1ra-1250/2018 — art.264 alin.4 CP

1ra-1250/2018 — art.264 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1250/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

28 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Gîrjeu Radion XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

2017, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Gîrjeu Radion a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la

4 (patru) ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatului Gîrjeu Radion pe o perioadă de

probațiune de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Gîrjeu Radion în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în sumă de 1480 (o mie patru sute optzeci) lei.

1

29.04.2017, în jurul orelor 22:20 min., Gîrjeu Radion, fără a deține permis de

conducere, aflându-se în stare de ebrietate contrar prevederilor art. 14 lit. „a”

al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin HG nr.537 din 13.05.2009,

care prevede că, conducătorului de vehicule îi este interzis să conducă

vehiculul dacă a consumat băuturi, s-a urcat la volanul motocicletei de model

MT cu n/î XXXXX, avîndu-l în calitate de pasager pe consăteanul său Braguța

Anatolie.

Deplasându-se pe traseul L-15 din s. Clocușna, raionul Ocnița, Gîrjeu

Radion a încălcat și alte prevederi ale Regulamentului de circulație rutieră și

anume: art. 10 pct.2 lit. „a”, care prevede că „conducătorul care conduce un

autovehicul trebuie să posede permis de conducere perfectat pe numele său

valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus”; pct.10.1)

lit. a) și b) care prevede, că persoana care conduce un vehicul trebuie să fie

aptă din punct de vedere psihofiziologic și medical, să posede cunoștințe și să

execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea

necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; pct.45. 1) lit. a) b) c) d)

care prevede, că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere, care i-ar permite

să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii, situația rutieră; 2) în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza s-au chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului.

Acționând contrar prevederilor Regulamentului de circulație rutieră,

Gîrjeu Radion a pierdut controlul asupra vehiculului și nu a ținut distanța față

de alt participant la traficul rutier, tamponându-l pe pietonul Curea Roman,

care se deplasa în aceeași direcție cu vehiculul condus de Gîrjeu Radion.

Pietonului Curea Roman i-au fost cauzate leziuni corporale, care conform

raportului de expertiză judiciară nr.63-D din 02.05.2017, se califică ca leziuni

grave periculoase pentru viață exprimate prin: trauma cranio-cerebrală

închisă, comoția cerebrală, plaga contuză a frunții, fractura deschisă a ambelor

oase a gambei drepte.

Continuându-și deplasarea Gîrjeu Radion s-a tamponat în gardul

cet.Cernei Ion și s-a oprit. În rezultatul impactului, pasagerului Braguța

Anatolie i-au fost cauzate leziuni corporale, care conform raportului de

expertiză judiciară nr.62 D din 02.105.2017, se califică ca leziuni corporale

grave periculoase pentru viață exprimate prin: traumă cranio-cerebrală

închisă cu comoție cerebrală, plagă contuză a capului, fractura deschisă a

ambelor oase a gambei stînga.

2

Gîrjeu Radion s-a ales cu leziuni corporale, care conform raportului de

expertiză judiciară nr.61 D din 02.05.2017, se califică ca leziuni corporale

grave periculoase pentru viață exprimate prin: traumă cranio-cerebrală gravă

închisă: contuzia cerebrală, edemul cerebral, hematomul intra cranial, plaga

contuză scalpată a regiunii pieloase a capului fractura oaselor antebrațului

stîng cu deplasare.

Conform raportului de constatare medico-legală nr.305 din 17.05.2017,

în sângele lui Gîrjeu Radion se conținea alcool în cantitate de 0,57%,

echivalentul a 0,57 mg/l.

În conformitate cu prevederile art.13412 alin.(3) Cod penal, modificat

prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, prin starea de

ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are

concentrația de alcool în sânge de 0,5 g/l și mai mult sau concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult.

Acțiunile inculpatului Gîrjeu Radion au fost încadrate în baza art. 264

alin. (4) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijlocului de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, care a provocat vătămare gravă a integrității corporale sau a

sănătății, săvârșită în stare de ebrietate.

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care inculpatul Gîrjeu Radion să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei, care, în opinia

acuzatorului de stat, nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și din partea altor persoane, considerând că prima

instanță n-a acordat deplină eficiență criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute la art.75 din Codul penal.

În acest sens a menționat, că Gîrjeu Radion se afla în stare de ebrietate cu

grad avansat în momentul când s-a urcat la volanul motocicletei, iar în urma

producerii accidentului, pasagerului Braguța Anatolie și pietonului Curea

Roman le-au fost cauzate leziuni corporale grave. Astfel, prejudiciul cauzat

sănătății pasagerului și pietonului este incomensurabil, deoarece efectele care

pot surveni asupra sănătății părților vătămate nu pot fi prevăzute, dar este

sigur faptul că ei vor avea de suferit în continuare.

De asemenea a indicat, că atât pe parcursul urmăririi penale cât și în

instanța de judecată, la comiterea infracțiunii incriminate lui Gîrjeu Radion, nu

au fost stabilite circumstanțe excepționale legate de scopul și motivele faptei,

3

de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei pentru a fi aplicate

prevederile art. 90 din Codul penal.

Astfel, în privința lui Gîrjeu Radion este necesar să fie stabilită o pedeapsă

corespunzătoare infracțiunii pe care a comis-o, și anume sub formă de

închisoare cu executarea reală a acesteia.

a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința Judecătoriei

Edineț, sediul Ocnița din 21.11.2017, din alte motive, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care s-a respins

solicitarea procurorului de încasare din contul inculpatului Gîrjeu Radion în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1480 (o mie patru

sute optzeci) lei.

În rest s-au menținut dispozițiile hotărârii atacate.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură

penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Gîrjeu Radion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (4) Cod penal.

Reieșind din faptul că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în

procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța de apel a indicat că, legalitatea sentinței atacate va fi

verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura

de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la

începerea cercetării judecătorești, inculpatul, prin cerere a solicitat

examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

recunoscând săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu (f. d. 114), iar instanța

de fond a respectat cerințele dispozițiilor art. 364/1 alin.(1) și (4) Cod de

procedură penală.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea stabilirii acesteia, a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal și respectând cerințele

art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă

pentru infracțiunea săvârșită, deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunii,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost

condamnat, este la prima abatere, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, a recunoscut vina, se caracterizează pozitiv la locul de trai, se

4

căiește sincer de cele comise, are la întreținere un copil minor și soția, care nu

este angajată în câmpul muncii, iar în afară de aceasta, în rezultatul

infracțiunii lui Gîrjeu Radion, la fel, i s-au cauzat leziuni corporale grave,

starea sănătății înrăutățindu-se după comiterea accidentului, or, potrivit

certificatului de dezabilitate și capacitate de muncă nr. 281757, încadrându-se

în gradul de dezabilitate accentuat.

Totodată, instanța de apel a relevat că infracțiunea comisă de inculpat

face parte din categoria infracțiunilor din imprudență, astfel că, pedeapsa

stabilită de instanța de fond este în concordanță cu prevederile art. 90 Cod

penal, care corect a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins prin

aplicarea anume a acestei pedepse, nefiind careva circumstanțe ce ar putea

duce la înăsprirea pedepsei.

Însă, instanța de apel a considerat că, soluția instanței de fond în partea

ce ține de încasarea din contul inculpatului Gîrjeu Radion în beneficiul statului

a cheltuielilor de judecată în sumă de 1480 lei, este nefondată și în acest sens

a notificat prevederile art. 227, 143 alin. (1) Cod de procedură penală, care

prevăd expres din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și cazurile în care

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu.

Astfel, în cazurile când expertiza și examinarea medicală a fost dispusă de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea procurorului, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a

inculpatului, după cum pledează procurorul.

Instanța de apel a reiterat și faptul, că potrivit art. 228 alin. (1) Cod de

procedură penală, cheltuielile privind efectuarea expertizelor judiciare,

pentru constatarea vătămărilor corporale ale părților vătămate, și a

inculpatului Gîrjeu Radion solicitate de către organul de urmărire penală, nu

se includ în categoria cheltuielilor judiciare care urmează a fi achitate de către

inculpat, or, această sumă, constituie cheltuieli care au fost suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare nr. 61 D din 02.05.2017 în privința lui Gîrjeu

Radion (320 lei), nr. 62 D din 02.05.2017 în privința lui Braguța Anatolie

(320 lei), nr. 63 D din 02.05.2017 în privința lui Curea Marin (320 lei) și

rapoartelor de constatare nr. 306 din 17.05.2017 în privința lui Braguța

Anatolie, nr. 307 din 17.05.2017 în privința lui Curea Roman.

La fel, s-a menționat și prevederile alin. (3) al art. 75 din Legea nr. 68 din

14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

care stipulează expres că „în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de

procedură penală al Republicii Moldova”.

Astfel, conform art. 142 alin. (2) părțile, din inițiativă proprie și pe cont

5

propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al

procurorului sau al instanței de judecată, să înainteze instituției publice de

expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea

expertizei judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor

putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire

penală, procurorul sau instanța de judecată este obligată să remită instituției

publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele

necesare efectuării expertizei judiciare. Raportul de expertiză judiciară

întocmit la cererea părților se prezintă de către parte organului de urmărire

penală, procurorului sau instanței de judecată, se anexează la materialele

cauzei penale și urmează a fi apreciat în coroborare cu alte probe. În cazul în

care, reieșind din concluziile formulate de experți în rapoartele de expertiză

anterioare, se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare

solicitate de către părți, iar efectuarea unei alte expertize va condiționa

tergiversarea procesului penal, organul de urmărire penală, procurorul sau

instanța de judecată respinge cererea părților.

În acest context, s-a constatat că în prezenta cauză penală ordonatorul

expertizei judiciare a fost organul de urmărire penală, fără a exista o

asemenea cerere din partea părților.

2018, este atacată, la 10 mai 2018, cu recurs ordinar de procuror, care,

invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) – hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și pct.10) Cod de

procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, solicită casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri, prin

care să fie exclus art. 90 Cod penal în privința inculpatului Gîrjeu Radion.

În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal este prea blândă în raport cu circumstanțele

cauzei, considerând că, instanțele de fond greșit și-au motivat soluțiile de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu au pătruns

în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată de aplicare

a dispoziției art. 90 Cod penal.

ordinar declarat de procuror, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

6

parțială a hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

drept temei de recurs împotriva deciziei instanței de apel poate fi invocat

faptul, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erori de drept în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de

lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală

acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală

pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra

cuantumului pedepsei care urmează ai fi stabilită.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod

penal, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal și

în limitele fixate în Partea specială a acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă, că principalele elemente de care

judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată

când soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform

normelor generale prevăzute în art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și

mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții

speciale a Codului penal. Limitele pedepsei sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia

constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau

care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea

infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere și persoana celui vinovat,

care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială,

7

familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până și după săvârșirea infracțiunii.

Colegiul penal lărgit constată că criteriile enunțate supra au fost

valorificate anume în ordinea expusă, inculpatului Gîrjeu R. fiindu-i stabilit un

termen de pedeapsă în limita legală, prevăzut de art. 264 alin. (4) Cod penal,

în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și

cuantumului acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja

stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului

trebuie să fie executată real, ori din perspectiva acestuia de a se corecta și

reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și

prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o

perioadă de probațiune, stabilit de instanța de judecată.

În speță, Colegiul penal lărgit constată că obiectul contestării hotărârii

atacate, de fapt, îl constituie aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului.

În acest sens Colegiul penal lărgit atestă, că conform art. 90 alin. (1) Cod

penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de

a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta

fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze soluția

de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele

motive pe care se întemeiază convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care

considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real

termenul pedepsei cu închisoarea stabilite. Analizând condițiile în care poate

fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un

8

drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Colegiul penal lărgit în acest sens atestă, că pentru a fi aplicată instituția

suspendării condiționate a executării pedepsei urma să se efectueze o analiză

complexă și minuțioasă a personalității infractorului, comportamentul

acestuia înainte și după săvârșirea infracțiunii și în cazul în care s-ar fi dovedit

că comiterea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări din

viața sa și că pentru corectarea acestuia nu este necesară executarea efectivă a

pedepsei, instanțele ar fi putut aplica instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, însușindu-și

concluziile expuse de prima instanță, a considerat posibilă atingerea scopului

pedepsei penale în condiții non-privative de libertate, luând în considerație

faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, are la întreținere un copil minor și

soția, precum și faptul că el însăși a suferit vătămări corporale în urma

accidentului.

Colegiul penal lărgit apreciază circumstanțele reținute de către instanța

de apel drept nesusceptibile de a întemeia în mod convingător soluția

adoptată de către aceasta, deoarece constituie circumstanțe care au fost luate

în considerație la stabilirea pedepsei. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

constată că prin recunoașterea vinovăției, inculpatul a condiționat judecarea

cauzei în procedură simplificată, beneficiind de aplicarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Totodată, Colegiul penal lărgit

constată că gravitatea infracțiunii a fost deja reținută de către instanța de apel

la individualizarea pedepsei. În acest context, Colegiul penal lărgit

menționează că invocarea ulterioară a acestor circumstanțe, la

individualizarea executării pedepsei, nu are o susținere legală, or ar însemna

că acelorași chestiuni de fapt li se acordă o dublă valență juridică.

Instanța de recurs reține că instanțele de fond la constatarea

oportunității suspendării executării pedepsei n-au ținut cont de consecințele

care au survenit în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului,

comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii, care nu a recuperat

prejudiciul cauzat parții vătămate Curea A., deși acesta a declarat că i-a fost

cauzat un prejudiciu în sumă de 25000 lei.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că atât instanța de fond cât și cea de

apel greșit și-au motivat soluția de individualizare a executării pedepsei,

ținând cont doar de personalitatea inculpatului, pripit ajungând la concluzia

că scopul pedepsei penale poate fi atins prin aplicarea față de inculpat a

dispoziției art. 90 Cod penal.

În prezența acestor constatări, Colegiul penal lărgit conchide că

suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilită lui Gîrjeu R., este

9

lipsită de careva motive și urmează a fi exclusă, or, această soluție nu va

asigura atingerea scopului pedepsei penale, de corectare, reeducare a

inculpatului și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane. Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit conchide

asupra faptului că argumentele recurentului sunt întemeiate, iar temeiurile

pentru recurs invocate și-au găsit confirmare.

Prin urmare, rejudecând cauza, Colegiul penal lărgit conchide că în

privința lui Gîrjeu Radion, condamnat prin sentință în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal la 4 ani închisoare, urmează a fi stabilită executarea reală a

pedepsei, în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal.

Prin soluția adoptată, Colegiul penal lărgit specifică că sunt respectate

exigențele art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, care vizează

neagravarea situației condamnaților, or, urmează a fi diferențiată noțiunea de

individualizare a pedepsei de noțiunea de individualizare a executării

pedepsei. Astfel, prin actul de individualizare a executării pedepsei cu

suspendarea executării acesteia, instanța pune pe cel condamnat în situația de

„condamnat cu executarea pedepsei suspendată condiționat”.

În acest mod, suspendarea condiționată a executării pedepsei este o

problemă privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că obiectul suspendării

este executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu

aplicarea acesteia.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția

prevăzută la art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, nu poate

fi considerată o agravare a situației inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă

reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare

a pedepsei stabilite în același sens. Ca agravare a situației inculpatului se

subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de

încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat nou, literă, de

înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de

sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași

pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de

aplicare a unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de

reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de

infracțiune continuă, situații de învinuire care esențial, după circumstanțele

reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a învinuirii

(imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea

infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei

și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

10

Cele anterior menționate nu se identifică în cauza deferită prezentei

judecări, considerent din care Colegiul penal lărgit conchide că recursul

declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței

de apel, în latura penală, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, casează parțial sentința Judecătoriei

Edineț, sediul Ocnița din 21 noiembrie 2017 și decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, în cauza penală în privința lui Gîrjeu

Radion XXXXX în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre,

după cum urmează:

Gîrjeu Radion XXXXX se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal la 4 (patru) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis, și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 (patru) ani.

Termenul de executare a pedepsei cu închisoarea stabilită în privința lui

Gîrjeu Radion XXXXX se calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 08 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

11