3ra-386/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Rabei dosarul nr.3ra-386/16 instanţa de apel: A. Gheorghieș, A. Albu, N. Chircu ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gospodăria Țărănească „Popa Veaceslav”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Gospodăriei Țărănești „Popa Veaceslav” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Rîșcani cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Rîșcani, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 08 aprilie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 06 ianuarie 2015, GȚ „Popa Veaceslav” a depus cererea de chemare în judecată împotriva IFS pe raionul Rîșcani cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza deciziei nr. 1741 din 15 septembrie 2015, privind inițierea controlului fiscal, IFS pe raionul Rîşcani, a efectuat un control fiscal la GŢ „Popa Veaceslav” pe perioada de activitate 01 ianuarie 2010-31 iulie 2014, în rezultatul căruia la data de 18 septembrie 2014 a fost întocmi Actul de control nr. 5-662283. Menționează că Actul de control i-a fost adus la cunoștință, în aceeași zi, însă din cauza că acesta nu conținea sancțiunea ce urma să-i fie aplicată, precum din motivul necunoașterii legislației fiscale, nu a depus dezacord cu Actul de control.

Susţine că, ulterior, la 16 octombrie 2014, în baza Actului de control, IFS pe raionul Rîșcani, a adoptat decizia nr. 79-3-92/668 din 16 octombrie 2014 asupra cazului de încălcare fiscală comisa de GŢ „Popa Veaceslav”, prin care gospodăria a fost recunoscută culpabilă de încălcarea art. 257 alin. (5), art. 260 alin. (1), art. 260 alin. 3), art. 261 alin. 4), art. 261 alin. (5) din Codul fiscal şi a fost sancţionată cu amendă în sumă totală de 64 603,59 lei. Indică că deși, a achitat amenzile prevăzute de art. 260 alin.(1), art. 260 alin.(3), art. 261 alin.(4) și art. 261 alin.(5) din Codul fiscal în termen de trei zile, totuşi consideră că decizia nr. 79-3-92/668 emisă de IFS pe raionul Rîşcani este parțial eronată și ilegală și anume în partea alin. 1, pct. 4 a părţii decizionale şi alin. 1 (2) din partea constatatoare, ce se referă la aplicarea amenzii conform art. 257 alin. (5) din Codul fiscal în mărime de 50 000 lei.

Afirmă că pârâtul contrar prevederilor art. 257 alin. (5) din Codul fiscal nu a stabilit cu certitudine dacă într-adevăr a fost comisă o încălcare fiscală, inspectorul care a efectuat controlul neavînd o atitudine serioasă și încălcînd procedura legală. Remarcă că au fost încălcate prevederile art. 216 alin. (1) și 145 alin. (5) din Codul fiscal, sau, la caz nu a fost întocmit un act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare, or, procesul-verbal trebuie să fie semnat atît de persoana care l-a întocmit și de persoana de la care au fost ridicate documentele.

Mai invocă că la stabilirea amenzii în mărime de 50 000 lei, pîrîtul a încălcat prevederile 257 alin. (5) din Codul fiscal care indică că lipsa totală ori parțială a evidenței contabile, ceea ce face imposibil controlul fiscal se pedepsește cu o amenda sus numită cu calcularea impozitelor și taxelor respective conform art. 189 alin. (2) Cod fiscal, însă pîrîtul nu a calculat impozitele conform procedurii stabilite. Solicită anularea pct. 2 alin. (1) din partea constatatoare și pct. 4 alin. (1) din partea decizională a Deciziei IFS pe raionul Rîșcani nr.79-3-92/668 din 16 octombrie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 08 aprilie 2015, acțiunea a fost admisă integral, fiind anulat pct. 2 alin. (1) și pct. 4 alin. (1) din Deciziei nr.79-3-92/668 din 16 octombrie 2014 emisă de șeful IFS pe raionul Rîșcani cu privire la aplicarea față de GȚ „Popa Veaceslav” a amenzii în mărime de 50 000 lei ca fiind ilegal.

Prin decizia Curții de Apel Bălți 10 noiembrie 2015, a fost admis apelul declarat de către IFS pe raionul Rîșcani, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 8 din Codul fiscal, care reglementează drepturile și obligațiunile contribuabilului și a stabilit că deși, conform art. 23 alin.6) al Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, registrele contabile obligatorii sînt Cartea mare sau balanţa de verificare şi alte registre centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea situaţiilor financiare, GŢ „Popa Veaceslav” în cadrul controlului efectuat de IFS pe raionul Rîșcani, nu a prezentat cartea mare, balanţa de verificare şi alte registre centralizatoare, acte care stau la baza întocmirii situaţiilor financiare.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că GŢ „Popa Veaceslav”, în perioada supusă verificării nu a dus parţial evidenţa contabilă pentru contabilizarea veniturilor obţinute şi cheltuielilor suportate, iar acest fapt a făcut imposibilă verificarea corectitudinii calculării impozitului pe venitul de activitate pe anii 2010- 2011 şi anii 2012-2013. Totodată, cu referire la prevederile art. 15 alin. (1) din Legea contabilității care reglementează sisteme de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a situaţiilor financiare, instanța de apel a reținut că GȚ „Popa Veaceslav” din momentul înregistrării la data de 31 octombrie 2007 în calitate de plătitor de TVA, a devenit plătitor TVA și nu mai poate duce evidență contabilă simplă, iar din acest motiv decizia IFS pe raionul Rîșcani nr. 79-3-92/668 din 16 octombrie 2014 în partea aplicării amenzii în mărime de 50 000 lei în baza art. 275 alin. (5) din Codul Fiscal este legală și întemeiată.

La 20 ianuarie 2016, GȚ „Popa Veaceslav” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, în special prevederile art. 257 alin. (5) din Codul fiscal, în conformitate cu care se pedepsește nu lipsa totală sau parțială a evidenței contabile ci imposibilitatea efectuării controlului fiscal, ceea ce este o condiție obligatorie pentru atragerea la răspundere fiscală. Indică că o altă condiție obligatorie pentru atragerea la răspundere conform normei menționate este și faptul de calculare a impozitului neachitat ca urmare a lipsei totale ori parțiale a evidenței contabile.

Respectiv, IFS pe raionul Rîșcani nu putea să calculeze impozite pe motiv că pentru anii 2010 - 2012 impozitul pe venit pentru activitatea de antreprenoriat era stabilită de legislaţie la cota 0, iar pentru anul 2013, gospodăria a achitat impozitul pe venit în sumă de 35 000 lei. Astfel, consideră că organul de control mai mult a dorit să pedepsească GȚ „Popa Veaceslav”, decît să verifice obligaţia fiscală, fapt ce vine în contradicţie cu art. 240 din Codul fiscal, care prevede că procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, iar procedura iniţiată urmează a fi încheiată dacă nu există suma impozitului necesar de a fi încasat conform legislaţiei fiscale, situație care a avut loc în speță.

Prin urmare, insistă că la caz a fost posibil de efectuat controlul fiscal și nu există suma impozitului necesar de a fi încasat conform legislației fiscale, iar prin prisma prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, care indică că actul administrativ contestat poate fi anulat în tot sau în parte în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, actul emis de IFS pe raionul Rîșcani în privința GȚ „Popa Veaceslav” urmează a fi anulat ca ilegal. La 09 februarie 2016, IFS pe raionul Rîșcani a depus referință asupra recursului declarat de GȚ „Popa Veaceslav”, invocînd netemeinicia acestuia și legalitatea deciziei instanție de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele cauzei, copia deciziei instanție de apel din 10 noiembrie 2015, a fost recepționată de recurentul GȚ „Popa Veaceslav” la data de 25 noiembrie 2015, fapt ce se confirmă prin Avizul de recepție CN din 25 noiembrie 2015 anexat la materiale cauzei (f.d. 88). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 20 ianuarie 2016, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către GȚ „Popa Veaceslav” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către GȚ „Popa Veaceslav” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către GȚ „Popa Veaceslav” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către GȚ „Popa Veaceslav” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Gospodărie Țărănească „Popa Veaceslav” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas