1ra-1733/2018 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1733/2018 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1733/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

27 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Bejenaru Iurie

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatei și de către inculpată, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

ianuarie 2018, în cauza penală privind-o pe

Batuev Nina Xxxxx, născută la xxxxx, în r-nul

Xxxxx, s. Xxxxx, domiciliată în mun. Xxxxx, bd.

Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

21.01.2015 - 12.04.2016

04.04.2017 - 17.01.2018

26.12.2016 - 07.02.2017

30.07.2018 - 27.11.2018

C O N S T A T Ă :

Batuev Nina Xxxxx a fost achitată de învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta acesteia nu întrunește

elementele infracțiunii.

pusă sub învinuire pentru faptul că, la 24 octombrie 2007, având drept scop

însușirea bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari, prin înșelăciune,

a împrumutat de la Nicolaescu Victor, bani în sumă de 21.000 euro și pentru a-l

asigura că-i va restitui suma împrumutată, i-a eliberat o recipisă, totodată,

1

gajându-i contractul de vânzare-cumpărare a imobilului cu numărul cadastral

xxxxx, cu suprafața de xxxxx și terenul aferent din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Tot ea, la 16 ianuarie 2008, a împrumutat de la Nicolaescu Victor, în baza

recipisei, 40.500 euro și 13.000 dolari SUA, obligându-se să restituie suma dată în

termen de 10 zile, inclusiv mijloacele bănești luate cu împrumut la 24 octombrie

2007, în total suma de 62.500 euro și 13.000 dolari SUA, precum și penalitățile de

întârziere în sumă de 1.000 euro, gajându-i în acest sens, același teren. De

asemenea, Batuev Nina a eliberat lui Nicolaescu Victor o procură generală,

acordându-i dreptul, în cazul în care nu va restitui împrumutul, să vândă terenul

sus indicat.

Ulterior, Batuev Nina, știind cu certitudine că contractul de vânzare-

cumpărare a imobilului cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de xxxxx și

terenul aferent din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx se află la Nicolaescu Victor, dar este în

incapacitate să restituie împrumutul, a vândut bunul dat unei terțe persoane.

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Batuev Nina să fie recunoscută vinovată și condamnată în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 12 ani închisoare, în penitenciar pentru femei,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de conducere pe un termen de

4 ani, invocând că instanța a apreciat eronat probele administrate, vinovăția

inculpatei fiind cert dovedită prin declarațiile părții vătămate.

3.2 Avocatul Topală Igor în numele părții vătămate, care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Batuev Nina să fie

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, precum

și să fie admisă acțiunea civilă, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele

administrate, achitând-o neîntemeiat.

4.Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie

2014, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, fiind menținută sentința.

apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le

conform art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind existența unor

relații contractuale reglementate de legislația civilă, modul de examinare al

cărora este prevăzut de normele Codului civil, pentru care inculpata nu poate fi

trasă la răspundere penală.

La fel, instanța de apel a indicat că, în acțiunile inculpatei nu a fost

stabilită latura subiectivă a infracțiunii, adică intenția și anume că, la momentul

primirii banilor cu împrumut aceasta a avut intenția de a-i însuși, corect fiind

achitată, or, vinovăția acesteia nu a fost dovedită sub aspect penal.

2

6.1 Procurorul care, invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, pe motiv că instanța a apreciat eronat și

arbitrar probele și circumstanțele cauzei, totodată nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

6.2 Partea vătămată Nicolaescu Victor care, invocând temeiurile prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

precum și să fie admisă integral acțiunea civilă, cu încasarea de la aceasta a

prejudiciului material în sumă de 59.000 euro și 8.000 dolari SUA, și prejudiciul

moral în sumă de 400.000 lei, pe motiv că instanța de apel a apreciat eronat și

arbitrar probele și circumstanțele cauzei, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

18 noiembrie 2014, au fost admise recursurile declarate de către procuror și

partea vătămată, fiind casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În procesul de examinare a legalității deciziei instanței de apel, prin prisma

celor invocate în recursurile declarate de către procuror și partea vătămată,

instanța de recurs a constatat că motivele invocate de către aceștia sunt

întemeiate, instanța de apel dând o apreciere arbitrară probelor și

circumstanțelor cauzei, precum și nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri.

2016, au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Batuev

Nina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, la 8 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de gestionarea

bunurilor pe un termen de 3 ani, precum și a fost admisă parțial acțiunea civilă,

fiind încasat de la Batuev N. în beneficiul lui Nicolaescu V. prejudiciul material

în mărime de 59.000 euro și 8.000 dolari SUA, echivalentul lor în lei la

momentul executării hotărârii și prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei.

octombrie 2007, având drept scop însușirea bunurilor altei persoane în

proporții deosebit de mari, prin înșelăciune, a împrumutat de la Nicolaescu

Victor bani în sumă de 21.000 euro și pentru a-l asigura că îi va restitui suma

împrumutată, i-a eliberat o recipisă, totodată, gajând-i contractul de vânzare-

cumpărare a imobilului, cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de xxxxxși

terenul aferent din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

3

Tot ea, la 16 ianuarie 2008, a împrumutat de la Nicolaescu Victor, în baza

recipisei, 40.500 euro și 13.000 dolari SUA, obligându-se să restituie suma dată

în termen de 10 zile, inclusiv mijloacele bănești luate cu împrumut la 24

octombrie 2007, în total suma de 62.500 euro și 13.000 dolari SUA, precum și

penalitățile de întârziere în sumă de 1.000 euro, gajându-i în acest sens, același

teren.

De asemenea, inculpata i-a eliberat lui Nicolaescu Victor o procură

generală, acordându-i dreptul, în cazul în care nu va restitui împrumutul, să

vândă terenul sus indicat.

Ulterior, Batuev Nina, știind cu certitudine că contractul de vânzare-

cumpărare a imobilului cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de xxxxxși

terenul aferent din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx se află la Nicolaescu Victor, dar este în

incapacitate să restituie împrumutul, a vândut bunul dat unei terțe persoane.

Instanța de apel a indicat că, apreciind fiecare probă prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, a constatat că vinovăția inculpatei se confirmă prin

declarațiile părții vătămate Nicolaescu V., ale martorilor Sterea V., Mărginean

O., Prigala T., Maier A., Surdu N., Ciornaia D. și materialele cauzei - copiile

recipiselor din 24.10.2007 și 16.01.2008; copia procurii nr. 2588 din 26.07.2007;

copiile contractelor de donație nr. 4148 din 08.07.2005, de vânzare-cumpărare

nr. 756 din 06.02.2006 și nr. 1936 din 06.03.2008; procesul-verbal de confruntare

dintre Batuev N. și Nicolaescu V. din 06.11.2009; copia recipiselor scrise în

limbile română și rusă privind împrumuturile mijloacelor bănești prezentate de

martorul Sterea V., prin care se confirmă raporturile obligaționale civile dintre

Tarkan O. și Sterea V.; copiile dosarului cadastral nr. xxxxx.

La fel, instanța de apel a reținut că, acuzațiile aduse inculpatei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, și-au găsit

confirmare, vinovăția acesteia fiind dovedită cu certitudine, fiind prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii, or, inculpata în scopul însușirii

mijloacelor bănești de la Nicolaescu V. prin înșelăciune și abuz de încredere,

folosea diferite pretexte, camuflându-și scopul infracțional prin întocmirea

recipiselor, transmiterea contractului de vânzare-cumpărare etc., neexecutându-

și obligațiile asumate și neavând această intenție chiar din momentul primirii

primei tranșe, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu în proporții deosebit de

mari.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, intenția inculpatei de a însuși

mijloacele bănești de la Nicolaescu V. este dovedită inclusiv, prin faptul că

aceasta deși a asigurat partea vătămată că-i va restitui împrumutul, dându-i

drept garanție contractul de vânzare-cumpărare a imobilului cu numărul

cadastral xxxxx, cu suprafața de xxxxx și terenul aferent din s. Xxxxx, r-nul

4

Xxxxx, inclusiv procura generală pentru înstrăinarea acestuia în cazul în care

nu-i va restitui mijloacele bănești împrumutate, la 06.03.2008, prin contractul de

vânzare-cumpărare a aceluiași bun imobil nr. 1936, Batuev N. i l-a înstrăinat

altei persoane, și anume lui Sterea V.

Astfel, instanța a conchis că prin acțiunile sale intenționate Batuev N. a

comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere săvârșită în proporții deosebit de mari.

Ținând cont de prevederile art. 61, 75-77 Cod penal, de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor

deosebit de grave, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, precum și de influența pedepsei

asupra corectării și reeducării inculpatei, instanța de apel a considerat că

corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă doar prin stabilirea unei

pedepse cu închisoare.

Cu referire la acțiunea civilă, având drept temei prevederile art. 1423 Cod

civil, instanța de apel a considerat oportun să o admită integral în partea

prejudiciului material și în mărime de 10.000 lei în partea prejudiciului moral,

considerând exagerat prejudiciul moral în mărime de 400.000 lei, pretins de

partea vătămată.

numele inculpatei, care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

8) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului a invocat:

- instanța a apreciat eronat probele și circumstanțele cauzei;

- nu au fost aduse probe pertinente și incontestabile care să dovedească

vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate;

- învinuirea adusă în rechizitoriu este imprecisă și depășită, nefiind

concretizate sumele bănești împrumutate;

- instanța de apel nu a reținut încălcările de procedură la faza urmăririi

penale, fiind expirat termenul de menținere a inculpatei în calitate de bănuită;

- învinuirea i-a fost adusă la cunoștință abia de către instanța de judecată;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- instanța de apel nu a stabilit latura subiectivă a infracțiunii și intenția

inculpatei de a însuși mijloacele bănești;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

februarie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Mârza

Daniela în numele inculpatei Batuev N., fiind casată total decizia Colegiului

5

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

de apel, casând sentința de achitare a inculpatei a omis să se expună asupra

cererii părții apărării privind încetarea procesului penal, pe motivul încălcării

prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) și (3) Cod de procedură penală, or acest

aspect a format unul din considerentele care au stat la baza emiterii de către

prima instanță a actului judecătoresc.

În viziunea instanței de recurs, prevederile legii procesual penale nu au

fost întocmai respectate, modalitatea de motivare a soluției, dând dovadă că

instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 414 și 417 Cod

de procedură penală, instanța de apel neexpunându-se asupra argumentelor

părții apărării, fiind lăsate fără apreciere. Astfel, instanța de apel nu a asigurat

desfășurarea unui proces echitabil și nu a dat o argumentare motivată, tuturor

argumentelor invocate.

ianuarie 2018, au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre prin care, Batuev N. a fost recunoscută vinovată și

condamnată în baza de art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani și 6 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și desfășura activități legate de

gestionarea mijloacelor fixe și bănești pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, pentru femei. A fost admisă acțiunea

civilă, fiind încasat din contul lui Batuev N. în beneficiul lui Nicolaescu V. a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în valoare de 59.000 euro și 8.000

dolari SUA (echivalentul în lei la momentul executării hotărârii).

la 24 octombrie 2007, aflându-se în oficiul nr. 615 din str. Tighina 65, mun.

Chișinău, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, la insistența ei verbală a însușit de la Nicolaescu V. suma de

21.000 euro, echivalentul a 346.710 lei, eliberând în acest sens, pentru

camuflarea intenției sale criminale, o recipisă, prin care, pentru a crea o

apartenență la victimă că între ei au generat relații civile, a indicat în recipisa

dată că banii respectivi au fost luați sub formă de împrumut și în cazul

nerestituirii sumei de bani în termenul convenit, imobilul situat în r-nul Xxxxx,

s. Xxxxx, format din teren pentru construcții cu numărul cadastral 100107230 cu

suprafața de 1, 2813 ha și construcția comercială cu nr. cadastral xxxxx cu

suprafața de xxxxx care, în baza deciziei Consiliului sătesc Gura Bîcului nr. 1/03

din 26.01.2005, a fost donat Fundației Sociale de Binefacere „Împreună”, unde

ea deținea funcția de președinte, va trecere în proprietatea lui Nicolaescu V.,

eliberând în acest sens ultimului o procură generală din 26 octombrie 2007.

6

Tot ea, continuându-și acțiunile sale criminale, la 16.01.2008, în mun.

Chișinău, tot la insistența verbală, a mai însușit de la Nicolaescu V. bani în

sumă de 40.500 euro - echivalentul a 677.565 lei și 13.000 dolari SUA -

echivalentul a 146.250 lei, eliberând în acest sens o recipisă, prin care, pentru a

menține impresia la victimă, că între ei persistă relații civile, a indicat că suma

dată a fost luată sub formă de împrumut și că în termen de 10 zile va restitui

integral suma datorată, mijloacele bănești luate la 24.10.2007, în sumă totală de

62.500 euro și 13.000 dolari SUA, inclusiv penalitățile de întârziere în sumă de

1.000 euro. Pentru a menține impresia la victimă că între ei persistă relații civile,

Batuev N. în luna februarie a anului 2008 i-a restituit lui Nicolaescu V. bani în

sumă de 5.000 dolari SUA și 3.500 euro și a cerut amânarea restituirii sumei

restante, iar la 06 martie 2008, fără înștiințarea ultimului, a vândut imobilul

indicat mai sus lui Sterea Valeriu, iar banii încasați de la Nicolaescu V. i-a

însușit. Prin acțiunile prejudiciabile ale lui Batuev N., părții vătămate

Nicolaescu V. i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporții deosebit de

mari în sumă totală de 61.500 euro și 13.000 dolari SUA echivalentul a 1.170.525

lei.

Instanța de apel a reținut că prima instanță eronat a achitat-o pe Batuev

N. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, or aceste

circumstanțe fiind combătute de totalitatea probelor acuzării prezentate în

instanța de judecată.

Din cumulul probator examinat, instanța de apel a stabilit intenția

inculpatei Batuev Nina, care încă la momentul intrării în stăpânire asupra

mijloacelor bănești, aceasta urmărea scopul de a le sustrage și nu intenționa

onorarea angajamentului asumat – restituirea împrumutului în baza recipiselor

și a procurii perfectate, mai mult ca atât, terenul nr. xxxxx cu suprafața de

xxxxx, amplasat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, a fost vândut ulterior de către Batuev

N. altei persoane.

Totodată, instanța de apel a stabilit că, în acțiunile inculpatei se conține

latura obiectivă a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune și abuz de încredere,

deoarece prin probele administrate s-a constatat că, Batuev N. a obținut cu rea-

credință, pentru sine, banii de la partea vătămată Nicolaescu V., în posesie

transmiși voit de către acesta, prin dezinformarea ultimului și inducerea în

eroare și anume perfectarea procurii și recipiselor, neavând scopul de a-și

realiza angajamentul asumat-restituirea împrumutului acordat.

Instanța de apel a indicat că, în cadrul cercetării judecătorești s-a

constatat că partea vătămată Nicolaescu V. a transmis bani în sume diferite

inculpatei Batuev N., sub pretextul că îi va restitui, iar în caz că nu-și va onora

obligațiunile a perfectat o procură generală prin care Nicolaescu V. are dreptul

să vândă terenul nr. xxxxx, cu suprafața de xxxxx, amplasat în s. Xxxxx r-nul

Xxxxx. Ulterior aceasta a vândut acest teren, astfel inculpata a dobândit prin

7

înșelăciune și abuz de încredere banii de la Nicolaescu V., urmărind scopul de

cupiditate.

Așadar, instanța de apel a calificat acțiunile inculpatei Batuev N. drept

escrocherie, dat fiind faptul că, aceasta încă la momentul intrării în stăpânire

asupra banilor, urmărea scopul de a-i însuși și nu avea intenția să-și onoreze

angajamentul asumat.

Mai mult ca atât, instanța de apel a conchis că inculpata Batuev N. a

acționat cu intenție determinată întru însușirea averii proprietarului și trecerea

în sfera personală patrimonială foloase în proporții deosebit de mari, ultima își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările

lor prejudiciabile, a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări. Instanța

de apel le-a apreciat critic declarațiile inculpatei și le-a calificat drept o metodă

de apărare aleasă de către aceasta în scop de a se eschiva de la răspunderea

penală pentru faptele comise și această versiune nu coroborează cu celelalte

probe.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatei atât a înșelăciunii, cât și a abuzului de încredere. Inculpata prin

faptul că, inițial a întors integral suma împrumutului în mărime de 45.000 euro

la data de 24 octombrie 2007, a căpătat încrederea lui Nicolaescu V. pentru ca

tot în aceeași zi să-i ceară să-i împrumute bani în sumă de 21.000 euro pentru

procurarea unui lot de teren.

Astfel, Nicolaescu V., fiind ferm convins că-i va întoarce în termen,

deoarece prima sumă împrumutată a fost returnată fără careva probleme, s-a

angajat de a-i pune la dispoziție suma de 21.000 euro, fapt confirmat prin

recipisa semnată de către inculpată, care s-a obligat ca în caz de nerambursare a

împrumutului în termenul cuvenit, imobilul situat în r-nul Xxxxx s. Xxxxx,

format din teren pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de

1,2813 ha și construcția comercială cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de

xxxxx, va trece în proprietatea lui Nicolaescu V., eliberându-i în acest sens o

procură generală din 26.10.2007.

Ulterior la data de 16 ianuarie 2008, la insistența inculpatei, Nicolaescu V.

i-a mai pus la dispoziție în calitate de împrumut, suma de bani în valoare de

40.500 euro și 13.000 dolari SUA. Suma fiindu-i acordată în baza recipisei,

obligându-se să o restituie în termen de 10 zile, mijloacele bănești luate la data

de 24 octombrie 2007, în sumă de 62.500 euro și 13.000 dolari, inclusiv

penalitățile de întârziere în sumă de 1.000 euro. În calitate de garant al

rambursării sumelor respective a depus tot același teren de pământ.

Aproximativ în luna februarie, începutul lunii martie, anul 2008, inculpata a

întors doar o mică parte din sumă și anume 5.000 dolari SUA și 3.500 euro,

cerând amânarea restituirii sumei restante, iar mai apoi a vândut acest teren

altei persoane.

8

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a relevat că, subiecții

raporturilor civile, persoanele fizice și juridice participante la raporturile

juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiunile cu

bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele

moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară. Instanța de apel,

din materialul probator examinat nu a identificat elementele raporturile civile

invocate, or ele nici nu au fost. Raporturile civile se bazează în exclusivitate pe

buna credință și diligența părților participante, ceea ce subiectul infracțiunii,

inculpata Batuev Nina, nu le-a manifestat.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în acțiunile inculpatei se conține latura

obiectivă a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune și abuz de încredere,

deoarece prin probele administrate a constatat indubitabil că, Batuev N. a

obținut cu rea-credință pentru sine banii în posesie transmiși voit de către

victimă, prin încrederea, căpătată de ultimul, precum și înșelăciunea

manifestată prin perfectarea procurii generale asupra terenului, pe care Batuev

Nina ulterior la vândut altei persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, având în vedere că, inculpata Batuev N. a fost recunoscută

vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

instanța de apel a ajuns la concluzia, că scopul educativ și preventiv al pedepsei

aplicate în cauza penală dată în privința ultimei nu poate fi atins decât prin

stabilirea pedepsei în limita prevăzută de sancțiunea infracțiunii menționate,

sub formă de închisoare.

Cu referire la alegațiile părții apărării referitor la încălcările de procedură

la faza urmăririi penale, fiind expirat termenul de menținere a inculpatei în

calitate de bănuită, învinuirea fiindu-i adusă la cunoștință abia la 21 septembrie

2010, de către instanța de judecată și nu s-a expus asupra cererii privind

încetarea procesului penal pe motiv că, au fost încălcate prevederile art. 63 alin.

(2) pct. 3) și (3) Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat că,

organul de urmărire penală a procedat conform legislației în vigoare la acel

moment. Astfel, la momentul efectuării urmăririi penale, legislația în vigoare

nu prevedea termenele de menținere a inculpatei în calitate de bănuită,

învinuită, în acest caz organul de urmărire penală nu a comis careva încălcări ce

ar duce la nulitatea actelor procesuale, sau ar genera încetarea procesului penal.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel, a stabilit că pretențiile

reclamantului Nicolaescu V. în partea prejudiciului material, sunt întemeiate,

urmând a fi admise. Potrivit materialelor cauzei, acțiunile inculpatei Batuev N.

9

sunt în legătură cauzală directă cu consecințele survenite. În acest sens, instanța

de apel a considerat întemeiate pretențiile părții civile Nicolaescu V., în partea

încasării prejudiciului material, și anume a sumei de 59.000 euro și 8.000 dolari

SUA.

Ceea ce ține de prejudiciul moral, instanța de apel a respins acest capăt

de cerințe din motivul că, infracțiunea comisă de către Batuev N. a fost

săvârșită fără violență sau alte acte violente, iar partea vătămată Nicolaescu V.

nu a avut suferințe psihice și fizice de pe urma acțiunilor inculpatei, or chiar

partea vătămată a indicat în ședință că, între el și inculpată erau relații normale,

doar că, la indus în eroare.

15.1 Avocatul Ionaș G., în numele inculpatei Batuev N., care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11), 14) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat:

- inculpatei Batuev N. i-a fost înaintată învinuirea peste 10 luni și 24 zile de

la recunoașterea acesteia în calitate de bănuită, adică după expirarea

termenului prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, prin

urmare, toate acțiunile ulterioare sunt lovite de nulitate, or, urmărirea repetată

a persoanei după încetarea de drept a statutului de bănuit urma a fi efectuată

cu respectarea prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală;

- în cazul dat procurorul nu a dispus reluarea urmăririi penale după

încetarea de drept a statutului de bănuit și nici nu au fost constatate careva

fapte noi, recent descoperite, ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi

precedente care au afectat hotărârea respectivă, iar prin înaintarea lui Batuev N.

a învinuirii au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (2) al Protocolului nr. 7

CEDO și art. 22 alin. (2), 287 alin. (4) Cod de procedură penală;

- instanța de apel în decizie nu a dat o apreciere cuvenită probelor

administrate conform art. 101 Cod de procedură penală, nu și-a motivat decizia

suficient și a fost adoptată hotărârea de condamnare doar în baza indicării

anumitor probe ale părții acuzării enunțate în rechizitoriu;

- din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că au fost audiați

inculpatul, partea vătămată, martorii acuzării și cercetate materialele dosarului

penal, însă instanța de apel nu a apreciat probele în raport cu circumstanțele

stabilite în cauză;

- astfel, în speță nu a existat o gajare a bunului imobil, deoarece conform

art. 468 alin. (1) Cod civil, contractul de gaj, (cu excepția contractului de

amanet) se încheie în scris, în forma autentică și trebuie să fie înscris într-un

registru public;

- transmiterea contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil și

întocmirea unei procuri de către Batuev N. privind împuternicirea lui

10

Nicolaescu V. de a înstrăina bunul imobil enunțat, confirmă declarațiile

inculpatei, precum că aceste acțiuni nu au nici o legătură cu împrumutul

acordat de Nicolaescu V., or în situația invocării existenței gajului de către

partea vătămată, acesta activând în calitate de agent imobiliar și cunoscând

toate modalitățile de asigurare a restituirii împrumutului, inclusiv și gajarea

juridică a imobilului, nu a întreprins aceste acțiuni specifice activității sale;

- instanța de apel a preluat într-un mod simplu motivarea din decizia

instanței de apel din 12.04.2017 și nu s-a pronunțat detaliat asupra

argumentelor descrise în sentința de achitare, superficial a executat indicațiile

instanței de recurs;

- fapta imputată inculpatei Batuev N. nu conține elementele laturii

obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

constatând astfel existența unor relații civile cu partea vătămată. Existența unei

recipise și faptul restituirii parțiale a datoriei denotă existența unui drept cu

caracter civil, iar recipisele garantează dreptul părții vătămate de a pretinde

despăgubiri, formulând o acțiune civilă în instanța de judecată civilă de drept

comun;

- instanța de apel în mod eronat a admis apelul procurorului și al

avocatului părții vătămate, nu a cercetat și analizat sub toate aspectele, complet

și în mod obiectiv probele administrate.

15.2 Inculpata Batuev Nina, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 11), 14) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, indicând argumentele identice celor invocate de avocatul

Ionaș G., în recurs.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a

hotărârii instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl

admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit alin. (1) art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

11

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Revenind la textul recursurilor ordinare declarate de către inculpată și

avocatul acesteia Ionaș G. se constată, că recurenții invocă temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11), 14) Cod de procedură penală,

evidențiind faptul că instanța de apel în decizie nu a dat o apreciere cuvenită

probelor administrate conform art. 101 Cod de procedură penală, nu și-a

motivat decizia suficient, nu s-a pronunțat detaliat asupra argumentelor

descrise în sentința de achitare, ignorând și indicațiile instanței de recurs la

rejudecarea cauzei în ordine de apel, în rezultatul evaluării incorecte și selective

a probelor administrate la caz, instanța de apel greșit a condamnat-o pe Batuev

N. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece

instanța de apel a ignorat indicațiile stipulate de instanța ierarhic superioară.

12

Astfel, Colegiul atestă că, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 07 februarie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat, în

prezenta speță, fiind casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La adoptarea soluției, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a

indicat explicit că „ instanța de apel, casând sentința de achitare a inculpatei, a omis

să se expună asupra cererii părții apărării privind încetarea procesului penal pe motivul

încălcării prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) și (3) Cod de procedură penală, or acest

aspect a format unul din considerentele care au stat la baza emiterii de către prima

instanță a actului judecătoresc”, expunând că modalitatea de motivare a soluției

dă dovadă că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.

414 și 417 Cod de procedură penală, instanța neexpunându-se asupra

argumentelor părții apărării, fiind lăsate fără apreciere.

Astfel, instanța de apel la rejudecarea cauzei, în al treilea set de proceduri,

fără a ține cont de aceste dispoziții ale instanței de recurs s-a expus superficial,

fără a lua în considerație că cauza penală a fost pornită la data de 17.08.2009,

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit a lui Batuev N. a fost emisă la

02.10.2009, iar ordonanța de punere a acesteia sub învinuire a fost emisă la

26.08.2010 și fără a ține cont de prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de

procedură penală, în vigoare la acel moment, care prevedea că organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit, persoana în privința

căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate - mai mult de 3 luni,

iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi - mai mult de 6 luni.

Totodată, instanța de apel nu a luat în considerație și faptul că în conformitate

cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, în cadrul urmăririi

penale, avocatul Capcelea R. a depus cerere cu privire la încetarea urmăririi

penale în privința lui Batuev N., pe motivul încălcării prevederilor art. 63 alin.

(2) pct. 3) și alin. (3) Cod de procedură penală, care a fost respinsă prin

ordonanța procurorului din 25.02.2011, la fel faptul dat a fost invocat și în

instanțele de fond, astfel fără a lua în considerație aceste circumstanțe, instanța

de apel s-a limitat la argumentul precum că „Instanța de apel nu poate admite și

reține ca atare alegațiile părții apărării ce invocă încălcările de procedură la faza

urmăririi penale, fiind expirat termenul de menținere a inculpatei în calitate de bănuită,

învinuirea fiindu-i adusă la cunoștință abia la 21 septembrie 2010, de către instanța de

judecată și nu s-a expus asupra cererii privind încetarea procesului penal pe motiv că,

au fost încălcate prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) și (3) Cod de procedură penală,

Colegiul penal constată că, organul de urmărire penală a procedat conform legislației în

vigoare la acel moment. Astfel, se constată faptul că la momentul efectuării urmăririi

penale, legislația în vigoare la acel moment nu prevedea termenele de menținere a

inculpatei în calitate de bănuită, învinuită, în acest caz organul de urmărire penală nu

a comis careva încălcări ce ar duce la nulitatea actelor procesuale, sau ar genera

13

încetarea procesului penal.”(f.d. 57 v. IV), repetând eroarea efectuată de către

instanța de apel la examinarea cauzei anterioare. Din care considerent, se atestă

faptul ignorării totale a prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală,

unde este stipulat că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului”.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârii contestate, este

faptul că la rejudecarea cauzei instanța de apel, în al treilea set de proceduri,

după pronunțarea unei sentințe de achitare a lui Batuev N. de învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, nu s-a

pronunțat asupra celor mai esențiale motive ce au stat la baza achitării acesteia,

și anume: privind încălcarea prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) și (3) Cod de

procedură penală, în cadrul urmăririi penale; referitor la faptul că din cumulul

de probe analizate sub toate aspectele și în coroborare, vinovăția inculpatei, în

săvârșirea infracțiunii imputate nu este dovedită; privind corespundere

învinuirii înaintate cu cele constatate în cadrul ședinței de judecată, reieșind din

probele administrate, neexaminând cauza sub toate aspectele, cu toate că

instanța de recurs a atenționat că „la o nouă rejudecare a cauzei instanța de apel are

obligația, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, să se pronunțe asupra temeiurilor invocate în recurs, să respecte

prevederile art. 394, 414 Cod de procedură penală și în dependență de datele obținute,

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.”

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței

de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru

existența unui proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri

argumentate în hotărârea sa asupra motivelor decisive invocate de apelanți și

asupra argumentelor descrise în sentința de achitare, prin prisma criticilor

invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare

legalitatea soluției adoptate la caz.

Așadar, în decizia sa instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de fapt și

de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive

invocate.

14

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile

legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către inculpată și

avocatul acesteia, care în opinia lor au importanță în cauză, prin ce a admis

eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul constată că Batuev N. de către organul de urmărire

penală a fost învinuită, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, însă prima

instanță a adoptat o sentință prin care inculpata, Batuev N., a fost achitată din

motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,

procurorul și avocatul Topală I. în numele părții vătămate au atacat sentința cu

apeluri. La rândul său, instanța de apel, rejudecând cauza, în al treilea set de

proceduri, a adoptat o soluție prin care a admis apelurile declarate, fiind casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Batuev N. a

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel în acest context a constatat, că cercetând sub toate aspectele

probele administrate, verificându-le minuțios, prin prisma admisibilității,

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, conchide ca fiind dovedită

în afara dubiilor rezonabile vinovăția inculpatei Batuev N. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel la

judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate

inculpatei, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpată întrunesc sau nu

elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel în partea descriptivă a

hotărârii pronunțate a menționat că: „instanța de judecată eronat a achitat-o pe

Batuev N. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, or aceste

circumstanțe fiind combătute de totalitatea probelor acuzării prezentate în instanța de

judecată.” Astfel, instanța de apel a descris declarațiile părților vătămate, a

martorilor menționați și a indicat materialele cauzei.

De asemenea, în argumentarea soluției sale privind recunoașterea

vinovăției și condamnarea lui Batuev N., instanța de apel a reținut că, „din

cumulul probator examinat a stabilit indubitabil intenția inculpatei Batuev Nina, care

încă la momentul intrării în stăpânire asupra mijloacelor bănești, aceasta urmărea

scopul de a le sustrage și nu intenționa onorarea angajamentului asumat – restituirea

împrumutului în baza recipiselor și a procurii perfectate, mai mult ca atât, terenul nr.

15

xxxxx cu suprafața de xxxxx, amplasat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, a fost vândut ulterior

de către Batuev N. altei persoane.”

La baza acestor constatări, instanța de apel a indicat că, a reieșit din

cumulul probator examinat, însă în partea descriptivă doar a descris probele,

fără a le evalua și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe

în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probelor,

ignorând totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de apel.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la

proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul

altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit remarcă că, în instanțele de fond au

fost examinate următoarele probe și anume:

- declarațiile inculpatei Batuev N., care a indicat că la 17 noiembrie 2005, a

încheiat cu Nicolaescu V. un contract de prestare a serviciilor de vânzare-

cumpărare a apartamentului acesteia, l-a întrebat dacă îi poate da un avans,

atunci Nicolaescu V. i-a dat 25.000 dolari SUA și tot în aceeași zi după masă a

vândut apartamentul, la suma de 45.000 dolari, ca rezultat a restituit lui

Nicolaescu V. suma de 28.000 dolari, iar 3000 dolari a constituit dobânda.

Ulterior în anul 2007, s-a adresat din nou la Nicolaescu V. cu vânzarea

apartamentului și a împrumutat de la el bani în rate în sumă de 45.000 euro, iar

la 24 octombrie 2007, a fost găsit cumpărător care a achitat suma de 52.000 euro

pentru apartament, astfel din suma dată Nicolaescu V. a luat 50.000 euro, iar ei i-

a dat doar 2000 euro, cu care nu a fost de acord, însă ultimul i-a comunicat că

dacă va mai avea nevoie de bani să se adreseze, în consecință a acceptat

condițiile impuse. Astfel, a avut nevoie de mijloace bănești și l-a sunat în ziua

următoare și a luat cu împrumut suma de 5.000 euro, apoi încă 15.000 euro, în

total 20.000 euro, la condițiile stabilite de Nicolaescu V., ulterior ultimul i-a

comunicat că pentru fiecare 10 zile va lua 10% din suma împrumutată. I-a propus

să-i vândă un teren de pământ, lăsându-i contractul de vânzare-cumpărare, ca

să-și facă o copie și să îl restituie, peste câteva zile a venit după contract, a

semnat recipisele cu dobânzile crescătoare, întrebându-l de ce nu-i restituie

recipisele anterioare, acesta a refuzat, motivând că le-a distrus. La data de 26

octombrie 2007, a eliberat lui Nicolaescu V. procura, cu privire la vânzarea

lotului de teren, astfel i-a spus să vândă lotul de teren și din suma rămasă să-și

compenseze suma datoriei, astfel au trecut mai multe luni, iar partea vătămată îi

spunea că nu are cumpărători, însă dobânzile creșteau, atunci el i-a spus că

dorește să înscrie lotul de pământ împreună cu prietenul său pe numele lor.

Luând în considerație că costul lotului de teren era mult mai mare decât datoria,

aceasta nu a fost de acord și l-a rugat să-i dea originalul contractului de vânzare

cumpărare, la care ultimul i-a răspuns că se află într-un safeu. I-a comunicat lui

16

Nicolaescu V. că caută cumpărător să vândă terenul și îi va achita datoria, însă

ultimul i-a zis că nu are originalul contractului, ulterior a amenințat-o și nu i-a

dat originalul. A fost la OCT Anenii Noi, a explicat situația și i s-a eliberat

originalul contractului. Sterea V. fiind un partener al ginerelui său, i-a spus că are

prieteni în SUA, care posibil pot cumpăra terenul de pământ, astfel în luna

martie 2008 a încheiat fictiv contractul cu Sterea V., care i-a promis că timp de un

an va înregistra contractul la Organul Cadastral Teritorial, astfel a fost înșelată de

acesta, care nu a dorit să ajute la vânzarea bunurilor și a refuzat să le restituie.

Nicolaescu V. în mod viclean, dorind primirea procentelor și penalităților, la

expirarea termenului indicat în recipisă, de mai multe ori a impus-o cu

amenințări, să mai întocmească o alte recipisă, unde era deja indicată suma mai

mare cu 10%, astfel era nevoită să scrie și alte recipise, deoarece credea că este de

bună credință și i-a confirmat că recipisele anterioare le-a distrus. Recunoaște

suma de 20.700 euro, a rămas nerestituită, pe când suma de 61.175 euro, pe care a

indicat-o Nicolaescu V., nu a luat-o niciodată de la el, constituie doar dobânzile

formate. Nu a avut intenția să nu respecte condițiile contractului de împrumut,

deoarece recunoaște suma de 20.700 euro, însă nu și sumele provenite din

dobânzi. Exercitând presiuni asupra ei pentru sporirea sumelor din recipise,

văzând că Nicolaescu V. vrea să o înșele, deoarece valoarea acestor bunuri era cu

mult mai mare decât datoriile ei, a înregistrat lotul de pământ pe Sterea V. cu

scopul să nu o înșele Nicolaescu V., însă a înșelat-o Sterea V.;

- declarațiile martorului Mărgineanu O., date în cadrul urmăririi penale,

care a menționat că în lunile aprilie-mai 2008, Nicolaescu V. s-a adresat la el, care

era adjunctul directorului SRL „Linecom-Investiment”, pentru vânzarea

sectorului de teren pentru construcție, cu suprafața de 1,3 ha, situat în s. Xxxxx r-

nul Xxxxx, prezentând un contract de vânzare-cumpărare și procura generală pe

numele lui. Suma propusă pentru vânzare a fost de la 115.000 până la 130.000

euro, la timpul propunerii prețul a fost real;

- procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Nicolaescu V.

(f.d. 210 v. I), care a menționat că nu a putut înregistra terenul pe el, deoarece pe

acest teren era o construcție, însă neavând actele pe construcție, nu era posibil să-

l înregistreze pe el, iar Batuev N. i-a spus că a pierdut contractul de vânzare

cumpărare;

- copia procurii nr. 2588 din numele lui Batuev N., eliberată la 26 iulie 2007

pe numele lui Nicolaescu V., prin care s-a împuternicit să reprezinte interesele

legale ale Fundației Sociale de Binefacere „Împreună” în organele cadastrale,

fiscale, notariale, precum și alte organe competente privind depunerea,

perfectarea și ridicarea documentelor necesare pentru vânzarea imobilului situat

în r-nul Xxxxx, s. Xxxxx, format din teren pentru construcții cu nr. cadastral

xxxxx cu suprafața de 1,2813 ha și construcție comercială cu nr. cadastral xxxxx

cu suprafața de xxxxx, cu dreptul de a semna contractul de vânzare-cumpărare și

17

de a primi banii conveniți, fapt ce confirmă îndeplinirea anumitor acte juridice

din numele și în interesele reprezentantului care a delegat împuternicirile date;

- copia recipisei din 24 octombrie 2007, semnată de Batuev N., prin care s-a

luat cu titlu de împrumut de la Nicolaescu V. suma de 21.000 euro, până la 31

octombrie 2007, fiind stipulate condițiile ce țin de fixarea dobânzilor de întârziere

până la 02 noiembrie 2007, în sumă totală de 22.000 euro, iar în caz de

neexecutare a obligațiilor, terenul pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx, va

trece în proprietatea lui Nicolaescu V.;

- copia recipisei din 16 ianuarie 2008, semnată de Batuev N., prin care s-a

luat cu titlu de împrumut de la Nicolescu V. suma de 62.500 euro și 13.000 dolari

SUA, pe termen de 10 zile, până la 25 octombrie 2008.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în considerație aceste

probe, apreciind prioritar declarațiile părții vătămate, fără a le analiza în

coroborare cu celelalte probe, fără a evalua declarațiile inculpatei și a martorilor

în coroborare cu celelalte probe și fără a verifica dacă inculpata avea sau nu

intenția de însușire a bunurilor părții vătămate, reieșind din declarațiile acesteia

și a martorului Mărgineanu O., date în cadrul urmăririi penale, care au indicat că

valoarea lotului de teren era cu mult mai mare decât datoria inculpatei față de

partea vătămată, totodată reieșind și din raporturile obligaționale cu caracter

civil pe care le-au avut anterior și comportamentul anterior al părții vătămate

Nicolaescu V., cu inculpata Batuev N.

Totodată, instanță de apel a menționat pripit că „comiterea înșelăciunii de

către inculpată este probată prin faptul înstrăinării de la data de 06 martie 2008, prin

contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil, ce a constituit ca garant în

raporturile juridice civile cu Nicolaescu V., cetățeanului Sterea V.”, fără a lua în

considerați faptul că Nicolaescu V. în anul 2007 activa în calitate de agent

imobiliar, iar la 24 octombrie 2007 a transmis inculpatei suma de 21.000 euro,

însă nu a întocmit un careva gaj înregistrat notarial, în calitate de garanție a

restituirii mijloacelor bănești.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel prematur a ajuns la

concluzia referitor la recunoașterea vinovăției și condamnarea lui Batuev N. de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fără a verifica

posibilitatea existenței, în speța examinată a relațiilor de ordin civil, bazate la caz

pe existența contractelor de împrumut, prin ce a admis o eroare de fapt și anume

discordanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține, instanța de apel

urmând să aprecieze obiectiv toate probele.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile părții

vătămate, care și au fost puse la baza hotărârii de condamnare în privința lui

18

Batuev N., fără o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de părți,

neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale

să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2

Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de

apel selectiv a apreciat câteva probe, ignorând restul probelor, fără să le

aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către

instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursurile

ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apeluri și recursuri; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o

evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor

infracțiunii imputate inculpatei, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în

19

decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau

nevinovăție a inculpatei, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Ionaș Gheorghe

în numele inculpatei și de către inculpată, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, în cauza penală privind-o

pe Batuev Nina Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Batuev Nina Xxxxx, urmează a fi eliberată din instituția penitenciară în

care se deține, dacă nu execută pedeapsa în baza unei alte hotărâri judecătorești

sau în privința acesteia nu sunt aplicate măsuri preventive sub formă de

arestare preventivă.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 20 decembrie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

Judecător Bejenaru Iurie

20