1ra-1549/18 — art.191 alin.5 CP

1ra-1549/18 — art.191 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1549/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2018, declarat de

avocatul Popescu Ion în numele inculpatei

Solonari Nelea.

Termenul examinării cauzei:

05.01.2018 - 19.04.2018;

05.07.2018 - 13.11.2018.

C O N S T A T Ă:

fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c)

Cod penal și în baza art.2 alin.(3) din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.210, a fost

absolvită de pedeapsa principală cu privarea ei de dreptul de a desfășura activitate

contabilă pe un termen de 4 ani.

activând în funcția de contabil la Asociația obștească „Plai Basarabean”, cu sediul în

s.Hîrtopul Mare, r-nul Criuleni, deținând la păstrare mijloacele bănești ale acestei

asociații obștești, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, folosindu-se de

situația de serviciu, a sustras din casieria organizației obștești respective, bani în sumă

de 34 000 lei, cauzându-i asociației obștești „Plai Basarabean” o daună materială în

proporții considerabile.

Tot ea, Solonari Nelea, prin rechizitoriu a fost învinuită de faptul că, în perioada

de la 01 februarie 2011 până la 19 martie 2012, exercitând funcția de contabil-șef al

Asociației de Economii și Împrumut „Hîrtopul Mare”, cu sediul în s.Hîrtopul Mare,

r-nul Criuleni, deținând la păstrare mijloacele bănești ale asociației, având scopul

însușirii bunurilor altei persoane, folosindu-se de situația de serviciu, a trecut în

beneficiul său, din casieria organizației obștești respective, prin diferite metode, bani

în sumă de 379 577 lei, cauzând asociației o daună materială în proporții deosebit de

mari în suma indicată.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Solonari Nelea

să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod

penal și a-i numi pedeapsa de 10 ani, în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

privarea de dreptul de a exercita o funcție contabilă pe un termen de 3 ani, totodată a

1

solicitat încasarea de la inculpată a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea

expertizei judiciare în sumă de 22 000 lei, invocând că vina inculpatei este dovedită

pe deplin prin declarațiile martorilor și prin raportul de expertiză.

apelul procurorului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care Solonari Nelea a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.191 alin.(5)

Cod penal, la 8 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis

pentru femei. Totodată, a fost dispusă încasarea din contul inculpatei în beneficiul

AEÎ „Hîrtopul Mare” cu titlu de prejudiciu material suma de 305 529 lei.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel, examinând totalitatea probelor

acumulate pe cauza penală, apreciindu-le prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, a conchis că acțiunile inculpatei N.Solonari întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod penal, or, pe parcursul cercetării

judecătorești au fost prezentate probe suficiente care confirmă cu certitudine însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșite

în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a menționat că recalificarea acțiunilor inculpatei de către prima

instanță în baza art.191 alin.(2) Cod penal este una incorectă, or, atât în cadrul

urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță, inculpata a

recunoscut săvârșirea infracțiunii imputate ei.

Totodată, instanța a concluzionat că de către prima instanță nu a fost luat în

considerație raportul de expertiză contabilă, prin care s-a stabilit cu certitudine

neajunsuri de mijloace bănești în suma totală de 213 889,29 lei la data de 12.03.2012

în casieria întreprinderii, stabilită în rezultatul inventarierii mijloacelor bănești, iar

expertul a confirmat existența obligației fiscale (datoriei) a inculpatei față de

întreprindere în sumă de 66 440 lei la data de 29.02.2012, care prin dispoziția de plată

nr.8 a fost înregistrată tranzacția de eliberare a acestei sume din casieria întreprinderii.

La fel, a fost confirmată existența obligațiunii financiare a lui N.Solonari față de AEÎ

„Hîrtopul Mare” în sumă de 27 200 lei, mijloace care au fost alocate întru susținerea

sectorului agrar încasată de aceasta personal prin includerea în documentele contabile

a unor informații incorecte. În total, prejudiciul cauzat AEÎ „Hîrtopul Mare” conform

raportului de expertiză contabilă constituie suma de 307 529, 29 lei.

- procuror care, indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de

respingerea solicitării privind încasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea

rejudecării cauzei în această parte în instanța de apel, deoarece nu s-a luat în

considerare faptul că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli

în sumă de 22 000 lei la realizarea expertizei contabile, sumă ce urma a fi încasată de

la inculpată în beneficiul statului, conform prevederilor art.227 - 229 Cod de

procedură penală;

- avocatul I.Popescu în numele inculpatei care, invocând temeiurile pentru

recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel nu a apreciat

fiecare probă separat, nu s-a expus în mod convingător de ce respinge probele

cercetate de către prima instanță; - în acțiunile inculpatei lipsește semnul calificativ

„cu folosirea situației de serviciu”, deoarece ea nu a urmărit scopul de însușire a sumei

2

de bani și corespunzător nu s-a folosit de situația de serviciu; - instanța de apel greșit

a apreciat probele administrate în cauză și și-a bazat soluția de recalificare a acțiunilor

inculpatei în prevederile art.191 alin.(5) Cod penal, pe aceleași probe pe care și-a

întemeiat concluzia prima instanță, dând prioritate unora și excluzându-le pe altele; -

înscrisurile cercetate în ședința de judecată, nu denotă acțiunile ilegale ale inculpatei;

- acuzatorul nu a demonstrat legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și acțiunile

acesteia, care constituie valoarea sumei delapidate; - instanța de apel nu a apreciat

probele la justa valoare, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, luând la

bază doar declarațiile reprezentantului părții vătămate AEÎ,,Hîrtopul Mare”,

E.Cazacu; - instanța nu a examinat cauza potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, nu a audiat inculpata și martorii; - în cauză lupsesc probe ce ar confirma

prezența laturii obiective și laturii subiective a infracțiunii imputate inculpatei, care a

menționat că nu a urmărit scopul de însușire a mijlocelor bănești, iar neajunsul în

sumă de 213 889,29 lei și suma de 66 440 lei, sunt trecute sub formă de datorie a ei

față de asociație; - instanța de apel la pronunțarea deciziei în baza art.191 alin.(5) Cod

penal, greșit a interpretat raportul de expertiză judiciară nr.1097 din 12.10.2016, nu a

dat nici o importanță faptului că suma de 213 889,29 lei și suma de 66440 lei sunt o

datorie confirmată prin raportul de expertiză judiciară nr.1097 și această concluzie

este coroborată cu prevederile legale stipulate în art.126 Cod penal; - prima instanță

corect a constatat că actul de învinuire a inculpatei în fapta de delapidare a averii AEÎ

„Hîrtopul Mare” în proporții deosebit de mari, conține date contradictorii, la baza

probatoriului nu au fost puse probe pertinente și concludente, astfel încât în cadrul

cercetării judecătorești nu a fost demonstrat faptul din care acțiuni a inculpatei se

compune fapta delapidării, în așa fel ca să fie posibil determinarea valorii

prejudiciului cauzat prin infracțiune, fapt ce ar determina încadrarea corectă a

acțiunilor inculpatei, iar aceste circumstanțe impun achitarea inculpatei pe aceast

capăt de învinuire, pe motivul că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii; -

declarațiile reprezentantului părții vătămate, E.Cazacu, a martorilor D.Roșca, urmau

a fi apreciate critic, deoarece sunt bazate pe presupuneri și date contradictorii; -

instanța urma să aprecieze critic declarațiile martorului A.Lisnic, care nu se

demonstrează metodele delapidării de către inculpată a sumei de bani indicată în

rechizitoriu, aceste sume fiind contrare cu valoarea prejudiciului cauzat indicat în

rechizitoriu; - prin declarațiile martorilor A.Bobeico, V.Știrbu, A.Solonari,

V.Serbinov, I.Malai, I.Roșca, T.Castraveț se confirmă că la propunerea inculpatei au

luat credite la diferite sume, le-a solicitat acordul ca să încheie din numele lor

contracte de împrumuturi bănești de la Asociație, cu condiția că banii vor fi ridicați

de ea și respectiv vor fi restituiți tot de ea, prin care se atestă un raport juridic dintre

aceștia și inculpată; - instanța de apel a admis erori de procedură și în special, și-a

bazat concluziile pe presupuneri, interpretând dubiile în defavoarea inculpatei.

2017, recursurile ordinare declarate de procuror și avocatul I.Popescu în numele

inculpatei au fost admise, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Colegiul penal a constatat că instanța de apel pripit a respins solicitarea

procurorului referitor la încasarea de la inculpată a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizei în sumă de 22000 lei, motivând soluția în baza unei legi

abrogate, fără a ține cont de prevederile art.142 alin.(2) Cod de procedură penală,

3

deoarece expertiza contabilă în cauză a fost dispusă prin încheierea instanței la

solicitarea lui N.Solonari și apărătorului ei V.Onea.

La fel, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel a ajuns la concluzia ca

fiind dovedită săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5)

Cod penal, însă incorect a constatat fapta ca în actul de învinuire, de rând ce în cadrul

dezbaterilor judiciare partea acuzării a modificat valoarea prejudiciului cauzat la suma

de 305529 lei, ca de facto instanța să rețină că prejudiciul cauzat de inculpată

constituie suma de 307529,29 lei, astfel că instanța nu a stabilit, care este totuși suma

prejudiciului total cauzat de N.Solonari prin acțiunile sale și nu a delimitat prejudiciul

cauzat de inculpată AEÎ „Hîrtopul Mare”, de cel cauzat Asociației Obștești „Plai

Basarabean”, omisiune ce contravine cerințelor prevăzute de art.394, 419 Cod de

procedură penală, precum și art. 6 CEDO.

Instanța de apel a casat integral sentința primei instanțe și în fapta constatată a

reținut cauzarea prejudiciului de către inculpata N.Solonari în mărime de 34 000 lei

Asociației Obștești „Plai Basarabean” și de 305 529 lei de la AEÎ „Hîrtopul Mare”,

dar în partea descripitivă a deciziei nu a separat care probe dovedesc vinovăția

inculpatei pe fiecare episod în parte și nici nu a argumentat soluția sa în partea

episodului delapidării averii în mărime de 34 000 lei de la Asociația Obștești „Plai

Basarabean”, ce este contrar rigorilor prevăzute de art.417 alin. (8) Cod de procedură

penală, ce stipulează că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă motivele adoptării

soluției date.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că, la judecarea cauzei, instanța de

apel nu a respectat prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, deoarece

și-a bazat soluția pe declarațiile martorilor date în prima instanță, care a dispus

achitarea inculpatei pe învinuirea adusă în baza art.191 alin.(5) Cod penal, pe când

acești martori urmau a fi audiați repetat în cadrul ședinței de judecată, deoarece

instanța nu era în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv

pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile martorilor și a inculpatei, în

temeiul cărora aceasta a fost achitată, întru a-i fi respectat dreptul la un proces

echitabil.

apelul declarat de procuror a fost admis, casată sentința integral, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Solonari Nelea a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.191 alin.(5) Cod

penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, de tip

închis.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea din contul lui Solonari

Nelea în beneficiul AEÎ „Hîrtopul Mare” a prejudiciului material în sumă de 307 489,

29 lei.

Cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru

efectuarea expertizei a fost declarată neîntemeiată, iar cheltuielile date au fost trecute

în contul statului.

7.1. Instanța de apel a constatat, că Solonari Nelea, în perioada anilor 2008-

2009 activând în funcția de contabil la AO „Plai Basarabean”, cu sediul în s.Hîrtopul

Mare, r-nul Criuleni, deținând la păstrare mijloacele bănești ale acestei asociații

obștești, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, folosindu-se de situația de

serviciu, a sustras din casieria organizației obștești respective, bani în sumă de 34

4

000 lei, în rezultatul căruia a cauzat Asociației Obștești „Plai Basarabean”, o daună

materială în proporții considerabile în suma indicată.

Tot inculpata, Solonari Nelea, în perioada 01 februarie 2011 - 19 martie 2012,

exercitând funcția de contabil-șef al AEÎ „Hîrtopul Mare”, cu sediul în s.Hîrtopul

Mare, r-nul Criuleni, deținând la păstrare mijloacele bănești ale acestei asociații

obștești, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, folosindu-se de situația de

serviciu, a sustras din casieria organizației obștești respective, bani în sumă de 379

577 lei, în rezultatul căruia a cauzat AEÎ „Hîrtopul Mare”, o daună materială în

proporții deosebit de mari.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, vinovăția inculpatei a fost

demonstrată indubitabil fiind constatată cu certitudine existența faptei infracționale și

comiterea acesteia anume în circumstanțele descrise.

Așadar, în motivarea soluției date, instanța de apel a indicat că, vinovăția

inculpatei a fost demonstrată prin declarațiile reprezentantului părții vătămate, AEÎ

„Hîrtopul Mare”, E.Cazacu, a martorilor A.Cociorva, D.Roșca, A.Bobeico, V.Știrbu,

A.Solonari, V.Serbinov, I.Malai, D.Lisnic, T.Casatraveț, I.Roșca, S.Ureche și prin

probele materiale - actul de control cu privire la efectuarea controlului privind

respectarea legislației în domeniul asociațiilor de economii și împrumut de către AEÎ

„Hîrtopul Mare”; raportul de expertiză judiciară nr.1097 din 12.10.2016; procesul-

verbal de ridicare din 06.02.2015; procesul-verbal de examinare a documentelor din

09.02.2015; dispoziția de plată nr.157 pe numele lui N.Solonari; dispozițiile de

încasare nr.73-77, 79-94, 50-51, 124-148, 62-70; bonul fiscal nr.94 și foaia de

deplasare din 27.09.2011; copia cererilor de împrumut și a contractelor de împrumut

cu înscrisurile în Registrul de casă pe numele lui A.Istrati, I.Roșca, V.Serbinov,

I.Mălai, T.Castraveț, I.Gherciu, R.Gherciu, A.Solonari; extrasele din registru nr. 71

din 27.12.2017.

Instanța de apel a stabilit că inculpatei N.Solonari i-au fost încredințate în

administrare în calitate de contabil-șef al AO „Plai Basarabean” în perioada anilor

2008-2009 și în perioada 01.02.2011- 19.03.2012 la AEÎ „Hîrtopul Mare” mijloacele

bănești ale acestor entități economice, în atribuțiile ultimei intra nemijlocit

gestionarea fluxului mijloacelor financiare, precum și primirea-predarea acestor

mijloace bănești, strict întru exercitarea activității acestor persoane juridice.

Contrar însă atribuțiilor funcționale, inculpata a purces la întocmirea unor

contracte fictive, dar și falsificate în unele din ele, conform cărora diferitor persoane

li s-au acordat în calitate de împrumuturi, diferite sume bănești, circumstanțe care

inițial au fost recunoscute de către inculpată.

Colegiul penal a apreciat ca fiind declarative și făcute în scop de inducere în

eroare a instanței, relatările inculpatei făcute în ședința instanței de apel, prin care

ultima a negat comiterea infracțiunii, în situația în care declarațiile ei la etapa judecării

apelului sunt contrazise de declarațiile depuse la etapa urmăririi penale, cât și în

ședința primei instanțe, or, însuși declarațiile inculpatei date în ședința instanței de

apel au trezit dubii, deoarece pe de o parte dânsa pledează nevinovată, iar pe de altă

parte nu a contestat sentința de încadrare a acțiunilor sale în baza art.192 alin.(2) lit.c)

Cod penal. Mai mult că, inculpata a descris metoda în care a acordat diverse sume

bănești în împrumut, astfel, indirect recunoscând metoda de delapidare a banilor

încredințați în administrare, prin întocmirea și semnarea cererilor și a contractelor de

împrumut în numele diferitor persoane, însă martorii au declarat că în realitate nu au

5

primit careva sume bănești, iar unii au declarat că nici nu știau despre încheierea unor

astfel de contracte.

La fel, instanța a reținut că, conform actului de control cu privire la respectarea

legislației în domeniul asociațiilor de economii și împrumut, din datele de evidență

contabilă și valorilor restabilite a AEÎ „Hîrtopul Mare” de către grupul de lucru s-a

constatat că deficitul în casieria asociației, conform actului de inventariere a

numerarului, a constituit suma de 213 889, 29 lei. Totodată, instanța a notat că potrivit

procesului-verbal de examinare a documentelor din 09.02.2015, pe dispozițiile de

încasarea lipsesc semnăturile beneficiarilor împrumuturilor, iar la rubrica contabil-șef

și casier figurează aceiași semnătură.

Referitor la alegațiile inculpatei și ale apărătorului acesteia, instanța de apel a

concluzionat că aceste poartă un caracter declarativ care nu au vreun suport probatoriu

sau factologic, or, din totalitatea probatoriului administrat pe parcursul examinării

cauzei, s-a stabilit cu certitudine că fapta inculpatei întrunește toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod penal. Mai mult, în

cadrul ședinței de judecată în prima instanță, inculpata a recunoscut integral vinovăția

și a pledat pentru judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, ulterior însă schimbându-și declarațiile și pledând nevinovată, circumstanță

pe care instanța de apel a apreciat-o ca o intenție a inculpatei de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru fapta comisă cu vinovăție.

Ce ține de pedeapsa aplicată, instanța de apel a stabilit că, careva circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost constatate, iar apreciind în ansamblu

circumstanțele cazului, prin prisma prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont

de scopul pedepsei penale, a conchis că este echitabilă și legală numirea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen minim de 8 ani.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel, reținând constatările din raportul

de expertiză judiciară, potrivit căruia s-a stabilit că, urmare a desfășurării defectuoase

a activității inculpatei, AEÎ „Hîrtopul Mare” i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de

213889,29 lei, astfel, ținând cont de prevederile art.23 alin.(2), 225 Cod de procedură

penală, a conchis că suma solicitată de partea vătămată este pe deplin justificată și

întemeiată.

În continuare, instanța de apel a considerat lipsită de temei cerința procurorului

privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 22 000 lei de la inculpată, deoarece

procurorul nu a formulat și nu a înaintat o acțiune civilă în cadrul procesului penal,

conform prevederilor art.221 alin.(4) și 227 Cod de procedură penală.

I.Popescu în numele inculpatei, care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate, cu

dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate de el în apel; - probele administrate ce au stat la baza soluției

instanței urmau a fi apreciate critic și anume, declarațiile reprezentantului părții

vătămate AEÎ „Hîrtopul Mare”, E.Cazacu, a martorului D.Roșca, deoarece aceștia au

relatat informații care rezultă din actul de control efectuat de către Comisia Națională

a Pieții Financiare, prin care s-au stabilit încălcări ce vizau activitatea nemijlocită a

inculpatei; - critic urmau a fi apreciate declarațiile martorului A.Lisnic, deoarece din

acestea nu rezultă metodele delapidării sumei de bani ce i se incriminează inculpatei;

- deși instanța și-a întemeiat soluția de vinovăție pe declarațiile martorilor

6

A.Cociorva, A.Bobeico, V.Știrbu, A.Solonari, V.Serbinov, I.Malai, T.Castraveț,

I.Roșca și S.Ureche, aceștia dimpotrivă dovedesc nevinovăția inculpatei, relatând că

la propunerea inculpatei au luat credite, aceasta le-a solicitat acordul să încheie din

numele lor contracte de împrumuturi bănești de la Asociație cu condiția că banii vor

fi ridicați de ea și, respectiv, vor fi restituiți tot de ea, ce atestă un raport juridic între

părți referitor la împrumuturi bănești; - instanța de apel nu a luat în considerație cele

expuse în referință și declarațiile scrise depuse în instanța de apel de către inculpată;

- în acțiunile inculpatei pe episodul de însușire a mijloacelor bănești de la AEÎ

„Hîrtopul Mare” lipsește latura subiectivă a infracțiunii, care se caracterizează prin

intenție directă, deoarece ultima nu a urmărit scopul de însușire, de rând ce potrivit

dispozițiilor de plata nr.8 din 12.03.2012 și 29.02.2012, le-a trecut sub formă de

datorie a ei față de AEÎ „ Hîrtopul Mare”, astfel că nu s-a folosit de situația ei de

serviciu.

invocate, Colegiul penal concluzionează că recursul declarat de avocat urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

nepronunțarea instanței asupra acestora echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului.

Contrar dispozițiilor legislației procesual penale vizate, instanța de apel în

decizia sa nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul avocatului în

susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei instanțe, expuse în pct.3 al

prezentei decizii, doar numai a conchis că acestea sunt declarative și făcute în scop

de inducere în eroare a instanței, astfel motivele invocate în cererea de apel au rămas

fără soluționare.

Colegiul penal atestă că, decizia instanței de apel trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărârea pe cauzele penale

rezultă din prevederile art.6 § 1 din Convenția Europeană. Acest lucru presupune

relevarea considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul

verificării hotărârii atacate în raport cu motivele invocate de apelanți și cu temeiurile

pentru apel prevăzute de lege.

Astfel că, instanța de apel avea obligația ca, în mod precis și explicit, prin

argumente relevante și suficiente, să dea un răspuns detaliat la fiecare motiv invocat,

să rezolve problemele de fapt și de drept apărute la judecarea apelurilor, prin

întocmirea corectă a hotărârii adoptate, care trebuie să cuprindă analiza probelor pe

care instanța si-a bazat concluziile.

Lipsa motivării cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească poate ridica

probleme conform art.6 § 3(b) din Convenție, referitoare la accesul la justiție, situație

în care nu sunt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se bazează hotărârea,

7

ceea ce împiedică folosirea efectivă a procedurilor de contestare și afectează grav

respectarea garanțiilor procedurale la un proces echitabil.

Colegiul penal ține să menționeze că, în conformitate cu prevederile art.436

Cod de procedură penală, procedura de rejudecare a cauzei, după casarea hotărârii în

recurs, se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei. Pentru instanța

de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația

de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului ordinar.

Instanța de recurs constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, au

fost ignorate la rejudecarea cauzei.

Astfel, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

29.11.2017, s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel fiind semnalizat

următorul moment - că instanța de apel a ajuns la concluzia ca fiind dovedită de către

inculpată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod penal, însă

incorect a constatat fapta ca în actul de învinuire, de rând ce în cadrul dezbaterilor

judiciare partea acuzării a modificat valoarea prejudiciul cauzat la suma de 305529

lei, ca de facto instanța să rețină că prejudiciului cauzat de inculpată constituie suma

de 379577 lei, astfel că instanța nu a stabilit, care este totuși suma prejudiciului total

cauzat de N.Solonari prin acțiunile sale și nu a delimitat prejudiciul cauzat de

inculpată - AEÎ „Hîrtopul Mare”, de cel cauzat Asociației Obștești „Plai

Basarabean”.

Rejudecând cauza, instanța de apel, fără a reține cele menționate de instanța de

recurs, repetat a comis aceiași eroare de drept care a constituit temei de casare a

deciziei Curții de Apel din 27.04.2017. Astfel, deși în partea dispozitivă a deciziei a

condamnat-o pe N.Solonari în baza art.191 alin.(5) Cod penal, în partea descriptivă a

constatat fapta de care inculpata a fost învinuită, fără a ține cont că procurorul în prima

instanță, reieșind din concluziile raportului de expertiză contabilă nr.1097 din

12.10.2016, a modificat valoarea sumei indicate în învinuire ca sustrasă din casieria

AEI „Hîrtopul Mare” la 307529,29 lei (f.d.2-8, 21-22 v.4), instanța constatând că

inculpata, folosindu-se de situația de serviciu, a sustras bani în sumă de 379577 lei

(f.d.77 v.5).

La fel, ca și la examinarea anterioară a cauzei, instanța nu a delimitat prejudiciul

cauzat AEÎ „Hîrtopul Mare”, de cel cauzat Asociației Obștești „Plai Basarabean”, fără

a indica care este totuși valoarea totală a prejudiciului cauzat prin acțiunile inculpatei.

Colegiul consideră nemotivată soluția instanței și în latura civilă, prin care s-a

dispus încasarea prejudiciului material în folosul părții vătămate AEI „Hîrtopul Mare”

în sumă totală de 307489,29 lei, pe când, fiind audiată în cadrul examinării cauzei în

instanța de apel reprezentantul părții vătămate E.Cazacu, a menționat că din suma

prejudiciului cauzat, inculpata N.Solonari benevol a restituit suma de 2000 lei, astfel

că prejudiciul la momentul examinării cauzei constituie 305529,29 lei, prejudiciu ce

a fost solicitat spre încasare și de către procuror (f.d.17-18, 22 v.4, 28, 55, 62, 80 v.5).

Astfel, la rejudecarea cauzei instanța de apel nu a respectat prevederile art.436

alin.(2) Cod de procedură penală, nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs și

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414 și 417 Cod de procedură penală,

ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărâre neîntemeiată și

nemotivată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

8

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Popescu Ion în numele inculpatei

Solonari Nelea, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

19 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Solonari Nelea, și dispune rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

9