2ra-2886/13 — Încasarea contravalorii serviciilor turistice

prima instanţă – I. Potînga dosarul nr. 2ra-2886/13 instanţa de apel – Iu. Cimpoi, A. Nogai, M, Guzun ÎNCHEIERE 05 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Jereghe Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Jereghe Valeriu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Holiday Service”, intervenient accesoriu reprezentanţa ,,Turk Hava Yollari AO” în Republica Moldova cu privire la încasarea contravalorii serviciilor turistice, recuperarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Jereghe Valeriu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 08 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La data de 28 martie 2011Valeriu Jereghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC ,,Holiday Service” SRL, intervenient accesoriu reprezentanţa ,,Turk Hava Yollari AO” în Republica Moldova cu privire la încasarea contravalorii serviciilor turistice în mărime de 8963 lei, recuperarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3400 lei.

În motivarea acţiunii a indicat că, conform contractului de turism nr. 15 din 05 ianuarie 2011, SRL ,,Holiday Service” s-a obligat să-i acorde un pachet turistic pentru perioada 05 ianuarie 2011-12 ianuarie 2011cu cazarea în hotelul ,,Susesi Deluxe 5*”, Turcia, care include: transportul aerian Chişinău – Istanbul - Antalia, transferul individual până la hotel şi costul unei camere pentru o perioadă de 7 nopţi în hotel, cu preţul total în mărime de 17 324 lei, sumă care a fost achitată la momentul semnării contractului. Invocă că nu a putut beneficia de pachetul turistic procurat din motive care nu-i pot fi imputate. Menţionează că conform biletului electronic, la data de 05 ianuarie 2011 s-a prezentat la Aeroportul Internaţional Chişinău cu 2 ore înainte de decolarea avionului, 1 urmând să se deplaseze pe această cale din Chişinău la Istanbul cu ruta nr. TK272 la orele 19:05.

Susţine că a fost îmbarcat la bordul avionului, însă cu puţin timp înainte de decolare a fost expulzat de la bordul aeronavei la indicaţiile comandantului, căruia nu i-a plăcut înfăţişarea sa. Consideră că din cauza organizării insuficiente a serviciilor turistice pârâtul nu a asigurat deplasarea sa în Turcia nici în ziua de 05 ianuarie 2011 şi nici ulterior, fapt care îndreptăţeşte să pretindă restituirea contravalorii serviciilor turistice neacordate. Mai invocă că la 24 ianuarie 2011 a expediat pârâtului reclamaţie prin care a cerut restituirea costului serviciilor turistice, însă pârâtul a admis parţial pretenţiile restituindu-i doar 8361 lei. Insistă că în urma neexecutării clauzelor contractuale pârâtul este obligat să repare şi prejudiciul moral evaluat în mărime de 50 000 lei, întrucât i-a fost încălcat dreptul la odihnă.

În drept, reclamantul îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 3, 14 alin.(l) lit. e) i), art. 19 lit. c) şi f) din Legea nr.352 din 24 noiembrie 2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova; art. 9 lit. j), art. 15 alin.(4), alin.(5), art. 16 alin.(l), alin.(2) din Legea nr.105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorului; art. 8, 9, 10, 512, 572, 602,666, 1131 Cod civil. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 8963 lei cu titlu de contravaloarea restantă a serviciilor turistice neacordate în temeiul contractului de turism nr. 15 din 05 ianuarie 2011, paguba morală în sumă de 50 000 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Jereghe Gheorghe şi menţinută hotărârea primei instanţe.

În susţinerea soluţiei sale instanţele judecătoreşti s-au referit la faptul că Jereghe Valeriu s-a deplasat la aeroportul Chişinău, la ora stabilită a urcat la bordul aeronavei, însă înainte de decolare a fost expulzat de la bord, iar temeiul expulzării de la bor a fost comportamentul neadecvat a acestuia, fapt probat prin raportul cu privire la incidentul cauzat de indisciplina pasagerului întocmit la data de 05 ianuarie 2011 de către comandantul aeronavei conform prevederilor Legii privind securitatea aeronautică nr. 92 din 05 aprilie 2007 şi în conformitate cu pct. 8 din Regulile Generale privind tariful aerian pentru pasageri din iulie 2010 şi manualul pentru operaţiunile de bază, direcţia operaţiilor de bază coordonarea de instruire şi documentaţie de gestiune, stabilind la caz că au fost chemaţi reprezentanţii poliţiei Aeroportului, care l-au escortat pe Jereghe Valeriu din avion.

De asemenea instanţele au constatat că Jereghe Valeriu, nu a putut beneficia de serviciile turistice procurate de la intimat din motive neimputabile SC „Holiday Service” SRL, or, cauza expulzării de la bord a fost anume comportamentul neadecvat a lui Jereghe Valeriu, circumstanţă pentru care SC „Holiday Service” SRL nu este responsabilă conform clauzei contractuale şi anume pct. 3, care indic că SC „Holiday Service” SRL şi-a asumat obligaţia să restituie sumele achitate pentru serviciile care nu au fost prestate, din vina firmei, iar acţiunile angajaţilor Companiei Aeriene „Turkish 2 Airlines” au fost efectuate în conformitate cu normele internaţionale şi numai în scopul de a asigura siguranţa tuturor pasagerilor.

La 26 iunie 2013, Jereghe Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le neîntemeiate, emise cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material. Susţine că instanţele inferioare întemeiat au constatat că dânsul a încheiat cu SRL ,,Holiday Service” contractul de turism nr. 15 la 05 ianuarie 2013, pentru serviciile turistice achitând suma de 17324 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată anexat la materialele cauzei. Insistă însă că nu a putut beneficia de pachetul turistic procurat din motive care nu-i pot fi imputate, dânsul prezentându-se la Aeroport înainte de decolarea avionului, însă a fost expulzat de la bordul aeronavei.

Menţionează că instanţa de apel, întru susţinerea poziţiei sale a invocat raportul cu privire la incidentul cauzat de indisciplina pasagerului întocmit la 05 ianuarie 2011 de către comandantul aeronavei conform Legii privind securitatea aeronautică nr. 92 din 05 aprilie 2007 şi pct. 8 din Regulile Generale privind traficul aerian pentru pasageri din iulie 2010 şi manualul de bază pentru operaţiunile de bază, direcţia operaţiunilor de pază, coordonarea de instruire documentaţie de gestiune, fiind stabilit la caz că au fost chemaţi reprezentanţii poliţiei Aeroportului, care l-au escortat, însă indică recurentul că la materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma comportamentul neadecvat al său, acest raport confirmând doar faptul că a fost expulzat nu şi faptul comiterii cărorva acţiuni ce ar afecta securitatea zborului.

Afirmă că instanţa a dat o apreciere greşită raportului dat. La fel invocă că intimatul şi-a asumat obligaţia de a oferi servicii de transport, fiind responsabil de neexecutarea acestei obligaţii, pe care şi-a asumat-o, or, prin atitudinea iresponsabilă a intimatului care nu i-a asigurat executarea contractului de turism, dânsul a fost lipsit de posibilitatea de a se odihni, drept motiv pentru care consideră că este întemeiată pretenţia sa cu privire la repararea prejudiciului moral. De altfel, mai invocă că pentru examinarea pricinii în cauză a suportat cheltuieli în mărime de 3400 lei, pe care le apreciază drept reale, necesare şi rezonabile. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 3 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Jereghe Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Jereghe Valeriu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Jereghe Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Jereghe Valeriu se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva 4