1re-117/18 — Art.313 CPP

Prima instanță: 01.09.2017 - 17.04.2018;

Instanța de recurs: 26.06.2018 - 10.07.2018. Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție CONSTATĂ : 1. La 01 septembrie 2017, în Judecătoria Orhei, sediul Central a fost înregistrată plângerea avocatului D. Ipatii, înaintată în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, în numele lui A.Doroș, împotriva ordonanței privind neacceptarea propunerii de a nu porni urmărirea penală din 03.07.2017, ordonanței din 14.07.2017 privind începerea urmăririi penale, cât și ordonanța procurorului-șef al Procuraturii r-lui Orhei, S. Bodorin din 10.10.2017, de respingere a cererii ca inadmisibilă și clasarea procesului penal nr. 2017270488, din motivul prevăzut de art.275 pct.1) Cod de procedură penală, prin care a solicitat anularea acestora, deoarece între părți sunt relații civile și anume bunurile și sumele, de bani pe care le pretinde D.Cultuclu sunt proprietate comună în devălmășie a soților, obținute în timpul căsătoriei. 2. Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 aprilie 2018, plângerea avocatului D. Ipatii în numele lui A.Doroș, depusă în baza art. 313 Cod de procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată. În motivarea soluției instanța a indicat că, hotărârile organului de urmărire penală privind declanșarea procesului penal nu pot fi atacate în instanțele de judecată, fiindcă aceste hotărâri nu sunt definitive și constituie doar începutul urmăririi penale, care în continuare duce la punerea sub învinuire a unor persoane și care se finalizează cu terminarea urmăririi penale și cu întocmirea rechizitoriului, fie cu încetarea urmăririi penale. Totodată, potrivit art.285 alin.(4) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanță din oficiu sau la propunerea organului de urmărire penală, astfel, la faza urmăririi penale, clasarea procesului penal poate fi dispusă doar de către procuror nu și de judecătorul de instrucție. Prin urmare, instanța a conchis că ordonanțele contestate sunt un act de procedură legată de desfășurare normală a urmăririi penale, iar în speță instanța a verificat respectarea mersului urmăririi penale.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, avocatul D.Ipatii în numele petiționarului A. Doroș, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu anularea 1 ordonanței procurorului-șef al Procuraturii r-lui Orhei, S.Bodorin din 10.10.2017, ordonanței privind neacceptarea propunerii de a nu porni urmărirea penală din 03.07.2017, ordonanței privind începerea urmăririi penale din 14.07.2017 și clasarea procesului penal nr.2017270488 din motivul prevăzut la pct.1) al art. 275 Cod de procedură penală; - instanța incorect a invocat că ordonanțele menționate mai sus nu pot fi contestate, deoarece aceste constatări vin în contradicție cu prevederile pct.5.3 - 5.4 a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.7 din 04.07.2005 cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2018, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de avocatul D.Ipatii în numele petiționarului A.Doroș. În motivarea soluției instanța a indicat că, concluzia primei instanțe este pe deplin fondată, deoarece reieșind din prevederile art. 313 alin.(6) Cod de procedură penală, se deduce clar că nu poate fi contestată cu recurs încheierea privind examinarea plângerii împotriva începerii urmăririi penale, ordonanței privind neacceptarea propunerii de a nu porni urmărirea penală, etc., actul judecătoresc fiind irevocabil.

Avocatul D. Ipatii în numele petiționarului A. Doroș a declarat recurs în anulare, solicitând casarea încheierii Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17.04.2018, cu anularea ordonanțelor procurorului-șef al Procuraturii r-lui Orhei, S. Bodorin din 10.10.2017, ordonanței privind neacceptarea propunerii de a nu porni urmărirea penală din 03.07.2017, ordonanței privind începerea urmăririi penale din 14.07.2017 și clasarea procesului penal nr.2017270488 din motivul prevăzut la pct.1) al art. 275 Cod de procedură penală, menționând ca viciu fundamental interpretarea eronată de către instanță a atribuțiilor judecătorului de instrucție fapt ce a dus la adoptarea unei hotărâri care încalcă drepturile petiționarului, precum și incorect s-a constatat că ordonanțele nominalizate nu sunt posibile de a fi contestate în instanța de judecată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II ale Codului de procedură penală - adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia instanței de recurs, prin care a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de avocatul D.Ipatii în numele petiționarului A.Doroș, cu menținerea încheierii primei instanțe, adoptată în ordinea reglementată de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1), ce pot fi contestate cu recurs în anulare. 2 Deci, după cum s-a menționat mai sus, cu recurs în anulare pot fi atacate acele hotărâri judecătorești irevocabile care au trecut căile ordinare de atac - calea apelului sau/și recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge aceste căi consecutive de atac, inclusiv cea adoptată în temeiul prevederilor art.313 Cod de procedură penală, această hotărâre, deși a devenit irevocabilă, nu mai este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare. Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul D. Ipatii în numele petiționarului A. Doroș, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Ipatii Denis în numele lui Doroș Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2018, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 noiembrie 2018. Președinte Elena Covalenco Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 3