1rh-3/2018 — art. 313 CPP

La 17 septembrie 2012, petiționarul Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus o plângere la Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, solicitând obligarea Procuraturii mun. Chișinău să dispună începerea urmăririi penale și tragerea la răspundere a funcționarilor Primăriei mun. Chișinău care au acordat ilegal în locațiune imobilul din str. V. Alecsandri 44, mun. Chișinău. El a relatat că răspunsul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Mihai Stăvilă din 15.08.2012 prin care a refuzat să emită ordonanța de începere a urmăririi penale în privința funcționarilor Primăriei mun. Chișinău pe faptul dării 1 în locațiune a imobilului din str. V. Alecsandri 44, mun. Chișinău este ilegal și abuziv, fiind omis că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea Consiliului municipal Chișinău, iar darea în locațiune s-a efectuat fără petrecerea licitației publice.

Prin încheierea din 01 octombrie 2012, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău a dispus: „A respinge ca neîntemeiată plângerea petiționarului Sobieski-Camerzan Gheorghe privind obligarea Procuraturii mun. Chișinău să examineze plângerea sa în baza art. 274 CPP referitoare la acțiunile ilegale ale funcționarilor Primăriei mun. Chișinău care au acordat în locațiune imobilul din str. V. Alecsandri 44, mun. Chișinău”. Instanța a reținut că din plângerea petiționarului nu rezultă o bănuială considerabilă privind săvârșirea unei infracțiuni din partea funcționarilor Primăriei mun. Chișinău, aceasta fiind legal examinată în baza legii cu privire la petiționare, petiționarul fiind informat despre soluționarea plângerii depuse.

La 03 iulie 2018, petiționarul Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus o cerere de revizuire, în care solicită casarea încheierii nominalizate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța competentă. Revizuentul a invocat că la 13.02.2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Sobieski-Camerzan Gheorghe c. Republicii Moldova (cererea nr. 3792/02), din conținutul cărei rezultă violarea art. 8, 13 și art. 1 al Protocolului adițional la CEDO. Însă, până la moment suportă consecințe negative grave, imobilul fiind, în continuare, ocupat abuziv de către membrii Sindicatului Colaboratorilor Organelor de Forță, în baza contractului de locațiune nr. 3/05/022 din 19.02.2009, încheiat cu Primăria mun. Chișinău în mod ilegal, iar prin întocmirea acordului adițional la acest contract se atestă violarea continuă a drepturilor sale constituționale.

Judecând cererea de revizuire în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal, concluzionează că aceasta urmează a fi respinsă din următoarele considerente. Potrivit art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului pot fi supuse revizuirii dacă, cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta, continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. În sensul vizat se atestă că, prin hotărârea din 13 februarie 2018, CtEDO a statuat că în perioada desfășurării evenimentelor, Sobieski-Camerzan Gheorghe exercita profesia de avocat. În anul 2000 și-a amenajat cabinetul în încăperea din centrul Chișinăului. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri imobile a fost revendicat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe, de Ministerul Afacerilor Interne și de Consiliul municipal Chișinău. La 01.07.2004, colaboratorii de poliție au sigilat încăperile în cauză, fiind întocmit un proces-verbal cu o listă de obiecte găsite acolo, inclusiv mobilier de birou și numeroase cărți juridice. 2 La 12.07.2004, Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus o plângere la autoritățile statului pentru a denunța acțiunile colaboratorilor de poliție. Prin ordonanța din 15.04.2005, Procuratura mun. Chișinău a dispus neînceperea urmăririi penale, pe motiv că nu au fost întrunite elementele componenței de infracțiune. În urma cererii de recurs a reclamantului, Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău a menținut ordonanța de neîncepere a urmăririi penale prin încheierea irevocabilă din 29.08.2005. Reclamantul a depus un recurs în anulare împotriva acestei încheieri. Prin decizia irevocabilă din 13.12.2005, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, motivând că instanțele inferioare nu au elucidat temeiul juridic exact al intervenției litigioase a poliției în acest caz. Prin încheierea definitivă din 16.03.2006, Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău a menținut din nou ordonanța procuraturii de neîncepere a urmăririi penale. Instanța a omis să ofere un răspuns la întrebarea ridicată de Curtea Supremă de Justiție. La 16.01.2005, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, revendicând dreptul său de proprietate asupra bunurilor litigioase. Invocând prevederile art. 8 din Convenție, el a solicitat, de asemenea, repararea prejudiciului material și moral pe care l-ar fi suferit ca urmare a acțiunilor colaboratorilor de poliție. La 25.03.2005, Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău a respins acțiunea pe motiv că reclamantul nu prezentase niciun act care să ateste dreptul său de proprietate sau de posesie asupra încăperilor. Această hotărâre a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău la 02.06.2005 și de Curtea Supremă de Justiție la 10.08.2005. Ulterior, au urmat o serie de proceduri civile și administrative împotriva reclamantului, din partea Ministerului Afacerilor Interne și a Consiliului Municipal Chișinău întru determinarea proprietarului bunurilor în litigiu. În final, instanțele de judecată au decis că dreptul de proprietate aparține autorităților publice locale din municipiul Chișinău. Totodată, ele au stabilit că evacuarea reclamantului din încăperile în litigiu a fost efectuată cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, potrivit cărora apărarea drepturilor civile încălcate urma să fie realizată pe cale judiciară. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de sigilarea cabinetului său de avocat. La fel, reclamantul a pretins că nu a dispus de un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenție, pentru a-și exercita drepturile sale garantate de art. 8 din Convenție. Astfel, CtEDO, în cazul petiționarului Sobieski-Camerzan Gheorghe, a constatat încălcarea art. 8 art. 13 din Convenție, în ceea ce privește sigilarea biroului reclamantului și a art. 1 Protocolul 1 din Convenție, în ceea ce privește sechestrul asupra bunurilor mobile ale reclamantului. Totodată, prescripțiile din 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, expres prevăd că pot fi supuse revizuirii doar acele hotărâri irevocabile în cauzele căror CtEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului. Circumstanțele expuse supra relevă, însă, că prin hotărârea din 13 februarie 2018, invocată de petiționar, CtEDO a constatat încălcări în dosarul lui privind 3 sigilarea biroului și sechestrul bunurilor mobile, în cadrul cărui a fost pronunțată încheierea irevocabilă din 16.03.2006 de către Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău. În același timp, în cauza de pe rol, Sobieski-Camerzan Gheorghe solicită revizuirea altei încheieri, adică celei din 01 octombrie 2012, pronunțate de către judecătorul de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău în altă cauză – privind respingerea plângerii petiționarului Sobieski-Camerzan Gheorghe de a obliga Procuratura mun. Chișinău să-i examineze plângerea în baza art. 274 CPP referitoare la acțiunile ilegale ale funcționarilor Primăriei mun. Chișinău care au acordat în locațiune imobilul din str. V. Alecsandri 44, mun. Chișinău. Prin urmare, dat fiind că Sobieski-Camerzan Gheorghe nu a prezentat instanței vreo hotărâre CtEDO în dosarul privind încheierea irevocabilă a judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2012, iar hotărârea CtEDO din 13.02.2108 nu se referă la această cauză, cererea de revizuire este una neîntemeiată. Conform art. 4641 alin. (10) Cod de procedură penală, instanța respinge cererea de revizuire în cazul în care constată că este neîntemeiată. Rezultă că, odată ce cererea de revizuire este neîntemeiată, ea urmează a fi respinsă (pct. 3. din decizie).

Conform art. 4641 alin. (10) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire declarată de petiționarul Sobieski-Camerzan Gheorghe împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2012, privind respingerea ca neîntemeiată a plângerii ultimului despre obligarea procurorului mun. Chișinău să-i examineze plângerea în baza art. 274 Cod de procedură penală, referitoare la acțiunile ilegale ale funcționarilor Primăriei mun. Chișinău, care au acordat în locațiune imobilul din str. Vasile Alecsandri 44, mun. Chișinău. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 noiembrie 2018. Președinte: Elena Covalenco Judecători: Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun Iurie Bejenaru 4