2ra-1259/18 — Încasarea datoriei

Dosar nr. 2ra-1259/18 Prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (judecător Lilia Lupașco) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători Cimpoi Iulia, Danilov Aliona, Secrieru Ion) ÎNCHEIERE 04 iulie 2018 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Luiza Gafton examinând admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Pascal, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Coproprietarilor în Condominiu 55/133 împotriva Tatianei Pascal cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunal-locative și a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Tatiana Pascal și menținută hotărârea din 18 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, c o n s t a t ă: La 20 martie 2017, Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/133 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Pascal cu privire la încasarea datoriei de plată pentru întreținerea blocului locativ şi recuperarea cheltuielilor de judecată (f.d.

6-8). În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în temeiul procesului-verbal din 27 septembrie 2009 al Adunării Generale a membrilor ACC 55/133, cu votul majorităţii din numărul total al membrilor, s-a decis stabilirea plății obligatorii pentru întreținerea blocului, în sumă de 150 lei lunar pentru fiecare apartament. A indicat că, şedinţa din 27 septembrie 2009 a fost declarată deliberativă, iar deciziile votate au devenit obligatorii pentru toţi membrii asociaţiei. A notat că, la adresa mun. Chişinău, xxxxxxxx care aparţine cu dreptul de proprietate/folosinţă membrului Tatiana Pascal, din anul 2008, pentru neachitarea plăţilor lunare pentru întreţinerea blocului locativ, pârâtul a acumulat o datorie în mărime de 4 931,85 lei.

1 Reclamantul a remarcat că, în conformitate cu art. 617 alin. 2 lit. (a) al Codului civil, are dreptul să înainteze cererea de chemare în judecată fară respectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară deoarece este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligaţiei, însă necătând la aceasta pârâtul este informat prin intermediul facturilor lunare despre sumele restante pe care le ignoră. 7 Reieşind din faptul că debitorul nu a achitat până în prezent datoria este cert faptul că încasarea acesteia este imposibilă pe cale amiabilă, iar unica soluţie legală este doar adresarea în instanţa de judecată şi încasarea forţată a datoriei în mărime de 4931,85 lei.

Reclamanta solicită încasarea din contul pârâtei Tatiana Pascal în beneficiul său datoria în sumă de 4 931,85 lei, taxa de stat în sumă de 255,00 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1000,00 lei. De drept, reclamanta își întemeiază pretențiile în baza art. 20 alin. 1, lit. d), 21 lit. c), 22 alin. 1 şi art. 26 alin. 5, lit. j) al Legii condominiului în fondul locativ, art. 619 alin. (1), art. 1030 alin. (1) Cod Civil. Prin hotărârea din 18 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea înaintată de Tatiana Pascal a fost admisă parțial. A fost încasat de la Tatiana Pascal în beneficiul Asociației Coproprietarilor în Condominiu suma de 4 931,85 lei cu titlu de datorie pentru întreținerea blocului locativ, acumulată în perioada 01 septembrie 2015 – 01 februarie 2017, suma de 270,00 lei cu titlu de taxă de stat achitată la înaintarea acțiunii în judecată și suma de 200,00 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, cererea de încasarea a cheltuielilor de asistență juridică a fost respinsă( f.d. 39-40). Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 iunie 2017, Tatiana Pascal a declarat apel împotriva hotărârii din 18 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a pretențiilor înaintate de către Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/133 (f.d.43). Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia emisă la 06 februarie 2018, a respins apelul declarat de Tatiana Pascal, cu menținerea hotărârii din 18 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Instanțele ierarhic inferioare în temeiul art. 1, art. 12 alin. (1), art. 14 alin. (1), (2) Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000, art. 3 alin. (1), art. 25 alin (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, pct. 17 al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 ianuarie 2002, au constatat obligația pârâtei de a achita suma datoriei de 4 931,85 lei pentru serviciile comunale prestate pentru întreținerea blocului.

Or, prin beneficierea de serviciile gestionarului fondului locativ înglobează şi obligaţia corelativă de achitare a serviciilor acestuia, obligaţie ce ţine de esenţa contractului de prestări servicii. Iar acceptarea şi necontestarea relaţiilor stabilite între ACC nr. 55/133 şi Tatiana Pascal urmează a fi interpretate ca relaţii de prestări servicii, or, pârâta a beneficiat efectiv de serviciile comunale şi necomunale, livrate prin intermediul reclamantei. 2 La 25 aprilie 2018, Tatiana Pascal a declarat recurs împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

De asemenea, recurenta a solicitat încasarea din contul intimatului ACC nr. 55/133 în beneficiul Tatianei Pascal a cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea apelului în mărime de 202,50 lei și la depunerea recursului în mărime de 101,25 lei. (f.d. 86-91). În susținerea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată, și care nu conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante ale speței. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 28 mai 2018 Curtea Supremă de Justiţie a expediat intimatului, ACC nr. 55/133 o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective (f.d. 95). În termenul acordat pentru depunerea referinței, intimatul nu a beneficiat de dreptul său procedural, nu a depus referință la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. Prin urmare, având în vedere că nu a fost prezentată referință în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Verificând argumentele invocate de Tatiana Pascal în cererea de recurs, pe baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5). În conformitate cu art. 429 alin. (4) şi (5) Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs: a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de atac; b) hotărârile în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374; c) deciziile emise de instanţa de apel, fără drept de recurs. Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea apelului prevăzută de lege.

Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanţei de apel prin care i s-a înrăutăţit situaţia, în partea care se referă la înrăutăţirea situaţiei. O hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părţile consimt expres în faţa primei instanţe prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală consemnată expres în procesul- 3 verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material. În speţă, recursul este declarat împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care poate fi atacată cu recurs şi respectiv recursul declarat de Tatiana Pascal nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În corespundere cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Materialele cauzei civile denotă faptul că decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la 12 martie 2018 (scrisoarea de însoțire nr. 3378 – f.d. 84), astfel recursul depus la 25 aprilie 2018 se consideră a fi declarat în termen. În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În speţă, recursul a fost înaintat de Tatiana Pascal, care este participant la proces, astfel temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă nu are incidenţă. Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă nu este aplicabil. Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. a1), b), c) sau d) Cod de procedură civilă. În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituţională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4 Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aceste dispoziţii legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material şi procedural, verificîndu-se legalitatea deciziei, nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, sarcina instanţei de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Iar din conţinutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanţa de apel și instanța de fond s-au pronunţat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanţa de apel și prima instanță nu sunt suficient de fundamentate şi nu au vocaţia de a conduce la modificarea soluţiei în prezenta cauză civilă.

Completul evidenţiază că, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilităţii unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanţiilor unui proces echitabil, consfinţite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanţă judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 şi Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014). În acest context, completul reţine că dreptul unei persoane de acces liber la justiţie poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilităţii 5 recursului, or, prin însăşi natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare şi interpretare unitară a legislaţiei şi îndeplinesc funcţiile de administrare eficientă a justiţiei, fiind în deplină concordanţă cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016). Completul învederează că obligaţia de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcţie de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în concepţia CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010). Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Din considerentele nominalizate şi având în vedere faptul că instanţele ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor, argumentele principale ale recursului, care sunt similare argumentelor invocate în instanţa de fond și instanța de apel, au fost verificate minuţios la judecarea cauzei în ordinea de apel și în instanța de fond, completul ajunge în mod unanim la concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Pascal inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Tatiana Pascal se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Luiza Gafton 6 7