1re-123/2018 — art. 469 - 471 CPP

Dosarul nr. 1re-123/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se

solicită casarea încheierii Judecătoriei Soroca sediul Central din 12 aprilie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 august 2018, declarat de

condamnatul Tihonciuc Serghei xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.02.2018 - 12.04.2018;

Instanța de recurs: 04.06.2018 - 08.08.2018.

A C O N S T A T A T :

fost respins, ca neîntemeiat, demersul administrației Penitenciarului nr.6 - Soroca

privind liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului Tihonciuc

Serghei.

încheierea, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care demersul administrației Penitenciarului nr.6 - Soroca privind

liberarea condiționată înainte de termen a deținutului Tihonciuc Serghei să fie

admis, cu liberarea acestuia potrivit art.91 Cod penal.

În motivarea recursului a invocat că, după studiul dosarului personal al

deținutului, s-a stabilit că Tihonciuc Serghei, până la examinarea demersului în

instanța de judecată, a fost stimulat de două ori, este angajat la muncile

neremunerate din penitenciar, participă la programul de terapie ,,Șah și dame”,

menține relația cu rudele, frecventează biserica și biblioteca din penitenciar,

prejudiciu material cauzat prin infracțiune nu are, iar toate aceste circumstanțe dau

dovadă de un comportament pozitiv.

Astfel, concluzia instanței este una pripită, neîntemeiată, deoarece toate

activitățile enumerate au fost planificate în programul individual al deținutului.

Aceste activități au servit temei ca comisia Penitenciarului nr.6 - Soroca să voteze

unanim pentru calificativul realizat.

1

Faptul că, deținutul Tihonciuc Serghei, pe parcursul executării pedepsei a

fost sancționat de două ori, nu poate fi considerat ca impediment, deoarece la

momentul înaintării demersului, sancțiunile au fost stinse.

Recurentul a invocat și faptul că, deținutul Tihonciuc Serghei a executat 2/3

din termenul de pedeapsă. Totodată, datele referitoare la personalitatea acestuia îl

caracterizează din punct de vedere, precum că a realizat programul individual cu

privire la planificarea executării pedepsei penale.

Mai mult, pedeapsa penală și-a atins scopul reeducării condamnatului.

2.1. Condamnatul Tihonciuc Serghei a contestat cu recurs încheierea,

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care demersul administrației Penitenciarului nr.6 - Soroca privind liberarea

condiționată înainte de termen a deținutului Tihonciuc Serghei să fie admis.

În motivarea recursului a indicat că, a ispășit 2/3 din termenul de pedeapsă și

nu este de acord cu argumentul instanței, prin care indică că termenul de 3 ani este

unul foarte mare.

La fel, a indicat că, să căit sincer în cele săvârșite, a anexat documente

privind starea sănătății mamei sale și faptul că s-a adresat la administrația

penitenciarului privind angajarea la muncă de nenumărate ori.

recursurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea încheierii

contestate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, prima instanță

la emiterea încheierii a dat o apreciere corectă probelor și a ținut cont de

prevederile art.art.266, 267 Cod de executare, art.91 Cod penal și art.art.469

alin.(1) pct.1), 470-472 Cod de procedură penală.

Judecarea cauzei în procedura de executare în instanță s-a desfășurat cu

respectarea prevederilor normelor penale, procesual-penale și de executare, care

reglementează procedura respectivă.

Totodată, instanța de recurs a reținut că, instanța de judecată poate pronunța

o încheiere de liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea

părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, doar în cazul în care au

fost respectate cerințele prevăzute la art.91 Cod penal, însă în speță de către

condamnatul Tihonciuc Serghei aceste condiții nu au fost respectate.

Din materialele cauzei rezultă, că condamnatul Tihonciuc Serghei a respectat

procedura extrajudiciară, adresându-se la comisia penitenciarului, însă nu

întrunește condițiile de aplicare prevăzute la art.91 Cod penal.

Or, din extrasul din procesul-verbal din 26 ianuarie 2018 al ședinței comisiei

Penitenciarului nr.6 - Soroca (f.d.2), condamnatului Tihonciuc Serghei i s-a admis

în expedierea materialelor în instanța de judecată pentru examinarea posibilității

aplicării prevederilor art.91 Cod penal.

Potrivit aceluiași extras, condamnatul a fost sancționat de două ori, care la

moment sunt stinse și nu a realizat încadrarea în procesul de instruire profesională.

Termenul rămas neispășit de condamnatul Tihonciuc Serghei este foarte

mare, iar în caracteristica acestuia nu se indică la corectarea lui, precum și la

atingerea scopului pedepsei.

2

Faptul, că condamnatul a executat 2/3 din termenul pedepsei stabilite, că a

realizat programul individual cu privire la planificarea executării pedepsei penale și

că are mamă bolnavă nu poate fi decisiv la admiterea recursului și liberarea

condiționată înainte de termen.

hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora și cu pronunțarea unei hotărâri prin

care să fie dispusă liberarea condiționată înainte de termen.

În motivare cerințelor sale a invocat că, chiar dacă pe parcursul executării

pedepse a fost sancționat de două ori, aceste sancțiuni sunt stinse, este caracterizat

pozitiv, mai mult, mama sa este pensionară dar și bolnavă, certificatul medical

fiind anexat la materialele cauzei, iar fiind liberat condiționat înainte de termen va

putea îngriji de masa sa.

Consideră greșită concluzia primei instanțe și instanței de recurs că,

termenul rămas spre executare de 2 ani 6 luni este prea mare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct.2) și 3) și în

numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art.453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs

în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a

fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă

că, decizia instanței de recurs, adoptată în ordinea reglementată de art.art.469-471

Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile

prevăzute la alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, ce poate fi contestată cu

recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva

acesteia este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi

atacată cu recurs în anulare.

3

Așadar, având ca reper prevederile art.art.455 alin.(2) pct.7), 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât

acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de

procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Tihonciuc

Serghei xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08

august 2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 noiembrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

4