1ra-1934/2018 — art. 327 alin. 1, 332 alin. 1 CP

1ra-1934/2018 — art. 327 alin. 1, 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1934/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul Centru, Fedora Gheorghieva, împotriva sentinței Judecătoriei

Comrat din 16 noiembrie 2017 și deciziei Curții de Apel Comrat din 23 mai 2018,

în privința inculpatului

Dimoglo Nicolai XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în XXXXXX, XXXXXX, locuitor

al XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 01.10.2015 – 16.11.2017,

instanța de apel: 18.12.2017 – 23.05.2018,

instanța de recurs: 24.08.2018 – 28.11.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Nicolai a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 327

alin. (1) și 332 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

funcție de ofițer de urmărire penală a Inspectoratului Poliției al Direcției de Poliție

UTA Găgăuzia, IGP, MAI, numit în această funcție conform ordinului IGP al MAI

nr.318 E/F din 30.05.2014, astfel, conform cerințelor art. 123 Cod penal, fiind

persoana publică, în funcție executivă, în funcțiile de bază ale căreia intră

anchetarea de calitate și la timp a infracțiunilor, ce țin de competența lui,

1

asigurarea condițiilor legale de tragere la răspundere penală a tuturor persoanelor

care au comis infracțiuni, indicate în fișa de post, contrar prevederilor art. 22 alin.

(1) lit. a), b), d), g) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr. 158-VI din 04.07.2008, potrivit căror funcționarul public este obligat să

respecte Constituția Republicii Moldova, legislația în vigoare, să respecte cu

strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate,

obiectivitate și promptitudine, în spirit de inițiativă și colegialitate toate atribuțiile

de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege, să

respecte regulamentul intern, fiind inclus, conform graficului de serviciu din

14.07.2014, în componența grupei operative a Inspectoratului de Poliție Comrat, în

calitate de ofițer de urmărire al Secției Urmărire Penală, în aceeași zi a admis spre

examinare materialul cu nr. 1752, înregistrat cu aceeași dată în R-2 al IP Comrat,

pe faptul accidentului rutier produs de către Marin G., în mun. Comrat și, ulterior,

examinând sesizarea menționată cu privire la săvârșirea infracțiunii în conformitate

cu prevederile art. 274 Cod de procedură, cunoscând că ultimul a fost testat la

aparatul de tip „Drager” pentru stabilirea gradului alcoolemiei și conducerea de

către acesta a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, fiind stabilită

concentrația de alcool în aerul liber expirat de 0,56 mg/l, adică, potrivit art. 13412

Cod penal, acesta era în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, respectiv,

fapta întrunind elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, la

examinarea sesizării în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, încălcând vădit

prevederile pct. 13 al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat de

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, conform căruia persoana testată

alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, funcționarea aparatului de

testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu

recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana testată este

însoțită de angajatul Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General

al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală abilitată, dar nu mai târziu de 2

ore după testarea alcoolscopică, neavând contestarea în scris sau verbală a lui

Marin G. asupra rezultatelor testării alcoolscopice, cunoscând că accidentul rutier

s-a produs în aceeași zi, la orele 06.14, iar cu aparatul „Drager” a fost testat la orele

07.00, cu scopul ascunderii acestui fapt și cunoscând cu certitudine că încălcările

date vor duce la încetarea procesului penal, eliberarea lui Marin G. de răspundere

penală, cu dreptul de a deține în continuare permisul de conducere, folosindu-se de

situația de serviciu, ilegal, în mod intenționat, urmărind scopul producerii unor

consecințe juridice, tăinuind incompetența profesională personală, dorind să evite

pornirea urmăririi penale în privința lui Marin G. în baza art. 2641 alin. (1) Cod

penal, adică urmărind interesele personale, intrând în serviciu după orele 08.00, la

14 iulie 2014, aflându-se în or. Comrat, ilegal, a întocmit și a eliberat îndreptarea

în adresa Spitalului raional Comrat, pentru stabilirea stării de ebrietate a lui Marin

G., însă fără prelevarea mostrelor biologice obligatorii, îndreptare în care

intenționat, cu scopul inducerii medicului în eroare, a evitat și, în mod intenționat,

nu a indicat în biletul de trimitere, dispusă pe numele medicului de serviciu din

2

cadrul Spitalului raional Comrat, că Marin G. fost examinat cu aparatul „Drager” și

rezultatele acestei testări, de asemenea a introdus date vădit false în documentul

oficial menționat, cu privire la ora producerii accidentul rutier, indicând orele

08.16, îndreptarea fiind întocmită la orele 09.40, cu scopul de a se încadra în

intervalul de 2 ore, prevăzut la pct.13 al Regulamentului menționat.

Ulterior Dimoglo N., la 13 august 2014 a înaintat procurorului materialele

procesului penal nr. 477 din 14.07.2014 pe faptul conducerii de către Marin G. a

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, cu propunerea de neîncepere

a urmăririi penale și, ca urmare a nerespectării intenționate și încălcării atribuțiilor

de serviciu, care reglementează activitatea sa de muncă, îndreptată spre depistarea

și prevenirea infracțiunilor, atragerea la răspundere a persoanelor vinovate în

comiterea contravențiilor și/sau infracțiunilor cercetate, la 15 august 2014 a fost

emisă ordonanță de neîncepere a urmăririi penale și încetare a procesului penal.

Prin acțiunile sale intenționate, Dimoglo N., în rezultatul încălcării normelor

imperative legale menționate, a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice, discreditând și subminând imaginea organelor de poliție, adică a organelor

de stat, și a împiedicat realizarea scopurilor procesului și legii penale, printre care

protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, astfel, ca orice persoană

care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.

Tot el, activând în funcție de ofițer de urmărire penală al IP Comrat, DP

UTA Găgăuzia IGP MAI, numit în această funcție conform ordinului IGP al MAI

nr. 318 E/F din 30.05.2014, deci, conform cerințelor art. 123 Cod penal, fiind

persoana publică, în funcție executivă, în atribuțiile de bază ale căreia intră

cercetarea calitativă și oportună a infracțiunilor, ce țin de competența lui,

asigurarea condițiilor legale de tragere la răspundere penală a tuturor persoanelor

care au comis infracțiuni, conform fișei de post, contrar prevederilor art. 22 alin.

(1) lit. a), b), d), g) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr. 158-XVI din 04.07.2008, conform cărora funcționarul public este obligat

să respecte Constituția Republicii Moldova, legislația în vigoare, să respecte cu

strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate,

obiectivitate și promptitudine, în spirit de inițiativa și colegialitate toate atribuțiile

de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege, să

respecte regulamentul intern, fiind conform graficului de serviciu din 14.07.2014

inclus în componența grupului operativ din cadrul Inspectoratului de Poliție

Comrat, în calitate de ofițer de urmărire penală al Secției Urmărire Penală, primind

în aceeași zi spre examinare materialul cu nr. 1752 înregistrat cu aceeași dată în R-

2 al IP Comrat, pe faptul accidentului rutier produs de către Marin G., în mun.

Comrat și, ulterior, examinând sesizarea menționată cu privire la săvârșirea

infracțiunii în conformitate cu prevederile art. 274 Cod de procedură penală,

cunoscând că ultimul a fost testat cu aparatul de tip „Drager” pentru stabilirea

gradului alcoolemiei și conducerea de către acesta a mijlocului de transport în stare

de ebrietate, stabilindu-se că concentrația de alcool în aerul liber expirat constituia

0,56 mg/l, adică potrivit art. 13412 Cod penal, era în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, fapt ce întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

3

(1) Cod penal, la examinarea sesizării în ordinea art. 274 Cod de procedură penală,

încălcând vădit prevederile pct. 13 al Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei, aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, conform căruia

persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării,

funcționarea aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin

examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz

persoana testată este însoțită de angajatul Inspectoratului național de patrulare al

Inspectoratului General al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală abilitată,

dar nu mai tîrziu de 2 ore după testarea alcoolscopică, și neavând contestarea

scrisă sau verbală a lui Marin G. asupra rezultatelor testării alcoolscopice,

cunoscând că accidentul rutier s-a produs în aceeași zi la orele 06.14, iar la aparatul

„Drager” a fost testat la orele 07.00, cu scopul ascunderii acestui fapt și cunoscând

cu certitudine că încălcările date vor duce la încetarea procesului penal, eliberarea

lui Marin G. de răspundere penală, cu dreptul de a deține în continuare permisul de

conducere, folosindu-se de situația de serviciu, ilegal, intenționat, urmărind scopul

producerii unor consecințe juridice, tăinuind incompetența profesională personală,

dorind să evite pornirea urmăririi penale în privința lui Marin G. în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal, adică urmărind interesele personale, intrând în serviciu după

orele 08.00, la 14 iulie 2014, aflându-se în or. Comrat, ilegal, a întocmit și a

eliberat îndreptarea în adresa Spitalului raional Comrat, pentru stabilirea stării de

ebrietate a lui Marin G., însă fără prelevarea mostrelor biologice obligatorii,

îndreptare în care intenționat, cu scopul inducerii medicului în eroare, a evitat și, în

mod intenționat, nu a indicat în biletul de trimitere, dispusă pe numele medicului

de serviciu din cadrul Spitalului raional Comrat, că Marin G. fost examinat cu

aparatul „Drager” și rezultatele acestei testări, de asemenea a introdus date vădit

false în documentul oficial menționat, cu privire la ora producerii accidentul rutier,

indicând orele 08.16, îndreptarea fiind întocmită la orele 09.40, cu scopul de a se

încadra în intervalul de 2 ore, prevăzut la pct.13 al Regulamentului menționat.

Acțiunile inculpatului Dimoglo N. au fost încadrate pe art. 327 alin. (1) Cod

penal, ca abuzul de putere sau abuzul de serviciu, adică folosirea intenționată de

către o persoană publică a situației de serviciu, în alte interese personale, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și pe art. 332

alin. (1) Cod penal, ca înscrierea de către o persoană publică, în documentele

oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de documente,

dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din alte interese personale.

Instanța a reținut că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a

infracțiunii incriminate, și anume legătura cauzală dintre acțiunile acestuia și

consecințele survenite, sub formă de emitere a deciziei privind refuzul în pornirea

urmăririi penale și încetare a procesului penal.

Sunt nefondate probele acuzării că acțiunile inculpatului au determinat

emiterea în privința lui Marin G. a deciziei privind neînceperea urmăririi penale și

încetarea procesului penal, cu eliberarea ultimului de răspundere penală, cu dreptul

folosirii ulterioare al permisului de conducere.

4

Or, decizia procesuală vizată nu este a persoanei publice - ofițerului de

urmărire penală Dimoglo N., ci a altei persoane cu funcție de răspundere - a

procurorului, care are în procesul penal o independență procesuală și, inclusiv, de

poziția și opinia ofițerului de urmărire penală.

Prin urmare, emiterea deciziei de neîncepere a urmăririi penale și încetare a

procesului penal în privința lui Marin G. nu poate fi incriminată inculpatului.

Totodată, acuzarea nu a prezentat instanței dovezi privind existența oricărui

alt interes personal al inculpatului, ca element component a laturii subiective a

infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, la întocmirea și eliberarea

biletului de trimitere în adresa Spitalului Raional Central privind examinarea

medicală lui Marin G.

Probele acuzării, invocate în învinuire cu privire la faptul că inculpatul a

întocmit și eliberat biletul de trimitere la examinarea medicală lui Marin G.

intenționat, urmărind scopul producerii unor consecințe juridice, tăinuind și propria

incompetență profesională, dorind să evite pornirea urmăririi penale în privința lui

Marin G. în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, adică din alte interese personale,

sunt nefondate și neconfirmate.

Or, însuși faptul întocmirii și eliberării de către ofițerul de urmărire penală

Dimoglo N. a biletului de trimitere la examinarea medicală lui Marin G. după

expirarea termenelor prevăzute la pct. 13 al Regulamentului privind modul de

testare alcoolscopică pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, în lipsa altor probe convingătoare,

nu poate confirma prezența în acțiunile inculpatului a oricărui alt interes personal,

argumentele invocate urmând să fie dovedite prin probe convingătoare,

presupunerile acuzării, în acest sens, fiind insuficiente.

Deci, în acțiunile inculpatului lipsesc elementelor componenței infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, și anume latura obiectivă și subiectivă.

Pe lângă aceasta, în biletul de trimitere la examinare medicală a lui Marin

G., pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, din 14.07.2014, întocmit și

eliberat de ofițerul urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Comrat, Dimoglo

N., nu este indicată ora și rezultatele testării lui Marin G.

Însă, neindicarea informației menționate în conținutul biletului de trimitere,

nu formează componența infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal or,

latura obiectivă a acestei infracțiuni se exprimă prin comiterea acțiunii

infracționale, dar nu a inacțiunii.

Neindicarea cărorva informații în documentul oficial, și anume - neindicarea

în biletul de trimetere pentru examinare medicală din 14.07.2014 a informației cu

privire la ora testării lui Marin G., reprezintă inacțiunea inculpatului și nu acțiunea

infracțională.

Mai mult, faptul introducerii de către ofițerul de urmărire penală Dimoglo N.

în biletul de trimitere din 14.07.2014 a informației cu privire la ora producerii

accidentului rutier, indicând orele 08.16, îndreptarea fiind întocmită la orele 09.40,

cu scopul de a se încadra în intervalul de 2 ore, prevăzut la pct. 13 al

Regulamentului menționat, nu demonstrează comiterea de către persoana publică a

5

infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece Regulamentul

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea

stării de ebrietate și naturii ei, aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 296 din

16.04.2009, nu acordă nici o semnificație juridică în scopul respectării termenelor

efectuării examinării a persoanei informației privind ora comiterii infracțiunii și ora

întocmirii biletului de trimitere.

Totodată, conținutul pct. 17 al Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală privind stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, care prevede că în

biletul de trimitere se indică datele persoanei examinate și ale lucrătorului

organului de drept sau ale conducătorului întreprinderii, organizației sau instituției

care au solicitat examinarea, precum și timpul, scopul și cauzele ce generează

necesitatea efectuării examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, poartă un caracter neclar în partea ce se referă la necesitatea indicării

informației cu privire la oră.

Astfel, informația cu privire la ora ce trebuie să fie indicată în conținutul

biletului de trimitere la examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, nu este destul de clară.

Or, pentru a înțelege ce oră are în vedere legiuitorul, după părerea instanței,

este necesar de a revedea conținutul pct. 13 al Regulamentului, în care se indică

perioada de timp din momentul testării alcoolscopice și nicidecum ora comiterii

infracțiunii și ora întocmirii biletului de trimitere la examinare medicală, după cum

indică procurorul în art. 332 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a componenței

de infracțiune prevăzută la art. 332 alin. (1) Cod penal

Pe lângă aceasta, acuzarea nu a prezentat probe care ar dovedi că inculpatul

ar fi avut alt careva interes, ca element constitutiv al laturii subiective a

componenței infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, la întocmirea

biletului de trimitere Spitalului Raional Central Comrat de examinare medicală a

lui Marin G.

Deci, inculpatul urmează a fi achitat de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod penal, pe motiv

că acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunilor imputate.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 327 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani, cu recunoașterea

vinovăției și încetarea procesului penal în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, pe

motivul intervenirii termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală.

Apelantul a invocat că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

incriminate a fost dovedită prin declarațiile martorului Pascari R., Gabură V.,

Sarioglo S., Uzun V., Marin G. și Vieru I., precum și prin procesul-verbal de

examinare a CD-R, fără denumirea producătorului, de culoare albă, cu capacitatea

de 700MB/80 min., cu fișierul „Videoclip-0008.mp4” cu capacitatea 4,00 MB, în

6

care se vede modul de testare a lui Marin G. și concentrația de alcool în aerul liber

expirat de către acesta care, la momentul testării, constituia 0,56mg/l; biletul de

trimitere la examinarea medicală de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 14.07.2014, întocmit de OUP al IP

Comrat, locotenent de poliție Dimoglo N. pe o filă format A4 și procesul-verbal de

examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei din 14.07.2014 în privința lui Marin G., întocmit de medicul-

neurolog al IMSP SR Comrat, Cravcenco V. pe 2 file, CD-R, fără denumirea

producătorului, de culoare albă, cu capacitatea de 700MB/80 min., cu fișierul

„Videoclip-0008.mp4” cu capacitatea 4,00 MB, potrivit cărui angajatul poliției

Pascari R. efectuează testul alcoolscopic la aparatul de tip „Drager” a lui Marin G.

care, în urma celei de-a doua încercări reușite, aparatul de tip „Drager” a indicat

0,56mg/l vapori de alcool în aerul liber exprimat.

Prin interese personale se înțelege dorința făptuitorului de a avea alte

avantaje nepatrimoniale, prestări servicii, acceptare de funcții sau protecție de

serviciu, susținere profesională sau de a-și ascunde incompetența.

Probele administrate, dovedesc cert că inculpatul a cunoscut despre

efectuarea testării alcoolscopice „Drager” de către Marin G., respectiv, neîntemeiat

și ilegal a solicitat efectuarea verificării medicale după expirarea termenului de 2

ore. Totodată, potrivit procedurii de neîncepere a urmăririi penale, lipsește vreo

contestare a rezultatelor testării, martorii confirmând că Marin G. nu a contestat

rezultatele, iar ultimul a indicat că nu-și amintește ce s-a petrecut în acea zi,

respectiv dacă a contestat rezultatele testării. Astfel, inculpatul nu a solicitat și

prelevarea mostrelor de sânge, iar în situația acceptării versiunii acestuia că nu

cunoștea despre testarea „Drager”, era obligat să le solicite și, în cazul îndeplinirii

acesteia, urmau a fi excluse toate dubiile cu privire la legalitatea acțiunilor sale,

însă angajații medicali au indicat că inculpatul nu a solicitat prelevarea probelor.

Totodată, instanța de fond a omis să dea o apreciere probelor administrate

conform normelor procesual-penale.

respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că a fost stabilit cu certitudine că inculpatul nu este

vinovat de săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Or, în instanța de apel inculpatul nu și-a recunoscut vina, a susținut

declarațiile date anterior și a explicat că înainte de emiterea biletului de trimitere,

el a vorbit cu Marin G. și, din cuvintele acestuia, a constatat ora incidentului,

aproximativ 08.00, în raport fiind indicată ora 08.16 la rubrica ora întocmirii. Deci,

Marin G. nu a recunoscut faptul aflării în stare de ebrietate alcoolică și a indicat că

nu cunoaște cum testul a arătat un astfel de rezultat, comunicând că nu a consumat

alcool deloc. Colaboratorii poliției rutiere în acea dimineață nu i-au prezentat

materialele pe accidentul rutier, acestea fiindu-i prezentate mai tîrziu, și anume

raportul obiectului constatator, fiind adus și Marin G. Nu-și amintește dacă a primit

procesul-verbal în privința lui Marin G., iar la raport era fixat bonul de la

alcooltester, Marin G. nefiind de acord cu rezultatul testării. La eliberarea biletului

7

de trimitere nicăieri nu este menționat faptul, că este necesar de indicat în fabula

biletului de trimitere existența bonului aparatului „Drager”, iar în cadrul discuției

cu medicul a fost stabilit că pentru acesta nu sunt obligatorii datele indicate în

fabulă. Pentru acesta este important biletul de trimitere și însăși persoana. Nicăieri

nu este menționat, ce este necesar de indicat în biletul de trimitere. Prin urmare, el

nu a indicat în bilet existența bonului de la alcooltester.

În cadrul urmăririi penale, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.

327 alin. (1) Cod penal, ca abuzul de putere sau abuzul de serviciu, adică folosirea

intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, dacă aceasta a

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice.

Potrivit Hotărârii nr. 33 din 07.12.2017 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 327 alin. (1) Cod penal (abuzul de

putere sau abuzul de serviciu), (sesizările nr. 80g/2017 și nr. 129g/2017), a fost

recunoscută neconstituțională sintagma intereselor publice ori în art. 327 alin. (1)

Cod penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

Deci, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 327 alin. (1) Cod penal.

Totodată, acuzarea nu a prezentat probe suficiente și concludente care să

certifice vinovăția inculpatului în învinuirea incriminată pe art. 332 alin. (1) Cod

penal, acesta urmând a fi achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, din motiv că fapta inculpatului nu conține elemente infracțiunii

incriminate.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod penal (în redacția legii penale la momentul

comiterii faptei indicate în rechizitoriu), a fost stabilită răspunderea penală pentru

înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit

false, precum și falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost

săvârșite din alte interese personale.

Or, potrivit pct. 17 al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică

și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, Dimoglo N. nu era obligat să

comunice medicului care a efectuat examinarea despre faptul, că Marin G. a fost

testat cu aparatul „Drager”, precum și de a anexa rezultatele acestei testări la

biletul de trimitere la examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei.

Mai mult, necomunicarea faptul că Marin G. a fost testat cu aparatul

„Drager” medicului care a efectuat examinarea, nu putea influența la concluzia

făcută de medicul care a efectuat examinarea, concluzia cu privire la starea

persoanei examinate fiind bazată pe date obiective, stabilite la examinarea lui

Marin G.

Pe lângă aceasta, este nefondată referirea procurorului la declarațiile

martorului Vieru I. în calitate de probe ce dovedesc vinovăția inculpatului în partea

că Dimoglo N. nu a comunicat faptul testării alcoolscopice (Drager) lui Marin G.,

deoarece ultimul nu a efectuat examinarea medicală a lui Marin G. pentru stabilirea

8

faptului consumului de alcool și naturii acestuia, ci doar era indicată procedura

efectuării acestei examinări medicale.

Prin urmare, instanța de fond întemeiat a concluzionat că însuși faptul

înscrierii de către ofițerul de urmărire penală Dimoglo N. în biletul de trimitere din

14.07.2014 a datelor „cu privire la ora accidentului rutier, cu indicarea orei 08.16

minute, atunci când biletul de trimitere a fost întocmit la ora 09.40, cu scopul de a

se înscrie în intervalul de timp în 2 ore, prevăzut de pct. 13 al Regulamentului

indicat”, nu atestă comiterea de către persoana publică a infracțiunii, prevăzute de

art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece datelor cu privire la ora comiterii infracțiunii

și cu privire la ora întocmirii biletului de trimitere, Regulamentul privind modul de

testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, nu dă nici o

semnificație juridică cu scopul respectării termenelor efectuării examinării

medicale a persoanei.

Potrivit pct. 17 al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, nu este concretizată ora, care trebuie

să fie reflectată în biletul de trimitere la examinare.

Astfel, în biletul de trimitere, eliberat de către Dimoglo N. pentru efectuarea

examinării lui Marin G. au fost indicate motivele și scopul examinării medicale și

acest bilet fiind în corespundere cu cerințele Regulamentului.

În același timp, este irelevant argumentul acuzării că inculpatul în mod

neîntemeiat și ilegal a solicitat efectuarea controlului medical, deoarece a expirat

termenul de două ore indicat or, aceste circumstanțe nu și-au găsit confirmare în

cadrul judecării cauzei.

Potrivit declarațiilor martorilor Pascari R., Gabura V., Uzun I., angajații

poliției, aceștia au efectuat testarea cu aparatul „Drager” lui Marin G. și aceste

rezultate ale testării au fost predate Inspectoratului de Poliție Comrat. Însă, nici

unul din ei nu a indicat ora exactă a predării rezultatelor și nimeni nu-și amintește

dacă Marin G. a fost de acord cu rezultatul testării.

Or, acuzarea nu a probat existența în acțiunile inculpatului a altui careva

interes personal, ca element constitutiv al părții subiective a componenței de

infracțiune prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, la întocmirea biletului de

trimitere în adresa Spitalului Raional Central Comrat la examinarea medicală lui

Marin G., lipsind probe, care ar confirma comiterea faptelor indicate de către

inculpat.

Deci, probele administrate nu pot fi apreciate, ca fiind suficiente pentru

emiterea sentinței de condamnare.

Gheorghieva, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care: „a-l recunoaște vinovat pe Dimoglo

Nicolai: de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) CP, stabilindu-i

pedeapsa în formă de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 4 ani, de a aplica prevederile art. 90 CP, executarea

9

pedepsei de a fi suspendată cu stabilirea termenului de probațiune de 3 ani; de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) CP de a-l elibera de

răspundere penală, deoarece a intervenit termenul de prescripție tragerii la

răspundere penală conform prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) CP”.

Recurenta a invocat că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

imputate este dovedită prin probele administrate, care confirmă în totalitate

învinuirea înaintată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12)

CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat doar pe art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, care prevede temeiul că faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă și dispozitivă a

hotărârilor contestate, conform căror inculpatul a fost achitat, care ar fi esența

erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, și care ar fi, în asemenea caz, încadrarea corectă a faptei

comise, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens (pct. 2., 4., 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

10

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie),

se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind infracțiunile incriminate inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor de

drept material, în baza probelor administrate, acestea fiind motivat apreciate în

temeiul prescripțiilor din art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și al coroborării lor,

corect dispunând achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunilor

imputate, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii (pct. 2., 4. din

decizie).

Pe lângă aceasta, este de reținut că soluția de achitare a inculpatului de sub

învinuirea comiterii infracțiunilor incriminate, cât și netemeinicia recursului

ordinar coroborează și cu următoarele împrejurări.

Conform art. 8, 9, 10 alin. (1), 14 alin. (1), 113 alin. (1) Cod penal,

infracțiunea este o faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea

penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală. Caracterul

infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în

vigoare la momentul săvârșirii faptei. Timpul săvârșirii faptei se consideră timpul

când a fost săvârșită acțiunea (inacțiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul

survenirii urmărilor. Se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Legea

penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în

alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv,

adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la

intrarea în vigoare a acestei legi.

În această consecutivitate se atestă că, prin Legea pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr. 60 din 07.04.2016, în vigoare din 06.05.2016,

art. 327 alin. (1) Cod penal a fost modificat, din dispozițiile lui fiind excluse

elementele calificative „în interes material ori în alte interese personale”, iar în

conformitate cu Hotărârea Curții Constituționale nr. 33 din 07.12.2017, a fost

declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din alin. (1) al art. 327

Cod penal.

Totodată, potrivit pct. 17 din, Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală privind stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei, aprobat de Hotărâre Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, în biletul de trimitere

se indică, (doar) datele persoanei examinate și ale lucrătorului organului de drept

sau ale conducătorului întreprinderii, organizației sau instituției care au solicitat

11

examinarea, precum și timpul, scopul și cauzele ce generează necesitatea

efectuării examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei.

Prin urmare, circumstanțele imputate inculpatului prin rechizitoriu că a

întocmit biletul respectiv: „fără prelevarea mostrelor biologice obligatorii,

îndreptare în care a evitat și, în mod intenționat, nu a indicat în biletul de trimitere

că Marin G. fost examinat cu aparatul „Drager” și rezultatele acestei testări, de

asemenea a introdus date vădit false în documentul oficial menționat, cu privire la

ora producerii accidentul rutier, indicând orele 08.16, îndreptarea fiind întocmită

la orele 09.40, cu scopul de a se încadra în intervalul de 2 ore, prevăzut la pct.13

al Regulamentului menționat”, nu au niciun suport legal.

Pe lângă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul menționat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune acuzarea, este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în aceste recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Este de reținut și că, potrivit art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre, doar dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, soluția solicitată de recurent – casarea doar a deciziei instanței de

apel și: „a-l recunoaște vinovat pe Dimoglo Nicolai de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (1) CP, stabilindu-i pedeapsa în formă de 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4

ani, de a aplica prevederile art. 90 CP, executarea pedepsei de a fi suspendată cu

stabilirea termenului de probațiune de 3 ani; de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 332 alin. (1) CP de a-l elibera de răspundere penală, deoarece a intervenit

termenul de prescripție tragerii la răspundere penală conform prevederilor art. 60

12

alin. (1) lit. a) CP”, nu cade sub incidența normei vizate, deoarece ar agrava

situația inculpatului, adică nu are niciun suport juridic (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul Centru, Fedora Gheorghieva, împotriva sentinței

Judecătoriei Comrat din 16 noiembrie 2017 și deciziei Curții de Apel Comrat din

23 mai 2018, în privința inculpatului Dimoglo Nicolai XXXXXX, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

13