2ra-2781/15 — Anularea ordinului de concediere şi încasarea plăţilor

prima instanţă, jud.: M. Muruianu dosarul nr. 2ra-2781/2015 instanţa de apel, jud.: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarate de către Pancho Valchanov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pancho Valchanov împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Avton Service” cu privire la anularea ordinului de concediere şi încasarea salariului, compensaţiilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Pancho Valchanov şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2014 c o n s t a t ă : La 04 aprilie 2014 Pancho Valchanov a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Avton Service” cu privire la anularea ordinului de concediere şi restabilirea la locul de muncă. În motivarea acţiuni a indicat că, prin ordinul nr. 26c din 01 septembrie 2011 a fost angajat în funcţia de director al SRL „Avton Service”. La 17 octombrie 2011, conform extrasului din registrul de stat al persoanelor juridice nr. 236789 a fost înregistrat în calitate de administrator al SRL „Avton Service”, în baza ordinului nr. 30c din 15 septembrie 2011. Susţine reclamantul că, la momentul preluării conducerii, societatea se afla în stare financiară precară, însă în cîteva luni a readus şi a stabilizat activitatea economică a societăţii.

Ulterior, a prezentat fondatorilor companiei un proiect pentru desfășurarea eficientă a activităţii, care a fost acceptat. Pentru desfășurarea eficientă a activităţii şi aprovizionarea societăţii cu materiale şi piese de schimb necesare, a folosit cu acordul fondatorilor bunul personal, automobilul de model „Land Rover Freelander” anul fabricării 2009, nr. de înmatriculare C OH 440, acordul fiind stabilit conform art. 192 alin. (1) Codul Muncii. Afirmă că, în perioada 01 septembrie 2011 – 04 februarie 2013 a parcurs peste 50 000 km. Indică că, la indicațiile fondatorilor-angajatori, fiind pus în faţa faptului că, programul de muncă al activităţii, se practică lucru peste orarul de muncă zilnic şi în zilele de repaos (sîmbătă), s-a conformat şi exercita munca peste program, nu a lipsit de la serviciu sub nici un motiv, atît în zilele lucrătoare, cît şi în toate sâmbetele, zile de repaos.

Pentru munca după orele de program şi în zilele de repaos urma sa fie remunerat conform prevederilor Codului Muncii. Astfel, urmau a-i fi compensate pentru munca prestată în zilele de odihna şi cele de sărbătoare nelucrătoare în anul 2011 - 17 zile sâmbete; în anul 2012 - 47 zile sâmbete; în anul 2013 - 4 zile sâmbete. În timpul concediul anual 2011-2012 a fost rechemat de către fondatori la lucru pentru necesități urgente în activitatea întreprinderii şi nu a beneficiat de concediul cuvenit legal în total 10 zile, iar conform înțelegerii cu fondatorii aceste 10 zile urmau a fi remunerate, fapt care nu a avut loc. Mai mult, în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu nu a avut obiecții sau avertizări nici verbal şi nici în scris, nu a fost sancţionat disciplinar, toată activitatea societăţii o executa în coordonare şi aprobare cu fondatorii.

Susţine reclamantul că, pînă la 04 februarie 2013 nu a fost în concediu medical şi nu a lipsit de la serviciu, însă de la 04 februarie 2013 s-a aflat în concediu medical, dar a comunicat cu directorul adjunct al întreprinderi, cu clienţii şi furnizorii, semna documente bancare, a fost solicitat la telefon de fondatori şi chemat la multiple şedinţe la sediul din str. Calea Ieşilor 10/3, mun. Chişinău . Fiind la curent că era în concediu medical şi sub tratament, fondatorii i- au cerut să scrie cerere de eliberare din funcţie fără nici un argument. După aceste şedinţe cu atacuri psihice şi intimidări din partea fondatorilor SRL „Avton Service”, starea de sănătate i s-a agravat semnificativ şi a fost nevoit să continue tratamentul.

Ulterior, susţine că a fost intimidat, umilit, hărţuit psihic şi moral de către fondatori. Astfel, la 20 martie 2013 fiind în incapacitate de muncă a fost chemat la o şedinţă şi i s-a cerut să scrie cerere de eliberare, dar a refuzat. În aceeaşi zi la sediul firmei a pierdut cunoştinţa şi a fost chemată echipa de salvare de la Spitalul de Urgenta Chişinău, iar în urma efectuării investigaţiei tomografice a constat că a suferit un microinsult cerebral. Ca consecinţa de la 01 aprilie 2013 a urmat tratament cu spitalizare în secţia cardiologie spitalul nr. 3 „Sfânta Treime” Chişinău, apoi de la 17 aprilie 2013 tratament în spitalul nr. 2 „Arhanghelul Mihail” Chişinău, fapt confirmat prin certificatele medicale folosite de administraţia pîrîtului pentru scutirea societăţii de la achitările defalcărilor în fondul social, însă lui nu i s-au achitat cuantumul sumelor îndemnizaţiilor.

La 30 martie 2013 a suferit alt atac cerebral sever, fiind internat de urgentă în Spitalul CNSP de Medicină Urgentă din Chişinău, unde a fost supus la tratamente costisitoare şi complicate, dar administraţia şi fondatorii pîrîtului nu au reacţionat. La 13 iunie 2013 a fost externat şi pînă la 18 iunie 2013 a fost în incapacitate de munca, conform extrasului medical din 12 iunie 2013 unde a fost indicat „Regim de lucru redus”. La 17-18 iunie 2013 a fost examinat de Consiliul National pentru Determinarea Dizabilității şi Capacităţii de Muncă şi pentru perioada 17 iunie 2013 – 01 iulie 2014 a fost încadrat în gradul II de invaliditate, despre care fapt pîrîtul a fost înştiinţat, însă pretenţia adresată pentru recuperarea prejudiciului financiar datorat pîrîtul şi fondatorii au lăsat fără răspuns.

La 16 august 2013 s-a adresat cu plângere către Inspectoratul de Stat al Muncii, la care a primit răspuns la 12 septembrie 2013 şi respectiv 26 decembrie 2013. Consideră reclamantul că, reieşind din cele menţionate şi din răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii toate acţiunile pîrîtului sunt ilegale, precum şi concedierea sa din funcţie este ilegală, discriminatorie şi neîntemeiată.

Solicită Pancho Valchanov anularea ordinul din 18 iunie 2013 de concediere; restabilirea în funcţia de administrator cu rectificarea înscrierii în registrul de stat al persoanelor juridice referitor la persoana administratorului; încasarea salariul în mărime de 6 000 lei pentru ianuarie 2013; compensaţia în mărime de 2 442 lei pentru neachitarea în termen a salariului pentru ianuarie 2013; încasarea salariului în mărime de 54 000 lei pentru iulie 2013 - aprilie 2014 perioada de absenţă forţată de la lucru; încasarea compensaţiei suplimentare în mărime de 3 salarii medii lunare în sumă de 18 000 lei; încasarea îndemnizației în sumă de 25 435 lei pentru concediul medical pentru perioada 04 februarie 2013- 18 iunie 2013; compensaţia în mărime de 5 958 lei pentru neachitarea în termen pentru concediul medical; compensaţia pentru munca prestată în zilele de odihna, de sărbătoare nelucrătoare şi orele suplimentare lucrate după ora 17:00 în anul 2011- 17 zile în suma de 3 825 lei, în anul 2012 - 47 zile în sumă de 10 575 lei, în anul 2013 - 4 zile în suma de 900 lei; compensaţia în mărime de 2 142 lei pentru 10 zile nefolosite din concediul anual 2011-2012; compensaţia în mărime de 6 000 lei pentru concediul anual nefolosit 2012-2013;

compensarea uzurii în sumă de 3 450 lei şi conform contractului de locaţiune a automobilului personal „Land Rover Freelander” nr. înmatriculare C OH 440 suma de 13 800 lei, pentru 4 cauciucuri „Michelin” mărimea 235\65\17; suma de 1 900 lei acumulatorul 90A\h, plătite din sursele proprii şi folosite în serviciul pîrîtului; repararea prejudiciul financiar, a salariului, îndemnizațiile şi compensațiile în sumă totală de 150 977 lei; încasarea prejudiciul moral în sumă de 700 000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 noiembrie 2014 acţiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Pancho Valchanov a declarat apel, solicitînd, admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrale a acţiunii, precum şi încasarea suplimentar a sumelor solicitate, salariul pentru absenţa forţată de la muncă în perioada iulie 2013-mai 2015 în sumă de 142 000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Pancho Valchanov şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 noiembrie 2014. La 21 septembrie 2015 Pancho Valchanov a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîri primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului au invocat că, la examinarea cauzei atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat normele materiale. Susţine recurentul că, prima instanţă dispunînd respingerea acţiunii, şi-a motivat soluţia în temeiul Legii privind societățile cu răspundere limitată nr. 135- XVI din 14 iunie 2007, invocînd totodată şi Avizul consultativ a Plenului CSJ nr. 4ac-6/14 din 12 mai 2014, ignorînd, însă, prevederile Codului muncii.

Mai mult ca atît, prima instanţă nu s-a expus asupra pretenţiilor privind plata drepturilor salariale şi altor restanțe acumulate, necătînd la faptul că instanţa de apel s-a expus superficial asupra plăţii drepturilor salariale a apelantului, a considerat că în speţă, sunt aplicabile exclusiv regulile privind contractul de mandat, iar în partea încasării compensaţiilor salariale, prejudiciului moral instanţa de apel a considerat că aceste pretenţii nu au suport juridic reglementat prin norma ce guvernează raportul litigios.

Susţine recurentul că, instanţele de judecată la examinarea cauzei nu au reţinut spre examinare probele pertinente, şi anume, că a fost eliberat din funcţia de administrator al SRL „Avton Service” prin procesul-verbal al adunării asociaților societăţii nr. 1/2013 din 29 ianuarie 2013, modificările datelor în Registrul de stat al persoanelor juridice fiind operate la 14 februarie 2013, însă eliberat din funcţie a fost abia la data de 18 iunie 2013, conform ordinului cu privire la eliberare nr. 11C din 18 iunie 2013. Consideră recurentul că, necătînd la faptul că a ocupat funcţia de administrator a societăţii, conducătorul unităţii este salariat, în sensul legal al Codului Muncii, care nu face deosebire între formele de proprietate şi formele organizatorico-juridice ale unităților, excepție de la cele invocate fiind cazurile cînd conducătorul este concomitent şi proprietarul unităţii.

De asemenea, invocă recurentul că, necătînd la faptul că instanţele de judecată fac referire la prevederile Legii privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, ultimul a fost eliberat din funcţie, abia peste 4 luni, conform ordinului cu privire la eliberare nr. 11C din 18 iunie 2013, în temeiul art. 86 alin. (1), lit. d) şi p) Codul muncii, astfel, fiind eronate concluziile instanţelor în partea ce ţine de faptul că, în speţă nu sunt aplicabile prevederile Codului Muncii. Totodată, susţine că, instanţele la examinarea pricini nu au reţinut prevederile art. 89 alin. (2) Codul muncii, că în litigiile de muncă, angajatorul este cel care urmează să probeze legalitatea şi temeinicia concedierii, mai mult nu au reţinut că Inspectoratul de Stat al Muncii, în rezultatul plîngerii sale, a constat existenţa raporturilor de muncă între recurent şi întreprindere, iar în actul de control, fiind indicate un şir de încălcări a Codului muncii.

Verificînd argumentele invocate de recurent în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care necesită să fie admise cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat de Pancho Valchanov la 21 septembrie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 este depus în termen, în cazul în care decizia a fost expediată în adresa părţilor la 14 iulie 2015, însă la materialele cauzei nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, de părţi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintînd acţiunea în judecată împotriva SRL „Avton Service”, Pancho Valchanov a solicitat anularea ordinul din 18 iunie 2013 de concediere; restabilirea în funcţia de administrator cu rectificarea înscrierii în registrul de stat al persoanelor juridice referitor la persoana administratorului; încasarea salariul în mărime de 6 000 lei pentru ianuarie 2013; compensaţia în mărime de 2 442 lei pentru neachitarea în termen a salariului pentru ianuarie 2013; încasarea salariului în mărime de 54 000 lei pentru iulie 2013 - aprilie 2014 perioada de absenţă forţată de la lucru; încasarea compensaţiei suplimentare în mărime de 3 salarii medii lunare în sumă de 18 000 lei; încasarea îndemnizației în sumă de 25 435 lei pentru concediul medical pentru perioada 04 februarie 2013-18 iunie 2013; compensaţia în mărime de 5 958 lei pentru neachitarea în termen pentru concediul medical; compensaţia pentru munca prestată în zilele de odihna, de sărbătoare nelucrătoare şi orele suplimentare lucrate după ora 17:00 în anul 2011- 17 zile în suma de 3 825 lei, în anul 2012 - 47 zile în sumă de 10 575 lei, în anul 2013 - 4 zile în suma de 900 lei; compensaţia în mărime de 2 142 lei pentru 10 zile nefolosite din concediul anual 2011-2012; compensaţia în mărime de 6 000 lei pentru concediul anual nefolosit 2012-2013;

compensarea uzurii în sumă de 3 450 lei şi conform contractului de locaţiune a automobilului personal „Land Rover Freelander” nr. înmatriculare C OH 440 suma de 13 800 lei, pentru 4 cauciucuri „Michelin” mărimea 235\65\17; suma de 1 900 lei acumulatorul 90A\h, plătite din sursele proprii şi folosite în serviciul pîrîtului; repararea prejudiciul financiar, a salariului, îndemnizațiile şi compensațiile în sumă totală de 150 977 lei; încasarea prejudiciul moral în sumă de 700 000 lei şi cheltuielile de judecată, iar în cadrul instanţei de apel, şi-a modificat cerinţele prin excluderea cerinţei de restabilire la locul de muncă. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii înaintate de Pancho Valchanov împotriva SRL „Avton Service”.

Judecînd apelul declarat de către Pancho Valchanov, instanţa de apel a găsit necesar de a respinge apelul şi a menţine hotărîrea primei instanţe, considerînd că aceasta este întemeiată şi legală. În susţinerea soluţiei date instanţa de apel a reţinut că în speţă, prima instanţă just a constat faptul netemeiniciei acţiunii, indicînd totodată, că instanţa de judecată nu poate decide asupra temeiniciei eliberării administratorului unei societăți cu răspundere limitată, chiar dacă s-ar fi făcut fără justă cauză, deoarece norma legală nu admite controlul judiciar al legalității hotărîrii adunării generale a asociaților, iar în partea încasării sumelor a considerat că nu au suport juridic reglementat prin norma ce guvernează raportul respectiv.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine că, interpretarea dată de instanţele de judecată este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, inclusiv în limitele temeiurilor şi pretenţiilor care au generat apariția unui astfel de litigiu. Or, dispoziţiile art. 240 alin. (3) CPC, direct statuează că instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Astfel, Colegiul reţine că, deşi Pancho Valchanov, întru justificarea dezacordului cu hotărîrea primei instanţe, în cererea de apel şi-a formulat şi motivat pretenţiile, şi prin cererea din 17 iunie 2015 şi-a modificat cerinţele acţiunii, prin renunţul la cerinţa de restabilire la locul de muncă, instanţa de apel nu s-a expus asupra acesteia, ci contrar, în motivarea deciziei face referire la faptul că cerinţa de restabilire la locul de muncă este neîntemeiată.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că, contrar acestor prevederi şi dispoziţii conținute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel, judecând apelul, nu a intrat în esența cauzei deduse judecării, pornind de la pretenţiile şi obiecțiile părţilor şi nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacord cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea concluziilor primei instanţe. Mai mult ca atît, instanţa de apel a indicat că, în speţă nu sunt aplicabile prevederile Codului muncii, fără a reţine prevederile art. 2 alin. (3) al Codului muncii, care stabileşte că, în cazul în care instanţa de judecată stabileşte că, printr- un contract civil, se reglementează de fapt raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislaţiei muncii.

Iar, conform art. 69 alin. (3) al Legii privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, asupra relaţiilor dintre administrator şi societate legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în contradicţie cu prezenta lege. Astfel, Colegiul reţine că, instanţa de apel, fără a examina probele complet şi obiectiv, fără a motiva şi argumenta decizia, prematur a ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel, în cazul în care nu a stabilit motivele eliberării din funcţie, şi nu s-a expus asupra legalității emiterii ordinului de concediere.

Or, Pancho Valchanov a fost eliberat din funcţia de administrator a SRL „Avton Service” în baza procesului-verbal al adunării asociaţilor SRL „Avton Service” nr. 1/2013 din 29 ianuarie 2013, ca urmare a analizei rezultatelor economice şi a indicilor financiari a activităţii întreprinderii, iar conform ordinului cu privire la eliberare nr. 11C din 18 iunie 2013, Pancho Valchanov a fost concediat din funcţia de administrator a societăţii în temeiul prevederilor art. 86, alin. (1), lit. d) şi p) Codul muncii, care prevede că, concedierea se admite pentru constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical şi încălcarea gravă, chiar şi o singură dată, a obligaţiilor de muncă de către conducătorul unităţii, de către adjuncţii săi sau de către contabilul-şef.

Aici, instanţa de recurs consideră necesar a menţiona, că necătînd la faptul că, instanţele de judecată şi-au motivat soluţiile de respingere a cerinţei de anulare a ordinului de concediere în baza art. 70 alin. (1) al Legii privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, nu au reţinut faptul că, ordinului cu privire la eliberare nr. 11C din 18 iunie 2013 nu este argumentat juridic şi nu corespunde situaţiei fapt, în cazul în care contravine procesului- verbal al adunării asociaţilor SRL „Avton Service” nr. 1/2013 din 29 ianuarie 2013. Mai mult ca atît, urmează a reţine că, conform răspunsului Inspectoratului de Stat al Muncii nr. V-2351/13 din 24 ianuarie 2014, în rezultatul controlului la SRL „Avton Service” s-a stabilit că, Pancho Valchanov a fost angajat la întreprindere în funcţia de administrator, conform procesului verbal al adunării generale a asociaților nr. 2/2011 din 15 septembrie 2011 şi a ordinului de angajare nr. 30 C din 15 septembrie 2011, ultimul fiind concediat la 18 iunie 2013. În rezultatul controlului la SRL „Avton Service”, s-a mai constat că, la încetarea raporturilor de muncă cu Pancho Valchanov, administraţia SRL „Avton Service” a admis un şir de încălcări a Codului muncii, totodată fiind indicat că,

la 15 octombrie 2013 administraţia SRL „Avton Service” că a lichidat parţial încălcările constate în baza procesului-verbal a Inspecţiei de Stat al Muncii din 13 septembrie 2013, şi şi-a asumat obligaţia de a achita datoriile salariale faţă de Pancho Valchanov conform unui grafic de achitare, deoarece societatea se află în imposibilitate de achitare a plăţilor, din motivul lipsei surselor financiare. Totodată, instanţa de apel nu a reţinut şi nu a argumentat faptul că, ordinul de angajare nr. 30 C din 15 septembrie 2011 prin care Pancho Valchanov a fost numit în funcţia de administrator a SRL „Avton Service”, a fost emis în corespundere cu legislaţia muncii.

Astfel, reieşind din normele precitate şi cele supra indicate, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel nu a stabilit în ce măsură asupra relaţiilor dintre administrator şi societate sunt aplicabile prevederile Legii privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, în cazul în care în contradicţie cu Codul muncii, survin doar prevederile art. 70 alin. (1) al Legii privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise, incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependență de situaţia stabilită, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de Pancho Valchanov.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pancho Valchanov împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Avton Service” cu privire la anularea ordinului de concediere şi încasarea salariului, compensaţiilor, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat