2ri-48/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: L. Popova dosarul nr. 2ri-48/13 DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Răducanu, Ion Corolevschi şi Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de Serviciul Vamal, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de creditorul Serviciul Vamal cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland”, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013, prin care s-a aprobat bilanţul de lichidare a societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland”, s-a dispus încetarea procesului de insolvabilitate cu radierea debitorului din Registrul de stat al persoanelor juridice, s-au considerat stinse toate creanţele şi s-a descărcat societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” de obligaţiile care le avea înainte de intrarea în procedura de lichidare c o n s t a t ă La 14 septembrie 2012 creditorul Serviciul Vamal a depus în instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland” invocînd incapacitatea de plată a debitorului.

În motivarea cererii introductive creditorul Serviciul Vamal a indicat că în temeiul actului constatator nr. 45 din 22 octombrie 2010, societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” este obligată să achite drepturile vamale de import recalculate în mărime de 28 007,99 lei şi penalitatea în sumă de 969,07 lei. Prin încheierea executorului judecătoresc Zamşa Valentina din 23 iulie 2012, documentul executoriu a fost restituit fără executare pe motiv că debitorul nu dispune de bunuri pentru satisfacerea creanţei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012 s-a admis spre examinare cererea introductivă, fiind aplicate şi măsurile de asigurare stabilite de Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001. Prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 s-a respins cererea introductivă a Serviciului Vamal şi s-a intentat procedura de lichidare a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” şi numit lichidator întreprinderea individuală „Bevziuc Sergiu”. În cadrul procedurii de lichidare au fost înaintate şi recunoscute de lichidator creanţa Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în sumă de 35 576,46 lei la plata impozitelor şi penalităţilor şi Serviciului Vamal în sumă de 35 493,42 lei la compartimentul plăţi vamale.

La 11 iunie 2013 Serviciul Vamal a depus cerere de majorare a pretenţiilor, indicînd că creanţa sa faţă de societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” s-a majorat cu 4700,62 lei achitaţi pentru remunerarea administratorului provizoriu şi pentru cheltuielile legate de procesul de insolvabilitate. 1 Prin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 s-a respins cererea Serviciului Vamal privind majorarea pretenţiilor în procedura de lichidare a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” şi s-a admis cererea lichidatorului societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland” de încasare a remuneraţiei şi cheltuielilor aferente procesului. S-a încasat în mod solidar de la Telpiz Maria şi Prihodico Vadim în beneficiul întreprinderii individuale „Bevziuc Sergiu” suma de 20 260 lei remuneraţie şi 3000 lei cheltuieli suplimentare, iar în total 23 260 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 s-a dispus încetarea procesului de insolvabilitate cu radierea debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” din Registrul de stat al persoanelor juridice. S-au considerat stinse toate creanţele şi s-a descărcat societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” de obligaţiile care le avea înainte de intrarea în procedura de lichidare. La 08 iulie 2013 Serviciul Vamal a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013, prin care s-a respins cererea Serviciului Vamal de majorare a pretenţiilor în procedura de lichidare a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 recursul declarat de Serviciul Vamal a fost admis.

S-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 prin care s-a respins cererea Serviciului Vamal de majorare a pretenţiilor în procedura de lichidare a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” şi s-a emis o decizie nouă sub formă de încheiere prin care: S-a admis cererea Serviciului Vamal cu privire la majorarea pretenţiilor în procedura de lichidare a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland”. S-a obligat Telpiz Maria să achite în contul Serviciului Vamal suma de 4700,62 lei ce constituie remuneraţia administratorului provizoriu şi cheltuieli legate de procesul de insolvabilitate intentat societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland”.

La 09 iulie şi 09 august 2013 Serviciul Vamal a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 prin care s-a dispus încetarea procesului de insolvabilitate cu radierea debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” din Registrul de stat al persoanelor juridice, s-au considerat stinse toate creanţele şi s- a descărcat societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” de obligaţiile care le avea înainte de intrarea în procedura de lichidare, solicitînd casarea acesteia în partea ce ţine de stingerea tuturor creanţelor şi descărcarea debitorului de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului.

În motivarea cererii de recurs Serviciul Vamal a indicat că instanţa de insolvabilitate a încălcat normele de drept material, adoptînd hotărîrea după emiterea încheierilor de respingere a cererii Serviciului Vamal privind majorarea pretenţiilor şi admitere a cererii lichidatorului societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland” de încasare a remuneraţiei şi cheltuielilor aferente procesului. Indică Serviciul Vamal că hotărîrea adoptată de Curtea de Apel Chişinău este în contradicţie cu încheierea de respingere a cererii Serviciului Vamal privind majorarea pretenţiilor, pe care a contestat-o separat cu recurs. La fel a indicat că instanţa de insolvabilitate a adoptat hotărîrea conform art. 135 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 fără a ţine cont de art. 135 alin. (6) aceeaşi Lege.

2 Consideră că în temeiul normelor legale invocate, are o nouă creanţă faţă de societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” în proces de lichidare, şi anume suma de 4700,62 lei achitaţi administratorului provizoriu întreprinderea individuală „Bevziuc Sergiu” în temeiul încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 recursul declarat de Serviciul Vamal a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 şi restituirea pricinii spre rejudecare în partea cerută în recurs în instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău, din următoarele motive. Conform art. 180 alin. (3) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrea de încetare a procesului de insolvabilitate poate fi contestată cu recurs în modul prevăzut de lege. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Serviciul Vamal a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 de încetarea procesului de insolvabilitate la 09 iulie 2013, adică în termenul de 15 zile stabilit de lege. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din actele pricinii rezultă că prin încheierea executorului judecătoresc Zamşa Valentina din 23 iulie 2012, a fost restituit creditorului urmăritor Serviciul Vamal documentul executoriu nr. 45 emis la 22 octombrie 2010 pe motiv că debitorul societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” nu are bunuri ori venituri pentru satisfacerea creanţelor (f. d. 8). 3 La 14 septembrie 2012 Serviciul Vamal a depus cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate a societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland” (f. d. 4-5).

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012 s-a admis spre examinare cererea introductivă a creditorului Serviciul Vamal cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland”, cu aplicarea măsurilor de asigurare stabilite de Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001 (f. d. 2). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 s-a încasat de la creditorul Serviciul Vamal în beneficiul întreprinderii individuale „Bevziuc Sergiu” remuneraţia şi cheltuielile aferente procesului de insolvabilitate în sumă de 4700,62 lei (f. d. 110-111).

Prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 s-a respins cererea introductivă a creditorului Serviciului Vamal şi s- a intentat procedura de lichidare a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland”, fiind numit lichidator întreprinderea individuală „Bevziuc Sergiu” (f. d. 112). La 19 decembrie 2012 Serviciul Vamal a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 de încasare a remuneraţiei administratorului provizoriu (f. d. 122-123). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 ianuarie 2013 recursul a fost respins şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 menţinută (f. d. 127-130).

La 11 iunie 2013 Serviciul Vamal a depus la Curtea de Apel Chişinău cerere majorare a pretenţiilor, solicitînd obligarea administratorului societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland” la plata sumei de 4700,62 lei achitaţi cu titlu de remuneraţie lichidatorului întreprinderea individuală „Bevziuc Sergiu” în baza încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012, motivînd că aceasta urmează să răspundă subsidiar în raport cu societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” pentru nedepunerea cererii introductive (f. d 143-144).

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 cererea Serviciului Vamal de majorare a pretenţiilor a fost respinsă (f. d. 166). Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 11 septembrie 2013 a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 şi a emis o decizie nouă sub formă de încheiere prin care a admis cererea Serviciului Vamal cu privire la majorarea pretenţiilor şi a obligat-o pe Telpiz Maria să achite în contul Serviciului Vamal suma de 4700,62 lei cu titlu de remuneraţie a administratorului provizoriu şi cheltuieli legate de procesul de insolvabilitate (f. d. 183-186). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 s-a încasat în mod solidar de la Telpiz Maria şi Prihodico Vadim în beneficiul întreprinderii individuale „Bevziuc Sergiu” suma de 20 260 lei remuneraţie şi 3000 lei cheltuieli suplimentare, iar în total 23 260 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 s-a dispus încetarea procesului de insolvabilitate cu radierea debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” din Registrul de stat al persoanelor juridice. S-au considerat stinse toate creanţele şi s-a descărcat societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” de obligaţiile care le avea înainte de intrarea în procedura de lichidare. 4 Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că prima instanţă a încălcat normele de drept material.

Conform art. 26 alin. (1), (3) şi (4) din Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 22. Debitorul este obligat să depună cererea imediat, dar nu mai tîrziu decît la expirarea unei luni din data survenirii temeiurilor indicate la alin.(2) al prezentului articol şi la art. 22 alin.(2). Dacă debitorul nu depune cererea în cazul şi în termenul prevăzut de prezentul articol, persoana care, conform legislaţiei în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu responsabilitate nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane pot fi trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

Conform art. 14 alin. (1), (3) şi (4) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.10. Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) şi la art.10 alin. (2). Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane sînt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

Articolul 135 alin. (6) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 prevede că prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului cînd este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege. Debitorul societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” nu a depus cerere introductivă în conformitate cu prevederile legale enunţate.

Conform art. 253 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, prevederile prezentei legi se aplică şi asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare intentate pînă la intrarea ei în vigoare, cu excepţia art.190 alin.(6), care nu se aplică debitorilor în a căror privinţă procedura planului a fost prelungită în condiţiile art. 164 al Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 s-a constatat că debitorul societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” nu a depus cerere introductivă conform art. 22 şi 26 din Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001. Tot prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 s-a constatat şi răspunderea subsidiară a Mariei Telpiz ca persoana care conform legislaţiei în vigoare, avea dreptul de a reprezenta debitorul, încasînd de la aceasta în beneficiul Serviciului Vamal suma de 4700,62 lei cu titlu de remuneraţie a administratorului provizoriu şi cheltuieli legate de procesul de insolvabilitate.

Astfel, fiind admisă cererea Serviciului Vamal de majorare a pretenţiilor şi debitorul fiind tras la răspundere subsidiară, prima instanţă pripit a aprobat bilanţul de lichidare a societăţii cu răspundere limitată „Tehnoland” şi a considerat stinse toate 5 creanţele cu descărcarea debitorului de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în procedura de lichidare. Or, conform art. 135 alin. (6) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului cînd este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege. Curtea de Apel Chişinău a interpretat eronat normele de drept citate şi a emis hotărîrea admiţînd o eroare care nu poate fi corectată în ordine de recurs.

Din aceste motive recursul declarat se admite cu casarea hotărîrii şi restituirea pricinii la rejudecare. Instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău urmează să ţină cont de cele invocate în prezenta decizie şi rejudecînd pricina să adopte o hotărîre legală. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, iar eroarea admisă nu poate fi corectată în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 în partea cerută de Serviciul Vamal şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

În rest hotărîrea nu se contestă şi Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră inoportun de a se pronunţa. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat Serviciul Vamal. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de creditorul Serviciul Vamal cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului societatea cu răspundere limitată „Tehnoland” în partea stingerii tuturor creanţelor şi descărcării debitorului de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în procedura falimentului, cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Preşedinte, Judecătorul /semnătura/ Valeriu Doagă Judecătorii /semnătura/ Ala Cobăneanu /semnătura/ Tatiana Răducanu /semnătura/ Ion Corolevschi /semnătura/ Sveatoslav Moldovan Copia corespunde originalului Judecător Sveatoslav Moldovan 6