1ra-1754/18 — art. 192 al. 1 Cod penal

1ra-1754/18 — art. 192 al. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1754/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Hamureac Oxana în numele inculpatei Crangaci Ioana prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, în cauza

penală privind-o pe

Crangaci Ioana xxxxx, născută la data de xxxxx,

originară din s. xxxxx, domiciliată în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

23.03.2018 – 18.04.2018

31.07.2018 – 03.10.2018

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Crangaci Ioana a fost achitată de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

192 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpată.

Corpul delict - telefonul mobil de model „Huawei Y5” cu numărul de IMEI:

xxxxx, la intrarea în vigoare a sentinței urmează a fi restituit reprezentantului legal al

părții vătămate minore, Marsejnîi Vasile.

Crangaci Ioana, este acuzată de faptul că la 26.06.2016, între orele 0700- 1000, prin

intenție directă și scop de profit, în timp ce se afla în piața agricolă din s. Ignăței, r-

nul Rezina, a sustras pe ascuns din buzunarul minorei xxxxx, telefonul mobil de

model „Huawei Y5”, cu nr. IMEI xxxxx, în care se afla introdusă cartela SIM

nr.xxxxx, cu costul de 2499 lei, astfel cauzând un prejudiciu material considerabil în

sumă de 2499 lei.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Crangaci Ioana se încadrează juridic în baza art.

192 alin (1) Cod penal adică pungășia, sustragerea bunurilor altei persoane din

buzunarul acesteia.

raionului Rezina, Bernaz Ion, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima instanță,

potrivit căreia Crangaci Ioana să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.192 alin.(1) Cod Penal, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de 1 an închisoare. Prin aplicarea art. 90 Cod penal a suspenda executarea

pedepsei pe un termen de probă de 1 (unu) ani.

3.1 În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat că, instanța de judecată nu

a ținut cont de probele examinate în ședință, astfel achitând inculpata, pe motiv că

fapta nu a fost comisă de inculpată.

Vina inculpatei în comiterea infracțiunii, în care a fost pusă sub învinuire, a

fost probată prin: depozițiile părții vătămate minore xxxxx, depozițiile martorului

Marsejnîi Ioana, depozițiile martorului Marsejnîi Vasile Ion, procesul - verbal de

examinare a obiectului din 26.08.2016, prin care fiind examinate descifrările

convorbirilor telefonice parvenite de la SA „Orange”, s-a stabilit că, în telefonul

mobil de marca „Huawei”, model Y5, cu numărul de IMEI: xxxxx, până la data de 26

iunie 2016, orele 10:08 a activat cartela SIM nr.xxxxx, iar începând cu data de 03

iulie 2016, orele 09:48, a activat cartela SIM nr.xxxxx, până la 09 iulie 2016, număr

de telefon mobil care aparține soțului inculpatei Crangaci Ioana xxxx, Vasile

Crangaci.

Reiterează acuzarea că, s-au constatat următoarele circumstanțe: la 26 iunie

2016, dis de dimineață, în intervalul de timp cuprins între orele 07.00 min. - 10.00

min., atât inculpata Crangaci Ioana, cât și partea vătămată minoră xxxxx, împreună

cu bunica sa au fost la piața din s. Ignăței, raionul Rezina, pentru a procura rațe, fapt

confirmat de toate părțile, iar concluzia instanței că, partea vătămată minoră nu a

văzut-o pe inculpată în piață, unde erau mai multe persoane, îmbulzeală, nu înseamnă

că, inculpata Crangaci Ioana nu a fost alături, în spatele părții vătămate minore și a

avut posibilitatea să-i sustragă telefonul mobil, din buzunarul din spate al blugilor.

Totodată, indică apelantul, că partea vătămată minoră xxxxx a menționat că, de

la piață a mers spre casă pe trotuarul străzii centrale din sat, iar dacă telefonul mobil

chiar să-i fi căzut din buzunarul blugilor urma să cadă ori în piață ori pe trotuar, în

stradă, dar nicidecum sub un copac, pe o cărare, cum a menționat inculpata Crangaci

Ioana; telefonul era deschis, nefiind descărcat, iar din declarațiile inculpatei rezultă

că, aceasta l-a depistat în ziua de 26 iunie 2016, până la amiază și telefonul mobil era

deja descărcat, fiind închis. Aceste argumente ale inculpatei Crangaci Ioana nu pot

corespunde realității fiindcă în așa interval scurt de timp, telefonul mobil nu putea să

se descarce și deci nu era posibil să fie deconectat. De asemenea, partea vătămată

minoră xxxxx a menționat că, telefonul mobil nu putea să-i cadă din buzunar,

considerând că, i-a fost sustras.

Consideră, că instanța în mod eronat a apreciat depozițiile părții vătămate

minore, a martorilor etc. Or, de către acuzatorul de stat au fost prezentate probe

suficiente , în vederea demonstrării vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii

imputate, care pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura, raionului Rezina, Bernaz Ion,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță după cum urmează:

Crangaci Ioana Anatolie a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 192 alin.(1) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a numit pedeapsa

penală sub formă de amendă în mărime de 300 (trei) sute unități convenționale, ceea

ce constituie echivalentul a 6000 (șase) mii lei în beneficiul statului.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat, că instanța de

judecată greșit a concluzionat, că în materialele cauzei nu se conțin probe care ar

demonstra comiterea de către inculpată a infracțiunii prevăzute de art.192 alin.(1)

Cod penal, și în consecință a achitat-o pe Crangaci Ioana învinuită de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.(1) Cod penal al RM, pe motiv că fapta nu a

fost comisă de inculpată.

Astfel că, instanța de apel, analizând în ansamblu probele cauzei penale date

prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, a concluzionat despre existența în

acțiunile inculpatei Crangaci Ioana a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.

(1) Cod penal, potrivit elementelor constitutive „Pungășia, adică sustragerea

bunurilor altei persoane din buzunarul acesteia”.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în pofida faptului că, inculpata

Crangaci Ioana nu și-a recunoscut vina, vinovăția acesteia este demonstrată integral

prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, care au fost examinate în

instanța de judecată și recercetate și verificate în cadrul instanței de apel și anume: -

declarațiile părții vătămate minore xxxxx (f. d. 104-105); - declarațiile

reprezentantului legal al minorei Marsejnîi Vasile (f. d. 109); - declarațiile martorului

Crangaci Vasile (f. d. 107-108); - declarațiile martorului Marsejnaia Ioana (f. d. 106);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 26 august 2016, potrivit căruia în

urma examinării descifrărilor parvenite de la SA „Orange”, s-a stabilit că în telefonul

mobil de model „Huawei Y5” cu numărul de IMEI: xxxxx, până la data de 26 iunie

2016, orele 10.00 a activat cartela SIM nr.xxxxx, iar începând cu data de 03 iulie

2016, orele 09:48, a activat cartela SIM nr.xxxxx, până la 09 iulie 2016; (f. d. 45); -

procesul-verbal de ridicare a obiectului din 02 august 2016, potrivit căruia de la cet.

Crangaci Vasile xxxxx, domiciliat în satul xxxxxx, a fost ridicat telefonul mobil de

model „Huawei Y5”, cu baterie de model xxxxx „Huawei” ( f. d. 50); - procesul-

verbal de examinare a obiectului din 26 august 2016 al telefonului mobil de model

„Huawei Y5” cu numărul de IMEI: xxxxx (f. d. 51).

Astfel, analizând obiectiv circumstanțele cauzei, în raport cu probele prezentate

instanța de apel a concluzionat că, a fost dovedită cu certitudine vinovăția lui

Crangaci Ioana în comiterea infracțiunii de pungășie.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatei

Crangaci Ioana, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76,

77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite – inculpatul a comis o infracțiune

care fac parte din categoria infracțiunilor ușoare conform prevederilor art. 16 Cod

penal, de motivul comiterii acesteia - scopul de cupiditate, de personalitatea

inculpatei care anterior nu a fost judecată pentru prima dată este atras la răspundere

penală, la evidența psihiatrică și narcologică nu se află, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, iar scopul legii penale, la caz, poate fi atins fără izolarea

inculpatei de societate cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, motiv pentru

care îi va stabili lui Crangaci Ioana în baza art. 192 alin. (1) Cod Penal pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie 6000

(șase mii) lei.

Hamureac Oxana în numele inculpatei Crangaci Ioana, fără a face careva referire la

vreun temei din cele 12 indicate la art.427 alin.(1) Cod procedură penală, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu emiterea unei noi hotărâri prin care

să fie menținută sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 07 februarie 2017, de

achitare a inculpatei.

5.1 În susținerea poziției sale avocatul a menționat, că în cadrul cercetării

materialelor din dosar, nu s-au confirmat nici declarațiile părții vătămate minore dar

nici ale rudelor acesteia, a buneilor care au comunicat că minora xxxxx apelând de la

alt număr la numărul telefonului său, cineva a răspuns însă nu comunica ci doar

răsufla în receptor. Aceasta deoarece descifrările convorbirilor telefonice nu reflectă

pentru ziua comiterii presupusei infracțiuni în intervalul orelor 07.00 - 10.00

conexiuni ale numărului gestionat de partea vătămată, cu alte posturi mobile. Toate

acestea confirmă declarațiile inculpatei.

Consideră apărarea, că probele prezentate de către procuror în susținerea

învinuirii aduse inculpatei nu confirmă vinovăția acesteia în comiterea infracțiunii

incriminate.

Mai mult decât atât, există mai multe contradicții în motivarea deciziei, precum

că instanța de apel a stabilit cu certitudine că partea vătămată nu cunoaște dacă a

căzut telefonul mobil din buzunarul pantalonilor sau a fost sustras, dar totodată

invocă vinovăția inculpatei, reieșind din faptul că ultima găsind un telefon mobil nu a

căutat proprietarul acestuia. Aici după părerea apărării există o calificare incorectă

din punctul de vedere a legii acțiunilor inculpatei. Faptul nerestituirii telefonului

mobil găsit, nu are ca scop sustragerea acestuia, nu există intenția directă. Nimeni din

martorii audiați nu a arătat că au văzut inculpata la piață sau lângă partea vătămată

sau faptul sustragerii telefon mobil. Nerestituirea telefonului găsit ține mai mult de

aspect educațional și nu constituie infracțiune, care urmează să fie pedepsită conform

art. 192 Cod penal sau art.186 Cod penal. Consideră că instanța de fond a emis o

hotărâre legală sub toate aspectele.

inculpatei Crangaci Ioana, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod

procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, instanța de judecata superioară a

constatat si apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintata și

încadrarea juridica a acțiunilor inculpatei, Crangaci Ioana, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, prin prisma cumulului de probe

administrate la dosar.

Astfel, indică acuzarea că toate probele administrate au primit o apreciere la

justa lor valoare, iar concluzia privind vinovăția lui Crangaci Ioana, în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.192 alin. (1) Cod penal, rezulta din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză.

Prin urmare, reieșind din cele stabilite, acuzarea consideră, că în prezenta cauză

penală nu se constată erori de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedura

penala, ce ar permite instanței de recurs să intervină în hotărârea recurată.

cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă

în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Colegiul penal menționează, că recurentul în recursul ordinar declarat, nu face

referire la vreun temei din cele 12 indicate la art.427 alin.(1) Cod procedură penală,

solicitând menținerea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 07 februarie

2017, de achitare a inculpatei, de fapt nu este de acord cu aprecierea probelor de către

instanța de apel, considerând că lipsesc probe ce ar confirma vinovăția inculpatei.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind

legală și întemeiată, instanța de apel și-a argumentat soluția de condamnare a

inculpatei Crangaci Ioana, acțiunile căreia au fost corect încadrate juridic, în baza

art.192 al.1 Cod penal, conform învinuirii înaintate.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii ce i se impută, expusă clar în

rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea

ce contrazic argumentele aduse de recurent precum că fapta nu a fost comisă de

inculpată. Prin urmare, se constată că au fost respectate prevederile art. 101 Cod de

procedură penală.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform

practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Motivul recurentului precum, că ”în cadrul cercetării materialelor din dosar, nu

s-au confirmat nici declarațiile părții vătămate minore, dar nici ale rudelor acesteia,

a buneilor care au comunicat că minora xxxxx., apelând de la alt număr la numărul

telefonului său, cineva a răspuns însă nu comunica ci doar răsufla în receptor.

Aceasta deoarece descifrările convorbirilor telefonice nu reflectă pentru ziua

comiterii presupusei infracțiuni în intervalul orelor 07.00 - 10.00 conexiuni ale

numărului gestionat de partea vătămată, cu alte posturi mobile. Toate acestea

confirmă declarațiile inculpatei”, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, probele puse la baza concluziei de

vinovăție a inculpatei de către instanțele de apel sunt pertinente, concludente, utile și

veridice, coroborează între ele și nu trezesc careva dubii, fiind apreciate în mod

obiectiv, iar conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

minuțios în textul deciziei instanței de apel, și anume: declarațiile părții vătămate

minore, martorilor, reprezentantului legal al minorei, cît și actele cauzei – procesul-

verbal de examinare a obiectului din 26 august 2016, procesul-verbal de ridicare a

obiectului din 02 august 2016, potrivit căruia de la cet. Crangaci Vasile, a fost ridicat

telefonul mobil de model „Huawei Y5”.

Faptul că descifrările convorbirilor telefonice nu reflectă pentru ziua comiterii

presupusei infracțiuni în intervalul orelor 07.00 - 10.00 conexiuni ale numărului

gestionat de partea vătămată, cu alte posturi mobile nu confirmă versiunea inculpatei

de nevinovăție. Or, potrivit procesul-verbal de examinare a obiectului din 26 august

2016, s-a stabilit cu certitudine că în telefonul mobil de model „Huawei Y5”, până la

data de 26 iunie 2016, orele 10.08 a activat cartela SIM nr.xxxxx, iar începând cu

data de 03 iulie 2016, orele 09:48, a activat cartela SIM nr.xxxxx, până la 09 iulie

2016 care aparținea soțului inculpatei, ceea ce certifică că telefonul sustras se afla în

posesia lui Crangaci Ioana, care din momentul intrării în posesie a telefonului, nu a

luat măsuri să restituie telefonul, dar a dispus de el, folosindu-l o perioadă de timp,

ulterior restituindu-l prin intermediul poliției după pornirea urmăririi penale, după ce

au fost întreprinse acțiuni procesul-penale în baza plângerii depuse de reprezentantul

legal al părții vătămate minore.

În contextul acestui material probator, Colegiul penal conchide că instanța de

apel, în mod corect a reținut că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii

imputate, reținând o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce

rezultă din aceste mijloace de probă, iar faptei săvârșite i-a fost dată o încadrare

juridică corectă.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de către

inculpată a infracțiunii reținute în sarcina sa, atât sub aspectul laturii obiective, cât si

a celei subiective, deoarece instanța de apel cert a constatat că anume Crangaci

Ioana, a comis infracțiunea care i se impută - pungășia, acțiunile acesteia fiind

corect încadrate în baza art.192 al.1 Cod penal, în următoarele circumstanțe: la

26.06.2016, între orele 0700- 1000, prin intenție directă și scop de profit, în timp ce se

afla în piața agricolă din s. Ignăței, r-nul Rezina, a sustras pe ascuns din buzunarul

minorei xxxxx, telefonul mobil de model „Huawei Y5”, cu nr. IMEI xxxxx, în care se

afla introdusă cartela SIM nr.xxxxx, cu costul de 2499 lei, astfel cauzând un

prejudiciu material considerabil în sumă de 2499 lei.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate inculpatei Crangaci Ioana, inclusiv vinovăția acesteia, după cum

rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt

și și-a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente,

administrate pe parcursul judecării cauzei și apreciate în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal apreciază faptul nerecunoașterii vinovăției de către inculpată în

comiterea infracțiunii imputate, drept o modalitate de exercitare a dreptului său la

apărare.

Totodată, verificând legalitatea deciziei instanței de apel, se observă că aceasta

și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat. De

fapt, din conținutul recursului rezultă că recurentul nu este de acord cu aprecierea

dată de către instanța de apel a probelor adunate și cercetate pe parcursul ședințelor

de judecată.

La acest capitol Colegiul penal atestă că, conform art. 27 și 414 alin.(2) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de

competența instanțelor de fond.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și s-o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Prin urmare, motivele invocate de recurent ce țin de starea de fapt, de

afirmațiile, precum că incorect au fost apreciate probele administrate în cauză, nu pot

fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sunt adunate

cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe conform legislației

în vigoare. Critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt

a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată.

Totodată, Colegiul penal ține să enunțe că argumentele invocate de recurent

privind lipsa motivelor pe care se întemeiază soluția, se combat prin materialele

cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele erori de drept, astfel încât,

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind descrise

detaliat și argumentat în decizia instanței de apel, acceptate și de către instanța de

recurs, care în totalitatea lor resping argumentele inculpatei că dânsa nu ar fi săvârșit

infracțiunile imputate.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârile judecătorești atacate, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârilor judecătorești

contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatei cu respectarea prevederilor art. 61, 75-77 Cod

penal, în limita sancțiunilor normelor penale în baza cărora a fost declarată vinovată,

ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul

pericolului social al infracțiunii comise, de personalitatea acesteia, care anterior nu a

fost condamnată pentru prima dată este atras la răspundere penală, la evidența

psihiatrică și narcologică nu se află, la locul de trai se caracterizează pozitiv și de

toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-

418 Cod de procedură penală, motiv pentru care se decide inadmisibilitatea recursului

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Hamureac Oxana în

numele inculpatei Crangaci Ioana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, în cauza penală privindu-o pe Crangaci Ioana

xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 02 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie