1ra-1712/2018 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 alin. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1712/2018 — art. 191 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1712/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
17 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Vladimir Timofti,
Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Gleaznă Andrei,
prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași
din 15 martie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 24 mai 2018, în cauza penală în privința lui
Gleaznă Andrei XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță:
de la 30.05.2017 – până la 15.03.2018
instanța de apel:
de la 21.04.2018 – până la 24.05.2018
instanța de recurs ordinar:
de la 27.07.2018 – până la 17.10.2018
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 15 martie
2018, Gleaznă Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.
191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de
încredințare în administrare a bunurilor altor persoane pe un termen de 2
ani.
În temeiul art. 85 alin. (1), (2) Cod penal, prin cumul parțial de sentințe
și a pedepselor complementare, lui Gleaznă Andrei i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar
de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de încredințare
în administrare a bunurilor altor persoane pe un termen de 2 ani.
1
S-a admis acțiunea civilă înaintată de Beregoi Elena, cu încasarea în
beneficiul acesteia, din contul lui Gleaznă Andrei, a sumei de 20000 lei cu
titlu de prejudiciu material.
Potrivit sentinței, prima instanță a constatat că Gleaznă Andrei,
deținând funcția de farmacist în baza ordinului de angajare nr. 22 din 01
decembrie 2016 și contractului individual de muncă nr. 12 din 01.12.2016 la
SC „Airam Dar” SRL, amplasată în or. Sipoteni, r-nul Călărași, fiind
persoană cu răspundere materială conform contractului privind
răspunderea materială individuală deplină din 01.12.2016, la 13 decembrie
2016, aflându-se la locul său de muncă în incinta farmaciei menționate
supra, acționând cu intenția îndreptată spre însușirea ilegală a bunurilor
altei persoane, încredințate în administrarea lui, a însușit ilegal bani în
sumă de 20000 lei, care se aflau în safeul situat în sediul farmaciei, după
care a plecat într-o direcție necunoscută. Astfel, în urma acțiunilor sale
intenționate, Gleaznă Andrei a cauzat părții vătămate Beregoi Elena un
prejudiciu material în sumă totală de 20000 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe din 15 martie 2018, la 29 martie
2018, a declarat apel avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatului
Gleaznă Andrei, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care să fie dispusă suspendarea condiționată a executării
pedepsei stabilite inculpatului și să fie respinsă acțiunea civilă înaintată în
cauză.
În argumentarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele
motive:
- prima instanță nu a reținut argumentele apărării în ceea ce privește
stabilirea unei pedepse non-privative de libertate, or în ședința de judecată
au fost invocate circumstanțe excepționale: - necesitatea resurselor
financiare pentru pariuri sportive, care au un impact psihologic negativ
asupra persoanei, creându-i dependență; - aflarea la întreținere a unui copil
minor și a mamei; - manifestarea căinței active; - recunoașterea vinovăției;
- conform materialelor cauzei, în calitate de parte vătămată a fost
recunoscută Beregoi Elena, însă suma de 20000 lei a fost sustrasă din
casieria SC „Airam Dar” SRL, astfel atât organul de urmărire penală, cât și
instanța de judecată eronat au considerat-o pe Beregoi Elena ca parte civilă
în cauză. În opinia apelantului, ca parte civilă urma a fi recunoscută
întreprinderea a cărei administrator este Beregoi Elena, or ultima nu este
persoana căreia nemijlocit i s-a cauzat prejudiciul;
- prima instanță eronat a admis acțiunea civilă, or nu a fost depusă o
careva cerere de chemare în judecată de către partea civilă;
2
- prezintă relevanță constatarea din sentință, potrivit căreia „…cererea
depusă de partea civilă la 20 februarie 2018, prin intermediul Secției de evidență și
documentare procesuală a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, instanța de
judecată atestă că aceasta a fost înaintată după finalizarea cercetării judecătorești
și, respectiv, nu poate fi reținută la judecarea cauzei în fond.”;
- sunt neîntemeiate constatările primei instanțe, potrivit cărora partea
vătămată Beregoi Elena, în instanța de judecată, și-a susținut pretențiile și a
solicitat încasarea de la inculpat a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu
material, or la etapa susținerilor verbale, partea vătămată Beregoi Elena nu
a formulat o astfel de solicitare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai
2018, pronunțată integral la 21 iunie 2018, a fost respins, ca nefondat, apelul
declarat de către avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatului Gleaznă
Andrei, cu menținerea sentinței.
4.1. În motivarea soluției adoptate, referindu-se la criticile invocate de
către apelant privind pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel le-a
apreciat ca fiind neîntemeiate și a constatat că prima instanță, la
individualizarea pedepsei, a ținut cont de toate criteriile de individualizare
a pedepsei, precum și de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75 - 77 Cod penal și a
ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și de
scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
În acest sens, instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute
argumentele apelantului, privind faptul că inculpatul Gleaznă Andrei
întruneste toate condițiile pentru a-i fi stabilită o pedeapsă non-privativă
de libertate or, desi acesta a recunoscut vinovăția, faptul că anterior a fost
condamnat pentru o infracțiune similară denotă că acțiunea infracțională
de însusire a bunurilor altei persoane a devenit o îndeletnicire pentru
inculpat. Din acest considerent, instanța de apel a considerat că pedeapsă
stabilită inculpatului Gleaznă Andrei este una oportună și binevenită,
având în vedere că acesta, prin executarea pedepsei penale, urmează să
conștientizeze gravitatea urmărilor faptei comisă.
Mai mult, instanța de apel a constatat că atât din solicitările
apelantului, cât și din materialele cauzei s-a atestat invocarea în apel a
acelorași argumente care au fost susținute în fața primei instanței, asupra
cărora au fost date răspunsuri detaliate, respectându-se dreptul
inculpatului la un proces echitabil, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii
atacate.
3
În contextul art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, în calitate de circumstanță
atenuantă în privința inculpatului Gleaznă Andrei, instanța de apel a
reținut contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, iar în temeiul art. 77
alin. (1) lit. a) Cod penal, în calitate de circumstanță agravantă, s-a stabilit
că inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară. În acest
sens, instanța de apel a constatat că în privința inculpatului au devenit
aplicabile prevederile art. 78 alin. (4) Cod penal, potrivit cărora „în caz de
concurs al circumstanțelor agravante și celor atenuante, coborârea pedepsei până la
minimul sau ridicarea ei până la maximul prevăzut la articolul corespunzător din
Partea specială a prezentului cod nu este obligatorie.”.
Apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma scopului
pedepsei penale, ținând cont de personalitatea inculpatului, de prevederile
legale menționate, instanța de apel a considerat că prima instanță just i-a
stabilit inculpatului Gleaznă Andrei pedeapsa principală sub formă de
închisoare pe un termen de 2 ani, totodată fiind just stabilită și pedeapsa
complementară, iar ulterior, prin prisma art. 85 alin. (1) Cod penal,
inculpatului în mod argumentat i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub
formă de închisoare, cu executare reală și pedeapsa suplimentară sub
forma privării de dreptul de a ocupa funcții de încredințare în administrare
a bunurilor altor persoane.
Instanța de apel a respins și argumentul apelantului, privind aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, acesta fiind contrar
prevederilor art. 90 alin. (10) Cod penal, potrivit cărora „în cazul în care cel
condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în
perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o nouă infracțiune
intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85 Cod
penal, dacă, după caz, nu sânt aplicabile prevederile alin. (11) din prezentul
articol…".
Sub aspect de drept, instanța de apel a reiterat că inculpatul Gleaznă
Andrei a comis infracțiunea în perioada de probațiune, stabilită prin
sentința Judecătoriei Bălți din data de 14 decembrie 2015, pentru comiterea
unei infracțiuni similare, circumstanță care în opinia instanței de apel
denota că inculpatul nu și-a schimbat comportamentul în vederea
respectării cu strictețe a ordinii de drept, ceea ce justifica concluzia că
scopul legii penale nu va fi atins în cazul excluderii modalității reale de
executare a pedepsei cu închisoare.
4.2. Referindu-se la criticile invocate de apelant privind soluționarea,
de către prima instanță, a acțiunii civile, instanța de apel le-a considerat
neîntemeiate și a constatat corectitudinea soluției privind admiterea
acțiunii civile, înaintată în partea reparării prejudiciului material, având în
4
vedere că partea vătămată Beregoi Elena a prezentat date confirmative
privind întinderea prejudiciului material până la suma de 20000 lei (f.d. 27-
31, vol. II).
În ceea ce privește cerința apelantului privind respingerea acțiunii
civile înaintate de către parta vătămată Beregoi Elena, precum și referitor la
careva pretinse încălcări de ordin procesual la capitolul recunoasterii
ultimei în calitate de parte vătămată în proces, instanța de apel a constatat
că alegațiile apelantului nu au suport atât faptic, cât și de drept. În acest
sens, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 79
alin. (2) Cod de procedură penală „în calitate de reprezentant al persoanei
juridice, recunoscută ca parte civilă sau parte civilmente responsabilă, se admite
conducătorul unității respective la prezentarea legitimației”.
În contextul dat, instanța de apel a constatat că prin ordonanța
organului de urmărire din 13 ianuarie 2017, Beregoi Elena a fost
recunoscută și audiată în calitate de parte vătămată și tot la aceiași dată a
fost recunoscută în calitate de parte civilă (f.d. 35-37, vol. I).
În acest sens, instanța de apel a considerat că prevederile art. 79 alin.
(2) Cod de procedură penală, anterior nominalizate, just au fost aplicate de
către organul de urmărire penală în privința lui Beregoi Elena or, conform
extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice nr. 304490 din
29.01.2015, Beregoi Elena are funcția de administrator în cadrul SC „Airam
Dar” SRL, astfel că acesteia corect i s-a atribuit calitatea de parte vătămată
în cadrul procesului penal.
Reieșind din aceste considerente, instanța de apel a considerat că
argumentele apelantului privind soluționarea acțiunii civile de către prima
instanță poartă un caracter formal, inclusiv din considerentul că inculpatul
Gleaznă Andrei, în cadrul ședinței instanței de apel, a recunoscut integral
acțiunea civilă și a menționat că este de acord să repare dauna cauzată în
cel mult două săptămâni.
Sentința din 15 martie 2018 și decizia instanței de apel din 24 mai
2018, pronunțată integral la 21 iunie 2018, au fost atacate cu recurs ordinar
de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Gleaznă Andrei,
depus la 26 iunie 2018, care a solicitat casarea acestora, cu rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Gleaznă Andrei să-i
fie stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate, cu aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal și cu executarea separată a pedepselor stabilite prin
sentință. Suplimentar, recurentul a solicitat respingerea acțiunii civile
înaintate în cauză.
În argumentarea cererii depuse, recurentul a reiterat motivele din apel
și a invocat următoarele:
5
- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor
inculpatului și nu a respectat principiile individualizării pedepsei penale,
circumstanțe care constituite temeiuri pentru casarea deciziei atacate;
- pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, instanțele de fond și
apel nu au respectat în deplină măsură prevederile art. 61 alin. (2), 75 Cod
penal și nu au reținut că inculpatul și-a recunoscut vina, s-a căit sincer de
cele comise, a cooperat cu organul de urmărire penală și are la întreținere
un copil minor și pe mama sa, a căror susținere financiară a constituit
scopul comiterii infracțiunii. În acest context, recurentul consideră că nu
există careva impedimente în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în
privința inculpatului;
- acțiunea civilă urma a fi lăsată fără examinare, iar SC „Airam Dar”
SRL urma să se adreseze în instanța civilă, deoarece atât organul de
urmărire penală, cât și instanța de judecată eronat au stabilit partea
vătămată în cauză, care nu este Beregoi Elena, or bunurile au fost
delapidate nu de la ultima, ci de la întreprinderea pe care aceasta o
administra.
Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care a pledat
pentru dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind
vădit neîntemeiat. În motivarea solicitării expuse, procurorul a menționat
că pedeapsa stabilită inculpatului a fost individualizată în deplină
corespundere cu prevederile legale, iar acțiunea civilă a fost soluționată
conform rigorilor art. 219 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul
penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, dispune inadmisibilitatea lui în cazul
în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.
Examinând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de
a impune necesitatea casării deciziei atacate, reieșind din următoarele
considerente.
Colegiul penal constată că motivele invocate în recursul ordinar sunt
identice celor din apel, conținutul acestora fiind modificat sub aspectul
raportării la decizia instanței de apel. În acest context, Colegiul penal
respinge afirmațiile potrivit cărora instanța de apel nu s-a expus motivat
asupra argumentelor inculpatului și, în mod corespunzător, nu se constată
6
incidența temeiului pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală.
Colegiul penal atestă că instanța de apel, fiind sesizată cu cerere de
apel în partea stabilirii pedepsei și soluționării acțiunii civile, s-a expus
argumentat asupra acestor chestiuni și, contrar invocărilor recurentului, a
indicat motive suficiente pentru aprecierea temeiniciei și legalității soluției
adoptate. În particular, referindu-se la critica privind individualizarea
pedepsei, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor
apelantului și a expus constatări detaliate atât în privința tuturor criteriilor
de individualizare a pedepsei, cât și în raport cu modalitatea de executare a
acesteia. Totodată, Colegiul penal atestă că instanța de apel s-a expus pe
larg în privința argumentelor invocate de apelant privind soluționarea
acțiunii civile. În ansamblu, reieșind din plenitudinea constatărilor expuse
în decizia instanței de apel, reflectate la pct. 4.1. al prezentei decizii, care nu
necesită a fi reiterate din considerentul plenitudinii și temeiniciei lor,
Colegiul penal conchide că urmează a fi dispusă inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat în cauză, ca fiind vădit neîntemeiat, or instanța
de apel s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, iar
hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
În conformitate cu art. 338, 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Gleaznă Andrei, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2018, în
cauza penală în privința lui Gleaznă Andrei XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2018.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Victor Boico
Nadejda Toma
7