1ra-47/2016 — art.287 alin.1 CP

1ra-47/2016 — art.287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-47/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron

Constantin prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 iulie 2015 și de către partea vătămată Gavajuc Maria prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 19 martie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2015 în cauza

penală în privința lui

Baciu Ion Ilarion, născut la

07.04.1983, originar și domiciliat

în sat. Cățeleni, r-nul Hîncești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.05.2014 – 19.03.2015

Instanța de apel: 09.04.2015 – 03.07.2015

Instanța de recurs: 02.09.2015 – 09.03.2016

C O N S T A T Ă :

Ilarion a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 2 (doi) ani, cu obligarea inculpatului de a nu-și schimba domiciliul

fără consimțămîntul organului competent, în termenul de probă stabilit.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gavajuc Maria a fost lăsată

fără soluționare, cu menținerea dreptului acesteia de a intenta acțiunea în

modul prevăzut de Codul de procedură civilă.

orele 01:30, în satul Cățeleni, r-nul Hâncești, Baciu Ion Ilarion, aflându-se în

stare de ebrietate alcoolică, în stradă, în fața localului pentru petreceri unde se

serba o cumătrie, din intenții huliganice, fără motiv, încălcând grosolan

ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, urmărind manifestarea bravurii și

forței grosolane, în prezența mai multor persoane, intenționat a înjurat-o pe

Gavajuc Maria, după care i-a aplicat acesteia multiple lovituri peste cap,

cauzându-i vătămări corporale neînsemnate.

3.1. Inculpatul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă

sub formă de amendă.

În motivarea cerințelor sale apelantul a indicat următoarele:

- instanța de fond nu a luat în considerație existența unei circumstanțe

atenuante și anume, cea prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. g) Cod penal,

„ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat

infracțiunea'’. Această circumstanță atenuantă rezulta din declarațiile părții

vătămate care a menționat că „l-am lovit ușurel peste față (adică pe Baciu

Ion)” și „consider că nu i-a plăcut când i-am spus să se ducă să-i numească pe

mama și tatăl său”. Aceste declarații au fost confirmate de către martorul

Mițco Mariana și Harbuzaru Alexandru;

- existau contradicții în declarațiile părții vătămate Gavajuc Maria cu

privire la loviturile primite de la inculpat;

- urma a fi supusă unei analize minuțioase săvârșirea infracțiunii sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate, produsă, prin violență, printr-o atingere gravă

a demnității persoanei. Or, acțiunea infracțională realizată de Baciu Ion era

rezultatul unui act provocator produs de partea vătămată. Violența utilizată

de victimă consta în violențe fizice (loviri, vătămări) cât și în violențe morale

(reprezentate de amenințări, denigrări, gesturi insultătoare);

- pedepsirea infracțiunii produsă ca urmare a provocării este

reglementată prin stabilirea unei pedepse atenuante, reduse, deoarece fără

actul provocator al victimei nu s-ar fi ajuns la declanșarea stării de tulburare

gravă și la lipsa de control asupra infractorului, care nu urmărește

respingerea provocării sau pedepsirea provocatorului, ci exercită acțiunea

infracțională ca urmare a gravei tulburări apărute;

2

- Baciu Ion a dorit să-i recupereze paguba materială și morală victimei,

iar aceasta a refuzat, reproșîndu-i că vrea ca dorește ca în privința lui să fie

aplicată pedeapsa închisorii.

3.2. Partea vătămată a solicitat casarea sentinței, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de fond în alt complet de judecată. La fel, a mai solicitat

și casarea încheierilor privind respingerea cererii de recuzare a judecătorului

Grosu V. și privind respingerea cererii de arestare a inculpatului.

În motivarea cerințelor sale partea vătămată a indicat următoarele:

- sentința este neîntemeiată, nemotivată și prea blândă;

- neîntemeiat a fost remis dosarul spre judecare cu învinuirea

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal,

deoarece inițial cauza penală a fost intentată în temeiul art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal;

- partea vătămată și-a schimbat reprezentantul, întocmind o procură de

reprezentare în cadrul instanțelor judecătorești pe numele lui Petrici A., care a

solicitat în data de 26.02.2015 amânarea ședinței de judecată din aceeași zi,

pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale și să se pregătească de

ședință, însă instanța de fond a menționat în procesul-verbal al ședinței de

judecată din data de 26.02.2015 că partea vătămată nu s-a prezentat;

- instanța de fond neîntemeiat a respins acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată;

- instanța de fond neîntemeiat a emis încheierea din 26.02.2015 prin care

a respins cererea părții vătămate privind arestarea inculpatului Baciu Ion;

- instanța de fond, în persoana judecătorului Mereuță T., neîntemeiat a

emis încheierea din 25.03.2015 prin care a respins cererea de recuzare a

judecătorului Grosu V.

2015, care a fost pronunțată integral la 03 august 2015, apelul părții vătămate

a fost respins, iar apelul inculpatului a fost admis, fiind casată parțial sentința,

în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în această parte,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Baciu Ion Ilarion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza căruia i-a fost stabilită

pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități

convenționale, ceea ce constituie 10 000 (zece mii) lei.

În rest, sentința a fost menținută.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului a fost

3

dovedită cu certitudine, iar faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Instanța de apel a concluzionat, că aceste împrejurări au fost constatate

din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au fost corect apreciate, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În ce privește stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a concluzionat

că, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, nu a aplicat întocmai

prevederile legale, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de împrejurările săvârșirii acesteia,

poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și

personalitatea ultimului, precum și scopul pedepsei penale și impactul

acesteia asupra inculpatului în vederea identificării stabilirii celei mai

oportune soluții de corectare.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond la individualizarea

pedepsei penale aplicate inculpatului n-a ținut cont de prevederile art. 7, 75

Cod penal, stabilind pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea

executării acesteia pe un termen de probă, aceasta fiind una prea aspră și

neproporțională infracțiunii comise, reieșind din faptul că sancțiunea stabilită

la art. 287 alin. (1) Cod penal, prevede și alte forme de pedeapsă mai blânde,

aplicarea cărora sunt justificate în speță prin personalitatea inculpatului,

gravitatea infracțiunii comise, care face parte din categoria celor mai puțin

grave, antecedentele penale stinse, recunoașterea parțială a vinovăției, că

lucrează în Franța, precum și comportamentul părții vătămate Gavajuc Maria,

care l-a provocat pe inculpat prin utilizarea cuvintelor necenzurate în adresa

inculpatului în prezența mai multor persoane.

În cadrul examinării cauzei penale în ordine de apel inculpatul a reparat

prejudiciul părții vătămate Gavajuc Maria în mărime de 10000 (zece mii) lei,

dintre care 5000 lei cu titlu de prejudiciu material și 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral. Partea vătămată a acceptat repararea prejudiciului din

partea inculpatului și a eliberat o recipisă la data de 03 iulie 2015 prin care a

confirmat recepționarea sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu material și

moral cauzat.

Avînd la bază aceste circumstanțe și ținând cont de faptul că în prezent

inculpatul își desfășoară activitatea de muncă peste hotare, aceasta fiind sursa

lui de existență, instanța de apel a considerat irațională aplicarea în privința

acestuia a pedepsei privative de libertate cu suspendarea condiționată a

4

executării acesteia, potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece acestea

implică aplicarea unor restricții, inclusiv interzicerea părăsirii teritoriului

Republicii Moldova, astfel ajungînd la concluzia că este echitabilă și rațională

stabilirea inculpatului a pedepsei sub formă de amendă judiciară prin care se

va asigura atingerea scopului pedepsei penale, și anume, restabilirea echității

sociale, corijarea și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni din partea condamnatului.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele părții vătămate

cu privire la faptul că, acuzarea de stat în mod ilegal a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și a remis cauza cu această

învinuire în instanța de judecată, deși inițial cauza penală a fost intentată în

temeiul art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. În acest sens instanța de apel a

menționat că instanța de judecată examinează cauza penală în limita învinuirii

formulate inculpatului conform rechizitoriului.

Astfel, instanța de apel a subliniat, că potrivit prevederilor art. 325 Cod

de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, modificarea învinuirii în instanța de judecată se

admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează

dreptul lui la apărare.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentele părții vătămate precum

că aceasta și-a schimbat reprezentantul, întocmind o procură de reprezentare

în cadrul instanțelor judecătorești pe numele lui Petrici A., iar ultimul a

solicitat la data de 26.02.2015 amânarea ședinței de judecată din aceeași zi,

pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale și să se pregătească de

ședință, însă instanța de fond a menționat în procesul-verbal al ședinței de

judecată din data de 26.02.2015 că partea vătămată nu s-a prezentat.

În acest sens instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor Codului de

procedură penală părțile pot fi asistate sau reprezentate în cadrul procesului

penal doar de către un avocat împuternicit prin mandat.

În conformitate cu prevederile art. 17 Cod de procedură penală, în tot

cursul procesului penal, părțile (bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea

vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă) au dreptul să fie

asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat.

Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură penală,

partea vătămată dispune de dreptul să fie reprezentată de un avocat ales, iar

dacă nu are mijloace pentru a plăti avocatul, să fie asistată, în condițiile legii,

de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat.

5

Din motivele indicate supra, cu privire la respingerea apelului părții

vătămate în cadrul continuării examinării fondului cauzei penale în instanța

de apel, instanța de apel, casând sentința numai în partea stabilirii pedepsei, a

respins ca neîntemeiate și argumentele părții vătămate în vederea contestării

încheierii din 26.02.2015 prin care a respins cererea părții vătămate privind

arestarea inculpatului și încheierii din 25.03.2015 prin care s-a respins

cererea de recuzare a judecătorului Grosu V., menținând aceste acte judiciare.

procuror și de partea vătămată.

6.1. Procurorul, prin recursul depus la 07 august 2015 și care

întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel în partea admiterii apelului

inculpatului, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale recurentul invocă că instanța de apel nu a

individualizat în mod echitabil pedeapsa stabilită inculpatului, ignorînd

criteriile prevăzute de art. art. 7, 61 și 75 Cod penal, deși pedeapsa stabilită

inculpatului de către instanța de fond, permitea aflarea inculpatului sub un

control mai riguros al organelor de resort, în urma căruia acesta putea dovedi

societății, prin purtare exemplară, că a meritat încrederea ce i s-a acordat.

6.2. Partea vătămată, prin recursul depus la 02 septembrie 2015 și care,

întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) și 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare instanței de fond în alt complet de judecată. La

fel, aceasta mai solicită și casarea încheierilor de respingere a cererii de

recuzare a judecătorului Grosu V. și de respingere a cererii de arestare a

inculpatului.

În motivarea cerințelor sale, partea vătămată invocă următoarele:

- sentința și decizia sunt neîntemeiate, nemotivate și pedeapsa stabilită

prea blândă;

- neîntemeiat a fost remis dosarul spre judecare cu învinuirea

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal,

deoarece inițial cauza penală a fost intentată în temeiul art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal;

- partea vătămată și-a schimbat reprezentantul, întocmind o procură de

reprezentare în cadrul instanțelor judecătorești pe numele lui Petrici A., care a

solicitat în data de 26.02.2015 amânarea ședinței de judecată din aceeași zi,

pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale și să se pregătească de

ședință, însă instanța de fond a menționat în procesul-verbal al ședinței de

judecată din data de 26.02.2015 că partea vătămată nu s-a prezentat;

6

- instanța de fond neîntemeiat a emis încheierea din 26.02.2015 prin care

a respins cererea părții vătămate privind arestarea inculpatului Baciu Ion;

- instanța de fond, în persoana judecătorului Mereuță T., neîntemeiat a

emis încheierea din 25.03.2015 prin care a respins cererea de recuzare a

judecătorului Grosu V.;

- nu a fost administrată nici o probă privind veridicitatea declarațiilor

inculpatului despre munca peste hotarele țării (Franța), circumstanță care a

stat la baza deciziei instanței de apel.

pronunță pentru admiterea recursului declarat de aceasta, sau a celui declarat

de procuror în cazul în care nu se vor constata temeiuri de admitere a

recursului declarat de ea.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

8.1. Referitor la motivele recursului invocat de partea vătămată prin

prisma erorii de drept prevăzută de pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal constată că, partea vătămată prin recursul declarat își

exprimă dezacordul cu încheierea din 25.03.2015 prin care a fost respinsă

cererea de recuzare a judecătorului Grosu V.

Instanța de recurs atestă că, din conținutul materialelor dosarului, o

astfel de eroare în cauza dată nu se constată, deoarece potrivit încheierii

Judecătoriei Hîncești din 25.03.2015 (f. d. 203, vol. I), prin care a fost respinsă

cererea de recuzare a judecătorului Grosu V., s-a stabilit că aceasta a fost

depusă la 19.03.2015, în timpul deliberării judecătorului pentru pronunțarea

7

sentinței, fapt confirmat și prin procesului verbal al ședinței de judecată din

data de 19.03.2015 (f. d. 177, vol. I).

Astfel, Colegiul penal conchide că, în prezenta cauză penală nu se atestă

prezența erorii de drept invocată de recurent prin prisma pct. 2) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, prin urmare încheierea Judecătoriei Hîncești

din 25.03.2015 și decizia instanței de apel, în această parte, sunt legale și

întemeiate.

8.2. Referitor la motivele recursurilor invocate de recurenți prin prisma

erorii de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți, prevăzute în

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

8.3. Referitor la motivele recursului invocat de procuror prin prisma erorii

de drept prevăzută de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul menționează că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este

o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea inculpatului a unei pedepse prea blînde, Colegiul penal

subliniază că sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de la 200 la 700 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de pînă la 3 ani.

8

Colegiul constată că instanța de apel i-a stabilit corect pedeapsa

inculpatului Baciu Ion, reieșind din prevederile legale expuse supra, și anume

o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale,

motivîndu-și soluția în acest sens.

Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel, aplicîndu-i

inculpatului pedeapsa a stabilit faptul că infracțiunea comisă de acesta,

potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, se clasifică ca fiind mai puțin gravă.

Antecedentele penale în privința inculpatului sunt stinse, el a recunoscut

vinovăția parțial, a reparat prejudiciul material părții vătămate în sumă de

10000 lei (f. d. 2, vol. II).

Colegiul reiterează în acest sens că potrivit prevederilor art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului

Baciu Ion pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori de

drept, deoarece a stabilit corect pedeapsa inculpatului, reieșind din

prevederile art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante ale cauzei, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

totodată având în vedere și faptul că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată că concluzia

instanței de apel privind pedeapsa stabilită inculpatului este una corectă,

deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

8.4. Referitor la motivele recursului invocat de partea vătămată prin

prisma erorii de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1) art.427 Cod de procedură

penală.

9

Colegiul constată că, recurentul își exprimă dezacordul privind învinuirea

înaintată inculpatului și condamnarea acestuia în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, deoarece cauza penală inițial a fost intentată în temeiul art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Instanța de recurs menționează că, potrivit ordonanței emisă de

Procuratura Hîncești la 06.05.2014 (f. d. 115, vol. I) și potrivit rechizitoriului

(f. d. 122 – 124, vol. I) inculpatul Baciu Ion a fost pus sub învinuire pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal atestă că, în plângerea prin care partea vătămată

Gavajuc M., a sesizat poliția (f. d. 17, vol. I), precum și în declarațiile depuse

atît în cadrul urmăririi penale cît și în instanța de judecată și de apel, partea

vătămată, fiind preîntâmpinată de răspunderea penală pe care o poartă

potrivit prevederilor art. 311 și 312 Cod penal, pentru denunț fals și declarații

mincinoase, a menționat că a fost lovită de către Baciu Ion, iar ca rezultat

cercelul i-a căzut jos și i-a fost deteriorată scurta.

Astfel, Colegiul penal constată că este întemeiată concluzia instanței de

apel privind respingerea argumentelor invocate de partea vătămată în acest

sens, deoarece potrivit prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, alin.

(1) judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința

persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu; alin. (2) modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite

dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul

lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului

se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

Din considerentele menționate, instanța de recurs conchide că

argumentele recurentului în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece eroarea

de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală în

speța dată nu se atestă.

Cu referire la motivele recursului părții vătămate privind încălcarea

dreptului la apărare, Colegiul penal a stabilit că, pe parcursul examinării

cauzei în prima instanță, partea vătămată a beneficiat de asistența juridică a

avocatului Istrati I. (f. d. 135, vol. I). Pe parcursul examinării cauzei penale,

potrivit cererii datată din 20.02.2015 (f. d. 165, vol. I), partea vătămată s-a

refuzat de asistența juridică a avocatului Istrati I., ales în baza contractului de

asistență juridică nr. 56 din 18.06.2014. Potrivit procesului verbal al ședinței

de judecată din 20.02.2015 (f. d. 176, vol. I), partea vătămată a menționat că

nu este satisfăcută de asistența juridică a avocatului ales și că dorește să-l

înlocuiască, motiv din care instanța de judecată a dispus acordarea unui

termen părții vătămate pentru a-și angaja avocat. La ședința din 26.02.2015,

10

partea vătămată a declarat instanței că are un reprezentant, și anume, Petrici

A., însă acesta nu s-a putut prezenta la proces, totodată potrivit recursului

declarat, partea vătămată afirmă că a prezentat instanței copia procurii din

26.02.2015, prin care l-a împuternicit pe Petrici Anatol să-i reprezinte

interesele în instanța de judecată. Conform încheierii, inclusă în procesul

verbal al ședinței de judecată, instanța a dispus respingerea cererii părții

vătămate privind amânarea ședinței din motiv că i-a fost acordat termen

pentru a se prezenta la proces cu avocat (f. d. 177, vol. I).

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că sunt

neîntemeiate argumentele invocate de partea vătămată privind încălcarea

dreptului la apărare, deoarece instanța de judecată i-a acordat termen

suficient pentru a angaja alt avocat în legătură cu faptul că s-a dezis de

asistența juridică a avocatului Istrati I., însă în termenul acordat partea

vătămată nu și-a angajat un alt avocat, dar a împuternicit prin procură cet.

Petrici A., să-i reprezinte interesele în instanța de judecată.

În acest sens, Colegiul menționează că, este întemeiată concluzia instanței

de apel potrivit căreia, părțile, inclusiv partea vătămată, pot fi reprezentate în

cadrul procesului penal doar de către un avocat împuternicit în bază de

mandat, deoarece potrivit prevederilor art. 17 slin. (1) Cod de procedură

penală, în tot cursul procesului penal, părțile (bănuitul, învinuitul, inculpatul,

partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă) au dreptul să

fie asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un avocat

care acordă asistență juridică garantată de stat.

Totodată, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură

penală, partea vătămată dispune de dreptul să fie reprezentată de un avocat

ales, iar dacă nu are mijloace pentru a plăti avocatul, să fie asistată, în

condițiile legii, de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

drepturi, care i-au fost aduse spre cunoștință părții vătămate, inclusiv

contrasemnătură, potrivit ordonanței de recunoaștere în calitate de parte

vătămată (f. d. 31, vol. I).

Referitor la argumentele părții vătămate potrivit căror este neîntemeiată

încheierea din 26.02.2015 prin care a fost respinsă cererea privind arestarea

inculpatului Baciu Ion, Colegiul penal le consideră neîntemeiate alegațiile

recursului în acest sens, deoarece instanța de judecată a stabilit că, prin

ordonanța procurorului din 06.05.2014 în privința inculpatului Baciu Ion, a

fost dispusă aplicarea măsurii preventive sub formă de obligare de a nu părăsi

localitatea pe un termen de 30 zile, care a încetat de drept la data de

05.06.2014.

11

Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 22.12.2014, a fost dispusă

anunțarea în căutare a inculpatului Baciu Ion, ulterior, inculpatul s-a prezentat

la toate ședințele de judecată care au avut loc.

Astfel, Colegiul penal atestă că, prima instanță, justificat a respins cererea

părții vătămate privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest în

privința inculpatului, deoarece s-a constatat că inculpatul nu s-a eschivat de la

examinarea cauzei.

Mai mult ca atît, la etapa examinării recursului ordinar, Colegiul penal

consideră lipsită de careva temei invocarea faptului aplicării sau neaplicării în

privința inculpatului a măsurii preventive, deoarece soluționarea acestor

chestiuni ține de competența primei instanțe, iar recursul împotriva acestor

încheieri este soluționat de către instanța de apel la etapa examinării cauzei în

prima instanță, deoarece aceste încheieri sunt supuse recursului separat de

fondul cauzei.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 10) și 12) Cod

de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursurile urmează a fi

declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin și de către

partea vătămată Gavajuc Maria, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe Baciu Ion

Ilarion, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 aprilie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

12