1ra-1467/2018 — art.151 alin.2 lit.d CP

1ra-1467/2018 — art.151 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1467/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018, declarate

de avocatul Dragomir Aliona în numele părții vătămate Ivancov Serghei, de avocatul

Popa Marin în numele inculpatului Drebot Iurie și de avocatul Ciuchitu Vitalie în numele

inculpatului Baciu Ion, în cauza penală în privința lui

Baciu Ion XXX, născut la xxx, originar

din s.Xxx, r-nul Xxx, domiciliat în XXX

și

Drebot Iurie XXX, născut la xxx,

originar și domiciliat în Xxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Iurie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(2) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin aceiași sentința, Baciu Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.157 Cod penal și liberat de răspundere penală, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Baciu Ion în

beneficiul părții vătămate Ivancov Serghei, a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei și

a cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 4000 lei.

A fost încasat de la Baciu Ion în beneficiul statului cheltuielile pentru efectuarea

expertizei medico-legale în sumă de 57 lei.

ora 16.30, aflându-se pe Xxx, manifestând un comportament neadecvat ca reacție la

acțiunile lui Ivancov Serghei întreprinse în privința sa și a lui Drebot Iurie, care le-a făcut

observație privitor la comportamentul lor în coraport cu dânsul, i-a tras acestuia scurta

peste cap, după ce l-a îmbrâncit, cauzându-i, urmare a căderii, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr.1037/D din 15.05.2015, fractura coastelor VIII,IX pe stânga

linia axilară medie, pneumotorace total pe stânga, emfizem subcutan pe stânga, care

prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare gravă.

Acțiunile inculpatului I.Baciu au fost reîncadrate din prevederile art.151 alin.(2) în

cele ale art.157 Cod penal, adică vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății

cauzată din imprudență.

1

avocatul acestuia A.Dragomir, și avocatul Ig.Conoval în numele lui I.Baciu, care au

solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Drebot și I.Baciu să fie

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal la 11 ani

închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; - să fie

admisă integral acțiunea civilă și încasată de la inculpați prejudiciul moral în mărime de

100000 lei și cheltuielile judiciare în sumă de 57 lei; - instanța la achitarea lui I.Drebot și

recalificarea acțiunilor lui I.Baciu greșit a concluzionat că acestora le-a fost încălcat

dreptul la apărare, prin prezentarea lor spre recunoașterea părții vătămate S.Ivancov cu

încălcarea art.116 Cod de procedură penală, deoarece partea vătămată cu lux de

amănunte a descris persoanele care i-au aplicat lovituri, menționând că-i poate

recunoaște, ulterior fiind efectuată acțiunea de urmărire penală „recunoașterea persoanei”

cu respectarea prevederilor legale, unde ambii inculpați și apărătorul acestora nu au avut

nici o obiecție referitor la acțiunea efectuată; - instanța neîntemeiat a considerat că

acuzarea nu a probat comiterea de către I.Drebot a careva fapte în privința lui S.Ivancov,

care ar nimeri sub incidența art.151 Cod penal, constatând că învinuirea adusă acestuia

este una neconcretă, bazată pe presupuneri; - instanța nu a motivat recalificarea acțiunilor

lui I.Baciu în baza art. 157 Cod penal, precum și nu s-a ținut cont de declarațiile părții

vătămate care a declarat că inculpații au acționat de comun acord, intenționat, fără careva

motiv au aplicat ambii lovituri, iar în momentul în care a încercat să amelioreze

conflictul, inculpații au continuat să-l lovească în diferite părți ale corpului; - instanța a

ignorat declarațiile martorilor V.Malic, A.Covaș și I.Richie care în coroborare cu cele ale

lui S.Ivancov confirmă săvârșirea faptei de către I.Drebot și I.Baciu;

- partea vătămată și avocatul A. Dragomir, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat în mod solidar de la

I.Drebot și I.Baciu în folosul părții vătămate prejudiciul moral în sumă de 100000 lei,

invocând că în urma săvârșirii infracțiunii i-au fost cauzate vătămări corporale grave și

până în prezent primește tratament medical, fapt confirmat prin certificate medicale;

- avocatul I.Conoval în numele lui I.Baciu, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, de achitare a inculpatului, indicând că sentința este ilegală

și neîntemeiată, deoarece prin raportul de expertiză medico-legală nr.1037/D din

15.05.2015, s-a constatat că nu se exclude faptul producerii vătămărilor corporale

depistate la partea vătămată în rezultatul căderii din poziție verticală, fără a ține cont că

victima se afla în stare de ebrietate, astfel că leziunile puteau fi provocate și în urma

căderii părții vătămate, lipsind legătura cauzală între acțiunile lui I.Baciu și consecințele

survenite, din care considerente instanța urma să excludă ca probă raportul de expertiză

medico-legală; - la baza sentinței de condamnare instanța a pus declarațiile lui I.Baciu

date la etapa urmăririi penale, precum că acesta „l-a bruscat fizic” și „l-a împins”, fără a

ține cont de depozițiile date în instanță, potrivit căreia inculpatul a negat că ar fi aplicat

violență fizică în privința lui S.Ivancov; - careva probe ce ar confirma vinovăția

inculpatului în baza art.157 Cod penal lipsesc; - potrivit procesului-verbal de

recunoaștere a persoanei din 25.05.2015, partea vătămată i-a recunoscut pe ambii

inculpați ca persoane care i-au aplicat lovituri, însă I.Baciu a înaintat obiecții la

întocmirea acestei acțiuni procesual penale și instanța eronat le-a apreciat ca probe

identice, ce confirmă vinovăția doar a lui I.Baciu; - instanța în mod arbitrar a încasat

prejudiciul moral, fără a ține cont că partea vătămată nu a prezentat careva calcule și

probe ce se referă la prejudiciul cauzat, din care considerente acțiunea civilă urmează a fi

respinsă.

2

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul I.Conoval în numele inculpatului

I.Baciu, iar apelurile declarate de procuror, partea vătămată S.Ivancov și avocatul

acestuia A.Dragomir au fost admise, casată integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Drebot și I.Baciu au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal la câte 10 ani

închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea de la I.Drebot și

I.Baciu în beneficiul lui S.Ivancov a prejudiciului moral în sumă de câte 20000 lei, de la

fiecare, în rest pretențiile privind încasarea prejudiciului moral au fost respinse, ca

neîntemeiate.

Totodată, s-a încasat în mod solidar de la I.Drebot și I.Baciu în beneficiul lui

S.Ivancov cheltuielile de judecată în sumă de 4000 lei pentru acordarea asistenței

juridice.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la I.Drebot și I.Baciu în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 57 lei, a fost respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

4.1. Pentru pronunțarea hotărârii date instanța de apel a constatat că, la 06 martie

2015, aproximativ în jurul orelor 16.30, Baciu Ion împreună și de comun acord cu Drebot

Iurii, aflându-se pe Xxx, manifestând un comportament neadecvat și exprimând o vădită

lipsă de respect față de societate, fără motiv, în urma unui conflict cu Ivancov Serghei, i-

au aplicat ultimului lovituri în diferite regiuni ale corpului, în rezultatul cărora, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.1037/D din 15.05.2015 s-a constatat: fractura

coastelor VIII,IX pe stânga pe linia axilară medie, pneumotorace total pe stânga, emfizem

subcutan pe stânga, leziuni corporale ce prezintă pericol pentru viață și se califică ca

vătămare corporală gravă.

Instanța de apel, respectând prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală,

verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, analizând și apreciind probele

administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării reciproce, a constatat că

vinovăția inculpaților I.Drebot și I.Baciu în săvârșirea înfracțiunii prevăzute de art.151

alin.(2) lit.d) Cod penal și-a găsit confirmare.

La fel, a menționat că concluzia primei instanțe privind recalificarea acțiunilor lui

I.Baciu în baza art.157 Cod penal și de achitare a lui I.Drebot de sub învinuirea adusă în

baza art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii, este neîntemeiată, deoarece instanța nu a verificat sub toate aspectele

împrejurările de fapt și de drept a cauzei în raport cu probele anexate.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele avocatului, precum că

inculpații nu au recunoscut vinovăția la nici o etapă a procesului penal, din care motiv

urmează a fi achitați, or, nerecunoașterea vinovăției este o metodă de apărare și un drept

al lor de a nu se autoincrimina, și nu constituie temei pentru achitarea lor.

Totodată, instanța a conchis că declarațiile părții vătămate sunt consecutive și

pertinente pe tot parcursul procesului penal, nu conțin divergențe, mai mult că S.Ivancov

nu se cunoștea cu inculpații până la incident, astfel nu se atestă nici un motiv de

răzbunare a părții vătămate, care ar justifica vre-o poziție părtinitoare a acestuia, ci

demonstrează veridicitatea declarațiilor. Astfel, de la începutul procesului penal,

S.Ivancov a declarat cu certitudine că ambii inculpați au acționat de comun acord, ambii

au aplicat lovituri, în urma căruia a primit leziuni corporale, iar în momentul ce s-a

deplasat împreună cu colaboratorii de poliție și A.Covaș pe urmele inculpaților, i-a

recunoscut și cu lux de amănunte a indicat că anume ultimii i-au aplicat lovituri,

3

descriindu-i fiziologic, cu ce erau îmbrăcați și anume, unul avea asupra s-a scurtă, iar al

doilea avea în spate un rucsac. Aceste declarații au fost confirmate și prin procesul-verbal

de consemnare a plângerii părții vătămate din 30.04.2015, potrivit căruia S.Ivancov a

solicitat să fie trase la răspundere penală persoanele necunoscute, care, la data, locul și

circumstanțele indicate, fără nici un motiv, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele

peste suprafața corpului, cauzându-i leziuni corporale grave (f.d.5,vol.1).

La fel, instanța de apel a considerat corecte declarațiile martorilor V.Malic și

A.Covaș, care au comunicat instanței detalii relevante cu privire la reținerea lui I.Drebot

și I.Baciu pe urme fierbinți, aceștia descriind detaliat momentul reținerii suspecților, că

partea vătămată direct, fără careva suspiciuni, a arătat că anume inculpații au comis fapta,

iar în momentul stopării, ambii inculpați prezentau explicații puțin plauzibile și

contradictorii cu privire la motivul acțiunilor sale, declarații pe care prima instanță nu le-

a apreciat la justa valoare, care demonstrează pe deplin vina inculpaților în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat critic soluția primei instanțe, potrivit căreia

procesele-verbale de confruntare dintre bănuiții I.Baciu, I.Drebot și partea vătămată

S.Ivancov din 26.05.2015, urmează a fi excluse din lista probelor acuzării, or, instanța nu

și-a motivat soluția respectivă, nu a indicat care sunt motivele excluderii acestor probe,

făcând trimitere la obiecțiile depuse de partea apărării în adresa procurorului, fără a ține

cont că prin ordonanța din 04.06.2015 aceste obiecții au fost respinse, ca neîntemeiate, iar

procesele-verbale nominalizate au fost menținute (f.d.79-80,vol.1), astfel nefiind

justificată concluzia instanței, precum că procesele-verbale de recunoaștere a persoanei

nu au forță probantă.

De asemenea, instanța de apel a conchis ca fiind neclară poziția primei instanțe

referitor la faptul că învinuirea adusă lui I.Drebot nu este concretă, fiind bazată pe

presupuneri, că starea de fapt cu care a fost sesizată instanța referitor la inculpatul

I.Drebot este circumstanțială minimal, cu elemente de legătură doar tangențială cu

infracțiunea imputată, deoarece aceste concluzii sunt declarative, vagi, cu un semnificativ

conținut de ambiguități, care se combat prin cumulul celorlalte probe cercetate în cadrul

ședinței de judecată care demonstrează vina inculpaților în comiterea faptei imputate.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a motivat din care

considerente a ajuns la concluzia de recalificare a acțiunilor inculpatului I.Baciu în baza

art.157 Cod penal, însă s-a bazat doar pe raportul de expertiză medico-legală nr.1037/D

din 15.05.2015, potrivit căreia nu a fost exclusă producerea vătămărilor corporale

depistate la partea vătămată S.Ivancov în rezultatul căderii din poziție verticală, reieșind

din localizarea anatomică și caracterului morfologic al lor, precum și din declarațiile

inculpatului I.Baciu depuse la urmărirea penală, unde a recunoscut că „l-a bruscat fizic”,

„l-a împins” pe partea vătămată.

Astfel, instanța de apel a reținut că această concluzie contravine materialelor

cauzei, deoarece potrivit raportului de expertiză nominalizat mai sus, prin care se

confirmă că părții vătămate i-au fost cauzate fractura coastelor VIII, IX pe stânga linia

axilară medie, pneumotorace total pe stânga, emfizem subcutan pe stânga, care au fost

produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, prezintă pericol

pentru viață și se califică ca vătămare gravă. Producerea leziunilor corporale prin

automutilare se exclude.

Prin urmare, instanța a apreciat critic soluția primei instanțe referitor la faptul că

I.Baciu ar fi acționat din imprudență, deoarece imprudența reprezintă o formă a culpei

caracterizată prin faptul că autorul prevede posibilitatea producerii rezultatului păgubitor

al faptei ilicite, dar nu îl acceptă, considerând în mod nejustificat că acel rezultat nu se va

produce.

4

În speță, ținând cont de intensitatea mai multor lovituri aplicate de inculpați cu

mânile și picioarele părții vătămate, de faptul că aceștia au acționat de comun acord, fiind

în doi, iar victima singură și în stare de ebrietate, adică într-o stare vulnerabilă, rezultă

cert intenția directă a inculpaților de cauzare a vătămărilor corporale. Mai mult că, în

cazul în care I.Baciu ar fi acționat din imprudență, nu era să-l părăsească pe partea

vătămată în stradă fără să cheme ambulanța, astfel, comportamentul inculpaților

demonstrează elocvent intenția directă de a cauza vătămări corporale grave părții

vătămate, din motive huliganice.

Respins de instanța de apel a fost și argumentul apărătorului, precum că raportul

de expertiză medico-legală nr.1037/D din 15.05.2015 urma a fi exclus din lista probelor,

or legea procesuală prevede procedura prin care un raport de expertiză poate fi contestat,

iar la caz nu au fost înaintate obiecții asupra concluziilor raportului dat, inclusiv și nu s-a

solicitat efectuarea unui expertize suplimentare.

Respectiv, instanța de apel la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpaților I.Drebot și I.Baciu, reținând prevederile art.7,61, 75-78 Cod penal, precum și

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave comise din

intenție, de faptul că inculpații au părăsit locul faptei și nu au chemat ambulanța, de

persoana acestora, care anterior au fost condamnați, dar antecedentele penale sunt stinse,

fiind căsătoriți, inculpatul I.Drebot având un copil la întreținere, lipsa circumstanțelor

agravante, influența pedepsei aplicate, a conchis că corectarea și reeducarea inculpaților

poate avea loc prin stabilirea acestora a pedepse minime cu închisoarea, prevăzută de

sancțiunea art.151 alin.(2) Cod penal.

Referitor la acțiunea civilă, instanța a dispus încasarea din contul inculpaților

I.Drebot și I.Baciu a prejudiciului moral în mărime de câte 20000 lei de la fiecare și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4000 lei. Instanța a indicat că, deși partea

vătămată solicită încasarea prejudiciului material, această cerință urmează a fi respinsă,

pe motiv că nu au fost prezentate probe în confirmarea cheltuielilor și nu a concretizat

care este suma prejudiciului material cauzat.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță eronat a admis solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei din

contul lui I.Baciu, care urma a fi respinsă, pe motiv că cheltuielile efectuate de către

organul de urmărire penală au rezultat din activitatea de administrare a materialului

probator necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii

imputate, cheltuieli care sunt trecute în contul statului.

A.Dragomir în numele părții vătămate S.Ivancov, avocatul M.Popa în numele

inculpatului I.Drebot și avocatul V.Ciuchitu în numele inculpatului I.Baciu, care solicită:

- avocatul A.Dragomir în numele părții vătămate, invocând temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, casarea deciziei în partea acțiunii civile

cu încasarea în mod solidar de la inculpații I.Drebot și I.Baciu a prejudiciului moral în

sumă de 100000 lei, indicând că partea vătămată până la evenimentele din 06.03.2015 a

fost recunoscut persoană cu dizabilitate medie, iar după incident a fost transportat la

spitalul de urgență unde s-a aflat șapte zile și până la moment primește tratament medical,

fapt confirmat prin certificatele medicale anexate la materialele cauzei, starea sănătății

permanent se agravează, iar inculpații vina în comiterea infracțiunii nu au recunoscut-o,

nu și-au cerut scuze, precum și nu au suportat cheltuieli legate de tratament;

- avocatul M.Popa în numele inculpatului I.Drebot care, invocând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 9) Cod de procedură penală, casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, indicând că instanța de apel a apreciat eronat probele; - vinovăția inculpatului

5

nu a fost probată; - instanța de apel nu a luat în considerație concluzia raportului de

expertiză medico-legală nr.1037/D din 15.05.2015, potrivit căreia leziunile corporale

grave depistate la partea vătămată, puteau fi produse și în urma căderii din poziție

verticală; - atât la urmărirea penală, cât și în prima instanță s-a constatat că victima până a

se întâlni cu inculpații, deja se afla cu semne vizibile pe față a diferitor leziuni, acesta se

afla în stare de ebrietate, avea un comportament haotic, hainele murdare, ceia ce

determină că până la incident a căzut jos; - a fost încălcată acțiunea procesuală prevăzută

de art.116 Cod de procedură penală -prezentarea persoanei spre recunoaștere, deoarece

această acțiune nu trebuia să fie efectuată, fiindcă la data de 06.03.2015 martorul V.Malic

în prezența părții vătămate și a martorului A.Covaș i-a reținut pe inculpați, conducându-i

la IP Botanica unde i-a documentat, iar la efectuarea acțiunii nominalizate, cei patru

asistenți procedurali au avut vârste diferite, diferiți la exteriori, îmbrăcați în haine

murdare, deoarece au fost luați de pe șantierul unei construcții în raport cu îmbrăcămintea

exterioară a inculpaților, astfel urmărirea penală a fost efectuată cu grave abateri, prin ce

i-a fost încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 și 13 CEDO;

- avocatul V.Ciuchitu în numele inculpatului I.Baciu care, indicând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8) Cod de procedură penală, casarea hotărârilor

judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că în acțiunile inculpatului

nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate; - nu au fost respectate dispozițiile

privind competența după calitatea persoanei; - instanța de apel a dat o apreciere greșită

probelor; - la baza soluției de condamnare instanța de apel a pus declarațiile martorilor

A.Covaș și I.Tichie, care au fost audiați doar la examinarea cauzei în prima instanță, fără

audierea pe viu a acestora, prin ce s-a încălcat prevederile art.314 Cod de procedură

penală și jurisprudența CEDO; - ordonanța de punere sub învinuire urmează a fi anulată,

deoarece din momentul reținerii, recurentului i se recunoaște calitate de bănuit, iar norma

art.63 alin.(2) Cod de procedură penală, stipulează clar că organul de urmărire penală nu

este în drept să mențină în calitate de bănuit … persoana reținută - mai mult de 72 de ore,

astfel I.Baciu putea pus sub învinuire doar în cadrul acestui termen, fiind încălcat art.63

Cod de procedură penală; - a fost încălcat prevederile art.116 Cod de procedură penală,

deoarece până la efectuarea acțiunii de recunoaștere a persoanei se întocmește un proces-

verbal de constatare a semnelor și particularităților distinctive ale persoanei supuse

recunoașterii, însă un asemenea proces-verbal nu a fost întocmit; - asistenții procedurali

care au participat la prezentarea spre recunoaștere nu au fost asemănători cu inculpatul,

precum și ultimul nu a fost anunțat de organul de urmărire penală despre petrecerea

acestei acțiuni procedurale, nefiind asigurat de apărător, prin ce s-a încălcat dreptul la

apărare, astfel urmează a fi exclus acest proces-verbal din lista probelor; - urmează a fi

anulată ordonanța de recunoaștere a lui S.Ivancov în calitate de parte vătămată, deoarece

acesta a fost recunoscut în calitate de parte vătămată la 30.04.2015, iar urmărirea penală a

fost pornită la 04.05.2015; - instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată, deoarece nu sunt

date răspunsuri la toate argumentele invocate în apel.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor declarate, ca fiind

vădit neîntemeiate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul A.Dragomir în numele părții

vătămate S.Ivancov.

Potrivit textului recursului avocatul în numele părții vătămate, a invocat

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, considerând că instanța de

6

apel nu a motivat suficient hotărârea în latura civilă, admițând acțiunea civilă doar parțial,

pe când urma s-o admită integral.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că

acesta nu și-a găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, și

critică hotărârea instanței de apel numai referitor la mărimea prejudiciului moral încasat.

În ce privește dezacordul recurentului cu cuantumul prejudiciului moral dispus

spre încasare în folosul părții vătămate în mărime de câte 20000 lei de la fiecare inculpat,

Colegiul penal reține următoarele.

Potrivit art.1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Soluționând chestiunea privind încasarea prejudiciului moral cauzat părții

vătămate, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat

cu art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, iar la determinarea cuantumului acestuia, a

luat în considerație atât gravitatea cauzării suferințelor fizice și psihice a părții vătămate,

cât și date obiective care certifică acest fapt, și anume nivelul suportării suferințelor fizice

și psihice în urma vătămării corporale a acestuia, luându-se în considerație felul și gradul

de vinovăție al autorilor prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Instanța de recurs ține să enunțe că, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie

să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât

acesta să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Privitor la volumul prejudiciului moral cauzat părții vătămate, Colegiul penal

menționează că, deși este cert că acesta, în urma acțiunilor inculpaților a suferit anumite

prejudicii morale, totuși cuantumul despăgubirii prejudiciului moral solicitat de la

inculpați în sumă de 100000 lei este excesiv de mare, concluzie ce rezultă din practica

judiciară privind aplicarea legislației referitor la încasarea despăgubirilor morale.

Totodată, Colegiul atestă că instanța de apel, la soluționarea chestiunii privind

încasarea prejudiciului moral, corect a menționat că prejudiciul moral se încasează

separat de la fiecare inculpat în parte, dar nu solidar după cum solicită avocatul și în

recursul ordinar, or, în cazul în care cererea de reparare a prejudiciului moral a fost

înaintată în instanța de judecată către mai mulți reclamați și prin hotărârea pronunțată

aceasta a fost admisă, potrivit legislației în vigoare, prejudiciul moral se încasează aparte

și nu solidar.

Prin urmare, prejudiciul moral dispus spre încasare de la inculpați în folosul părții

vătămate, Colegiul penal îl consideră unul echitabil, la determinarea cuantumului fiind

luate în considerație gravitatea suferințelor psihice ale părții vătămate, starea materială a

inculpaților, iar suma a câte 20000 lei de la fiecare inculpat, e capabilă să remedieze

suferințele suportate de partea vătămată.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referire recurentul.

7

Cu referire la recursurile ordinare declarate de avocatul M.Popa în numele

inculpatului I.Drebot și de avocatul V.Ciuchitu în numele inculpatului I.Baciu.

Colegiul penal asupra recursurilor constată că, avocații în numele inculpaților

invocă ca temei prevederile art.427 alin.(1) pct.1), 6), 8), 9) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au

fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei, instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Analizând motivele invocate de recurenți Colegiul constată că acestea nu sânt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sunt de acord cu

condamnarea lui I.Drebot și I.Baciu în baza art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, considerând

că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii

imputate.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților orice probe

noi, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de apel a

fost în drept și, de fapt, întemeiat a dat o nouă apreciere, alta decât cea făcută de prima

instanță, probelor cauzei, motivându-și detaliat și clar soluția adoptată, expunându-se

argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpaților I.Drebot și

I.Baciu în comiterea infracțiunii incriminate.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală, pe care suplimentar și minuțios le-a cercetat în ședința

de judecată, a audiat inculpații, partea vătămată, martorul V.Malic, și verificând probele

materiale, le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor

acestora fiind justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere

declarațiile inculpaților, părții vătămate, a martorilor, precum și în urma verificării prin

citire în ședința de judecată a declarațiile martorilor I.Tichie, A.Covaș și actele cauzei -

procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale a părții vătămate S.Ivancov din

30.04.2015; - raportul de expertiză medico-legală nr.1037/D din 15.05.2015; - procesele-

verbale de recunoaștere a persoanei din 25.05.2015; procesele-verbale de confruntare

dintre bănuiții I.Baciu și I.Drebot cu partea vătămată S.Ivancov, probe care sunt detaliat

descrise în textul deciziei instanței de apel.

În contextul acestui material probator, Colegiul penal conchide că instanța de apel

corect a stabilit că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii imputate, iar starea

de fapt corespunde sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din mijloacele de probă,

ce au fost reținute întru confirmarea vinovăției lui I.Drebot și I.Baciu în comiterea

8

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpaților I.Drebot și I.Baciu, după cum rezultă din

decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul

judecării cauzei și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că în acțiunile inculpaților lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, sunt neîntemeiate și

contravin actelor cauzei.

Astfel, instanța de apel cert a constatat că inculpații i-au aplicat părții vătămate

câteva lovituri în diferite regiuni ale corpului, fapt ce rezultă din declarațiile părții

vătămate și a martorilor A.Covaș, V.Malic, I.Tichie, care nu au fost martori oculari, însă

au relatat evenimentele din spusele victimei și care au confirmat că S.Ivancov a arătat în

direcția inculpaților I.Drebot și I.Baciu, că aceste sunt persoanele, care l-au agresat.

Argumentele recurenților, precum că instanța de apel la pronunțarea hotărârii a luat

în considerație doar declarațiile părții vătămate și a martorilor nominalizați mai sus, sunt

neîntemeiate, deoarece se combat prin probele sus menționate, cercetate și verificate în

instanțele de judecată, inclusiv și prin declarațiile lui I.Baciu depuse în cadrul urmăririi

penale, care a confirmat că l-a împins și bruscat fizic pe partea vătămată, iar I.Drebot a

negat faptul că a avut conflict cu victima. Prin urmare, instanța de apel just a apreciat critic

declarațiile inculpaților, precum că nu au avut conflict cu victima și nu i-au aplicat careva

lovituri ultimului.

Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de avocați, precum că instanța de apel nu a

luat în considerație concluzia raportului de expertiză medico-legală nr.1037/D din

15.05.2015, potrivit căreia leziunile corporale depistate la victimă și anume, fractura

coastelor VII,IX pe stânga pe linia axilară medie; pneumotorace total de stânga, emfizem

subcutan pe stânga, puteau fi produse în urma căderii din poziție verticală, deoarece în

raportul de expertiză indicat este descris și mecanismul provenienței leziunilor „care au

fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate…” (f.d.35, v.1). Faptul că în raportul dat este indicat că

producerea leziunilor corporale în rezultatul căderii din poziție verticală nu este posibil

de exclus, nu poate fi reținut ca circumstanță pentru achitarea sau recalificarea acțiunilor

inculpaților, de rând ce atât din declarațiile părții vătămate S.Ivancov, cât și a martorilor

A.Covaș, V.Malic, I.Tichie, care sunt consecvente pe parcursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, rezultă că inculpații i-au aplicat lovituri cu mânile și picioarele

părții vătămate în diferite regiuni ale corpului.

Instanța de recurs atestă că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpați nu

echivalează cu achitarea lor, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția

acestora în săvârșirea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul penal constată că autorii critică modul de apreciere a probelor

de către instanța de apel, considerând-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale

cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute, deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod

de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază probele

conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate

aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Mai mult, recurenții apreciază

probele conform propriei opinii și le interpretează din punctul lor de vedere, pe când

instanța a verificat probele după veridicitatea acestora, adică corespunderea datei de fapt

examinată cu realitatea pe care o probează această data, și în partea descriptivă a deciziei

9

și-a motivat soluția privind vinovăția inculpaților.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurenți, precum că

instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei și

nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs în art.427 Cod de procedură penală.

Temeiul invocat de avocatul V.Ciuchitu în numele lui I.Baciu, prevăzut la art.427

alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, precum că nu au fost respectate dispozițiile

privind competența după calitatea persoanei, deoarece expertul E.Gancioglo, care a

prezentat concluzii cu privire la raportul de expertiză medico-legală, a întocmit și raportul

de constatare medico-legală nr.806/D din 22.04.2014, însă potrivit art.89 alin.(1) pct.5)

Cod de procedură penală, E.Gancioglo nu a putut lua parte la proces în calitate de expert,

dacă a participat în calitate de specialist în acest proces, nu pot fi reținute, deoarece

potrivit raportului de constatare medico-legală nr.806/D, acesta a fost întocmit de către

E.Gancioglo în calitate de expert judiciar medico-legal, dar nu ca specialist (f.d.19-20

v.1).

Totodată, partea apărării indică că expertul E.Gancioglo a încălcat prevederile

art.9 alin.(3) lit.b) din Legea nr.1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară,

constatările tehnico-științifice și medico-legale, care stipulează că, expertul nu are dreptul

să adune independent materiale pentru efectuarea expertizei, însă necătând la cele

nominalizate, expertul a efectuat examinarea corporală a părții vătămate, or, cele invocate

nu pot fi reținute, deoarece pentru efectuarea examinării medicale a părții vătămate, de

către OSI IP Botanica, O.Cebotari, i-a fost prezentată expertului fișa medicală pe numele

lui S.Ivancov (f.d.18 v.1), în baza căreia a și fost efectuată examinarea medicală a

acestuia, cât și expertiză medico-legală (f.d.19, 35 v.1)

Referitor la argumentele invocate de avocatul M.Popa, precum că inculpatul

I.Drebot a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, temei

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.9) Cod de procedură penală, Colegiul atestă că, condiția

esențială pentru tragerea persoanei la răspundere penală constă în aceea că fapta imputată

să fie prevăzută de legea penală ca infracțiune. Acest motiv de casare poate fi aplicat și în

cazul când la momentul săvârșirii, fapta a fost prevăzută de lege ca infracțiune, însă la

momentul examinării cauzei în recurs a încetat a mai fi considerată ca infracțiune, fiind

exclusă din Codul penal.

Astfel, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către recurent nu este

incident ca motiv de casare a hotărârii atacate, deoarece fapta imputată inculpatului este

prevăzută de legea penală ca infracțiune, și anume conform art.151 alin.(2) lit.d) Cod

penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, săvârșită de două persoane.

De asemenea, instanța de recurs menționează că, fapta săvârșită de către inculpați

nu a fost descriminalizată și nu a încetat de a mai fi infracțiune, nefiind exclusă din Codul

penal. Prin urmare, se constată că inculpații au fost condamnați pentru o faptă care este

prevăzută de legea penală a R.Moldova.

Afirmațiile apărării, precum că au fost încălcate prevederile art.116 Cod de

procedură penală - prezentarea persoanei spre recunoaștere, deoarece până la efectuarea

acțiunii de recunoaștere a persoanei se întocmește un proces-verbal de constatare a

semnelor și particularităților distinctive ale persoanei supuse recunoașterii, ceia ce nu a

fost întocmit, cei patru asistenți procedurali au avut vârste diferite, diferiți la exterior și

îmbrăcați în haine murdare în raport cu îmbrăcămintea inculpaților, necătând că urmau a

fi asemănători la exterior cu inculpații, ultimii nu au fost anunțați de organul de urmărire

penală despre petrecerea acestei acțiuni procedurale, nefiind asigurați de apărător, astfel

10

fiind încălcat dreptul la apărare, este neîntemeiat și contravine actelor cauzei, deoarece, la

materialele cauzei sunt anexate procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din

25.05.2015, unde partea vătămată S.Ivancov i-a recunoscut pe I.Drebot și I.Baciu ca

persoane care i-au aplicat lovituri (f.d.42-45 v.1). Într-adevăr în procesele-verbale

nominalizate, lipsesc constatările semnelor și particularităților distinctive ale persoanei

supuse recunoașterii, însă aceasta nu poate servi temei de a concluziona că nu a fost

întocmit proces-verbal, precum și din planșa fotografică anexată la procesele-verbale de

recunoaștere rezultă că cei câte 4 asistenți procedurali prezenți nu se deosebesc după

vârstă, forma corpului, înălțime, adică nu au anumite semne particulare, fiind asemănători

la exterior cu inculpații. Mai mult, Colegiul penal menționează că, potrivit procesului-

verbal de confruntare între bănuitul I.Drebot și partea vătămată S.Ivancov, ultimul a

relatat că l-a recunoscut pe I.Drebot după înălțime, corpolență și înfățișare (f.d.57 v.1).

Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel corect a apreciat critic soluția

primei instanțe privind excluderea din lista probelor a proceselor-verbale de recunoaștere,

deoarece, la 27.05.2015, atât I.Drebot, cât și I.Baciu au depus obiecții asupra acestei

acțiunii procesuale, considerând că aceasta a fost efectuată cu încălcări, în lipsa

apărătorilor, însă, prin ordonanțele din 04.06.2015, obiecțiile au fost respinse, ca

neîntemeiate, pe motiv că la momentul prezentării spre recunoaștere I.Drebot și I.Baciu

nu aveau careva statut în cadrul urmăririi penale, iar potrivit art.69 alin.(1) pct.1) Cod de

procedură penală, participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie în cazul în

care aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul. Din aceste motive, instanța va

respinge afirmațiile recurenților, precum că în cauză a fost încălcat dreptul inculpaților la

apărare.

Declarativ este și argumentul avocatului V.Ciuchitu, precum că instanța de apel la

examinarea cauzei a încălcat prevederile art.314 Cod de procedură penală și jurisprudența

CEDO, deoarece nu era în drept să-și întemeieze soluția pe declarațiile martorilor

A.Covaș, I.Tichie, care nu au fost audiați pe viu în instanță, declarațiile acestora doar

fiind date citire și nu a administrat probe noi ce ar dovedi vinovovăția inculpaților, ceea

ce constituie o încălcare a dreptului acestora la un proces echitabil, deoarece la aplicarea

de către instanța de apel a prevederilor art.415 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală,

termenul „rejudecare” nu desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii

activități procesuale ce este îndeplinită de prima instanță, ci doar efectuarea unor acte

procesuale care nu au fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost

efectuate de prima instanță.

Potrivit art.414 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, iar în cazul în care declarațiile acestora se

contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în

instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

Conform art.371 alin.(1) Cod de procedură penală, citirea în ședința de judecată a

declarațiilor martorului pot avea loc, la cererea părților, în cazul când martorul lipsește în

ședință și absența lui este justificată prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în

instanță.

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat dreptul inculpaților la un

proces echitabil, deoarece a audiat din nou, pe viu, inculpații I.Baciu, Iu.Drebot, partea

vătămată S.Ivancov, martorul V.Malic și a întreprins toate măsurile legale de citare a

martorilor A.Covaș, I.Tichie care, potrivit proceselor-verbale de constatare din

17.01.2018, 08.02.2018, rapoartelor ofițerului superior al SP-1 IP Botanica, D.Eftodii,

ofițerului superior al SP-2 IP Centru, I.Cecîrlan, s-a constatat imposibilitatea executării

încheierii de aducere silită a acestora în instanță, pe motiv că primul nu locuiește pe

11

adresa indicată, locul aflării acestuia nefiind cunoscut, iar I.Tichie este plecată peste

hotarele țării, fiind stabilită cu traiul în Anglia (f.d.35, 51-54 v.2). Fiind în imposibilitate

absolută de a asigura prezența în instanța de apel a martorilor A.Covaș și I.Tichie, la

solicitarea procurorului, instanța, în temeiul art.371 Cod de procedură penală, a dat citire

declarațiilor lor depuse în prima instanță în prezența inculpaților și a apărătorilor

acestora, și suplimentar a cercetat probele administrate în cauză, prin citirea lor în ședința

de judecată, fiind respectate prevederile art.414 Cod de procedură penal. Mai mult,

instanța, la examinarea cauzei, a respectat principiul contradictorialității în procesul penal

prevăzut de art.24 Cod de procedură penală, oferindu-le părților posibilitatea prezentării

probelor în confirmarea poziției sale, iar din procesul-verbal al ședinței instanței de apel

nu rezultă că partea apărării să fi înaintat careva demersuri privind audierea cărorva

martori, ba dimpotrivă, a declarat că probe suplimentare nu sunt, considerând posibilă

finisarea cercetării judecătorești (f.d.61-62 v.2).

Reținând cele relatate, Colegiul penal constată că, criticile aduse de partea apărării,

precum că în cauză a fost încălcat art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, inculpaților fiindu-le încălcat dreptul la un proces

echitabil, invocând că hotărârea instanței nu a fost motivată din punct de vedere al

legalității și temeinicii acesteia, nu pot fi reținute, deoarece instanța de apel, respectând

prevederile legislației în vigoare, a examinat cauza penală fără careva abateri de la

normele materiale și procedurale, corect apreciind circumstanțele de fapt și de drept sub

toate aspectele, argumentându-și hotărârea, care cuprinde motivele ce au stat la baza

soluției adoptate, încadrând corect acțiunile inculpaților, concluzie ce este susținută și de

instanța de recurs.

Neîntemeiate sunt afirmațiile avocatului V.Ciuchitu, precum că a fost încălcate, în

opinia acestuia, prevederile art.63 alin.(2) Cod de procedură penală și drepturile lui

I.Baciu, fiindcă organul de urmărire penală nu era în drept să mențină în calitate de bănuit

persoana reținută mai mult de 72 de ore, astfel în cadrul acestui termen I.Baciu putea fi

pus sub învinuire.

Așadar, în sensul art.63 Cod de procedură penală, bănuit este persoana față de care

există anumite suspiciuni sau probe privind săvârșirea infracțiunii. Aceeași normă

procesuală prevede trei acte procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în

calitate de bănuit: - procesul-verbal de reținere; - ordonanța sau încheierea de aplicare a

unei măsuri preventive neprivative de liberate; - ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit.

Pentru a conferi previzibilitate și claritate normei respective, Codul de procedură

penală, la alin.(2) din art.63, reglementează termenele în care persoana poate avea

calitatea de bănuit. Aceste termene variază de la 72 ore în cazul reținerii persoanei, 10

zile în cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate și până la 3 luni sau, cu

acordul Procurorului General sau al adjuncților săi, 6 luni în cazul emiterii unei

ordonanțe.

Astfel, Colegiul penal reține că, la 06.03.2015, după comiterea infracțiunii, I.Baciu

a fost condus de colaboratorii de poliție la IP Botanica, mun.Chișinău pentru a fi

elucidate circumstanțele cauzei, unde ultimul a comunicat cele cunoscute de el și a fost

întocmit un proces-verbal privind actele de constatare (f.d.14 v.1).

Ulterior, la data de 04.05.2015, de către ofițerul superior de urmărire penală al

SUP IP Botanica, Gh.Luchian, a fost emisă ordonanța de începere a urmăririi penale

conform semnelor componenței de infracțiune prevăzută de art.151 alin.(2) lit.d) Cod

penal.

Prin ordonanța aceluiași ofițer din 25.05.2015, I.Baciu a fost recunoscut în calitate

de bănuit în cauza penală respectivă incriminându-se săvârșirea infracțiunii prevăzute de

12

art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal (f.d.47 v.1). Prin urmare, în speță, I.Baciu nu a fost

reținut, nefiind întocmit careva proces-verbal de reținere.

Cu referire la argumentele avocatului V.Ciuchitu, precum că urmează a fi

considerată nulă ordonanța de recunoaștere a lui S.Ivancov în calitate de parte vătămată,

Colegiul penal menționează că, potrivit art.427 alin.(2) Cod de procedură penală,

temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

La caz, Colegiul penal sesizează că motivele invocate de avocat, întru casarea

hotărârilor judecătorești, menționate supra, nu au fost invocate în instanța de apel nici de

către avocat și nici de către inculpatul I.Baciu și respectiv, în temeiul normei citate,

acestea nu pot fi invocate în instanța de recurs.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care

constată că sunt vădit neîntemeiate.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate de avocatul A.Dragomir în numele părții vătămate

S.Ivancov, de avocatul M.Popa în numele inculpatului I.Drebot și avocatul V.Ciuchitu în

numele inculpatului I.Baciu, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Dragomir Aliona în

numele părții vătămate Ivancov Serghei, de avocatul Popa Marin în numele inculpatului

Drebot Iurie și de avocatul Ciuchitu Vitalie în numele inculpatului Baciu Ion, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018, în cauza penală

în privința lui Drebot Iurie și Baciu Ion, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

13