Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-878/19
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
17 iulie 2019
Părțile
Chiriac Dumitru vs Serviciul Fiscal de Stat
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilitatii recursului

3ra-878/19 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-878/19 prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V.Ciumac) instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru) ÎNCHEIERE 17 iulie 2019 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Mariana Pitic Judecătorii Nicolae Craiu Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului depus de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Chiriac Dumitru împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea deciziei, împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost respins apelul declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu și a fost menținută hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani c o n s t a t ă La 13 septembrie 2017, Dumitru Chiriac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat solicitând anularea deciziei nr. 118/559 din 27.06.2017.

În motivarea acțiunii a indicat că la 30 mai 2017 Serviciul Fiscal de Stat mun. Chişinău a emis actul de control fiscal nr.3-562479 cu privire la corectitudinea calculării, achitării impozitului pe venit şi prezentării declaraţiei persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală, anul 2016. La 13 iunie 2017, nefiind de acord cu constatările din concluzii şi propuneri, reflectate în actul de control fiscal nr.3-562479 din 30 mai 2017 emis de Serviciul Fiscal de Stat, reclamantul a depus dezacord, indicînd motivele de fapt şi de drept cu menţiunea de a încheia procedura iniţiată.

A relatat că la 27 iunie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 118/559 în privinţa lui Chiriac Dumitru Ştefan, prin care s-a decis de a încasa la buget suma de 604 361 de lei ca impozit pe venit pentru anul 2016; a aplica majorări de întîrziere în sumă de 12 731 de lei; a aplica amendă în sumă de 604 361 de lei pentru eschivarea de la calculul şi plata impozitului pe venit pentru anul 2016. Suma de 604 361 de lei a fost calculată şi reţinută de către Serviciul Fiscal de Stat ca impozit din venitul brut. A susținut că, la 21 iulie 2017, Dumitru Chiriac a depus contestaţie la Serviciul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău împotriva actului de control fiscal nr.3-562479 din 30 mai 2017, care a fost respinsă prin decizia nr.119 din 17 august 2017. A declarat că în motivarea dezacordului cu decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 118/559 din 27 iunie 2017, făcând referire la prevederile art.14 Cod fiscal, care reglementează noţiunea de obiect al impunerii fiscale, suma totală investită la pariurile sportive Pari-Meci NV este de 3 357 300 de lei. Suma cîştigată este de 28 500 de lei. Faptul dat se confirmă prin extrasul din cont pentru anul 2016, eliberat de ”Artosis” SRL care se obliga să asigure încasarea plăţilor către Pari-Match NV. Sumele la pariurile sportive au fost investite pe contul 11 133 219 parvenite de pe cod de sistem - 11 639 458, beneficiarul căruia este Chiriac Dumitru.

A menționat prevederile art.90/1 alin.(33) din Codul fiscal RM, actualizat la 01 iulie 2016 (Legea nr.138 din 17 iunie 2016. M.O. nr. 184-192 ), reiterând că suma real cîştigată este de 28 500 de lei. Iar, prevederile art.90/1 alineatul (4) din Codul fiscal, actualizat la 01 iulie 2016 (Legea nr.138 din 17 iunie 2016. MO nr. 184-192), coraborate cu prevederile art.90/1 alin.(33) al aceluiaşi act normativ, indică că legea nu prevedea obligativitatea depunerii declaraţiei cu privire la impozitul pe venit în urma obţinerii cîştigurilor. Însuşi din scrisorile Ministerului Finanţelor nr. 14/3-13/108 din 04 martie 2016 şi nr. 14/3-13/438 din 08 noiembrie 2016, la care face referire Serviciul Fiscal de Stat în decizia pe marginea contestaţiei nr.119 din 17 august 2017, s-a indicat precum că cîştigurile de jocurile de noroc acordate de organizatorul jocurilor de noroc participanţilor (jucătorilor), constituie valoarea totală a cîştigului acordat.

A indicat reclamantul că Serviciul Fiscal de Stat în decizia pe marginea contestaţiei nr.119 din 17 august 2017, pag.2 verso, face referire la prevederile art.182 alin.(2) din Codul fiscal. Or, reclamantul nu este persoană cu funcţie de răspundere. La caz, persoana cu funcţie de răspundere în cazul dat este ,,Artosis” SRL care s-a obligat să asigure încasarea plăţilor către Pari-Match NV. Prin urmare, facând referire la prevederile art.20 lit.p1 din Codul fiscal, care reglementează sursele de venit neimpozabile, a considerat reclamantul că venitul obţinut din pariurile sportive nu se supune impozitării. Or, dînsul nu a primit nici un aviz şi nici o cerere de la Serviciul Fiscal de Stat cu privire la achitarea impozitului pe venit.

Prin hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chişinău. sediul Rîşcani s-a respins acțiunea ca fiind nefondată. Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu și s-a menținut hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că Chiriac Dumitru a respectat procedura prealabilă, iar actul administrativ contestat, decizia Serviciului Fiscal de Stat Direcţia general administrare fiscal mun.Chişinău, nr.118/559 din 27 iunie 2017 nu este exceptat de la controlul legalităţii.

În conformitate cu prevederile art.8 alin.(2) Cod fiscal, contribuabilul este obligat, printre altele, d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii, e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele 2 calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate. Conform art. 13 alin.(l) lit. b), (2) Cod fiscal, subiecţi ai impunerii sunt persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova.

Subiecţii impunerii sînt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele. Conform art. 14 alin.(l) lit.c) Cod fiscal, obiect al impunerii îl constituie venitul din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător. Conform art.83 alin.(2) lit.a) Cod fiscal, sînt obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit persoanele fizice (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului.

Totodată, potrivit art.87 alin.(l) - (3) Cod fiscal, contribuabilul care conform art.83, este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit (fără cererea suplimentară din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei (fără a ţine cont de prelungirea termenului). Modul, forma şi locul achitării impozitului sînt reglementate de Ministerul Finanţelor. În cazul primirii unui aviz sau cereri din partea Serviciului Fiscal de Stat, suma impozitului, penalităţilor şi amenzilor aferente lui indicată în aviz sau cerere, urmează a fi plătită de către contribuabil în termenul şi modul general stabilit de prezentul cod şi de actele normative adoptate pentru executarea prezentului cod.

Instanța de apel a relatat că obligaţiile fiscale sunt stabilite pe seama contribuabililor prin lege, astfel încît, neexercitarea unei obligaţii legale, atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de lege. La caz, instanța de apel a invocat că Chiriac Dumitru este subiect al impunerii fiscale şi are obligaţia de a depune declaraţie pe venit din sursele impozabile conform legii. Astfel, pentru anul 2016, Chiriac Dumitru nu a depus declaraţia pe venit asupra surselor de venit impozabil şi drept urmare, acesta nu a achitat impozitul pe venit în mărime şi modul prevăzut de lege, fapt care denotă o încălcare a legislaţiei fiscale de către ultimul. Mai mult, instanţa de apel a reţinut că, Chiriac Dumitru nu neagă faptul nedepunerii declaraţiei fiscale privind impozitul pe venit şi ca urmare faptul al neachitării impozitului.

Or, prin prezenta acţiune, apelantul contestă faptul că sumele impozitate, nu constituie sume obţinute din activitatea jocurilor de noroc. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că veniturile obţinute din pariurile sportive se supun impozitării cu impozitul pe venit în mărimea stabilit de lege, iar obligaţia depunerii declaraţiei pe venit aparţine celui care a obținut venitul. Prin recursul depus la 21 mai 2019 Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu a solicitat casarea deciziei instanței de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. 3 În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele. După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000. Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ. În conformitate cu art.195 Cod administrativ, procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor la proces copia deciziei integrale la 26 martie 2019 (f.d.185), însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat la 21 mai 2019 se consideră a fi depus în termen. În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea 4 depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

5 Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebai şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul depus de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecător Mariana Pitic Judecătorii Nicolae Craiu Iurie Bejenaru 6

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.