1re-92/18 — art. 199 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 199 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 453, 455 CPP
1re-92/18 — art. 199 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1re-92/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Timofti Vladimir,
judecători – Toma Nadejda, Boico Victor
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
condamnatul Popovici Vasile, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe,
Popovici Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar
din r-nul xxxxx, s. xxxxx, domiciliat în mun. Bălți,
str. xxxx, xx, ap. xxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
26.09.2017 – 10.01.2018 (prima instanță);
30.01.2018 – 14.03.2018 (instanța de recurs);
19.06.2018 – 07.11.2018 (instanța de recurs în anulare).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în anulare în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 10 ianuarie 2018,
cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, Popovici Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu
amendă de 413 unități convenționale, ce constituie 20 650 lei.
În privința corpurilor delicte s-a dispus a fi restituite proprietarului după
identificarea acesstuia.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul
Popovici Vasile a dobândit și comercializat, fără o promisiune prealabilă, bunuri
despre care știa că au fost obținute pe cale criminală în următoarele - circumstanțe:
într-o zi nestabilită de organul de urmărire penală de la sfârșitul lunii aprilie 2017
Bîcovschi V. a pătruns într-o casă, de unde pe ascuns a sustras mai multe bunuri.
În următoarea zi, el a mers la piața unde se comercializează bunuri la mâna a
doua din parcul central al mun. Bălți. Tot atunci, el s-a apropiat de Popovici
Vasile, pe care îl cunoștea de mai multă vreme și știa că cumpără de la diferite
persoane diferite bunuri.
Atunci Popovici Vasile, fară o promisiune prealabilă, a dobândit mai multe
bunuri de la Bîcovschi V., despre care acesta i-a comunicat că au fost obținute pe
1
cale criminală, și anume un inel din argint, două iconițe din aramă și un ceas de
mână pentru bărbați de producere străină, în schimbul unei sume de 650 lei.
Tot el, într-o zi nestabilită de organul de urmărire penală de la începutul lunii
iunie 2017, aflându-se la piața unde se comercializează bunuri la mâna a doua din
parcul central al mun. Bălți, fără o promisiune prealabilă, a dobândit mai multe
bunuri de la Bîcovschi V., despre care acesta i-a comunicat că au fost obținute pe
cale criminală, și anume trei pahare mari pentru bere, o vază mare din ceramică de
culoare cafenie, un cuțit suvenir, un robinet nou, stabilizatoare de tensiune, insigne
și figurine, în schimbul unei sume de 200 lei, pe care ulterior le realiza.
Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Popovici Vasile în baza art.
199 Cod penal, adică dobândirea și comercializarea, fără o promisiune prealabilă, a
bunurilor despre care se știe că au fost obțiunte pe cale criminală.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs de către:
2.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri,
cu stabilirea unei pedepse cu amendă conform prevederilor art. 64 Cod penal.
În argumentarea recursului, procurorul a invocat că:
- din prevederile art.75 Cod penal, rezultă că persoanei culpabile se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții Generale a Codului penal, iar la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată urmează să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei, care atenuează or agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de
viață ale familiei acestuia;
- cauza penală în privința lui Popovici Vasile a fost examinată în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, adică conform prevederilor art.
3641 Cod de procedură penală;
- conform prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal - mărimea amenzii pentru
persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale;
- sunt evidente abaterile de la prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal,
deoarece instanța de judecată a aplicat în privința inculpatului Popovici Vasile
pedeapsa sub formă de amendă în mărime de numai 413 u.c., adică o pedeapsă sub
limita minimă prevăzută de legea penală.
2.2. Inculpatul Popovici Vasile, care a solicitat casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoarea,
cu suspendarea executării acesteia pe o perioadă de probațiune, conform art. 90
Cod penal.
În argumentarea recursului, inculpatul a invocat că este pensionar și are
venituri modeste, motiv din care este în imposibilitate de a executa pedeapsa
stabilită.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018,
au fost respinse ca nefondate recursurile declarate și menținută sentința fără
modificări.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că prima instanță a
respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod
obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, cu
respectarea prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu, din
punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția
inculpatului, de altfel, sentința în latura dată nu a fost contestată, cauza fiind
examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală.
Cu referire la recursul procurorului, instanța de recurs a menționat că
sancțiunea art. 199 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de
la 550 la 750 u.c., totodată prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, care prevede că, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă
neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă, astfel noile limite se
încadrează între 413 și 563 unități convenționale.
Prin urmare, instanța de recurs a reținut că pedeapsa stabilită inculpatului a
fost corect individualizată și stabilită în limitele prevăzute de lege, specificând că
legiuitorul prin introducerea art. 3641 Cod de procedură penală, a avut în vedere că
pedeapsa, în cazul se aplică sub formă amenda, se reduce cu o pătrime din
maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, și se stabiliesc noi limite cu care
trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului .
Mai mult, instanța de recurs a atestat că la individualizarea pedepsei, s-a
ținut cont și de prevederile art. 61, 75 și 78 Cod penal și anume că inculpatul
Popovici Vasile se învinuiește de comiterea unei infracțiuni ușoare, pentru prima
dată a comis o infracțiune din categoria celor ușoare, se află la vârsta de
pensionare, la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află.
De asemenea, instanța de recurs a indicat că prima instanță a stabilit
pedeapsa inculpatului în corespundere cu normele legale, pedeapsă care va duce la
atingerea scopului pedepsei penale, totodată fiind respectate criteriile de
individualizare a pedepsei, și corect a ajuns la concluzia că inculpatul se poate
corecta prin executarea unei pedepse sub formă de amendă, fără a fi posibilă
aplicarea unei alte pedepse mai grave.
Cu referire la recursul inculpatului, instanța de recurs a constatat că
sancțiunea art. 199 alin. (1) Cod penal, prevede ca pedeapsă amenda în mărime de
3
la 550 la 750 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 120 la 180 de ore, fără să fie prevăzută pedeapsa cu închisoare.
Instanța de apel mai notat că un alt motiv de neaplicare a unei alte pedepse
decât cea stabilită de prima instanță este că pedeapsa cu amenda este cea mai
ușoara pedeapsă prevăzută de legislația penală națională și aplicarea unei alte
pedepse în cazul dat, ar fi contradictorie prevederilor art. 442 Cod de procedură
penală, conform căruia instanța de recurs soluționând cauza, nu poate crea o
situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recursul.
Decizia instanței de recurs este atacată cu recurs în anulare de către
condamnatul Popovici Vasile, care nu indică vreun temei de recurs prevăzut de art.
453 Cod de procedură penală, și solicită casarea deciziei instanței de recurs, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea,
cu dispunerea suspendării condiționate a executării acesteia pe o perioadă de
probațiune, conform art. 90 Cod penal.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- este în imposibilitate de a executa pedeapsa stabilită cu amendă;
- instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul este pensionar, de starea
materială a acestuia și i-a stabilit o pedeapsa pe care acesta este în imposibilitate de
a o executa;
- ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de idividualizare și
coraborare a probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea
temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării
infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății
față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate,
corectarea inculpatului este posibilă cu stabilirea unei pedepse sub formă de
închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a
pedepsei pe o perioadă de probațiune.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră
inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se
declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.
În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recurs în anulare în termen.
Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică
prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă
hotărârile judecătorești, manifestându-și dezacordul cu pedeapsa cu amendă
stabilită, pe care invocă că se află în imposibilitate de a o executa din cauza stării
materiale precare și solicită aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea
condiționată a acesteia în temeiul art. 90 Cod penal.
4
În acest context, se notează că conform prevederilor art. 453 alin. (1) Cod de
procedură penală, pot fi atacate hotărârile judecătorești irevocabile, în scopul
reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, sau în
cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, informează Guvernul
Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) a aceluiași articol
prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile
prevăzute de acest articol sau este declarat repetat.
Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare
esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de
Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
Raportând normele citate, la textul recursului declarat, se constată că
recurentul nu a invocat în ce constă viciul fundamental, care ar afecta hotărârea
atacată, nu a indicat care drepturi prevăzute de Convenția pentru Apărarea
drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de
Constituția Republicii Moldova sau de alte legi naționale, au fost încălcate și a
omis să argumenteze ilegalitatea hotărârii contestate în acest sens, fără a respecta
astfel cerința prevăzută de art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, care
prevede obligația de a indica în cererea de recurs în anulare, conținutul și motivele
recursului în anulare, cu menționarea cazurilor prevăzute de art. 453 Cod de
procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, or recurentul și-a
manifestat dezacordul cu pedeapsa cu amendă stabilită, pe care invocă că se află în
imposibilitate de a o executa din cauza stării materiale precare și solicită aplicarea
unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a acesteia în temeiul art.
90 Cod penal, critici la care s-a dat răspuns prin decizia atacată și ce nu pot afecta
soluția adoptată de instanța de recurs, care a devenit irevocabilă.
Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene
a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului
este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd
instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu
mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România,
Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că
nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri
judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată
și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme
trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu
pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs
deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi
5
drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată
doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor
fundamentale și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16
ianuarie 2007).
În consecință, Colegiul penal conchide că recursul în anulare, declarat de
condamnatul Popovici Vasile, nu întrunește cerințele de formă și conținut,
prevăzute de art. 455 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală și se declară ca
inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Popovici
Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 marite
2018, în cauza penală privindu-l pe Popovici Vasile Xxxx, din motiv că nu
îndeplinește cerințele de formă și conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 07 noiembrie 2018.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
6