1ra-1588/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b, 152 alin. 2 lit. e, 188 alin. 2 lit. d, f CP

1ra-1588/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b, 152 alin. 2 lit. e, 188 alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1588/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Comrat, sediul Comrat din

05 iunie 2017 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 11 aprilie

2018, în cauza penală în privința lui

Ormanji Andrei xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.04.2015 - 05.06.2017;

Instanță de apel: 23.06.2017 - 11.04.2018;

Instanță de recurs: 12.07.2018 - 26.09.2018.

A C O N S T A T A T :

penal intentat în privința lui Ormanji Andrei în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal,

a fost încetat conform prevederilor art.2 al Legii nr.210 din 29 iulie 2016 ,,Privind

amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova”.

Ormanji Andrei a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Ormanji Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2)

lit. d), f) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Ormanji Andrei în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Stoianova Evdochia, a fost admisă

în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța

civilă.

A fost admisă renunțarea reclamantului Vlah Gheorghe la acțiunea civilă cu

încetarea procesului.

Prin aceeași sentință a fost încetat procesul penal în privința lui Melnicenco

Oleg, în privința acestuia hotărârile judecătorești nefiind contestate cu recurs.

1

la 09 februarie 2015, aproximativ la ora 02:00, împreună cu o altă persoană, după ce

au ieșit din magazinul ,,Valik-Com”, situat pe teritoriul stației de alimentare cu petrol

,,Petromol” din s. Congaz, str. Lenin, 1e, încălcând ordinea publică și manifestând o

vădită lipsă de respect față de societate, precum și acționând cu o deosebită

obrăznicie, fără motiv, au aplicat multiple lovituri cu pumni pe diferite părți ale

corpului colaboratorului agenției de pază ,,Bay-Kus” Zanet Dmitri, care la chemarea

colaboratorului SRL ,,Valik-Com” a venit la fața locului, cauzându-i părții vătămate

leziuni corporale ușoare.

Tot el, la 08 august 2016, aproximativ la ora 23:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, cu scop de a sustrage bunurile altei persoane, prin acces liber a pătruns în

magazinul ÎI „Stoianov Nicolai”, situat pe adresa s. Congaz, str. Gorki, 62, unde a

săvârșit un atac prin aplicarea violenței fizice față de realizatorul ÎI ,,Stoianov

Nicolai”, Stoianova Evdochia, exprimat prin apucarea cu mâna de gât, sufocare, după

care i-a aplicat multiple lovituri cu mâinile în regiunea capului și trunchiului, prin ce

i-a cauzat leziuni corporale ușoare.

După acestea, Ormanji Andrei s-a deplasat la locul unde se păstrează

mijloacele bănești obținute în urma vânzării mărfurilor, de unde a sustras mijloace

bănești în sumă de 190 lei, precum și 16 cartele de reîncărcare ,,Orange”, cu nominal

de 100 lei fiecare, cauzând părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile, în sumă de 1 790 lei.

2.1. De către organul de urmărire penală Ormanji Andrei a fost învinuit de

faptul că, la 09 februarie 2015, aproximativ la ora 02:00, împreună cu o altă persoană,

aflându-se pe adresa s. Congaz, str. Lenin, 1e, dându-și seama de caracter infracțional

al acțiunilor sale și acționând intenționat, în procesul maltratării lui Zanet Dmitri cu

pumni și picioare, i-a cauzat ultimului leziuni corporale medii, acțiunile acestuia fiind

calificate în baza art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care Ormanji Andrei să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis;

- art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art.3 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016

,,Privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova”, să fie eliberat de pedeapsă.

Procesul penal intentat în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, să fie încetat

potrivit art.2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

În argumentarea apelului a indicat că, sentința primei instanțe în partea achitării

inculpatului de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2)

lit. e) Cod penal, este neîntemeiată, or vinovăția acestuia se confirmă prin raportul de

expertiză medico-legală nr.28D din 06 martie 2015.

3.1. Avocatul Jecov Nicolai în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. f), d) Cod penal.

2

În motivarea apelului a invocat că, sentința în partea condamnării inculpatului

în baza art.188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, este ilegală și neîntemeiată, deoarece

aceasta reprezintă doar expunerea probelor acuzării fără aprecierea lor din punct de

vedere al pertinenței, veridicității și concludenței, cu ignorarea poziției părții apărării,

fapt care certifică unilateralitatea, subiectivitatea și caracterul preconceput al hotărârii

judecătorești adoptate.

La fel, instanța nu a motivat argumentele privind existența în fapta comisă a

elementelor infracțiunii, nu a argumentat combaterea argumentelor prezentate întru

apărarea inculpatului, nu a apreciat toate circumstanțele cauzei.

Acuzarea nu a prezentat careva probe concludente, ce ar confirma că acțiunile

violente săvârșite în privința părții vătămate Stoianova Evdochia de către persoană

necunoscută, au avut drept scop anume sustragerea bunurilor proprietarului.

De fapt, martorii acuzării nu au fost martori oculari și singurii care indică la

inculpat ca la persoana care a săvârșit tâlhărie este partea vătămată și soțul acesteia

Stoianov Nicolai, declarațiile cărora însă nu au fost aceleași pe tot parcursul

procesului penal.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, bani sustrași (190 lei) au

fost depistați în incinta magazinului pe masă, iar cartelele de reîncărcare au fost

găsite în magazin și ograda casei.

Totodată, prejudiciul material în urma săvârșirii infracțiunii a fost cauzat ÎI

„Stoianov Nicolai”, deci întreprinderea urma a fi recunoscută în calitate de parte

vătămată pe cauza penală.

Din declarațiile părții vătămate, rezultă că persoana care a atacat-o nu a

manifestat și nu a săvârșit careva acțiuni, ce ar duce la concluzia că acțiunile au fost

întreprinse în scopul sustragerii (nu a cerut ceva, nu a luat careva bunuri în mâini, nu

a căutat ceva, nu a reacționat la propunerea pătimitei de a lua ce-i trebuie ș.a.).

Stoianova Evghenia a apreciat acțiunile ca amenințare reală pentru viața și sănătatea

sa, însă nelegate de sustragerea a careva bunuri.

A indicat apărarea că, tot din declarațiile părții vătămate, depuse în cadrul

urmăririi penale, rezultă că, violența în privința ei a fost comisă de o persoană

necunoscută ei, însă ulterior acesta a declarat că violența a fost aplicată de Ormanji

Andrei pe care l-a recunoscut.

Subsidiar avocatul a invocat că, corpurile delicte în prezenta cauză nu pot fi

recunoscute ca probe admisibile deoarece au fost obținute cu încălcarea legislației,

astfel, potrivit procesului-verbal de ridicare (f.d.93-94 vol. II)), au fost ridicați

pantofii sportivi (bascheți), însă acțiunea procedurală a fost efectuată în absența

apărătorului.

Deci, urmează a fi declarate ca inadmisibile alte probe, obținute în baza

probelor menționate supra, în special raportul de expertiză trasologică.

Totodată, prima instanță a indicat în sentință incomplet probele cercetate pe

cauză cu scop de a crea circumstanțe și fapte, ce nu corespund realității (declarațiile

martorului Braga Ivan, raportul de expertiză medico-legală a învinuitul Ormanji

Andrei) și a indicat despre prezența unei probe - mănușile (pag. 11 a sentinței), pe

când astfel de corp delict la materialele cauzei nu figurează.

au fost admise apelurile, casată parțial sentința, pe capetele de învinuire prevăzute de

3

art.art.188 alin.(2) lit. d), f), 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, și pronunțată o nouă

hotărâre prin care Ormanji Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.152 alin.(1) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar potrivit art.3 al Legii nr. 210

din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova”, a fost eliberat de pedeapsă.

Lui Ormanji Andrei recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 8 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei au fost trecute în contul statului.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, Ormanji

Andrei, la 09 februarie 2015, aproximativ la ora 02:00, împreună cu o altă persoană,

aflându-se pe adresa s. Congaz, str. Lenin, 1e, dându-și seama de caracter infracțional

al acțiunilor sale și acționând intenționat, în procesul maltratării lui Zanet Dmitri cu

pumni și picioare, i-a cauzat ultimului leziuni corporale medii.

4.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat

o apreciere justă probelor administrate și prezentate de către părți și întemeiat a ajuns

la concluzia privind vinovăția lui Ormanji Andrei în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.art.287 alin.(2) lit. b), 188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, însă eronat a

ajuns la concluzia că fapta inculpatului prevăzută de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal,

nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că cauza penală în baza

art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, în privința lui Ormanji Andrei este pasibilă încetării

în baza art.2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele părții apărării

privind faptul că Ormanji Andrei urmează să fie achitat din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, deoarece acestea se combat prin probele

administrate la materialele cauzei, și anume: declarațiile părții vătămate Stoianova

Evdochia, care sunt consecutive, neexistând temeiuri de a le pune la îndoială,

martorilor Stoianov Nicolai și Braga Ivan, expertului Topal Carolina, procesul-

verbal privind recepționarea plângerii de la Stoianova Evdochia din 09.08.2016,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 09.08.2016, cu planșă ilustrativă,

raportul de expertiză medico-legală nr.159 din 09.08.2016, raportul de expertiză

medico-legală suplimentară nr.140D din 24.08.2016, raportul de expertiză medico-

legală nr.161 din 09.08.2016, raportul de expertiză medico-legală nr.34/12/5-R-215

din 23.08.2016, planșa ilustrativă a încălțămintei, procesul-verbal de ridicare din

11.08.2016, procesul-verbal de cercetare a obiectelor din 11.08.2016, cu planșă

ilustrativă, ordonanță cu privire la anexarea la materialele dosarului a corpurilor

delicte din 24.08.2016, procesul-verbal de examinare a obiectelor din 11.08.2016,

ordonanță privind anexarea la materialele dosarului a corpurilor delicte din

11.08.2016, disc-ul informațional, decizia CNEJ cu anexa raportului de expertiză

nr.34/12/1/-R-1008 din 28.02.2017.

Argumentele apărării că nu a fost confirmat faptul aplicării de către inculpatul

Ormanji Andrei a violenței în privința părții vătămate Stoianova Evdochia, instanța

de apel le-a respins ca neîntemeiate, deoarece sunt combătute prin raportul de

4

expertiză medico-legală nr.159 din 09.08.2016 și raportul de expertiză medico-legală

suplimentar nr.140D din 24.08.2016.

De asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate și argumentele părții apărării

precum că declarațiile părții vătămate Stoianova Evdochia și martorului Stoianov

Nicolai referitor la circumstanțele sustragerii mijloacelor bănești date în cadrul

urmăririi penale sunt divergente față de cele depuse în instanță, deoarece atât în faza

de urmărire penală, cât și în cadrul ședinței de judecată partea vătămată Stoianova

Evdochia și martorul Stoianov Nicolai au confirmat faptul sustragerii de către

inculpatul Ormanji Andrei a bunurilor sub formă de mijloace bănești în sumă de 190

lei și 16 cartele de reîncărcare ,,Orange”.

În opinia instanței, este de asemenea nefondat argumentul apelantului precum

că, lipsește persoana care este partea vătămată în urma sustragerii, deoarece potrivit

declarațiilor părții vătămate Stoianova Evdochia bunurile sustrase aparțin ÎI

,,Stoianov Nicolai”, deoarece Stoianovca Evdochia este cofondatorul întreprinderii și

în această întreprindere a investit mijloace financiare proprii.

Referitor la argumentul avocatului privind recunoașterea procesului-verbal cu

privire la ridicarea adidașilor din 11.08.2016 și raportului de expertiză trasologică ca

probe inadmisibile, instanța de apel a indicat că, potrivit art.art.64 alin.(2) pct.11), 66

alin.(2) pct.12) Cod de procedură penală, Ormanji Andrei nu a declarat faptul că

dorește ca ridicarea obiectelor să fie efectuată în prezența avocatului.

Instanța a reținut ca nefondate argumentele apelantului referitor la faptul, că

prima instanță insuficient a cercetat probele cu scopul creării circumstanțelor și

faptelor ce nu corespund realității, deoarece instanța a examinat multilateral toate

probele în cauză în această parte.

4.3. Totodată, referitor la capătul de învinuire prevăzut de art.152 alin.(2) lit. e)

Cod penal, instanța de apel a indicat că, probele administrate la materialele cauzei

demonstrează vina inculpatului Ormanji Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, or, prima instanță nu a examinat multilateral probele

și neîntemeiat a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatului din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a menționat că, Ormanji Andrei a recunoscut faptul

aplicării vătămărilor corporale lui Zanet Dmitri, însă nu recunoaște învinuirea în

partea ce ține de fracturarea coastei ultimului.

Totuși vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2)

lit. e) Cod penal, se confirmă prin declarațiile părții vătămate Zanet Dmitri,

martorului Caraseni Piotr, expertului Topal Carolina, procesul-verbal privind

înregistrarea plângerii lui Zanet Dmitri din 04.02.2015, raportul de expertiză medico-

legală nr.28D din 06.03.2015, cererea inculpatului Ormanji Andrei prin care a

recunoscut vina și a solicitat ca examinarea cauzei să se desfășoare potrivit art.3641

Cod de procedură penală și declarațiile inculpatului Ormanji Andrei date în ședința

de judecată din 18 aprilie 2016.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Zanet Dmitri

referitor la faptul că coasta i-a fost fracturată în urmă cu 4 ani, la Moscova, deoarece

se combat prin declarațiile expertului Topal Carolina și raportul de expertiză medico-

legală nr.28D din 06.03.2015.

4.4. La capitolul individualizării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii

5

prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art.art.7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, ținând cont de persoana inculpatului, și

anume că nu are antecedente penale, nu stă la evidenta medicului narcolog și

psihiatru, se caracterizează satisfăcător, de pericolul social al acțiunilor inculpatului,

datele privind persoana acestuia, lipsa circumstanțelor care atenuează ori agravează

răspunderea, comportamentul acestuia în timpul și după comiterea infracțiunii, a

ajuns la concluzia de a-i stabilit lui Ormanji Andrei pedeapsa de 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, potrivit art.2 alin.(3) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind

amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova”, instanța a dispus liberarea acestuia de la executarea pedepsei.

La fel, instanța de apel a indicat că, pedeapsa aplicată de prima instanță lui

Ormanji Andrei în baza art.188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, este prea aspră și cu

trimitere la prevederile art.art.16, 61, 75 Cod penal, a ajuns la concluzia a a-i stabili

inculpatului pedeapsa 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

pedeapsă care va duce la realizarea scopurilor de corectare și reeducare a vinovatului.

4.5. Analizând chestiunea privind recuperarea cheltuielilor judiciare, instanța

de apel cu trimitere la prevederile art.art.227 alin.(1), (2) pct.5), (3), 229 alin.(1)-(3)

Cod de procedură penală, a menționat că, reieșind din scopurile procedurii penale și

principiului umanismului, ținând cont de starea materială a inculpatului Ormanji

Andrei, cheltuielile judiciare în sumă de 500 lei, suportate în cadrul urmăririi penale

în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare, nu pot fi încasate de la inculpat.

În aspectul dat, anume statului îi aparține obligația de asigurare a cheltuielilor

de judecată, legate de anchetarea cauzelor penale.

procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile pronunțate, solicitând casarea

acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.art.152 alin.(2) lit. e), 188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal,

din motiv că faptele nu întrunesc elementele infracțiunilor.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motive pe care se

întemeiază soluția, fapta nu întrunește elementele infracțiuni și faptei săvârșite i s-a

dat o încadrarea juridică greșită.

Contrar alin.(1) art.6 din CțEDO, instanțele de fond s-au limitat la expunerea

pur formală a probelor acuzării, fără să dea o apreciere adecvată acestora, ignorând în

totalitate poziția apărării.

Susține recurentul că, acuzarea nu a prezentat vre-o probă prin care să fie

dovedit faptul că acțiunile violente asupra părții vătămate Stoianova Evdochia au fost

întreprinse de către persoana necunoscută anume în scopul sustragerii și nimeni nu a

văzut momentul sustragerii.

Declarațiile părții vătămate Stoianova Evdochia și ale soțului acesteia Stoianov

Nicolai sunt contradictorii și contravin procesului-verbal de cercetare la fața locului

(f.d.8 vol. II), iar în ședințele de judecată nu au fost prezentate probe că partea

vătămată ar fi proprietara bunurilor sustrase de la ÎI ,,Stoianov Nicolai”, după

sustragere nu a fost efectuată o inventariere la persoana juridică după cum prevede

pct.3) din Regulamentul privind ordinea de petrecere a inventarierii.

6

Totodată, recurentul susține că, recunoașterea inculpatului după înregistrările

video este îndoielnică, declarațiile părții vătămate Stoianova Evdochia fiind admise

ca probe cu încălcarea prevederilor art.art.105, 109, 111 Cod de procedură penală.

La fel, instanțele urmau să recunoască ca inadmisibile probele administrate cu

încălcarea normelor procedurale (art.art.64, 66, 94 Cod de procedură penală) și să

aplice art.251 Cod de procedură penală.

Referitor la învinuirea adusă în baza art.152 alin.(2) Cod penal, inculpatul

Ormanji Andrei a remarcat că, nu a fost demonstrat faptul pricinuirii leziunilor

corporale lui Zanet Dmitri anume în perioada indicată în sentința de condamnare,

deoarece însăși partea vătămată a indicat că coasta a fost fracturată cu 5 ani în urmă.

În contextul celor expuse, inculpatul solicită reaprecierea probelor și

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

5.1. Inculpatul Ormanji Andrei a mai declarat un recurs în care, invocând

aceleași temeiuri și argumente, solicită casarea deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, respingerea acțiunii civile și

menținerea sentinței în partea achitării de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Subsidiar a invocat că, corpurile delicte în prezenta cauză nu pot fi recunoscute

ca probe admisibile deoarece au fost obținute cu încălcarea legislației, astfel, potrivit

procesului-verbal de ridicare (f.d.93-94 vol. II)), au fost ridicați pantofii sportivi

(bascheți), însă acțiunea procedurală a fost efectuată în absența apărătorului.

Deci, urmează a fi declarate ca inadmisibile alte probe, obținute în baza

probelor menționate supra, în special raportul de expertiză trasologică.

pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece, judecând

cauza, instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și

corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Totodată, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor recurentului și

motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, reieșind din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că

titularul invocă temeiuri pentru recurs stipulate art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, exprimându-și dezacordul cu soluția instanțelor de fond privind condamnarea

7

în baza art.188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal și instanței de apel privind condamnarea în

baza art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate, Colegiul

constată că acest temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Or, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, contrar celor invocate de recurent, a

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, verificându-le sub aspectul pertinenței

și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Ormanji Andrei în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.188 alin.(2) lit. d), f), 152 alin.(2) lit. e)

Cod penal, să fie justă și întemeiată.

În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct.5. al prezentei

decizii, prin care susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor imputate,

acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora

instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie la pct.4, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și

a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea

atacată în raport și cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, în sensul

că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la

casare, urmează a se constata că recursul înaintat în cauză este vădit neîntemeiat.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului înaintat, se

evidențiază că recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel,

criticele formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate,

ca fiind ilegală.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede, că la această etapă instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării

de fapt reținute în cauză.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică faptul că,

pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

8

care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs, ori, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor normelor

de drept procesual penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel, deoarece în cazul în care instanța de apel și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate argumentele recurentului

precum că:

- în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de

art.188 Cod penal, și anume intenția privind săvârșirea atacului în scopul sustragerii

bunurilor străine;

- declarațiile părții vătămate Stoianova Evdochia și ale martorului Stoianov

Nicolai sunt contradictorii și contravin procesului-verbal de cercetare la fața

locului;

- în ședințele de judecată nu au fost prezentate probe că partea vătămată ar fi

proprietara bunurilor sustrase de la ÎI ,,Stoianov Nicolai”, iar la întreprindere după

sustragere nu a fost efectuată o inventariere după cum prevede pct.3) din

Regulamentul privind ordinea de petrecere a inventarierii;

- instanțele urmau să recunoască ca inadmisibile probele administrate cu

încălcarea normelor procedurale (art.art.64, 66, 94 Cod de procedură penală) și să

aplice art.251 Cod de procedură penală, deoarece acestea au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea CtEDO, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Astfel, Colegiul penal menționează că, deși art.6 § 1 al Convenției obligă

instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, totodată Curtea Europeană a

clarificat că acest lucru nu impune formularea unui răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de parte (hotărârea CtEDO Van de Hurk vs. Olanda).

Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor

fiecărei cauze în parte (hotărârea CtEDO Hiro Balani vs. Spania).

La fel, argumentul recurentului precum că, nu a fost demonstrat faptul

pricinuirii leziunilor corporale lui Zanet Dmitri anume în perioada indicată în sentința

de condamnare, deoarece însăși partea vătămată a indicat că coasta a fost fracturată

cu 5 ani în urmă, instanța de recurs îl respinge ca neîntemeiat, deoarece instanța de

apel a indicat în decizia sa că, apreciază critic acest argument al părții vătămate,

fiindcă se combate prin declarațiile expertului Topal Carolina și raportul de expertiză

medico-legală nr. 28D din 06.03.2015.

Totodată, Colegiul penal reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

9

pct.12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este motivat, or, instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al părții apărării

cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu

a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța s-a

expus asupra tuturor argumentelor invocate în apel, hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în acțiunile inculpatului au fost întrunite

elementele infracțiunilor incriminate și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol, în raport cu motivele invocate, sunt

vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi declarate inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Ormanji Andrei

xxxxx, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 11 aprilie

2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 noiembrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

10