat

necenzurat și ulterior au aplicat violență fizică asupra polițistului Soltan Valentin,

astfel provocând dureri fizice și înjosind demnitatea de angajat al poliției.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Vremere I., a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganism, adică acțiuni intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă asupra

persoanelor care curmă actele huliganice, care se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită, săvârșit de două persoane.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie achitați de învinuirea adusă, deoarece fapta acestora nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea apelurilor au invocat:

- urmărirea penală în privința lui Vremere N. și Vremere I., nu este altceva

decât o simplă prejudecată. Pe parcursul examinării cauzei a fost stabilit că,

conflictul dat a început de la faptul că, agenții poliției de patrulare au stopat

autoturismul condus de tatăl Vremere A., care având dubii cu privire la starea de

ebrietate a conducătorului, au propus acestuia să efectueze testul de alcoolemie.

Vremere A. a refuzat să efectueze testul dat, deoarece agenții poliției de patrulare

au refuzat în fața conducătorului auto să fie desigilat dispozitivul de unică

folosință, prin intermediul căruia se suflă în aparatul care stabilește gradul de

alcoolemie. Din acest motiv a început un conflict între agenții de patrulare și

Vremere A., iar ei au încercat să stopeze acest conflict;

- urmărirea penală a încercat să demonstreze că Vremere N. și Vremere I., au

efectuat acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanei, cu scopul de a salva tatăl de la această testare

a alcoolismului;

- în urma testului făcut de către Vremere A., în incinta instituției medicale a

fost stabilit cert că, el nu era în stare de ebrietate;

- faptul încălcării ordinii publice, însoțită de aplicarea violenței, nu și-a găsit

confirmare în ședința de judecată. Martorii care au fost audiați în instanța de

2

judecată au făcut declarații controversate, care urmează să fie interpretate în

favoarera inculpaților;

- sentința de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate

versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate

în modul corespunzător;

- vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul

când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate,

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale.

au fost admise apelurile inculpaților, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în

privința lui Vremere N. și Vremere I. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost

încetat cu liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere

contravențională, conform art. 55 Cod penal, stabilindu-le amendă în mărime de

câte 50 unități convenționale, ceea ce constituie 2.500 lei, pentru fiecare.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, și just a ajuns concluzia că inculpații au săvârșit anume infracțiunea

imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpații au comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Codul penal, după semnele: huliganism, adică

acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de

rezistență violentă asupra persoanelor care curmă actele huliganice, care se

deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșit de două persoane.

La fel, instanța de apel a menționat că inculpații au recunoscut integral vina,

sunt tineri, studenți ai facultății de drept, anterior nejudecați, se caracterizează

pozitiv, partea vătămată nu are pretenții față de aceștia, ba mai mult solicită prin

cere scrisă ca instanța de apel să fie mai indulgentă cu aceștia, au comis o

infracțiune mai puțin gravă, ceea ce servește temei pentru a conchide că, corectarea

și reeducarea lor este posibilă fără aplicarea pedepsei penale, existând suficiente

temeiuri să nu fie supuși nici răspunderii penale, găsind astfel de cuviință să se

dispună înlocuirea răspunderii penale într-o altă formă de răspundere juridică.

În asemenea situație, luând în considerație opinia apărătorului și a inculpaților

care pledează pentru liberarea de răspundere penală și tragerea inculpaților la

răspundere contravențională, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite toate

condițiile pentru înlocuirea răspunderii penale, ajungând astfel la concluzia ca

Vremere Nicolae și Vremere Ion să fie liberați de răspundere penală și trași la

răspundere contravențională, conform art. 55 Cod penal, urmând ca acestora să li

se aplice o sancțiune contravențională în formă de amendă în mărime de câte 50

unități convenționale, pentru fiecare.

3

Instanța de apel a indicat că pedeapsa stabilită inculpaților Vremere Nicolae și

Vremere Ion, va avea drept scop, atât restabilirea echității sociale, cât și corectarea

celor din urmă, și că, aceștia au conștientizat consecințele faptei lor, susținând în

cadrul ședinței instanței de apel că regretă cele comise, iar acuzatorul de stat nu a

prezentat suficiente dovezi care să ateste contradictoriul și că inculpații prezintă

pericol pentru societate, fiind astfel niște circumstanțe care impun de apreciat că

corectarea inculpaților este posibilă prin liberarea acestora de răspundere penală,

cu tragerea la răspundere contravențională, prin aplicarea prevederilor art. 55 Cod

penal, or, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune mai puțin gravă,

poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în

cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și

s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

În speță, instanța de apel a constatat că, Vremere Nicolae și Vremere Ion au

săvârșit pentru prima oară o infracțiune mai puțin gravă, respectiv, corectarea

acestora este posibilă fără a fi supuși răspunderii penale.

procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal;

- concluziile instanței de apel, în partea individualizării pedepsei, stabilite

inculpaților sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa

urmăririi penale și cercetării cauzei, scopul legii penale și principiul individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale;

- luând în considerație că infracțiunea în cauză are o amploare răspândită pe

teritoriul RM, instanța de apel urma să evite aplicarea art. 55 Cod penal, or astfel

contribuie la dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia

de o protecție adecvată din partea statului și curmarea încrederii infractorilor în

faptul că vor fi blând pedepsiți;

- nu au fost stabilite careva motive, ce ar concluziona că nu este rațional ca

inculpații să execute pedeapsa stabilită de prima instanță;

- deși, Vremere N și Vremere I. au săvârșit infracțiunea la data de 21.09.2015,

amenda în privința lor, ca sancțiune contravențională aplicată, cu art. 55 Cod penal,

a fost calculată o unitate convențională cu 50 lei, pe când această prevedere era în

vigoare la art. 64 Cod penal din data de 07.11.2016, astfel aceste modificări nu se

extind asupra situației inculpaților, deoarece potrivit actului de învinuire,

infracțiunea a fost comisă la 21.09.2015;

- instanța de apel a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de

lege, greșit a individualizat pedeapsa inculpaților.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală.

4

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Procurorul își întemeiază recursul, în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din sumarul recursului declarat de către procuror rezultă, că autorul acestuia

este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, însă critică decizia instanței de apel

prin care s-a casat sentința, prin aplicarea în privința inculpaților a prevederilor art.

55 Cod penal, liberarea de răspundere penală, cu atragerea la răspundere

contravențională, astfel considerând-o neîntemeiată, sub aspectul vizat.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării,

instanța de recurs reține, că prima instanță i-a recunoscut vinovați și i-a condamnat,

pe Vremere N. și Vremere I. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în

mărime de câte 400 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 8.000 lei,

fiecare.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță, inculpații, au

atacat sentința cu apeluri.

La judecarea cauzei în ordine de apel, au fost admise apelurile declarate, fiind

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care procesul penal în privința lui Vremere N. și Vremere I. în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat cu liberarea de răspundere penală și

tragerea la răspundere contravențională, conform art. 55 Cod penal, stabilindu-le

pentru fiecare, amendă în mărime de câte 50 unități convenționale, ceea ce

constituie 2.500 lei.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Lecturând textul deciziei recurate, instanța de apel a considerat oportun de a

dispune liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere contravențională,

conform art. 55 Cod penal, a inculpaților Vremere N. și Vremere I., deoarece aceștia

au recunoscut integral vina, sunt tineri, studenți ai facultății de drept, anterior

nejudecați, se caracterizează pozitiv, partea vătămată nu are pretenții față de

aceștia, ba mai mult solicită prin cerere scrisă ca instanța de apel să fie mai

indulgentă cu ei, au comis o infracțiune mai puțin gravă, ceea ce a servit temei

pentru a conchide că, corectarea și reeducarea lor este posibilă fără aplicarea

5

pedepsei penale, existând suficiente temeiuri să nu fie supuși răspunderii penale,

găsind astfel de cuviință să se dispună înlocuirea răspunderii penale într-o altă

formă de răspundere juridică.

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal lărgit reține că inculpații au fost recunoscuți vinovați

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, care

conform art. 16 alin. (3) Cod penal, se clasifică ca infracțiune mai puțin gravă.

În acest sens, instanța de recurs consideră, că instanța de apel adoptând o

soluție de liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere

contravențională, conform art. 55 Cod penal, a inculpaților, a lăsat fără apreciere

faptul, că deși aceștia au săvârșit pentru prima dată o infracțiune, însă după cum

rezultă din declarațiile părții vătămate Soltan V. - colaborator de poliție, în

momentul comiterii infracțiunii, inculpații au avut un comportament agresiv, astfel

fiind stopat automobilul de model „Mazda 3” cu n/î XXXXX și solicitându-i lui

Vremere A., să fie supus testării alcooscopice, acesta a devenit agresiv și a coborât

din automobil, iar când i-a prezentat aparatul Drager și i-a propus să fie testat, din

automobil au coborât două persoane, și anume Vremere N. și Vremere I., care din

intenții huliganice, s-au adresat necenzurat și au aplicat violență fizică asupra

polițistului Soltan A., adică agent al statului, persoană cu funcție de răspundere,

care își exercita atribuțiile de serviciu. În continuare, tatăl inculpaților a intervenit și

încerca să-i îndepărteze pe inculpați de el, însă aceștia continuau să se manifeste

agresiv, astfel colaboratorul de poliție Țernă G., colegul de serviciu a părții

vătămate Soltan V., a fost nevoit să solicite ajutorul altui echipaj al poliției, după

venirea cărora inculpații au fost escortați în incinta sectorului IP Botanica. Astfel, se

atestă faptul că persoana inculpaților este una agresivă, manifestând violență

asupra agentului statului, pentru a se impune asupra acestuia, neținând cont de

regulile stabilite în societate.

În același context, Colegiul penal lărgit indică la acel fapt că personalitatea

inculpaților prezintă pericol pentru relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat,

sub egida căreia acționează persoane cu funcții de răspundere, precum și relațiile

sociale cu privire la sănătatea persoanei. În cele din urmă reieșind, din însăși

acțiunile săvârșite de către inculpați și modalitatea comiterii faptei prejudiciabile

imputate acestora, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel eronat a încetat

procesul penal în privința lui Vremere N. și Vremere I., în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere

contravențională, conform art. 55 Cod penal, deoarece persoana acestora este una

violentă, astfel nu s-a constatat că corectarea persoanelor vinovate este posibilă fără

a fi supuse răspunderii penale.

Având ca reper împrejurările menționate, Colegiul penal consideră că prima

instanță întemeiat a atras inculpații la răspundere penală, aplicându-le pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de câte 400 unități convenționale, ceea ce

constituie suma de 8.000 lei, pentru fiecare, ținând cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege, inclusiv întreaga conduită a lui Vremere N. și Vremere I.,

înainte de săvârșirea faptelor, după săvârșirea acestora, în timpul judecății, precum

și aspectele ce privesc personalitatea acestora. În acest mod, în viziunea instanței de

6

recurs, prima instanță corect a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar cu

tragerea acestora la răspundere penală.

La fel, dispoziția art. 55 alin. (1) Cod penal, la momentul comiterii infracțiunii

prevedea că, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai

puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326, poate fi liberată de răspundere

penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără

a fi supusă răspunderii penale. Astfel, reieșind din această normă penală, liberarea de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională poate fi aplicată

doar în cazul când instanța de judecată constată că în cauză sunt întrunite condițiile

prescrise de această normă și anume:

1) infracțiunea săvârșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin grave;

2) să fie săvârșită pentru prima oară;

3) să-și recunoască integral vina;

4) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;

5) să se constate că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel neîntemeiat a conchis de a

aplica prevederile art. 55 Cod penal în privința inculpaților, deoarece nu sunt

întrunite condițiile privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională a lui Vremere N. și Vremere I., dat fiind faptul că nu

s-a constatat că corectarea persoanelor vinovate este posibilă fără a fi supuse

răspunderii penale, astfel că împrejurările comiterii huliganismului, pericolul social

al infracțiunii și urmăririle survenite sunt incomensurabile cu liberarea inculpaților

de răspundere penală.

În același timp, Colegiul penal lărgit atestă că, prin sintagma „poate” din textul

alin. (1) art. 55 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o obligație

a instanței de judecată, ci ca o prerogativă a acesteia de a aprecia dacă persoana

poate fi liberată de răspundere penală cu tragere la răspundere contravențională.

Iar prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu se creează un drept pentru

condamnat, ci doar o vocație a acestuia de a fi liberat de răspundere penală.

În concluzie, Colegiul penal lărgit remarcă că, liberarea de răspundere penală

a lui Vremere N. și Vremere I., cu tragerea acestora la răspundere contravențională,

conform art. 55 Cod penal, de către instanța de apel, nu este echitabilă, întru-cât nu

este capabilă de a contribui la restabilirea echității sociale, corectarea acestora și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către ei, precum și de alte persoane.

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează, că pedeapsa individualizată de

prima instanță, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima

instanță având în vedere toate împrejurările cauzei, a realizat o individualizare

corectă a pedepsei, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75, Cod penal,

fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, reieșind și din prevederile

7

art. 78 Cod penal, și în așa fel încât inculpații să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, hotărârea

dată fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul constată, că instanța de apel greșit a admis apelurile

inculpaților, iar prin pronunțarea unei noi hotărâri prin care a încetat procesul

penal în privința lui Vremere N. și Vremere I. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, cu liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere

contravențională, conform art. 55 Cod penal, stabilindu-le pentru fiecare amendă în

mărime de câte 50 unități convenționale, a admis erori de drept prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel liberând inculpații

de răspundere penală și trăgându-i la răspundere contravențională, conform art. 55

Cod penal, le-a stabilit pentru fiecare amendă în mărime de câte 50 unități

convenționale, ceea ce constituie 2.500 lei, calculând o unitate convențională cu 50

lei, însă nu a luat în considerație că Vremere N. și Vremere I. au săvârșit

infracțiunea la data de 21.09.2015, pe când modificările la art. 64 Cod penal erau în

vigoare din data de 07.11.2016, astfel aceste modificări nu se extind asupra situației

inculpaților, deoarece potrivit actului de învinuire, infracțiunea a fost comisă la

21.09.2015.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiurile la care se referă

recurentul, este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt ce

determină de a admite recursul, casând decizia instanței de apel, cu menținerea

sentinței primei instanțe, în cauza penală privindu-i pe Vremere N. și Vremere I.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, se casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2018, în cauza penală în privința lui

Vremere Nicolae Xxxxx și Vremere Ion Xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 14 decembrie 2017.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 10 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

8