1ra-154/2018 — art. 328 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Comrat (sediul Ceadîr-Lunga) din 03 mai 2017, Ciupac Nicolae a fost achitat în învinuire de comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, potrivit rechizitoriului Ciupac N., la 21 septembrie 2016 a fost pus sub învinuire din motiv că, ocupând postul inspectorului-șef al punctului de control în sectorul Poliției de frontieră ,,Valea-Perjei”, Direcției regionale Sud DPF MAI, numit în baza ordinului Șefului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 1085/ps din 29.09.2014, fiind în conformitate cu art. 123 alin. (1) Cod penal, persoana publică, înzestrat cu Legea nr. 283-XIX din 28.12.2011 cu privire la Poliția de Frontieră acționează de la 01.07.2012, de drepturile și obligațiunile în vederea executării activității pentru prevenirea și curmarea infracțiunii sau contravenției în domeniul supravegherii și controlului al trecerii frontierei de stat la data 17.05.2015, aflându-se la serviciul în punctul de trecere al frontierei de stat RM, Ceadîr-Lunga - Novie Troianî, depășind împuternicirile de serviciu, acționând intenționat, cu încălcarea obligațiunilor de serviciu, unde în împuternicirile lui intră organizarea corectă în cadrul împuternicirilor înzestrate, activitatea de serviciu privind controlul de stat, a introdus în baza de date națională datele vădit false referitor la informația privind trecerea frontierei Republicii Moldova în direcția ieșirii a automobilului XXX cu numărul de înregistrare XXX, la volanul căruia s-a aflat cet. Caranfil Dumitru, însă, în realitate, automobilul vizat nu a ieșit din teritoriul RM, aflându-se pe parcare în mun. Comrat, pe teritoriul întreprinderii ,,XX” SRL, pe strada XXX, fapt prin care a cauzat prejudiciu esențial drepturilor și obligațiilor,ocrotite de lege pe frontieră Republicii Moldova, precum și al intereselor publice, exprimat prin subminarea autorității organului de poliție. 1 Astfel, în rezultatul acțiunilor sale și neîndeplinirii intenționate a obligațiunilor de serviciu corespunzătoare a fost cauzat prejudiciu interesului public în proporții considerabile, în urma încălcării normelor dispoziționale indicate, subminarea imaginii organizațiilor și autorităților publice, activității și a sarcinilor Departamentului Poliției de frontieră, denaturare nemijlocită a reputației serviciului de frontieră. În faza urmăririi penale acțiunile lui Ciupac N. au fost calificate pe baza art. 328 alin. (1) Cod penal, săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Nefiind e acord cu sentința primei instanțe, procurorul a atacata cu apel, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri, prin care Ciupac Nicolae să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub forma de închisoare pe termen 2 ani cu privarea dreptului de a ocupa funcții publice pe termen de 4 ani. În motivare, apelantul invocă că, vina inculpatului se confirmă prin depozițiile martorilor Catanoi R., Gridin P., Caranfil D., Belcevicen A., ori, prima instanță la emiterea sentinței de achitare nu a efectuat apreciere obiectivă a circumstanțelor cauzei și nu a ținut cont, că din acțiunile lui Ciupac N. rezultă, că el a acționat intenționat, și acest lucru decurge din depozițiile martorilor. Totodată, inculpatul întrunește toate elemente ale infracțiunii incriminate. În ședința de judecată instanței de apel, procurorul a solicitat casarea integrală a sentinței, prin care procedura penală la învinuirea lui Ciupac N. în comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, să fie încetată pe baza art. 391 alin. (6) Cod de procedură penală, în legătura cu prezența altor circumstanțe, ce exclud tragere la răspundere penală. A indicat, că până la 27 iunie 2017 art. 328 Cod penal, prevedea: săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. La data de 27 iunie 2017, Curtea Constituțională a adoptat hotărârea prin care s-a declarat neconstituțional textul ,,intereselor publice sau” din alineatul (1) al articolului 328 din Codul penal. Luând în considerație cele expuse, procurorul consideră, că formal, în acțiunile lui Ciupac N. sunt prevăzute acțiunile încadrate în art. 312 CC RM, adică folosirea intenționată a situației de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, dar reieșind din faptul, că comiterea faptelor, imputate lui Ciupac N. au fost săvârșite pe data de 17 mai 2015, conform art. 30 Cod contravențional, persoana nu poate fi trasă la răspundere contravențională, dacă a expirat termenul de prescripție, iar la momentul săvârșirii de către Ciupac N. a faptei incriminate termenul de prescripție conform art. 30 Cod contravențional, a fost de trei luni, iar de la data săvârșirii contravenției au trecut mai mult de 2 ani și pe parcursul acestei perioade el nu a comis alte contravenții. 2

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 21 septembrie 2017, a fost respins apelul procurorului ca neîntemeiată, cu menținerea sentinței primei instanțe. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, ori la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a tras concluzia că Ciupac Nicolae urmează a fi achitat pe capătul de învinuire încriminat. Instanța de apel a menționat că, art. 52 Cod penal, prevede că, componența infracțiunii se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Componența infracțiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod. Cum reiese din materialele cauzei, Ciupac N. la 21 septembrie 2016 a fost pus sub învinuire din cauza, că el, ocupând postul inspectorului-șef al punctului de control în sectorul Poliției de frontieră ,,Valea-Perjei Direcției regionale Sud DPF MAI, numit în funcție pe baza ordinului Șefului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 1085/ps din 29.09.2014, fiind în conformitate cu art. 123 alin. (1) Cod penal, persoana publică, înzestrat cu Legea nr. 283-X1X din 28.12.2011 cu plivire la Poliția de Frontieră acționează de la 01.07.2012, de drepturile și obligațiunile în vederea executării activității pentru prevenirea și curmarea infracțiunii sau contravenției în domeniul supravegheri și controlului al trecerii frontierei de stat la dala 17.05.2015, aflându-se la serviciul în punctul de trecere al frontierei de stat RM, - Ceadîr-Lunga — Novie Troiani, depășind împuternicirile de serviciu, acționând intenționat, cu încălcarea obligațiunilor de serviciu, uncie în împuternicirile lui intră organizarea corectă în cadrul împuternicirilor înzestrate, activitatea de serviciu privind controlul de stat, a introdus în baza de date națională datele vădit false referitor la informația privind trecerea frontierei Republicii Moldova în direcția ieșirii a automobilului XXX cu n/î XXX, la volanul căruia s-a aflat cet. Caranfil Dumitru, însă, în realitate, automobilul vizat nu a ieșit din teritoriul RM, aflându-se pe parcare în mun. Comrat, pe teritoriul întreprinderii ,,XXX” SRL pe strada XXX, fapt prin care a cauzat prejudiciu esențial drepturilor și obligațiilor,ocrotite de lege pe frontieră Republicii Moldova, precum și al intereselor publice, exprimat prin subminarea autorității organului de poliție. Astfel, în rezultatul acțiunilor sale și neîndeplinirii intenționate a obligațiunilor de serviciu, a fost cauzat prejudiciu interesului public în proporții considerabile, în urma încălcării normelor dispoziționale indicate, subminarea imaginii organizațiilor și autorităților publice, activității și a sarcinilor Departamentului Poliției de frontieră, denaturare nemijlocită a reputației serviciului de frontieră. În faza urmăriri penale acțiunile lui Ciupac N. au fost calificate în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Provocarea survenirii urmărilor la excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, care se exprimă prin cauzarea daunelor în proporții considerabile 3 intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice este senin constitutiv obligatoriu laturii obiective ale componenții de infracțiune. Lipsa survenirii menționate duce la imposibilitatea atragerii la răspunderea penală persoanei cu funcție pe art. 328 Cod penal ca infracțiune consumată. Garanției deosebite ale respectării legalității la atragerea la răspundere penală este stabilirea obligatorie a legăturii cauzale între acțiunile persoanei cu funcție, care depășește în mod vădit competența sa și survenirea urmărilor dăunătoare. Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia, că instanța de fond just a constatat că, în procesul examinării cauzei, partea acuzării nu a prezentat nici o probă, care ar confirma faptul că, inculpatul Ciupac N. a comis acțiunile, care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor, acordate lui prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. La fel, instanța de apel a căzut de acord cu concluziile instanței de fond, că nici un martor, audiat în procesul examinării cauzei nu a indicat că, inculpatul Ciupac N. a comis fapta, care în mod vădit depășește limitele drepturilor și atribuțiilor, acordate lui prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice. Mai mult ca atît, în ședința instanței de apel, martorii audiați Belicevicen A., Caranfil D., Cristioglo D., Catanoi R., au confirmat declarațiile inculpatului, legate de faptul că automobilul dat, într-adevăr a traversat frontiera de stat a RM în punctul trecerii Ceadîr - Lunga - Novîe Troianî, și că inculpatul la 17.05.2015 a întocmit în baza de date națională informația, cu privire la traversarea acestui automobil frontiera RM în direcția ieșirii automobilului. De asemenea, prin declarațiile martorilor se confirmă faptul întocmirii în baza de date națională a informației despre traversarea frontierei Republicii Moldova la 17 mai 2015 de către automobilul indicat, nu numai de serviciul de frontieră, dar și de serviciul vamal. Prin urmare, instanța de apel nu a luat în considerație argumentele apelantului, despre faptul că prin materialele cauzei este probată vina lui Ciupac N. în comiterea infracțiunii, prevăzute de alin. (1) art. 328 Cod penal. În contextul dat, instanța de apel a menționat că, nici una din probele prezentate nu confirmă vina inculpatului Ciupac N. în comiterea infracțiunii incriminate lui, prevăzute de alin. (1 ) art. 328 Cod penal. Ținînd cont de faptul că, vina inculpatului Ciupac N.. nu a fost confirmată prin cercetarea probelor pe cauză, incit concluziile despre vinovăția persoanei ele săvârșirea infracțiunii nu pot întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului, instanța de apel a considerat că instanța de fond legal a ajuns la concluzia, că în cazul dat sunt temeiuri pentru emiterea sentinței de achitare în privința lui Ciupac N. în conformitate cu pct. 1) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, în legătură cu aceea că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, prevăzute de alin. (1) art. 328 Cod penal. Instanța de apel a menționat că, partea acuzării nu a prezentat probe, legate de imposibilitatea automobilului care a ieșit de pe teritoriul vamei să plece pînă la vama Ucrainei, manevrînd în altă direcție, sau să se întoarcă înapoi. 4 Mai mult ca atît, proprietarul automobilului XXX - Caranfil D. a explicat, că ieșind din vama moldovenească, el a intrat pe teritoriul vamei Ucrainești, unde în afara colaboratorilor, au mai fost persoane în măști. El a avut documentele care stabilesc dreptul, a mers mai departe, și s-a întors peste cîteva zile prin Transnistria, și careva obiecții cu privire la intrare pe teritoriul Ucrainei nu a avut. Instanța de apel nu a lăsat fără atenție circumstanța, de traversarea frontierei de stat prevede în mod obligatoriu controlul vamal și frontier. Instanța de apel a consideră că, instanța de fond just a ajuns la concluzia, că informația de la Serviciul de Fronieră a Ucrainei putea fi solicitată în conformitate cu prevederile Capitolul IX Partea II CPP RM, care reglementează asistență juridică internațională pe cauze penale. În același timp, din cercetarea materialelor dosarului nominalizat, reiese, că lipsesc demersurile respective cu privire la acordarea asistenței juridice, înaintate Procurorului General. Prin urmare, copia răspunsului Serviciului Vamal a Ucrainei cu nr. 51/6713 din 10.08.2016 prezentată, se consideră probă inadmisibilă reieșind din norma citată mai sus, și respectiv nu poate fi luată în considerație de instanță. În același timp, dacă lipsește înregistrarea informației în baza datelor a Serviciului Vamal Ucraina despre traversarea automobilului nominalizat frontierei de stat al Republicii Ucraina, acesta nu probează faptul că automobilul nominalizat nu se afla la punctul trecerii Ceadîr- Lunga - Novîe Troianî. Mai mult ca atît, instanța de apel a menționat că, din discursul procurorului la etapa încheierii examinării cauzei în procedura de apel, s-a indicat că, formal în acțiunile lui Ciupac N. se regăsesc acțiunile, prevăzute de art. 312 Cod contravențional, adică abuzul de putere sau abuzul de serviciu, și anume folosirea intenționată a situației de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, în legătură cu ce sentința Judecătoriei Comrat sediul Ceadîr - Lunga din 03 mai 2017, urmează a fi casată, cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care a înceta procedura pe cauză, în conformitate cu alin. (6) art. 391 Cod de procedură penală, deoarece există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală. Instanța de apel a menționat că, nu poate lua în considerație cerința procurorului, or, în prezenta cauză, ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului. În cazul dat, procurorul nu a efectuat acțiunile procesuale respective, prevăzute de legislația în vigoare procedural penală, pentru respectarea regulilor stabilite în astfel de cazuri, la fel, în instanța de apel nu s-a solicitat animarea examinării cauzei, pentru efectuarea acțiunilor respective, însă doar a menționat în discursul său că, formal, în acțiunile lui Ciupac N. se regăsesc acțiunile, prevăzute de art. 312 Cod contravențional, adică abuzul de putere sau abuzul de serviciu, și anume folosirea intenționată a situației de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, însă reieșind din faptul că, pentru comiterea acțiunilor imputate lui Ciupac N. au fost săvârșite la 17 mai 2015, conform art. 30 Cod contravențional, persoana nu poate fi atrasă la răspundere contravențională, dacă a expirat termenul de prescripție a răspunderii 5 contravenționale, care constituie trei luni, însă din ziua comiterii contravenției a trecui mai mult de doi ani și în această perioadă nu a fost săvîrșită o nouă contravenție. Luînd în considerare cele expuse și de aceea că apelantul nu a adus alte argument la indicarea ilegalității sentinței, temeiuri pentru admiterea cererii de apel și casarea sentinței lipsesc.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar prin care solicită casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor. Totodată, invocă că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor declarate în apel. De asemenea, la 27 iunie 2017, Curtea Constituțională a adoptat hotărârea prin care s-a declarat neconstituțional textul ,,intereselor publice sau” din alineatul (1) al articolului 328 din Codul penal, iar instanța de apel urma să înceteze procesul penal în baza art. 391 alin. (6) Cod de procedură penală, în legătura cu prezența altor circumstanțe, ce exclud tragere la răspundere penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Potrivit textului recursului declarat de către procurorul, se menționează ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele inferioare, considerînd că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că faptele incriminate în actul de învinuire au fost comise de acesta. La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanțele ierarhic inferioare, de competența cărora este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în 6 norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat decizia, constatând corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunilor imputate, motivându-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie). Mai mult, Colegiul penal reiterează că, criticile formulate de recurent enunțate la pct. 5. din prezenta decizie, au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârilor recurate. Cu referire la argumentele recurentului, precum că, se face trimitere la Hotărârea Curții Constituționale din 27.06.2017, privind excepția neconstituționalității a unor prevederi ale art. 328 Cod penal. Colegiul penal menționează că, Ciupac Nicolae a fost achitat, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și nu are nici o tangență această trimitere menționată mai sus la cauza, ori instanța de apel just a menționat că, în prezenta cauză, ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului. Este de menționat că, motivele principale expuse în recurs ordinar au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel, le-a examinat apreciind toate probele din dosar în ansamblu și conform art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor invocate în apel. O nouă reapreciere a probelor nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de drept. Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, a respectat principiile fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea, și într-un termen care să nu determine lipsa de interes a cererii a examinat cauza, pronunțând în mod public o hotărâre legală și întemeiată. Mai mult, Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s- au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Prin urmare, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de către procuror în recursul ordinar declarat și decide asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Natalia Andronic, împotriva deciziei Colegiului 7 judiciar al Curții de Apel Comrat din 21 septembrie 2017, în cauza penală, în privința lui Ciupac Nicolae XXX, cu menținerea hotărîrei atacate. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 13 martie 2018. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Elena Covalenco Liliana Catan Iurie Diaconu 8