1ra-1650/2018 — art. 217/1 alin. 3 lit. f CP

1ra-1650/2018 — art. 217/1 alin. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1650/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Bălți, Tatiana Ioniță, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 18

decembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 mai

2018, în privința inculpatei

Diuța Elena XXXX, născută la

XX XXXXX XXXX, originară și locuitoare a XXXXX,

XXXXXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.10.2017 – 18.12.2017,

instanța de apel: 22.01.2018 – 16.05.2018,

instanța de recurs: 20.07.2018 – 31.10.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Diuța

Elena a fost condamnată în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate legată de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

mod nestabilit, a dobândit droguri sub formă de marihuană, pe care le păstra în

scop de înstrăinare. La 03 mai 2017, orele 21.50, angajații poliției în colaborare cu

angajații Penitenciarului nr. 11 Bălți, aflându-se în legătură cu necesitatea de

serviciu în regiunea imobilului nr. 78A, str. Ștefan cel Mare, mun. Bălți, au

1

observat-o Diuța E. care, conform informației posedate, era suspectată în păstrarea

asupra sa a drogurilor în proporții nestabilite în scop de înstrăinare, și anume

pentru a fi aruncate peste edificiile de pază ale Penitenciarului nr. 11 Bălți, către

deținuții penitenciarului dat. La întrebarea angajaților organelor de ocrotire a

normelor de drept despre scopul aflării lângă Penitenciarul nr. 11 Bălți, ea nu a

putut da careva explicații și a început să se comporte straniu. Fiind condusă pentru

clarificarea tuturor circumstanțelor în incinta IP Bălti, Diuța E. a invocat că dorește

să predea benevol organelor de drept un pachet de culoare neagră, în care se afla

un telefon mobil de model „Sony”, pe care îl păstra asupra sa în scop de

transmitere tăinuită de la control persoanelor deținute în Penitenciarul nr. 11 Bălți,

și un sul de hârtie, în care se afla o masă vegetală mărunțită, de culoare verde, cu

miros specific de substanțe narcotice, care a fost ridicat și sigilat cu sigila nr. 255

MAI RM.

Conform Raportului de expertiză nr. 34/12/2-R-647 din 12.06.2017, masa

vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde, ridicată de la Diuța E. este marihuană.

Cantitatea substanței narcotice constituie 5,89 gr., adică proporții mari.

Marihuana este inclusă în Lista nr. 1 a Tabelului nr. 1 Substanțe stupefiante

și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale, aprobată prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 și Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din

23.01.2006.

Instanța a reținut că inculpata, fiind audiată în conformitate cu prevederile

art. 108, 3641 Cod de procedură penală, a recunoscut vina pe deplin și a declarat că

un prieten al său a rugat-o să transmită un colet unui deținut în Penitenciarul nr. 11

Bălți, contra sumei de 400 lei, însă a fost reținută de angajații poliției. Inițial a

crezut că în colet se află un telefon, însă ulterior, a aflat că conținea și substanțe

narcotice.

În baza probelor administrate, instanța a conchis ca fiind dovedită integral

vinovăția inculpatei și i-a încadrat acțiunile pe art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

ca circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea

și transportarea drogurilor, săvârșite în scop de înstrăinare, în proporții mari.

La aplicarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75-88 Cod

penal, că inculpata a săvârșit o infracțiune gravă, anterior nu a fost în conflict cu

legea, a recunoscut vina și s-a căit sincer, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a conștientizat pericolul social al acțiunilor sale, că lipsesc indici că

inculpata va manifesta în viitor o atitudine negativă în societate, concluzionând ca

fiind rațională aplicarea în privința ei a unei pedepse cu închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate ce ține

de circulația substanțelor narcotice și psihotrope, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Or, o pedeapsă este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor întregii

societăți, perturbate prin infracțiune, când este capabilă de a contribui la realizarea

2

altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către el precum și de către alte persoane.

Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege,

fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Astfel, în circumstanțele constatate, scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea acesteia.

Potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar în cazurile când

expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală, cheltuielile necesare

pentru efectuarea expertizei sunt achitate din contul mijloacelor bănești ale

bugetului de stat.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie condamnată la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și de a exercita activitate legată de circulația drogurilor pe un termen de 3

ani și încasarea din contul acesteia în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

sumă de 2818 lei.

Apelanta a invocat că pedeapsa aplicată inculpatei, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, este una extrem de

blândă și contravine criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 75 Cod penal.

Instanța de fond a omis că inculpata a săvârșit o infracțiune gravă, prezintă

un pericol sporit pentru societate, că fiind aptă de muncă, nu are careva ocupație

permanentă ce i-ar asigura o sursă stabilă de venit pentru existență, fiind ignorate și

împrejurările în care a fost consumată infracțiunea, adică că ultima a încercat să

transmite obiecte interzise, inclusiv droguri, către deținuții Penitenciarului nr. 11

Bălți.

Prin urmare, suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art.

90 Cod penal, este extrem de blândă și nu va duce la atingerea scopurilor generale

ale pedepsei penale prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, adică restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și din partea altor persoane.

În același timp, potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare suportate de stat în rezultatul încălcării legii de către persoana vinovată,

pot fi recuperate din contul condamnatului, astfel că soluția instanței de neîncasare

a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei judiciare și examinarea

medicală a inculpatei este neîntemeiată or, cheltuielile date au fost suportate în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală în scopul asigurării

bunei desfășurări a procesului penal.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că la stabilirea pedepsei inculpatei, instanța de fond

corect s-a condus de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, aceasta fiind stabilită în

3

limitele sancțiunii prevăzute la articolul incriminat ei, este adecvată acțiunilor

comise, se racordă la toate circumstanțele stabilite și va atinge scopurile urmărite

de pedeapsa penală.

Totodată, instanța de fond legal și întemeiat a constatat că corectarea

inculpatei este posibilă fără izolare de societate, aplicându-i-se o pedeapsă sub

formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei pe o perioadă de

probațiune, aceasta fiind în corespundere cu rigorile legale, lipsind temeiuri pentru

aplicarea unei pedepse mai grave.

Or, motiv pentru aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu suspendare

condiționată a executării servește faptul că inculpata se caracterizează pozitiv,

anterior nu a fost condamnată, fiind atrasă pentru prima dată la răspundere penală.

Oportunitatea aplicării pedepsei date rezultă și din conținutul art. 61 alin. (2)

Cod penal, care stipulează că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Afirmațiile acuzării privind agravarea pedepsei sunt nefondate, instanța de

fond corect concluzionând că corectarea și reeducarea inculpatei poate avea loc

fără izolarea ei de societate, argumentele expuse în apel fiind nejustificate, lipsind

temeiuri care ar demonstra că inculpata nu poate fi corectată prin aplicarea

pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării ei.

Pedeapsa stabilită inculpatei corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod

penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege,

hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

Deci, nefiind stabilite alte circumstanțe decât cele constatate de prima

instanță, instanța de apel nu este în drept să aplice inculpatei o pedeapsă mai gravă

decât cea numită de instanța de fond, în lipsa cărorva motive clare și legale pe care

se întemeiază soluția, starea de fapt și de drept în instanța de apel rămânând aceeași

care a fost stabilită de instanța de fond.

Este neîntemeiată și cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare

în sumă de 2818 lei din contul inculpatei, fiind stabilit că cheltuielile suportate

pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară și a examinării medicale au fost

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate și

urmează a fi trecute în contul statului.

Potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, iar în

conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea altor

cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Dispoziția alin.

(2) al aceleiași norme stipulează că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

4

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești ale bugetului de stat.

Astfel, expertiza judiciară în sumă de 2800 lei și examinarea medicală de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei în

sumă de 18 lei, ordonate de către organul de urmărire penală, sunt acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, fiind puse

în sarcina acuzării.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să fie

condamnată la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita activitate legată de circulația drogurilor pe un termen de 3 ani, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, cu încasarea din contul acesteia

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2818 lei.

Recurenta a indicat că la stabilirea pedepsei, instanțele de fond și de apel au

ignorat faptul că inculpata a comis o infracțiune gravă, care prezintă un pericol

sporit pentru societate, săvârșirea faptelor similare din partea altor persoane luând

amploare în ultima perioadă, astfel că aplicarea pedepsei în condițiile art. 90 Cod

penal nu-și va atinge scopul.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal instanța numai motivat poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că

acesta poate fi corectat fără executarea reală a pedepsei închisorii, iar instanțele de

fond și de apel nu au indicat în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Totodată, instanțele au interpretat eronat prevederile art. 227-229 Cod de

procedură penală, cererea privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatei fiind respinsă neîntemeiat or, aceste cheltuieli nu ar fi fost suportate în

circumstanțele în care legea penală nu ar fi fost încălcată de inculpată, mai mult,

ultima a recunoscut integral învinuirea înaintată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

5

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont că inculpata a săvârșit

o infracțiune gravă, dar nu are antecedente penale, este caracterizată pozitiv, nu au

fost stabilite circumstanțe agravante, cele atenuante fiind căința sinceră și

recunoașterea vinovăției, cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, 3641

Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare. la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. În acest caz,

instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apel (pct. 2. - 4. din decizie).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală,

corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

6

altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză,

instanțele just, argumentat și în limitele competențelor legale statuând că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi făcute din contul

mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat.

În același timp, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor

judiciare și a pedepsei aplicate inculpatei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414

alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor

judiciare și a pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este

o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în aceste recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Este de reținut și că, potrivit art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre, doar dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, soluția solicitată de recurentă – „rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri ... și încasarea din contul acesteia în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 2818 lei”, nu cade sub incidența normei vizate,

deoarece ar agrava situația inculpatei, adică nu are niciun suport juridic (pct. 5. din

decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, că

7

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Bălți, Tatiana Ioniță, împotriva sentinței Judecătoriei

Bălți din 18 decembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

16 mai 2018, în privința inculpatei Diuța Elena XXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

8